ROSE

ATACURILE DEMONICE (1)

Atac de panicaAtacurile demonice sunt mai dese decat ne putem imagina. Cati dintre cei atacati la un moment dat de diavol in diverse forme care mai de care mai violente, au iesit duminica urmatoare in fata sa marturiseasca experienta cu pricina. Prea putini, pentru ca in mediul nostru religios a vorbi de lucrurile acestea te expune riscului de a fi catalogat nebun. Desi foarte multi au parte de atacuri de panica si atacuri evidente ale fortelor intunerecului, acest subiect nu este discutat din teama, necunoatere si neintelegere. Majoritatea pocaitilor se tem foarte tare de a discuta despre acest aspect, desi demonii sunt cauza multor probleme din viata noastra, nimeni nu ne invata cum sa luptam impotriva lor, suntem invatati ca problemele au alte cauze, medicale, psihice, etc, dar nicidecum nu ne este spus de la amvon ce sa facem cand cohortele de demoni se napustesc asupra noastra.

Am auzit nu odata povesti in care cineva a fost atacat demonic atat de evident incat a simtit ca este strans de gat si la urma a si vazut urmele ramase sau ca unii au auzit pasi desi nimeni nu era in camera. Mai demult imi venea sa fug de frica la auzul acestui gen de relatari, dar am ajuns la intelegerea ca este o realitate de care daca fugim suntem terminati. Degeaba negam activitatea demonilor si atacurile lor, degeaba le gasim alte cauze, ei nu dispar daca noi ne facem ca nu exista, trebuie sa identificam problema si sa o tratam ca atare.

1 Petru 5:8. Fiti treji, si vegheati! Pentruca protivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita. 9. Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.

Iacov 4 :7 Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi

Efeseni 6 :12. Caci noi n’avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunerecului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii cari sunt in locurile ceresti.

Daca negi existenta acestui taram invizibil, la fel de activ, poate chiar mai activ decat taramul vizibil, nu vei face altceva decat sa il lasi pe diavol si pe demonii lui sa isi faca de cap, sub acoperirea a nenumarate motive pe care logica umana le-a putut gasi. Demonii si diavolui raman reali indiferent daca noua ne place sau nu, indiferent daca noi recunoastem sau nu acest aspect.

Ce sa fac cand sunt atacat demonic ? Majoritatea oemenilor sunt luati prin surprindere de aceste atacuri care pornesc de  la diverse probleme la care nu le gasesti o cauza, pana la atacuri evidente, panica, senzatia de pierdere a cunostintei, senzatia ca cineva te agreseaza fizic, senzatia ca cineva iti umbla prin casa. Cei mai multi fiind luati asa pe nepregatite nu stiu cum sa reactioneze, de vreme ce la biserica nimeni nu iti spune ca asa ceva e posibil si ce sa faci in cazul in care o patesti, nu putini se gandesc ca probabil incep sa isi piarda mintile, ca o fi o problema psihica, ca au luat-o razna.

Dar nu e vorba de asa ceva, e pur si simplu atacul imparatiei intunerecului care va face tot ce e posibil sa opreasca pe cineva din a ajunge la cunoastrerea lui Hristos, iar pe cei care au un legamant cu Isus, diavolul va incerca sa ii tina pe loc sau sa ii traga inapoi. E o lupta continua, chiar daca nu o vedem cu ochiul liber, multi dintre noi simtim ca in lumea invizibila se dau batalii pe viata si pe moarte pentru noi.  Chiar in timp ce scriu acest articol care va avea mai multe parti, simt o impotrivire teribila din partea diavolului, dar mai stiu ca nu are nici o putere asupra mea, pentru simplul motiv ca sunt a lui Hristos.

10 responses

  1. pandele

    Inchiziţia pândeşte după colţ
    eseu [ ]

    Noul Totalitarism Crestin (II) de Victor Potra

    Recunosc că în ultimul timp am acumulat o frustrare imensă vis-a-vis de propaganda creştină, mai precis cea ortodoxă, desfăşurată în spaţiul spiritual românesc. La prima vedere pare o situaţie echilibrată, cu opţiune liberă: poţi să crezi în ce vrei tu sau să nu crezi deloc. Nu-ţi dă nimeni cu parul în cap. Pentru ce crezi. În interiorul tău. Bine tăinuit. Necomunicat decât apropiaţilor, eventual la o bere, într-un orizont cât mai derizoriu şi restrâns. Dacă eşti cuminte şi discret, n-ai decât să organizezi ritualuri demonice în fiecare seară şi să-l pupi pe Belzebut în fund în fiecare dimineaţă, că trăim în democraţie şi până la urmă fiecare face ce vrea atât timp cât nu afectează libertatea celorlalţi. Printre altele, libertatea de a fi bigoţi, de a fi intoleranţi, de a fi dominaţi de prejudecăţi şi superstiţii, de a fi turmă numai bună de tuns de către sfinţii noştri păstori, de fi educaţi „întru cuminţenie şi dragoste” (a se citi supunere) de către aliaţii lor laici, de a ne pregăti pentru noua împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ în care biserica ne îndrumă în toate şi avem mântuire curentă la TV – doar să nu uităm să achităm factura…

    Factura… Da, ea poate fi o explicaţie de ce situaţia se schimbă radical când încerci să exprimi cu voce tare ce gândeşti, când încerci să împărtăşeşti şi altora un punct de vedere alternativ, când încerci să coagulezi o comunitate de oameni care gândesc altfel. Intrăm în complicatul joc al misionarismului şi îndoiala e contagioasă, corupe. Se poate întinde ca ciuma. Şi atunci cash flow-ul ar fi grav afectat: de la şpaga preoţilor rataţi de prin cimitire, ieşiţi la vânat de înmormântări, până la donaţiile generoase şi aprobările pioase care permit unui preot să desfiinţeze un parc cu loc de joacă pentru a trânti în jurul bisericii (care în sine nu o pun în discuţie) ditamai vila parohială, coteţe de porci, găini, dependinţe pentru servitori, ce mai, conac în toată regula, şi asta unde – în sectorul 1 al Bucureştiului la 5 min de Sofitel, unde nu vreţi să ştiţi cât costă metrul pătrat!

    Am deviat… De nervi, v-am zis că sunt frustrat!… Când intri în spaţiul public cu un mesaj antidogmatic, când încerci să faci la rândul tău prozeliţi pentru un model de gândire care să nu mai fie dependent de religie (oricare ar fi aceasta), devii inamicul public numărul unu. Deferenţa dispare ca prin farmec, miza e mare, disputa se-ncinge şi e la os, se dă la gioale fără menajamente. De la Antihrist la corupător de minori, de la încadrarea la „răcnete pubertine” la catalogarea ca imoral, idiot, incult (mai puneţi voi ce vă trece prin cap) – totul e permis, recomandat, justificat şi binecuvântat în numele Binelui mai mare pe care Biserica şi credincioşii îl au de apărat. Raţiunea economică nu poate fi decât o parte a motivaţiei, şi oricum economicul nu are legătură decât cu un cadru general, responsabil pentru amploarea şi tipul de răspuns care este de dat sinucigaşilor care contestă supremaţia spirituală a ortodoxiei în România. Virulenţa şi exclusivismul reacţiilor trebuie căutat în altă parte.

    Totul ţine de un mod de gândire care, în ciuda aparenţelor, nu poate suporta alteritatea. Pentru orice religie de origine creştină Celălalt – în sens spiritual – e duşmanul. Creştinismul împarte lumea în bine şi rău. Păcatul e un termen neechivoc. Ca şi SIDA, eşti contaminat sau nu. A alege să nu crezi în Dumnezeu nu poate fi o opţiune tolerabilă din punctul de vedere al credinciosului (cel puţin creştin). Adevărul este unic şi vine de la Dumnezeu. Toţi ceilalţi sunt în greşeală, ce păcat de ei, vor arde în iad. A le da copiilor dreptul de a alege dacă vor să creadă, a nu-i îndoctrina de la o vârstă fragedă cu catehisme, ritualuri şi citate din Biblie, a nu face religie şi prozelitism forţat în şcoli – nu este acceptabil pentru credinciosul ortodox. E ca şi cum i-aş spune că ar trebui să-i dea copilului său opţiunea de a merge în iad dacă acesta va dori să aleagă acest lucru. Nu contează că eu nu cred în iad, el crede. Faptul că actul spiritual al credinţei are valoare doar în contextul unei opţiuni bazată pe un liber arbitru matur e apă de ploaie pentru ortodoxie. Biserica e păstrătoarea adevărului lui Dumnezeu pe pământ – în timp şi spaţiu – aşa că experienţa religioasă nu mai este una strict individuală ci una colectivă, în care datoria sacră a credinciosului este să moşească cât mai mulţi credincioşi. Cu forţa dacă trebuie, dar Binele suprem justifică sacrificiile!

    Coerciţia, ca modalitate de convertire sau de protejare a procesului de convertire creştin nu poate fi pusă la îndoială. Este o metodă conţinută şi impusă de însăşi logica sistemului de gândire creştin, fie că e vorba de valori, morală sau cunoaştere. Atât timp cât sistemul ortodox de gândire (ca doctrină) este singurul adevărat şi este revelat, deci atotcuprinzător, nu mai rămâne nici un spaţiu psihologic sau doctrinar pentru Celălalt. Pentru mine, necredinciosul, credinţa ta e o opţiune posibilă, alături de altele. Pentru tine, creştinul, necredinţa mea e un păcat: dacă nu pot fi salvat ar trebui măcar să fiu împiedicat să răspândesc molima. Este logica oricărui sistem închis de gândire, autosuficient, care crede că deţine Adevărul Ultim sau măcar metoda de a accede şi trăi conform acestui adevăr. Similaritatea cu doctrina comunistă este uimitoare din acest punct de vedere.

    Îmi propun într-un viitor eseu să explorez falsurile logice cele mai uzuale în propaganda ortodoxă, precum şi neputinţa de a crea ceva fundamental nou, fundătura care este până la urmă creştinismul ca sistem închis de gândire. Până una alta vă invit să faceţi efortul unui mic experiment mintal şi să vă închipuiţi o lume în totalitate creştină, atât geografic cât şi cultural, o lume în care suntem cu toţii fii lui Hristos, în care biserica e cvasi-sinonimă cu statul, în care toate învăţăturile şi metodele actuale sunt puse în practică nerestricţionat, în care suntem toţi creştini, fără opoziţie şi opţiune, în care sistemul de gândire creştin este dus până la ultimele lui consecinţe: morale, epistemologice, sociale şi culturale. „1984” cred că ar fi o lectură de copii inocenţi…

    Inchiziţia pândeşte după următorul colţ al istoriei. Rugurile nu au fost repudiate niciodată decât de formă, metoda e pusă la păstrare pentru viitor. Violenţa este adânc înrădăcinată în doctrina creştină şi se repede la tine când încerci să-ţi afirmi dreptul la existenţă, mârâind la lanţurile contextului democratic care o ţine în frâu. Singurul gard subţire care încă ne protejează sunt vocile aflate de cealaltă parte a baricadei, care „sunt gata să moară pentru dreptul Celuilalt de a nu avea dreptate”. Sunt cei care practică un sistem deschis de gândire, în care alteritatea este preţuită în sine. În România noastră recentă această balanţă este grav dezechilibrată. Nu mai este nici o voce majoră de cealaltă parte a baricadei. Pe de o parte avem prozelistism instituţionalizat în şcoli – plătit din banii publici, emisiuni TV şi Radio de propagandă creştină – plătite din banii publici, programe religioase ale Ministerului Culturii şi Cultelor (criminală denumire) – plătite din banii publici, intelectuali de marcă angajaţi ca mercenari pentru combaterea opoziţiei la nivel cultural – chiar sunt curios să ştiu în ce monedă (bani sau mântuire) sunt plătiţi… De partea cealaltă amatori ca mine, publicând pentru a fi executaţi sumar în comentarii pe diverse site-uri. Nici măcar nu reuşim să ne găsim, să ne organizăm. Şi lipsesc vocile mari, cu greutate. Paler a evitat răspunsul la întrebarea asupra credinţei-necredinţei lui. Nu vroia ca opera să-i fie desfiinţată după moarte.

    În acest moment România este un focar de infecţie din punctul de vedere al sănătăţii spirituale a majorităţii, a oamenilor obişnuiţi. Discursul doctrinar creştin ortodox este dezechilibrat, fără alternativă, şi programează la reflexe violente (cel puţin verbal). A avea pentru mine o reacţie, o poziţie în acest context este cu adevărat incomod. Nu este nici o cale de afirmare culturală, oprobriul e cvasi-unanim. Şi cred că mai sunt încă destui care tac: de lehamite, din incompatibilitate cu confruntarea violentă, din dorinţa de a nu se expune. Pe de altă parte gândiţi-vă la experimentul mintal pe care vi l-am propus. În ce lume vreţi să trăiască urmaşii voştri – genetici sau spirituali? Trebuie să vorbiţi, tăcerea nu mai este o opţiune, nu a mai rămas nimeni să vorbească în locul vostru.
    Suntem în situaţia în care inchiziţia pândeşte după colţ.

    Mai 21, 2009 la 8:17 am

    • braducalin

      pandele dragule, cred ca iti dai seama ca eseul tau nu are nici o legatura cu eseul mai sus publicat… Da eseul de mai sus e un eseu crestin, probabil a unui crestin destul de radical pentru tine… Dar ceea ce ai scris tu, sau ma rog orcine altcineva e un fragment dintr/un alt film.
      Pe lanaga absenta unei succesiuni logice, si a unui raspuns coerent te acuz de prozelitism ieftin cu baze intrun sentimentalism obtuz al persoanei care nu vrea sa vada decat partea goala a paharului… care nu vrea sa recunoasca in mod nesimtit meritele crestinismului…
      Reformuleaza eseul, dar te rog nu te lasa purtat de frustrari cand scrii… ci priveste ceva mai adanc lucrurile…

      Septembrie 14, 2009 la 2:46 pm

      • braducalin

        nu am timp sa scriu un raspuns in care sa iti dovedesc ca cea mai mare parte a invatamantului din romania si nu numai, staruie sa promoveze date stiintifice nesigure…. si mai gandestete ce fel de oameni va forma o societate atee… nu fi utopist… doar comunisti au fost atat de prosti incat sa creada ca impunand ateismul(asa cum incerci tu) se va putea crea o societate perfecta…..

        Septembrie 14, 2009 la 2:53 pm

  2. pandele
    Nu am avut rabdare sa citesc tot eseul, dar cat am citit mi se pare aberant. De ce? Pentru ca e complet absurd sa condamni pe cineva care se ghideaza dupa Biblie ca ar considera ca oamenii care nu il accepta pe Hristos vor merge in iad iar ceilalti nu. Acelasi lucru il faci si tu cel care ai scris eseul asta, crezi in ce vrei tu sa crezi, in umanism si tot ce nu intra prin sita cunoasterii si intelegerii tale e gresit. Asa ca la faza asta judeci ceva ce faci si tu de fapt.
    Esti liber sa gandesti ce vrei si sa faci ce vrei, Dumnezeu te-a creat sa fi liber, nu te-a fortat in nici un fel la nici un fel de decizie , asa ca vaicareala asta e inutila. Pana acuma nu am vazut pe nimeni bagat la puscarie pentru faptul ca nu tine regulile crestinismului. Esti liber sa minti, sa injuri, sa il negi pe Dumnezeu, sa triesti in desfrau, esti liber. Nu condamna invatatura Bibliei care iti spune si care sunt consecintele acestui trai, iti spune doar adevarul si nimic mai mult, dar te lasa sa alegi. Daca nu ti-ar spune ca iadul e rezultatul neascultarii de Dumnezeu, atunci sunt sigura ca L-ai condamna pe Dumnezeu la un moment dat pentru asta;
    Esti liber sa ai religia ta, sa te bazezi pe propria ta intelepciune, esti liber, nimeni nu iti pune pusca la tampla sa renunti la convingerile tale.
    Cam atat

    Mai 21, 2009 la 3:02 pm

  3. V D Filip

    Dana, in primele 2 randuri din eseul lui pandele, acesta acuza frustrari fata de propaganda crestin-ortodoxa. Am senzatia ca l-ai apostrofat pe pandele ca si cum s-ar fi legat de cea penticostala. Frustrarea ta in schimb,pe fondul evlaviei tale, mi se pare ca apare in urma afirmatiei lui pandele cum ca acea propaganda te impulsioneaza strident, pana la nedreptate sa citesti Biblia. O, macar de ar fi asa; cineva ar pierde enoriasii ortodocsi pe banda rulanta. Atunci datorita unei nedreptati s-ar fi citit Biblia, iar Biblia si-ar dovedit apoi puterea supranaturala incepand de la citire. Aici am observat o scapare a lui pandele, si am loc sa cred ca poate a vrut sa arunce aspectul acesta in alta directie, adica e ca si cum ai bate seaua sa priceapa iapa. Sau fiindca de la bun inceput a amintit de frustrari, poate nu si-a definit destul de bine directiile acesteia cu mai multe exemple cum ar fi, ca una citesti, alta TREBUIE sa intelegi. Nu scrie destul de clar in Galateni 4:19 ca Hristos trebuie sa ia chip (icoana) in noi si nicidecum pe pereti? Semnalul tras de pandele este binevenit pt mine fiindca si in alte culte sunt nereguli cu carul.Mai mult, nu mi se pare deloc exagerat titlul eseului chiar daca nu este sub incidenta articolului sa zicem.Si ceva si mai mult, daca biserica oficiala ar urmari numai mantuirea enoriasilor, plamadeala ar fi fara dospeala asa cum o cere Biblia, si nu ar dauna mantuirii in mod deliberat cum se intampla de fapt.

    Septembrie 14, 2009 la 4:42 pm

  4. Filip
    La pandele nu m-a deranjat revolta lui fata de propaganda crestin ortodoxa, nici nu stiu bine in ce consta aceasta, am combatut doar aberatia pe care o spune cu privire la faptul ca ar fi obligat in vreun fel sau altul sa adopte lucrurile cu care nu e de acord. Pandele e liber sa faca ce doreste si cum doreste.

    Septembrie 14, 2009 la 5:44 pm

  5. Salut. Acest mesaj e doar pt tine. Te rog sa-l stergi dupa ce il citesti.De fapt vreau doar sa iti spun ca mi-am schimbat adresa blogului; deci nu mai scriu la cea veche care este la tine in lista (Claudiu Nitisor). Pot fi citit aici: http://claudiunitisor.wordpress.com
    O zi buna!

    Noiembrie 25, 2009 la 11:23 am

  6. baruch hashem

    Marea intrebare este cum ne impotrivim diavolului? Raspunsul este : Cu autoritatea Cuvantului lui D-zeu! Si asta se face fara sa ni se permita sa fim cuprinsi de frica sau indoiala. Acolo unde diavolul simte indoiala sau frica , reactioneaza cu obraznicie. Dar acolo unde un crestin foloseste autoritatea „exousia” Cuvantului lui D-zeu ” Sabia Duhului”,ca si ucenicii cand au fost trimisi 2 cate 2 sa vindece bolnavii, sa scoata demoni etc.acolo diavolul bate in retragere. Mai mult, cand au fost botezati si cu Duhul Sfant, au primit o putere „dunamis”impotriva careia diavolul nu are nici o sansa. Cum functioneaza ? Oricare ar fi domeniul in care am fi atacati, raspundem cu Cuvantul lui D-zeu,ceea ce dupa un timp il alunga definitiv pe satana, ca si in cazul ispitiri lui Isus. Ioel 3:10 spune: ” Cel slab sa zica: sunt tare ! Cel bolnav sa zica ” Prin ranile lui Isus AM FOST VINDECAT”. Cel atacat sa zica Isaia 54:17 ” orice arma faurita impotriva mea este fara putere si orice limba care se va ridica la judecata impotriva mea , o voi osandi! Caci aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea care vine de la Domnul ” etc.

    Decembrie 12, 2010 la 12:12 am

  7. AMIN!!!

    Decembrie 12, 2010 la 2:44 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s