ROSE

‘…nimanui nu-i pasa de sufletul meu’

Am citit azi un Psalm in care marele David se lăfăie intr-o autocompatimire de toate frumusetea. Priviti ce spune David in Psalmul 142:4 ‘…..nimanui nu-i pasa de sufletul meu’ . Am vrut sa vad cand a fost scris acest Psalm, si vad ca titlul lui este: ‘ O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera’. Ma uit in 1 Samuel 22 si intr-adevar David se ascunde in pestera, fugarit fiind de Saul care vrea sa il omoare.

Insa nu cu foarte mult timp inainte de asta prietenul lui, Ionatan isi pune viata in pericol pentru ca David sa fie avertizat de planurile tatalui sau, nu cu mult inainte Ionatan face un legamant cu David si cu casa lui, ‘ Ionatan a intarit si mai mult fata de David dragostea pe care o avea pentru el, caci il iubea ca pe sufletul lui’ (1 Samuel 20:17)

David desi avea un prieten cum foarte putini dintre oameni au sansa sa aiba, cineva care l-a iubit din tot sufletul, caruia i-a pasat din toata inima de el, cineva care si-a pus viata in primejdie din dragoste pentru el, cineva care atunci cand a fost cazul s-a dus in pustie sa il incurajeze si sa il sprijine (am scris aici un articol pe tema aceasta), tot cu riscuri enorme, cineva care s-a gandit la el zi si noapte si care nu a avut liniste pentru ca prietenul lui era in pericol, cu toate astea, David spune ceva fara logica, ceva generat de disperare, o disperare care anuleaza realitatea, care impaienjeneste mintea si sufletul:  ‘nimanui nu-i pasa de sufletul meu’. Cu un prieten ca Ionatan, nu ai voie sa spui asa ceva.

Cred ca Ionatan s-ar fi simtit ofensat, s-ar fi suparat, s-ar fi intristat sa il auda pe David văicărindu-se in felul asta, lui ii pasa de sufletul lui David, iubea sufletul lui David ca pe propriul suflet, dar cu toate astea lui David i s-a intunecat ratiunea, strans in menghina a spus lucruri care nu sunt adevarate. Cel putin Ionatan il iubea si era alaturi de el, ii pasa de el si sunt sigura ca i-a marturisit aceste lucruri.

Eu nu stiu cum sunteti voi, dar eu am facut ce a facut David, nu odata, am spus ce a spus David, de mai multe ori, uneori justificat, alteori nu. Unii dintre voi ati facut si faceti la fel ca mine, ne vaicarim si stransi in menghina de anumite situatii nu mai vedem realitatea, uitam de Ionatan. Stiu ca putini aveti un Ionatan langa voi, e o lume in care Ionatanii sunt pe cale de disparitie, dar poate aveti jumatati de Ionatani sau Ionatani in devenire (unii au nevoie de timp sa se formeze, sa inteleaga valorile, care sunt lucrurile de pret).

Si apoi suprema greseala a lui David a fost ca Dumnezeul caruia i se adresa, in fata caruia striga, plangea, si se văicărea, era Cel care avea o grija desavarsita de sufletul lui, Dumnezeu nu cunoaste nepasarea fata de cei in probleme, Ii pasa. Daca chiar iti lipseste Ionatan, si te cred, se prea poate sa nu fi intalnit niciodata si sa nu intalnesti niciodata un Ionatan, Isus e prezent, desi nu Il putem percepe cu ochii fizici, dezvoltarea relatiei cu El il va face din ce in ce mai real. Lui Isus ii pasa de sufletul tau si de sufletul meu

Nu vreau sa luam acest episod din viata lui David ca pe o scuza, si sa ne simtim indreptatiti in a ne autocompatimi; daca marele David a facut asta, nu e nici un bai daca ii tragem si noi o autocompatimire de nota 10, ci ar fi bine sa constientizam ca nici macar oamenii mari ai lui Dumnezeu pe care noi ii vedem ca niste super oameni, nu sunt scutiti de depresie si deznadejde.

David a fost un om care s-a văitat mult, dar intotdeauna si-a revenit din depresie, a spus destule lucruri aiurea ca cel pe care l-am discutat in acest articol, dar intotdeauna a ajuns la o concluzie finala care ar putea suna asa: Nu conteaza cum arata circumstantele, nu conteaza ca totul pare intors pe dos, nu conteaza ca vrajmasii imi stau pe cap, eu ma incred in Tine Doamne, Tu esti locul meu de adapost, locul meu de scapare, nu conteaza cat de aiurea pare totul eu ma incred in Tine, ma bazez pe Tine, cred promisiunile Tale, chiar daca acum imi este foarte rau, stiu ca Tu ai grija de mine si ma izbavesti’

3 responses

  1. Este intr-adevar o lupta.
    Daca ne incredem in Domnul nu ne mai vaicarim.

    Ianuarie 26, 2010 la 12:47 am

    • E o lupta pe care o duce fiecare om. In Biblie se pare ca in special oamenii mari ai lui Dumnezeu au luptat in aceasta lupta si au clacat, dar si-au si revenit. Ma gandesc doar la Ilie, despre care vreau sa scriu in viitorul apropiat, care dupa ce are parte de manifestarea extraordinara a puterii lui Dumnezeu atat de deprimat ajunge incat isi doreste moartea.
      Acuma ma gandesc ca nimeni nu scapa de asa ceva, putem doar sa invatam unii de la altii, sa ne antrenam in a fi cat mai eficienti in aceasta lupta pe care fie ca vrem fie ca nu vrem o sa o ducem nu numai odata ci de multe ori.

      Ianuarie 26, 2010 la 2:20 am

  2. Pingback: Cand sunt slab atunci sunt tare! « Roseinthedesert’s Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s