ROSE

Regulile prostesti! (1)

1 SAMUEL 14

Ionatan insuflat de un curaj extraordinar, isi da seama ca Dumnezeu poate da izbavire printr-un numar mic de oameni ca si printr-un numar mare de oameni. Impreuna cu tanarul care ii purta armele, au inaintat spre tabara filistenilor, fara ca in prealabil sa spuna cuiva, nici tatalui sau Saul, nici poporului, si groaza Domnului a lovit tabara filistenilor.

Poporul Israel merge la lupta impotriva filistenilor si datorita nebuniei lui Ionatan care a initiat acesta victorie, Saul se vede deja cu victoria in buzunar, iar intre timp are chef de dat niste reguli absurde care folosesc doar eului sau. Probabil  nu a dat destul cu sabia si nu era obosit, asa ca mintea a inceput sa nascoceasca tot felul de lucruri – 1Samuel 14:24 Saul pusese pe popor sa jure, zicand: „Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei!” Si nimeni nu mancase” .

Banuiesc ca Saul s-a simtit foarte spiritual cand a proclamat acel blestem, s-a simtit mandru ca a impus o regula si toti trebuie sa asculte, fie ca are rost regula respectiva fie ca nu.

Poporul istovit de atata lupta ajunge intr-o padure unde se afla miere, dar din cauza poruncii lui Saul, sau mai bine zis a blestemului pe care tocmai l-a enuntat, oamenii s-au uitat la miere, le-au curs balele, dar nu s-au atins de ea. Ionatan insa om deschis la minte, un personaj extraordinar al Bibliei, nici nu se afla acolo cand Saul a dat porunca respectiva, el avea alte lucruri mai importante decat sa participe la sedinte aiurea fara sens, omul era angrenat in a asculta vocea lui Dumnezeu, era implicat in actiuni nebunesti, care implica risc, desi era fiul lui Saul, nu avea mare legatura cu caracterul tatalui sau, era facut dintr-o alta plamadeala.

Nestiind de porunca+blestemul tatalui sau, vazand mierea, stiind ca Dumnezeu nu a dat nici o porunca ca oamenii sa nu manance miere, mananca din miere, isi recapata puterile si parca il vad cum ochii i s-au luminat (cum spune versetul 27). Cineva din popor il vede si ii aduce la cunostinta faptul ca tatal lui a interzis ca cineva sa manance pana la lasarea serii. Ionatan om dintr-o bucata, fara complicatii religioase inutile, iritat fiind de absurditatea tatalui sau, are urmatoarea replica: „Tatal meu tulbura poporul; vedeti, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru ca am gustat putin din mierea aceasta! Negresit, daca poporul ar fi mancat azi din prada pe care a gasit-o la vrajmasii lui, n-ar fi fost infrangerea filistenilor mai mare?” (versetele 29-30).

Poporul sleit de foame pentru ca na, s-a supus poruncii sefului lor, popor foarte inteligent de altfel la faza asta, au inghitit tot ce a venit la rand, nu au gandit deloc cu propriul cap, s-au supus la ceva ce intr-un final i-a adus la incalcarea voii lui Dumnezeu. Au ascultat de porunca absurda a lui Saul, erau sa crape de foame si cand au dat de prada „s-au aruncat asupra prazii. Au luat oi, boi si vitei, i-au injunghiat pe pamant si i-au mancat cu sange cu tot”, ceea ce constituia un pacat impotriva lui Dumnezeu. Au ascultat de niste reguli omenesti si au ajuns sa incalce voia lui Dumnezeu.

6 responses

  1. Stefan

    Oare azi nu sunt o multime ca Saul in toate denominatiunile,ei fac legile si juramintele lor,Ionatan a mers la lupta cu purtatorul lui de arme,dar a avut promisa victoria,a primit raspunsul dela Dumnezeu,IONATAN sa fim fiecare din noi.

    Iulie 8, 2010 la 10:25 pm

  2. Ba da, sunt destui ca si Saul….

    Iulie 9, 2010 la 12:40 am

  3. Si totusi, ceea ce am observat eu … noua oamenilor ne plac foarte tare regulile. In mod fariseic ne plangem atunci cand ne sunt impuse, dar daca am putea alege liber … tot pe ele le alegem.
    Este mult mai confortabil sa ne spuna altcineva cum sa gandim, ce sa facem, cum sa ne purtam, pentru ca asa nu trebuie sa ne asumam nici o responsabilitate.
    De ce spun asta? Eu fac parte dintr-o biserica libera. Nu exista reguli ale bisericii privind tinuta, si in general nu prea sunt reguli stabilite de pastor sau de lideri. In toate, pastorul sta cu degetul indreptat in sus si spune: „ce crezi ca ar spune Domnul despre acest lucru? Duminica dimineata, la intrarea in biserica, cel care te intampina este Domnul Isus. Esti tu rusinat/a de felul in care te prezinti in fata Lui? Nu? Atunci esti imbracat/a corespunzator.” Si la fel, in fiecare situatie. Cred ca as putea defini de fapt singura regula a bisericii noastre: raporteaza-te la Isus.
    Asta inseamna ca sunt responsabila de felul in care ma imbrac, de felul in care vorbesc, de felul in care ma port … Si, cred eu ca cine a simtit atingerea Domnului pe inima sa, nu va voi sa se simta rusinat/a in preajma Sa.
    Tristetea mea este ca putini crestini vin in aceasta biserica. Le prefera pe cele in care li se spune exact lungimea fustei. Sau pe cele in care li se spune exact ce fel de canon trebuie sa tina.
    Si, ma intreb adesea … oare care este acea libertate pe care ne-a promis-o Domnul?

    Iunie 6, 2011 la 10:44 pm

    • Ditzu

      Bine ar fi ca cei mai multi vend in biserica sa fie patrunsi de Adevar si sa inteleaga miraculos ce li se ingaduie si ce nu…

      Ce te faci insa daca in aceasta biserica vin oameni care chiar dupa ani de la botez traiesc intr-un relativism deperant in ce priveste poruncile elementare?
      Culmea e ca unii ca acestia te iau cu „legalistule” daca incerci sa-i sfatuiesti practic in ce priveste unele cerinte ale Domnului… zic eu destul de clare…

      Iunie 7, 2011 la 10:08 pm

  4. ai dreptate simona, romanii se simt bine avand reguli pt ca au impresia, sau au fost invatati ca asta e secretul vietii de crestin, se tem sa traiasca fara reguli impuse de oameni

    Iunie 6, 2011 la 11:22 pm

  5. Noi suntem tributari lui „merge si asa”. Cam in tot ceea ce facem ne plac jumatatile, sferturile si zecimile de masura. In toate domeniile. Si se pare ca si in relatia cu Domnul. Suntem caldicei, foarte toleranti cu noi insine si extrem de intoleranti cu ceilalti.

    Relativismul vine, cred eu, si din aceasta acceptare, lipsita de orice implicare reala, a regulilor omenesti in detrimentul cercetarii scripturilor. Fara curiozitatea pura de a cunoaste mai mult, de a trai mai mult …

    Acceptam foarte greu ideea schimbarii. Renuntam foarte greu la convingerile noastre, chiar daca se dovedeste ca sunt gresite si nu ne sunt de prea mare folos. Cautam scurtaturile, chiar daca aceastea presupun compromisuri pe care un crestin nu ar trebui sa le accepte.

    De ce se intampla asa? Nu stiu. Sau poate ca stiu. Nu prea avem exemple de traitori autentici. Multa dogmatica, filosofie, theosofie, si alte …-sofii. Putina traire. Multa duplicitate. Prea putina sinceritate. Ramanem – botezati – prea mult ai lumii si prea putin ai Domnului.

    Ne este prea drag de noi si ne menajam prea mult. Luam din cuvant numai acele lucruri care nu ne deranjeaza prea tare si suntem surzi la cele care ard.

    Si este atat de trist. … Suntem copiii Dumnezeului Prea-Inalt si, in loc sa traim in autoritatea care ne-a fost data de catre Domnul nostru, ne purtam ca niste copii orfani …

    Suntem multumiti cu ceea ce alegem sa fim … atat de departe de ceea ce am putea deveni.

    Dar, si ceea ce am spus aici este tot o -sofie … daca nu ma ingrijesc ca viata mea sa fie o marturie a faptului ca Dumnezeu este Viu si Adevarat.

    Iunie 8, 2011 la 10:09 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s