ROSE

Regulile prostesti! (2)

1 SAMUEL 14

Saul Il intreaba pe Dumnezeu ceva in legatura cu filistenii,  Dumnezeu  nu ii raspunde si in loc sa se gandeasca ca el este artizanul intregului haos (spiritual vorbind) in care s-a bagat, cauta sa il omoare pe Ionatan care cica a mancat miere si poarta vina faptului ca Dumnezeu nu ii raspunde. De dragul regulilor lui, care ii hranesc mandria si eul, de dragul fiorilor pe care ii simte atunci cand inventeaza tot felul de reguli fara nici o noima, fara strop de logica, e in stare sa isi omoare fiul cand afla ca acesta a incalcat porunca lui „sfanta”.

In loc sa mearga in fata poporului sa le spuna „v-am folosit ca sa ma simt eu grozav, v-am dat o regula stupida, v-am infometat ca sa ma simt eu buricul pamantului, si din cauza mea ati mancat animalele cu sange cu tot, ati pacatuit impotriva Domnului, sorry, sper sa nu se mai repete” , Saul il scoate tap ispasitor pe Ionatan, care de fapt i-a adus victoria asupra filistenilor, daca Ionatan nu era nebunul intregii povesti, Saul nu ar fi primit laurii victoriei.  De data acesta poporul are o licarire de desteptaciune si il salveaza pe Ionatan din mana lui Saul.

Saul il  ilustreaza perfect pe omul religios, care de dragul regulilor, incalca voia lui Dumnezeu, care inventeaza reguli din cele mai bizare si le pune etichete din cele mai spirituale, dar prin care seaca poporul de putere, Saul e genul de om care nu isi recunoaste vina, care ii acuza de esec, tocmai pe cei pe care el insusi i-a dus la esec, omul religios care sufera de mandrie, isi hraneste mandria cu aceste reguli prin care manipuleaza si controleaza masele de oameni, care din prostie se supun regulilor, reguli care pana la urma le aduc pieirea. Saul seamana cu destui barbati din Romania

Ionatan, omul curajos, care nu are nevoie de confirmarea oamenilor, cand Dumnezeu ii pune pe inima ceva, nu mai sta sa primeasca aprobarea comitetului, imparatului, ci trece la atac, pentru ca Dumnezeu e singura autoritate careia i se supune. Nu face asta din rebeliune ci pentru ca stie cat il duce capul pe Saul si pe popor, stie ca sunt niste fricosi, lasi si oameni mandrii, se fereste sa le destanuie ceea ce are pe inima, isi ia un om de incredere, e de ajuns, si duce la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu i-a incredintat. Ii face partasi biruintei lui si pe cei care in mod normal l-ar fi incurcat in lupta, l-ar fi descurajat, l-ar fi considerat nebun.

Ionatan e umil, ii lasa pe altii sa se bucure de victoria pe care el a provocat-o, de care el e vinovat. Ionatan nu se supune regulilor absurde, „nu manca, nu gusta”, el se foloseste de tot ce Dumnezeu a pus in preajma lui sa ii dea energie, putere, fara sa isi faca probleme de regulile stupide. Il stie pe tatal lui, Ionatan cunoaste foarte bine omul religios, nu suporta acest stil, devine irascibil cand ia cunostinta de ceea ce a poruncit tatal sau, si isi spune pe fata parerea. Ionatan e un om radical, simplu, dintr-o bucata, statornic si intelept, stie ce vrea si nu se lasa pana nu duce la bun sfarsit ce are de facut.(vezi si relatia lui cu David)

3 responses

  1. Inteleg destul de bine sentimentul fata de unii ca Saul.

    Nu sunt Gica-Contra, totusi trebuie sa avem grija si cu aspectul autoritatii. Oare ce-L apucase pe Dumnezeu sa joace jocul lui Saul? Oare de ce a functionat sorţul? Aici este vorba despre autoritate şi legămant (evident folosite greşit).

    Luca 22:53  În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi autoritatea (dreptul) întunericului.”
    Iata ca Dumnezeu respectă nişte graniţe invizibile marcate de timp şi drepturi în spiritual. Dumnezeu recunoaşte până şi drepturile celui rău.

    Iată de ce Mihail nu a rostit judecăţi de ocară faţă de Satan, şi iată de ce Pavel şi apostolii au dat respect autorităţii preoţeşti şi politice atunci, chiar daca au actionat şi contrar poruncii lor (din pricina unei autorităţi mai mari).

    În concluzie (a mea), să fim toţi nişte IONATANI, adică oameni CĂLĂUZIŢI de Duhul şi nu acţionand contrar autorităţii doar din proprie voinţa (fireşte).

    Iulie 9, 2010 la 8:27 am

  2. Adrian,
    Sunt de acord cu tine. Am precizat ca Ionantan nu a actionat in felul in care a actionat din rebeliune ci pentru ca avea niste prioritati clare in viata tinand cont de ambianta in care traia si de oamenii care il inconjurau.

    Iulie 9, 2010 la 12:03 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s