ROSE

Stefan in fata sinedriului

Stefan este invitat, adica dus cu forta in fata sinedriului, nu pentru o conferinta sau pentru un schimb de idei teologice, ci pentru ca era acuzat pe baza unor minciuni.  Le tine o predica de toata frumusetea, un rezumat al Vechiului Testament, si cred ca unii dintre preafericitii prezenti la intalnire au fost impresionati, banuiesc ca erau cat pe ce sa inceapa sa aiba o parere buna despre Stefan.

Recent am ascultat intreg capitolul 7 din Faptele Apostolilor in care Stefan este genial, face acest rezumat extraordinar al evenimentelor biblice din trecutul Israelului, si daca s-ar fi oprit la atat, probabil ar fi scapat cel putin atunci cu viata, dar nu……..Stefan caruia cred ca ii fierbea sangele in vene a avut un final al discursului exploziv, in care i-a acuzat pe cei prezenti de lucruri grave si adevarate in acelasi timp „. …Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi.”.

Oare trebuia sa taca Stefan, sa fie pacifist, sa incerce sa impace si capra si varza, sa nu fie o pricina de poticnire? Ceea ce a spus Stefan i-a intaratat atat de mult pe religiosi incat din ziua aceea a urmat un dezastru pentru biserica, in ce priveste persecutia.  Ce parere au fratii si surorile pacifiste din biserica cu privire la atitudinea lui Stefan? Trebuia sa taca sau nu?  Era mai bine daca tacea, era mai bine sa isi protejeze viata, ar fi putut sa isi inghita cuvintele, ar fi pastrat linistea si nu ii ducea pe oamenii aia in culmea turbarii, a fost Stefan o pricina de poticnire pentru farisei?

Sa nu uitam ca pe parcursul acestei scene, Duhul Sfant era atat de puternic peste Stefan incat fatza i-a stralucit, Duhul Sfant nu a fost jenat sau intristat de radicalitatea lui Stefan, ba chiar a fost incantat de aceea prezenta divina a stralucit peste el.

Ce sa mai vorbim de felul in care Isus s-a raportat la cei religiosi…. M-am gandit de multe ori la acest aspect, pentru simplul motiv ca temperamentul meu desi uneori nu pare asa, este unul foarte ingaduitor si pot sa tolerez multe, iar uitandu-ma in urma pot identifica situatii in care am fost mai pacifista decat Isus, adica Isus in locul meu ar fi spus vorbe grele, eu insa am tacut, tocmai de dragul linistii si pacii, sau poate din lasitate si frica, si ma intreb daca pacea aceea a fost benefica sau nu. Inclin sa cred ca nu, pentru ca Isus sigur ar fi procedat altfel, doar ca eu nu am avut taria sa spun ce trebuia spus, cand am fost pusa in situatii dificile.

Daca s-ar putea sa dam inapoi istoria, sa ajungem la momentul in care Stefan era in fata sinedriului, ce sfat i-ati da? L-ati sfatui sa se opreasca inainte de izbucnirea aceea cu „oameni incapatanati, voi si tot neamul vostru” sau sa continuie si sa moara intr-un final sub o ploaie de meteoriti lansati din mainile fratilor religiosi?

OAMENI INOFENSIVI – un articol pe aceeasi tema

2 responses

  1. VDFilip

    Ce fain articol ai scris! Dar bine o mai spui! *Va dau pacea Mea
    ” A zis Domnul Isus. „Nu v-o dau cum o da lumea”. Este pacea si satisfactia datoriei implinite. Si a credintei in Dumnezeu. „Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine”. „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, EU AM BIRUIT LUMEA”.

    Iulie 31, 2010 la 5:32 pm

  2. Filip,
    exact despre asta e vorba *Va dau pacea Mea
    ” A zis Domnul Isus. “Nu v-o dau cum o da lumea”🙂

    Iulie 31, 2010 la 5:35 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s