ROSE

MANIFESTARI IN PREZENTA DUHULUI SFANT (Benayah Gordon)

O scurtă evaluare biblico-istorică

În timp ce așteptăm trezirea în mijlocul creștinilor și apoi revărsată între cei pierduți, ne confruntăm deseori cu aspecte dificil de primit sau înțeles. Vrem atingerea Duhului Sfânt, iar ceea ce observăm deseori sunt manifestări și semne exterioare care nu știm cum să le evaluăm. Ceea ce ne este clar e faptul că Duhul lucrează cu putere, iar dacă ne așteptăm ca slava Sa să se coboare în mijlocul nostru, trebuie de asemenea să ne pregătim pentru a întâmpina unele aspecte neobișnuite.

Cuvintele lui Jonathan Edwards răsună pline de adevăr și în secolul nostru. Teologul afirmă:

„Dacă se așteaptă să se vadă o lucrarea a lui Dumnezeu lipsită de dificultăți și pricini de poticnire, vor fi asemenea unui nebun așteptând pe malul unui râu să se scurgă toată apa acestuia. Nu trebuie să ne așteptăm la vreo lucrare a lui Dumnezeu fără poticnire. Cu siguranță va veni și ofensa. Până acum nu a existat nici o puternică manifestare pe care Dumnezeu a desfășurat-o în lume fără ca multe dificultăți să o urmeze

Deși Edwards continua să încurajeze oamenii care au fost martori ai Marii Treziri din sec. XVIII, să nu se opună Duhului lui Dumnezeu în trezire, mulți oameni au găsit mai degrabă pricini de poticnire în manifestările care însoțeau evenimentele Trezirii. Oameni influenți ai vremii, printre care Charles Chauncy au întreprins acțiuni agresive anti-Trezire. Cel pe care tocmai l-am menționat, trece de la atacul împotriva lui Jonathan Edwards la critica virulentă a Trezirii pe care el o privește ca „dezordine”. Chauncy încropește un tratat în cinci părți (un fel de „comunicat” al zilelor noastre), Seasonable Thoughts on the State of Religion, în care prezintă pericolele „epidemiei de izbucniri emoționale” din perioada Marii Treziri precum și sfaturi pastorale pentru lucrători în ceea ce privește restabilirea ordinii, păstrarea unei „religii curate și nepătate” și evitarea Trezirii în general.

Ceea ce este foarte interesant este faptul că Chauncy chema poporul la o curățire de orice implică emoțiile și manifestările, însă în cele din urmă sfârșește ca pionier al Unitarianismului, negând Sfânta Treime și susținând mântuirea universală, a tuturor oamenilor indiferent dacă aceștia au sau nu o relație personală cu Domnul Isus. Edwards rămâne chiar și astăzi recunoscut și respectat printre creștini.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze vom avea parte atât de opoziție, cât și de confuzie. Aceasta din urmă nu se arată deoarece Duhul Sfânt ar trezi confuzia, ci mai degrabă se datorează faptului că oamenii nu sunt înrădăcinați în adevărurile Scripturale. O astfel de confuzie poate fi prezentă atât în inimile celor care vor respinge realitatea lucrării Duhului, cât și în cei care o îmbrățișează cu entuziasm.

Manifestări în Scriptură.

O astfel de situație este cel puțin la fel de veche ca și prima Cincizecime după înălțarea Domnului Isus:

Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa… Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi… mulţimea s’a adunat şi a rămas încremenită [în alte traduceri „confuză”]… Toţi se mirau, se minunau… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă… Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sînt plini de must!” Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: … Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.” (Fapte 2.1-5)

În ziua Cincizecimii 120 de persoane au fost umplute cu Duhul Sfânt experimentând mai apoi manifestările Duhului, printre care sunetul unui vânt puternic, limbi de foc care s-au așezat peste ei, vorbire în limbi necunoscute de ei până atunci, arătându-se asemenea unor oameni beți.

Cei care i-au observat în acea zi au avut reacții împărțite. Unii erau uimiți și nu știau ce să creadă, alții au batjocorit lucrarea Duhului în ei. Putem vedea același răspuns dat activității Duhului și astăzi. Unii privesc manifestările ca și lucrare a Duhului în timp ce alții sunt ofensați sau confuzi. Mulți sunt sceptici, considerând manifestările ca fiind un comportament venit din fire sau chiar cu rădăcini demonice. De aceea avem nevoie de cunoașterea Scripturilor și discernământ, pentru a fi atenți în ceea ce privește lucrarea Duhului printre noi și manifestările care uneori o însoțesc.

Când prezența lui Dumnezeu lucrează în mijlocul oamenilor, deseori pot fi observate manifestări cel puțin ciudate. Biblia ne prezintă câteva dintre acestea:

1.      Fapte 2 ne vorbește despre o stare a ucenicilor care pentru omul neștiutor părea a fi beție curată (Fapte 2.15). Fie datorită faptului că vorbirea lor nu putea fi deslușită de cei care nu cunoșteau limbile respective, fie datorită faptului că picioarele lor erau nesigure datorită puterii cu care Duhul a venit peste ei, manifestarea lor era clar vizibilă;

2.      Frica de Dumnezeu a căzut peste oamenii din jurul lui Daniel în timp ce acesta a primit o viziune din partea lui Dumnezeu (Daniel 10.7). Daniel a fost cutremurat de frică în prezența lui Dumnezeu (Daniel 8.17-18; 10.7-11). Același lucru s-a petrecut și cu ucenicii Domnului Isus (Matei 17.6);

3.      În prezența lui Dumnezeu, munții se cutremură (Exod 19.16-18). Chiar și clădirile au de suferit când prezența Sa este manifestată (Fapte 4.31; Isaia 6.4);

4.      În urma întâlnirii sale cu Dumnezeu, Daniel a rămas fără grai și fără putere, stors de orice vlagă (Daniel 10.15-19). Ezechiel rămâne înmărmurit o săptămână întreagă după întâlnirea cu Dumnezeu (Ezechiel 3.15);

5.      Experiențele cu Dumnezeu și cuvântul Său apar însoțite de lacrimi de bucurie, de pocăință, de jale (2 Cronici 34.27; Osea 12.4; Matei 26.75; Luca 19.41; Romani 2.4; 2 Corinteni 7.10; Apocalipsa 5.4);

6.      Petru și Pavel au avut parte de răpiri sufletești care le-au permis să vadă și audă lucruri din lumea spirituală (Fapte 10.10; 22.17).

7.      Am putea lista multe alte manifestări precum un animal vorbitor (Numeri 22.28). umblarea pe apă (Matei 14.29), lupta sau umblarea cu îngeri (Geneza 32.28; 2 Împărați 2.11), oase care învie morți (2 Împărați 13.21), fețe strălucitoare (Exod 34.30), vizite în cer (2 Corinteni 12.2-3).

Privind la aceste aspecte, nu cred că putem presupune faptul că anumite manifestări sunt false datorită faptului că nu găsim o descriere biblică EXACTĂ pentru fiecare experiență. De ce? Nu cred că era scopul principal al autorilor biblici să ne ofere o listă comprehensivă a manifestărilor survenite în urma atingerii prezenței lui Dumnezeu. Dacă o manifestare nu contrazice Biblia nu ar trebui demisă imediat, DACĂ aduce roade duhovnicești în viețile celor care experimentează respectiva manifestare. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect.

Manifestări în istoria trezirilor.

Pionierii marilor treziri și nu numai, scriu în cărțile și jurnalele lor despre diverse manifestări care se petrec în mijlocul serviciilor bisericești.

John Wesley, pionierul metodist mărturisește spunând:

Pe la ora trei dimineața, în timp ce continuam în mod constant în rugăciune, puterea lui Dumnezeu s-a revărsat copleșitor peste noi, atât de mult încât mulți au strigat cu mare bucurie și mulți au căzut la pământ. Imediat ce ne-am revenit puțin din teamă și uimire față de prezența Maiestății, am izbucnit cu toții într-o voce: „Te lăudăm, Dumnezeule, recunoaștem că Tu ești Domn.”

În urma unei predici la închisoarea Newgate, Wesley notează în Jurnalul său:

Imediat, unul, și încă unul și încă unul au căzut la pământ. Au căzut de-o parte și de cealaltă ca loviți de trăsnet. O femeie a strigat cu voce tare. Ne-am rugat Domnului pentru ea și Domnul i-a schimbat apăsarea în bucurie. O a doua persoană se afla în aceeași agonie. Am strigat la Dumnezeu și pentru ea și El i-a împărtășit pace sufletului ei.

În mod interesant, un alt binecunoscut predicator al Marilor Treziri, George Whitefield a protestat în ceea ce privește manifestările prezente în mijlocul serviciilor lui Wesley. Cu privire la acest aspect, Wesley notează în jurnalul său:

Am avut oportunitatea să vorbesc cu el în ceea ce privește acele semne exterioare care au însoțit deseori lucrarea interioară a lui Dumnezeu. Am descoperit că obiecțiile sale erau adânc înrădăcinate în denaturarea crasă a faptelor care s-au petrecut de fapt. Ziua următoare însă a avut ocazia să se informeze pe sine mai bine. Imediat ce a început (în ceea ce privește aplicația predicii sale) să invite toți păcătoșii să creadă în Cristos, patru persoane din vecinătatea sa au căzut la pământ, aproape în același moment. Unul dintre ei zăcea fără simțiri sau mișcări. Un al doilea tremura incontrolabil. Un al treilea avea parte de convulsii din întregul trup, dar nu scotea nici un sunet în afara suspinelor. Al patrulea, în egală măsură în convulsii, striga la Dumnezeu cu țipete și lacrimi.

Jonathan Edwards, marele lider a Primei Treziri din New England a încercat să creeze o punte peste prăpastia dintre excesul emoțional și libertatea Duhului, evidențiate în manifestările oamenilor. În lucrările sale, el oferă o evaluare biblică a trezirii și manifestărilor ei. Iată câteva dintre înregistrările sale:

Mulți dintre tineri păreau copleșiți de un simțământ al măreției și al slavei lucrurilor cerești…, iar mulți alții erau cuprinși în același timp de supărare cu privire la starea lor păcătoasă și mizerabilă. Întreaga încăpere era astfel plină de nimic altceva decât strigăte, leșinuri și altele asemănătoare

Era ceva frecvent să vezi o casă plină de strigăte, leșinuri, convulsii și altele asemănătoare, ambele în neliniște sau admirație și bucurie… deseori unii erau atât de afectați și trupurile lor atât de copleșite, încât nu mai puteau merge acasă, ci rămâneau peste noapte acolo unde se aflau…

Au existat cazuri în care unele persoane zăceau într-un fel de transă, rămânând astfel nemișcați chiar timp de 24 de ore, fără să simtă ce se petrece în jur, dar în același timp aflându-se sub influența unor imagini puternice, ca și cum au fost în ceruri, având parte acolo de vederea unor lucruri glorioase și pline de desfătare.

Alte figuri implicate în marile treziri scriu despre experiențe asemănătoare.

Francis Asbury, rânduit de Wesley ca misionar în colonii, un om disciplinat, care insista ca întâlnirile conduse de el să se desfășoare în ordine și liniște, relatează cum întâlnirile erau caracterizate de strigăte, căderi la pământ, plânsete și convulsii.

Peter Cartwright, predicator al trezirii din Cane Ridge de la începutul secolului XIX vorbește despre manifestări care-i cuprindeau pe sfinți și păcătoși deopotrivă, aceștia intrând în convulsii pe care nu le puteau evita, iar cu cât se împotriveau mai mult, cu atât convulsiile se intensificau.

Un ateu relata despre întâlnirile de trezire din Cane Ridge:

Unii oameni cântau, alții se rugau, unii strigau pentru milă cu cel mai jalnic accent, în timp ce alții strigau cu voce tare. Fiind martor la aceste scene, am avut o senzație ciudată, ca nici când înainte. Inima îmi bătea cu putere, genunchii îmi tremurau, buzele îmi fremătau și am simțit că trebuie să cad la pământ. O putere supranaturală ciudată părea că pătrunde în acea masă de oameni strânși acolo. La un moment dat am văzut cel puțin 500 de persoane secerate într-un moment ca și cum o întreagă baterie de tunuri a deschis focul asupra lor, imediat urmând strigăte și țipete care au sfâșiat văzduhul.

Îi putem menționa pe alții precum George Fox, Charles Finney, John Alexander Dowie, John G. Lake, Frank Bartleman și o miriadă întreagă de oameni care au trăit în diverse momente ale trezirilor spirituale și au văzut manifestările oamenilor atinși de Duhul lui Dumnezeu, dar cred că ne-am atins scopul în ceea ce privește mărturiile istorice.

Încheiem această secțiune în cuvintele Lui Martyn Lloyd-Jones. Respectat ca și evanghelic, oponent al teologiei liberale, Lloyd-Jones observă câteva aspecte esențiale în ceea ce privește trezirile spirituale și manifestările care o însoțesc:

Iată ce spun mulți oameni. Ei susțin că aceasta este lucrarea diavolului. Dar sunt câteva dificultăți clare ale acestei teorii. Iată câteva dintre ele. De ce ar începe diavolul să facă astfel de lucrări? Care este scopul lui clar în acestea? Biserica este într-o perioadă de uscăciune, ariditate, de ce ar încerca diavolul să facă ceva care să atragă atenția asupra religiei și asupra Domnului Isus Cristos?… dacă aceasta este lucrarea diavolului, atunci diavolul este un prost fără pereche. El își dezbină propria împărăție, contribuind la creșterea împărăției lui Dumnezeu și a lui Cristos. Dacă diavolul îi conduce pe oameni la mântuire, atunci înseamnă că lucrează împotriva lui însuși.

Lloyd-Jones accentuează faptul că în ceea ce privește trezirea, apariția manifestărilor se apropie de o regulă a trezirii. El vorbește despre oameni care agonizează în duhul și simt puterea Duhului Sfânt peste ei cu atât de multă intensitate încât leșină și cad la pământ. Uneori oamenii par să cadă într-o stare de inconștiență, un fel de transă în care pot rămâne ore întregi. În același timp însă punctează un aspect esențial pe care trebuie să îl observăm cu atenție și care ne va conduce la următoarea secțiune:

Încheiem prin a spune că aceste fenomene [manifestările mai sus punctate] pot să apară într-o trezire, care după spusele apostolului Pavel este rezultatul revărsării Duhului lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să căutăm manifestări și experiențe ciudate. Ceea ce trebuie să căutăm este manifestarea slavei lui Dumnezeu și puterea Lui și tăria lui. Ceea ce trebuie să căutăm este trezirea. Iar când aceasta vine, va fi atât de uimitoare încât lucruri ciudate și neobișnuite se prea poate să se petreacă. Întotdeauna însă trebuie să știm că Dumnezeu se mișcă printre noi și să fim gata să identificăm și să îngrădim falsul, prefăcutul și în adevăr tot ceea ce aparține răului.

Căderea în Duhul

Una dintre cele mai evidente manifestări care se observă în zilele noastre în unele biserici, adunări, evenimente creștine, este ceva ce stârnește o mulțime de controverse și atitudini confuze. Unii o numesc „căderea pe spate”, „căderea în Duhul”, „șarlatanie”. Am văzut din relatările predicatorilor trezirii că a cădea în prezența lui Dumnezeu nu era o experiență străină întâlnirilor de trezire. Sprijină oare Scriptura o astfel de cădere în prezența lui Dumnezeu?

1.      Este un efect secundar al manifestării slavei lui Dumnezeu (2 Cronici 5.14; Exod 40.34,35). Slava lui Dumnezeu este palpabilă. Moise, cel care a văzut slava lui Dumnezeu nu putea să intre, la modul propriu, în cort atunci când slava lui Dumnezeu l-a umplut în întregime. Când Pavel a văzut slava lui Isus, a căzut la pământ (Fapte 9.3,4; 22.6,7);

2.      Nu avem o bază scripturală pentru a stabili nivelul de spiritualitate al individului în funcție de căderea sau necăderea în prezența lui Dumnezeu. Oameni sfinți asemenea lui Daniel au căzut sub puterea Duhului (Daniel 10.7-9). Prooroci ascultători, asemenea lui Ezechiel au fost secerați de pe picioare în prezența lui Dumnezeu (Ezechiel 1.28). În același timp au căzut și oamenii care au venit să-L aresteze pe Domnul Isus (Ioan 18.5,6). Pavel la rândul său, prigonitor al bisericii la acea vreme, cade în prezența slavei Domnului Isus (Fapte 9.3,4);

3.      Nu toți cei care au căzut sub puterea Duhului Sfânt au avut viețile transformate mai apoi. Cei care au venit să-L aresteze pe Domnul Isus, deși au căzut în prezența Sa, au rămas neschimbați în determinarea lor de a-L răstigni pe Domnul (Ioan 18.6-12)

4.      Sunt oameni care au avut parte de o binecuvântare deosebită sau transformare. Pavel și-a primit chemarea vieții și a fost total transformat în urma experienței de pe drumul Damascului (Fapte 26.12-19);

5.      Scriptura tratează acest fenomen ca fiind unul secundar și nu o experiență care trebuie căutată intenționat. Isus a ignorat faptul că cei care L-au arestat au căzut în prezența Sa (Ioan 18.6,7). Nu a luat în seamă acest fenomen. Când Ezechiel a căzut sub puterea lui Dumnezeu, Acesta i-a cerut să se ridice pentru a-i putea vorbi (Ezechiel 2.1); scopul Domnului Isus în manifestarea lui Pavel nu a fost ca acesta să cadă la pământ,, ci să-i vorbească și să-l însărcineze cu lucrarea Evangheliei (Fapte 26.16). Și ceilalți care îl însoțeau pe Pavel au căzut (Fapte 26.14), dar nu au primit nici o binecuvântare deosebită (Fapte 22.9).

Aspectul foarte important de reținut este, după cum și Lloyd-Jones amintea, faptul că această cădere este un efect secundar al unei manifestări mult mai importante. Sunt destul de multe practici nescripturale și perspective care circulă în lumea creștină și care întristează Duhul lui Dumnezeu. Această cădere despre care spuneam ar trebui privită ca efect secundar al manifestării puterii Duhului Sfânt și nu manifestarea în sine! Ceea ce noi căutăm este ungerea care vine din Duhul Sfânt, acea ungere care sfărâmă juguri, care nimicește lucrările întunericului din viața oamenilor. Nu avem nevoie de un joc domino uman.

Când Dumnezeu se manifestă, El nu face acest lucru fără un scop precis. El nu dă oamenilor viziuni lipsite de scop. Dacă biserica din Corint puteau transforma vorbirea în limbi autentică în sursă de confuzie, fără să zidească pe nimeni (1 Corinteni 14.16,23), tot astfel creștinii din zilele noastre care au de-a face cu căderile în Duhul pot privi în mod eronat manifestarea ungerii lui Dumnezeu.

În jurul nostru avem de-a face cu o lume frântă și decăzută care așteaptă să fie eliberată. Ungerea pe care Dumnezeu ne-a împărtășit-o este pentru a propovădui anul de îndurare al Domnului, pentru vindecarea celor cu inimile zdrobite, să propovăduim robilor libertatea, pentru redarea vederii orbilor și eliberarea celor captivi. Dacă acești oameni cad sau nu în prezența lui Dumnezeu, nu ne interesează în mod primar. Ceea ce vrem să vedem este libertatea lor și împlinirea Scripturilor în ei. Nu vrem să-i vedem pe oameni căzând, vrem să-i vedem mântuiți. De aceea, să ne ațintim privirile asupra lui Isus și nu asupra fenomenelor și manifestărilor. Domnul este bun și ne face parte de experiențe neobișnuite cu El și în prezența Lui și le primim cu bucurie. Dar ceea ce trebuie să ne preocupe este nu interesul pentru efectele secundare, ci pentru rezultatele permanente!

Să testăm toate lucrurile

Biblia ne cheamă și este de datoria noastră să testăm toate lucrurile în lumina Cuvântului. Dacă un predicator ne spune un lucru, iar Biblia ne spune un altul, atunci Biblia are dreptate! Punct. Dacă o învățătură nu se regăsește în Biblie, ea trebuie respinsă (1 Tesaloniceni 5.21).

Acestea sunt principiile pe care ar trebui să le avem mereu în vedere: „este biblic” și „zidește o majoritate”? Care este roada unei învățături sau a unei manifestări (Matei 7.20)? Dă slavă Domnului Isus? Atrage atenția asupra omului? Sunt oamenii aduși la Isus și la neprihănire? Ioan Botezătorul, Ilie și Ezechiel au acționat ciudat, dar au avut roade bune în viața lor. Ceea ce ar trebui să fie scopul nostru este dragostea și smerenia. Aici sunt învinse controversele și discuțiile inepuizabile. Oamenii care trăiesc în dragoste și umilință sunt greu de ofensat și stabili în umblarea lor deoarece nu au așteptări nerealiste în slujirea lor.

În lucrarea sa Distinguishing Marks of a Work of the Spirit of God, Jonathan Edwards își cheamă cititorii să evalueze trezirea privind dincolo de comportamentele pline de entuziasm pentru a vedea roadele. Menționează cinci semne distinctive ale lucrării Duhului, argumentând că diavolul nu va falsifica activități care au ca rezultat aceste răspunsuri. Dacă putem răspunde cu „da” acestor întrebări, ar trebui să privim manifestările ca autentice, chiar dacă nu sunt obișnuite pentru noi:

1.      Cinstesc persoana lui Cristos?

2.      Produc o mai mare ură față de păcat și o mai mare iubire a neprihănirii?

3.      Au ca rezultat un mai mare respect pentru Scripturi?

4.      Îi conduc pe oameni în adevăr?

5.      Au ca rezultat o mai mare dragoste pentru Dumnezeu și oameni?

Cu alte cuvinte, ceea ce ne ajută să determinăm că o manifestare este o autentică sunt rezultatele care se văd pe urma acesteia. Nu este vorba de faptul că vom cădea sub puterea Duhului, ci despre ceea ce se întâmplă după ce ne ridicăm, ca și în experiența apostolului Pavel. Manifestările precum această cădere nu reprezintă în sine un semn al maturității spirituale și nici nu garantează creșterea acesteia. De aceea să fim înțelepți în cântărirea și evaluarea lor.

preluat de pe www.strajerii.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s