ROSE

Binecuvantare aruncata la cosul de gunoi! (din arhiva)

Ieri am dus o prietena cu masina pana unde avea de mers si pe drum ne-am oprit la un magazin sa isi faca niste cumparaturi. Un baiat cam de vreo 14 ani, cu un defect la picioare, imbracat jerpelit a venit la geam la masina sa imi ceara bani, i-am zis ca nu ii dau, imaginandu-mi ca isi cumpara tigari dar i-am dat o bomboana pe care o aveam la indemana. Cand s-a indepartat de masina m-am simtit vinovata, am simtit ca Duhul Sfant imi spune ca daca il las sa plece o sa regret mult si ca Isus i-ar fi dat bani asa ca l-am strigat si i-am dat un bon de masa. S-a uitat mirat la hartia aceea pentru ca banuiesc nu a mai vazut asa ceva si am tot incercat sa ii explic ca poate cumpara mancare cu acea hartie, am tot insistat pentru ca nu ma credea. A venit prietena, am asteptat un minut sa vad daca nu iese copilul din magazin cu plasa cu bunatati, dar pentru ca nu a iesit am plecat pentru ca ne grabeam.

Am lasat prietena unde trebuia sa ajunga si m-am intors pe la magazin sa vad daca si-a luat baiatul mancare. Si il vad in fata magazinului cu mainile goale, ies din masina cu gandul sa iau bonul de la el sa ii cumpar eu, la care imi spune ca a aruncat bonul. Ma duc spre sanţ unde imi arata ca l-a aruncat, dar aflu ca de fapt l-a rupt si l-a aruncat in cosul de gunoi. Ma uit in cos si intr-adevar bonul era acolo facut bucatele. Nu vreti sa stiti ce m-am enervat, el era senin, ba chiar imi zambea cumva smechereste, i-am spus vreo doua si am urcat in masina bombanind si gandindu-ma ca de banii aia desi erau putini puteam sa fac o bucurie altcuiva care ar fi apreciat, dar nu era vorba atat de mult ca am pierdut banii, cat m-a mahnit atitudinea lui.

Am ajuns acasa si am zis: Doamne, dar Tu m-ai facut sa ii dau bonul asta, oare Tu nu ai stiut ca o sa il rupa si o sa il arunce, de ce  nu m-ai avertizat sa nu ii dau, de ce m-ai impins sa fac asta, doar eu nu vroiam sa ii dau nimic pentru ca am avut sentimentul ca ii va risipi. Si raspunsul a fost asta: “am vrut sa te fac sa intelegi ce fac  unii cu darurile pe care vi le dau Eu, desi sunteti muritori de foame, desi umblati in zdrente, desi nu aveti ce manca, atunci cand va dau bunatatile cerului voi le aruncati, nu le intelegeti valoarea, le calcati in picioare cu cea mai mare seninatate, va bateti joc de ele si nici macar nu va simtiti vinovati, ba mai mult dupa asta veniti sa Imi cereti iar binecuvantari.

Cand va dau binecuvantari si Imi revars prezenta peste voi intr-un fel in care voi nu ati mai vazut, desconsiderati asta, nu considerati ca venind de la Mine, considerati ca fiind ceva fals, si aruncati binecuvantarea Mea la cos, doar pentru ca nu ati fost obisnuiti cu forma aceea de binecuvantare, o aruncati la cos si o si rupeti in bucati si apoi va simtit grozavi, ati facut o treaba grozava,  ati demascat si ati aruncat falsul si  pe deasupra l-ati si rupt, sa nu mai auziti de el. Asa faceti majoritatea cu darurile, binecuvantarile, manifestarile Mele. Si am vrut sa te fac sa simti o picatura din mahnirea si durerea pe care o simt Eu cand voi risipiti ce va dau, cand binecuvantarea e de la Mine, iar voi o considerati un fals sau mai rau ca venind de la diavolul si o aruncati, ramaneti in saracie si foame dar va simtiti grozavi asa in smerenia falsa cu care va hraniti”
Cine are urechi de auzit sa auda!

2 responses

  1. So True.

    Decembrie 14, 2010 la 10:58 am

  2. Docmana

    faina comparatie. : )

    Decembrie 15, 2010 la 10:16 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s