ROSE

Fundatia

Cum se construieste o casa? Prima data se face fundatia, cu cat proiectul casei este mai mare cu atat fundatia se face mai adanca si mai solida, ca sa poata tine cladirea care se va ridica ulterior. Pentru asta trebuie timp si nu se vede ca s-a realizat mare lucru in exterior. Ce se face apoi? Se cladesc zidurile, caramida cu caramida, iar apoi i se pune acoperisul si intr-un final are loc decorarea casei. Exact in aceeasi ordine se cladesc toate in viata noastra, mai ales viata spirituala, relatia cu Dumnezeu.

Foarte multi oameni vor sa puna acoperis la casa cand de fapt nici macar fundatie nu au, foarte multi vor deja sa puna decoratiuni prin casa cand nici macar nu au sapat santul pentru fundatie. Vrem doar lucrurile spectaculoase, dar uitam ca pentru ele trebuie o fundatie solida, altfel se vor prabusi in secunda in care vor aparea. Si ce ne facem daca avem o fundatie facuta in graba din paie si vreascuri, ce ne facem daca fundatia e facuta din fire si din roadele firii?

Ce se poate intampla daca teoretic, puterea lui Dumnezeu ajunge pe mana unui om care nu are fundament, sau a carui fundament este firea? Am avut un vis anul acesta cand eram cu nervii la pamant si cand totul din jur imi spunea ca trebuie sa platesc cu aceeasi moneda, ca si pe mine ma duce capul sa fiu ca restul oamenilor, sa faci rau nu e greu, si cand ma luptam cu asta am avut un vis in care am vazut niste demoni care stateau la discutie pe seama mea, erau foarte nervosi, se certau si i-am auzit cand au zis asa: daca ii vom strica caracterul va deveni un vrajitor in mainile noastre. Slava Domnului ca am rezistat presiunii respective, dar aceasta fraza nu o mai uit niciodata.

Un om fara caracter, care intra in posesia puterii Duhului Sfant, la urma urmei se va prabusi in mandrie, premergator mandriei vor fi alte pacate probabil, dar intr-un final va cadea in mrejele mandriei si desi poate nu isi va da seama, nu va mai sluji lui Dumnezeu ci diavolului, pentru ca diavolul este dumnezeul mandriei. Cand cineva traieste in mandrie sti ce face? Are partasie cu diavolul, cu demonii, si cred ca acelasi lucru se intampla cu fiecare pacat, cand omul staruieste in pacatul respective pur si simplu are partasie cu demonii.  Stiu ca suna foarte dur, stiu ca nu e placut la citit ce scriu eu aici, dar asta e adevarul. (1Cor.10:20) Sunt destule exemple de oameni care au facut asta si fac asta.

Pe blog am scris foarte mult despre vindecari, despre semne si minuni, dar in aceeasi masura am scris si despre caracter. Si daca prin absurd, maine dimineata mi s-ar spune ca doar un aspect din astea doua mai poate ramane pe blog, si mi s-ar cere sa decid pe care l-as sterge, nici nu as sta pe ganduri, as sterge partea cu miracolele, pentru ca fara caracter esti terminat in fata lui Dumnezeu. Fara minuni poate esti terminat in fata oamenilor, minuni iti trebuie sa traiesti bine pe pamantul asta, sa ii faci pe oameni sa vina la Hristos, dar caracterul e o chestie personala de viata sau moarte vesnica.

Consider ca fundamentul casei spirituale este caracterul. Daca in fundatie sunt lucrurile firii, casa se va prabusi, garantat, fara nici o indoiala cand ii va fi lumea mai draga, cand se va vedea mai frumos ornamentata, casa se va face praf si pulbere. V0rbeam de mandrie. Asta e buba cea mare care va izbucni intotdeauna, daca nu ti-ai cizelat caracterul, si daca nu ai murit fata de tine, fata de egoismul ala cat muntele cu care mai toti ne nastem, caruia ii place la nebunie sa  i se dea atentie, sa fie laudat si care se hraneste din asta. Daca pornesti in lucrare fara lucrurile astea ucise in tine, imagineaza-ti care va fi reactia ta launtrica cand de exemplu un olog se va ridica din scaunul cu rotile. Chiar daca esti mort fata de mandrie, ea iti va da tarcoale, asa ca daca nu ai omorat-o inainte, acum te va omora ea pe tine. Si esti pierdut. Daca acum te dai mare cu fleacuri, imagineaza-ti cum te vei simti cand o gramada de oameni te vor aclama. Si nu ma intereseaza fraze de genul: “sti soro, eu dau toata slava lui Dumnezeu”. Noi ne putem pacali unii pe altii foarte usor prin vorbe, doar ca de obicei vorbele nu exprima adevarul, asta am observat eu de-a lungul anilor. “Da al vostru sa fie da, si nu al vostru sa fie nu” adica “vorbirea voastra sa fie clara, sincera”, asta poate a fost scris pentru extraterestrii ca oamenii nu prea iau seama la asta.

Luca 6:47-49. Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. Dar cine aude, si nu face, se aseamana cu un om care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”

Nu e suficient sa vi la Isus, nu e suficient sa te urci pe stanca sa iti ridici zidurile si gata ai casa. Nu. Cu cat esti mai sus pe munte cu atat vanturile vor fi mai puternice si ai nevoie de o fundatie cat mai solida. Odata urcat pe stanca trebuie sa sapi adanc in stanca, pentru a-ti aseza temelia. Asta e faza cea mai grea si care dureaza cel mai mult, si culmea cand trecatorii vin sa vada care sunt progresele nu o sa vada nimic ridicat deasupra pamantului. Lucrarea asta se face in adanc, si nu e spectaculoasa deloc pentru trecatori, dar fara lucrara asta e ca si cum nu ai fi urcat pe stanca, pentru ca fara fundatie te vei duce la vale mai devreme sau mai tarziu si te vei multumi cu casa zidita pe pamant, care una doua e cladita. Casa pe pamant e spectaculoasa intr-un timp scurt, nu cere efort, nu are temelie, e facuta ca sa se vada de afara, oamenii vor avea in timp record ce lauda si aplauda, dar casa zidita pe pamant  nu are valoare, e egala cu zero.

Moise a stat 40 de ani undeva unde si-a cizelat caracterul, a stat la oi, si apoi stim cu totii ce s-a intamplat cu el. David a stat si el o gramada de ani la oi, undeva departe de ochii celor care aplauda, Ioan Botezatorul a stat si el in pustie o viata de om, ca sa fie de folos lucrarii lui Dumnezeu, si am putea continua, Pavel a stat 3 ani in desert, unde a lucrat la fundatie, nimeni nu a vazut ce face omul ala acolo, era vorba de el si Dumnezeu, de transformarea mintii, de moartea fata de sine, de luarea crucii, de inlocuirea mandriei cu smerenia, de inlocuirea egoismului cu altruismul, si abia apoi a continuat constructia cladirii, toata viata lui a continuat cladirea si a ajuns si la decoratiunile spectaculoase. Dar totul s-a facut cu intelepciune, s-au luat lucrurile pe rand, s-a platit pretul.

Umblarea cu Dumnezeu presupune in primu rand caracter, si apoi semne si minuni, umblarea cu Dumnezeu presupune si proorocie, vindecare, vorbire in limbi, semne si minuni, dar in primul rand presupune dragoste, fara dragoste totul e o zanganeala suparatoare pentru urechile lui Dumnezeu.

2 responses

  1. ioana.

    da, am citit tot ce ai scris. asa e! m-a ajutat mult asta.. exact asa e. Domnul ma ajuta…! El e credincios, slava Lui!
    be blessed, Dana🙂

    Septembrie 6, 2011 la 1:56 am

  2. God bless you, too Ioana🙂

    Septembrie 6, 2011 la 1:54 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s