ROSE

Vaca si mulgatorul – fabula

A fost odata ca niciodata o vaca. Vaca, la fel ca orice vaca isi vedea de pascut pe izlaz. Intr-o zi vaca se intalni din intamplare cu un om, cu care se imprieteni repede si acesta deveni mulgatorul ei. Mulgatorul si intreaga lui familie erau infometati si nici nu stiau ca sunt infometati, se obisnuisera sa nu manance. Au descoperit ca erau infomentati in momentul in care au inceput sa apara pe masa lor bucate alese preparate din laptele vacii. Mulgatorul si-a dat seama la un moment dat ca are suficient lapte cat sa dea si prietenilor, vecinilor si cunostintelor, isi imbunatatea imaginea de pe urma laptelui vacii.

Ca orice vaca, aceasta manca in fiecare zi constincios iarba, iar mulgatorul beneficia de pe urma agoniselii ei de peste zi, seara isi punea scaunelul langa vaca si o mulgea pana la ultima picatura de lapte. La inceput lucrurile au stat bine, vaca era multumita ca poate sa dea cuiva laptele, mulgatorul era fericit ca avea pe cine sa mulga, pana cand timpul a scos la iveala adevaratul caracter al mulgatorului. Azi o palma, maine o nuia, poimaine un picior si o injuratura, mulgatorul o chinuia din ce in ce mai puternic pe biata vaca care nu facea altceva decat sa se hraneasca corespunzator si sa produca hrana necesara hranirii mulgatorului si celor din jurul lui. Vaca tacu cat tacu, si intr-o zi nemaiputand indura ii administra o copita direct in frunte mulgatorului. Acesta din urma facu un flic flac spectaculos cu tot cu scaunelul din dotare si se trezi cu laptele varsat in grajd si cu o vanataie de toata frumusetea in frunte.

De aici a inceput razboiul tacit dintre vaca si mulgator. Mulgatorului nu i-a venit sa creada ca vaca are replica, incerca in fiecare zi sa ii demostreze vacii ca e o vaca si ca trebuie sa joace cum canta el, el care are voie sa faca si sa spuna orice. Vaca la randul ei stia ca ea e cea care ii da de mancare mulgatorului si ca nici prin cap nu i-a trecut sa aiba avantaje din aceasta relatie, vaca a vrut sa fie vaca si sa isi faca constincios datoria si sa fie tratata corespunzator beneficiului pe care il aduce mulgatorului. Nu odata in urmatoarea perioada, mulgatorul plecase seara in casa fara lapte, razboiul era din ce in ce mai acerb, dorea cu orice pret sa ii arate vacii ca el poate sa se comporte oricum, si nu are voie sa fie tras la raspundere. De multe ori dupa ce mulgea vaca si umplea galeata cu lapte, ba vaca lovea cu copita galeata cu lapte, ba mulgatorul era prea agitat si isi rasturna singur galeata.

Au inceput cu totii sa aiba o problema, vaca cu nervii si mulgatorul cu ai lui cu stomacul, vaca incepuse sa regrete ca a cunoscut specia umana iar mulgatorului ii caroiau matele pentru ca laptele vacii era singura lui sursa de hrana. Vaca nu intelegea cu ce greseste, ea stia ca e vaca, e creata sa dea lapte, mananca in fiecare zi portia de iarba ca sa nu ramana fara lapte, se lasa mulsa de buna voie, si totusi nu e bine, mulgatorul vrea o vaca umilita ca pe langa hrana pentru stomac, sa ii fie hranit si caracterul, si in primul rand vrea o vaca care sa nu reactioneze.

A indurat vaca mult si bine aroganta si jignirile discrete sau mai putin discrete ale mulgatorului, pana cand intr-o zi vaca s-a gandit pentru prima data in viata la ea. Pana atunci era interesata de un singur lucru, sa dea lapte si sa se lase mulsa de diversii mulgatori prin grajdul carora s-a perindat de-a lungul existentei de vaca. Si-a dat seama ca are putere sa rupa lantul cu care mulgatorul o lega seara, si-a dat seama ca ea il tine in viata pe mulgator si nu invers, si-a dat seama ca poate trai fericita si fara sa se lase mulsa si a decis sa plece discret.

Intr-o seara dupa ce mulgatorul a stins becul, vaca a hotarat ca e momentul sa traiasca si pentru ea, asa ca a rupt lantul, a deschis usa grajdului, si a plecat. A avut suficient timp pe parcursul noptii sa se departeze cat mai mult de casa, a reusit sa urce si sa coboare cateva dealuri si cand s-a simtit in siguranta, s-a odihnit. A doua zi dimineata vaca a inceput sa guste libertatea, si i-a placut, acum era fericita, avea hrana la discretie si era departe de mulgatorul care acum regreta nu ca si-a batut joc de vaca ci ca nu mai are ce mulge.

“Adevaruri despre oameni”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s