ROSE

Statornicia lui Dumnezeu

Unul din lucrurile care ma fascineaza momentan cel mai mult la Dumnezeu este statornicia. Am intalnit extrem, extrem de putini oameni statornici in viata asta, si de aceea mi se pare ceva incredibil ca promisiunile lui Dumnezeu atat de marete sa nu fie vorbe in vant, mi se pare fabulos ca Dumnezeu nu are perioade in care e inebunit dupa noi si perioade in care nu da doi lei pe noi sau mai rau, nu mai stie cum sa scape de noi.

Statornicia e calitatea care ma fascineaza cel mai mult la un om, faptul ca nu se joaca cu mine in interesul personal, pentru ca nestatornicia se traduce prin satisfacerea firii pe moment, cum vrea firea pe moment asa faci, pentru a te simti bine, indiferent de vorbele sau promisiunile pe care le-ai spus, indiferent de ce tragedii provoci.

Cand ai siguranta ca cineva e statornic, te poti baza fara frica pe acel cineva, si esti linistit. Dumnezeu e asa, cand ti-a spus ca te iubeste, atunci inseamna ca te iubeste, cand ti-a spus ca tu esti placerea Lui atunci inseamna ca o vesnicie de acum inainte tu esti placerea Lui, la aceeasi intensitate. Nu exista nici o sansa ca interesul sa il faca sa uite de tine peste o vreme, sau dupa ce te-a stors de ce ai mai bun sa se razgandeasca in ce te priveste, apoi cand are nevoie de tine iar sa iti dea tarcoale si tot asa.

Nestatornicia, sau mai bine zis trairea in functie de toanele si mofturile firii, nu pare un pacat strigator la cer, nici macar n-am auzit sa fie considerat un pacat, dar imagineaza-ti daca Dumnezeu ar fi lipsit de statornicie, ai mai putea sa spui ca este sfant? Daca privesti lucrurile prin prisma sfinteniei lui Dumnezeu, vei vedea ca nestatornicia este un pacat, si inca unul care atrage dupa sine multe alte pacate. Daca suntem ingroziti de pacatul uciderii, la fel de ingroziti ar trebui sa fim si de pacatul nestatorniciei, pentru ca daca Dumnezeu de maine nu ar mai fi statornic, situatia asta ne-ar ucide pe loc.

Din pacate traumele pe care oamenii si le provoaca unii altora din cauza lipsei de statornicie creaza undeva inlauntrul celor traumatizati o frica irationala vizavi de Dumnezeu si promisiunile Lui. Cand ai dat de multi oameni care ti-au spus anumite lucruri si dupa o vreme au facut exact pe dos, instinctual intervine frica asta, desi teoretic sti ca Dumnezeu nu minte si nu se schimba, in interior functioneaza un mecanism care iti spune ca s-ar putea sa nu fie asa. Datorita acestui fapt oamenilor le e teama sa isi deschida inima fata de Dumnezeu, desi tanjesc dupa dragostea Lui, au o frica irationala de a-I da voie sa ajunga acolo unde oamenii au facut ravagii.

Din fericire frica asta este complet nefondata, si daca treci prin asta, te incurajez sa iti abandonezi inima in mana lui Dumnezeu, pentru ca El e statornic in dragostea pe are ti-o promite si pe care ti-a demonstrat-o la cruce. E absolut extraordinar sa te poti baza total pe ceea ce Dumnezeu spune. Nu stiu cum este pentru voi, dar pentru mine asta e un lucru la care daca stau si meditez simt ca imi cresc aripi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s