ROSE

Scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma

Exista doua tipuri de oameni care folosesc scuzele in mod excesiv. Prima categorie o face din teama iar cealalta categorie dintr-un motiv pur egoist.

Sunt unii oameni care desi nu gresesc foarte des, isi cer scuze mai tot timpul, pentru ca se simt complexati, nu au incredere in propria persoana, se tem ca nu cumva sa fi spus ceva gresit, sunt traumatizati de te miri ce si au senzatia ca gresesc si cand nu gresesc si daca omul are si o doza puternica de bun simt, o sa te saturi auzindu-l scuzandu-se, dar se trece cu vederea pentru ca omul se teme sa nu te fi deranjat chiar si cand nu te-a deranjat, se teme sa nu te fi indispus chiar si cand nu te-a indispus.

In schimb a doua categorie e manata de egoism pur. De ex, stiu bine ca te deranjeaza o chestie, dar nu ma sfiesc sa o fac, ca apoi sa ma spal pe maini cu un mare si libidinos : scuza-ma te rog, iarta-ma te rog. Si unora le merge, mult si bine, daca intalnesc un om ca mine in trecut, care nu riposta, crezand ca omului chiar ii pare rau. Acuma nu mai cred ca ii pare rau, sau daca ii pare rau, eventual ii pare rau ca ii spun adevarul in fatza si se afla intr-o situatie neconfortabila, da nicidecum nu ii pare rau ca mi-a tocat nervii. A stiut din start ca nu imi place o chestie, si daca ii pasa de mine nu ar fi facut chestia aia, dar pentru ca i-a pasat doar de el, din comoditate sau chiar rautate, a facut-o ca sa se simta el bine, necontand ca mie mi-a stricat ziua, ca apoi sa repare lucrurile printr-un „sincer” scuza-ma.

Cred ca omul innoit de Hristos, ar trebui sa foloseasca destul de rar acest: „scuza-ma”, nu pentru ca nu ar trebui sa recunoasca cand a gresit, ci pentru ca nu ar trebui sa greseasca atat de des, incat de dimineata pana seara sa fie un recital de: „scuza-ma”, „imi pare rau”. Eu nu mai cred in sinceritatea acestui „scuza-ma” cand vad clar ca e o chestie de care stiai foarte bine ca ma va deranja dar totusi ai facut-o. Ok, trec cu vederea ca nu am alta alternativa, in secunda numarul doi poate am si uitat ce ai facut, dar nu o sa inghit pacaleala acestui „scuza-ma”. O sa te consider eventual foarte tupeist, te voi ierta, dar tot parerea asta o sa o am despre tine. Si nu ma refer la faptul ca gresesti si tu odata, de doua ori, de trei ori, ci ma refer la stilul asta de viata, toata ziua:  scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma, sorry, sorry, nu am vrut, din greseala, n-a fost intentinat, imi pare rau.

Acuma nu spun lucrurile astea din pozitia de imaculata Rose, care pluteste in sfera perfectiunii. O spun doar din pozitia unui om normal care face si el gafe, dar care se gandeste ca a fi crestin fara bun simt, seriozitate si respect fata de ceilalti e ca si cum te-ai lua de gat cu Iacov in incercarea de a-i demonstra ca tu ai credinta fara fapte.

One response

  1. Ana

    Ah, exact asta asteptam sa gasesc cand am cautat pe google despre cei care isi cer scuze prea des. Deci nu sunt singura care nu ii suporta. Acum ma gandesc ce as putea sa le spun cand imi spun ‘scuze’, dar sa o fac totusi cu respect, in asa fel incat sa priceapa ca nu scuze vreau sa aud si ca de preferat ar fi sa renunte la obiceiul asta. Any help?

    Decembrie 21, 2015 la 4:50 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s