ROSE

Sentimentele – marea pacaleala

Cu totii stim ca Dumnezeu este perfect, in El nu exista absolut nimic gresit, si mai stim ca El nu se schimba. In Genesa ni se spune ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui. Mai stim ca omul a cazut in pacat si din momentul ala, oamenii au inceput sa semene cu Adam cel cazut, intentia lui Dumnezeu de a perpetua o specie dupa asemanarea Lui s-a oprit brusc. Si cand pacatul a intervenit totul s-a pervertit, absolut totul.

De multe ori m-am gandit la sentimente si la rolul lor in viata noastra si m-am mirat sa descopar ca absolut toate sentimentele chiar si cele pozitive au un revers al medaliei, nu sunt perfecte nici pe departe, ba unele sunt de-a dreptul jegoase desi pozeaza in ceva gingas. Daca Dumnezeu e perfect si sentimentele sunt imperfecte, ce concluzie pot sa trag, decat ca sentimentele asa cum sunt ele acum, nu vin din Dumnezeu. 

O sa ma contraziceti imediat, probabil o sa imi spuneti ca mila e un sentiment nobil, iar eu o sa va spun ca peste 90 la suta din ce omul considera a fi mila e o mila draceasca clar. Mi-e mila de tine, vars si o lacrima daca se poate, dar nu te ajut cu nimic, mai mult daca cumva iesi din situatia dificila, o sa te invidiez, ba poate in timp ce mi-e mila de tine iti mai provoc si eu niste probleme. Pot sa stau si sa plang de mila ta non stop dar daca nu te ajut, nu uit de mine in favoarea ta, mila aia nu valoreaza nimic. Plus ca o sa iti treca prin cap ca tu esti om bun din moment ce te-a fulgerat sentimentul de mila, oo ce om bun esti tu ca ai plans, ca ai suspinat, dar de fapt nu ai miscat nici un deget. Vedeti pervertirea? De fapt mila nu stiu cat tine de sentimente cat tine de a face ceva rational, te vad ca ai nevoie si incerc din rasputeri sa te ajut. Daca nu te ajut, mai bine n-as avea nici un sentiment ca oricum nu imi pasa de tine.

Apoi o sa imi spuneti: dragostea e un sentiment nobil. Serios? Din cate stiu eu in afara de dragostea lui Dumnezeu, restul categoriilor de dragoste sunt sinonime cu interesul personal, ca sa intelegeti mai clar e pe sistemul: imi dai – iti dau, nu-mi dai – nu-ti dau  sau iti dau ca sa-mi dai. E clar, desi stiu ca sunt extrem de multi oameni nesinceri, care se ascund dupa “sentimentele lor nobile” asta e adevarul daca vrea cineva sa il priveasca in fata. Dragostea asa cum este ea in lume este materializarea egoismului si interesului personal. Stiu ca suna dur, si ca multi nu o sa fiti de acord, desi sunt sigura ca daca partenerul nu iti da ce vrei cu timpul nu vei mai da nici tu doi lei pe el, si chestia asta o poti verifica in absolut toate felurile de relatii care cica se bazeaza pe “dragoste”. Si din cauza ca incluziv sentimentele de “dragoste” in imensa lor majoritate sunt pervertite, lumea e cum e.

Dumnezeu e dragoste, si orice alt fel de dragoste care nu functioneaza pe principiul dragostei lui Dumnezeu, e de fapt o “dragoste” pervertita. Ce vedem noi in lume, ce traim si inghitim in fiecare zi, asta e fratilor, dragoste pervertita. Sunt extrem de rare situatiile in care dragostea e dumnezeiasca, desi asa din gura e usor sa spunem, sa declaram, sa facem pe grozavii, sa bravam ca doar noi suntem crestini si sti ne iubim de ne spargem in figuri.

Cred ca doar pe vremea lui Noe a fost o asa “iubire” generalizata, de aia si apocalipsa ne bate la usa, probabil doar pe vremea lui Noe, sentimentalismul ieftin era atat de exacerbat si scos in evidenta ca acum. Ar fi foarte bine ca dragostea lui Dumnezeu sa fie numita intr-un fel si “dragostea” omeneasca, fireasca in alt fel, pentru ca sunt chestii diferite, foarte diferite. 

Atat de pervertit e totul in lume incat daca ai sansa sau nesansa sa patrunzi adanc in chestia asta, o sa simti ca o iei usor razna, pentru ca nimic nu e cum ar trebui sa fie. De aceea cand Isus devine Domn al vietii cuiva, Biblia spune ca devine o faptura noua, TOATE cele vechi s-au dus, si TOATE lucrurile se fac noi. De ce? Pentru ca TOTUL era pervertit, nu s-a putut imprumuta nimic din vechea natura pentru ca omul sa fie perfect, nimic din ce era vechi, firesc, omenesc, lumesc nu poate sa se potriveasca cu omul nou in Hristos. Cica omul nou in Hristos umbla prin credinta nu prin vedere, nu prin simtire.

Dupa ultimele mele concluzii, care nu spun ca trebuie sa le preluati si voi, cred ca umblarea prin sentimentele chiar si cele aparent bune te pune direct pe traseul diavolului, care va jongla cu tine pana te va termina, iar tu vei crede ca esti nobil, ai sentimente, te ghidezi dupa ele ca doar absolut toata lumea face asta, si nimeni nu ti-a spus ca e un traseu periculos. 

Fara credinta e cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu. Caci noi umblam prin credinta nu prin vedere. Si credinta e o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, o puternica incredintare despre lucrurile nadajduite. Credinta nu tine de ceea ce se simte cu sufletul, apropo sufletul asta se pare ca e cel mai mare dusman posibil al omului, suflet care de cand apari pe lume e antrenat in sistemul lumii asteia, dupa principiile imparatiei intunerecului, iti e bagat in vene idea ca sentimentele trebuie sa iti ghideze viata.

Aproape toate sentimentele, contravin Bibliei, luati-le pe rand, dar cu maxima sinceritate, si veti vedea ca probabil nici unu nu se alineaza cu principiile Bibliei. Si atunci sa traim fara sentimente? Nu cred ca Dumnezeu l-a creat pe Adam dupa chipul si asemanarea Lui fara sentimente, Dumnezeu are sentimente, numai ca ele sunt diametral opuse cu sentimentele care vin din natura cazuta, iti trebuie curaj sa infrunti adevarul asta pentru ca va trebui sa arunci la gunoi cam tot ce te-a invatat societatea asta si “biserica”.

Imparatia lui Dumnezeu e total diferita de lumea asta, nu are cum sa aiba ceva in comun cu lumea asta pentru simplul motiv ca lumea e total corupta. Daca iei definitia dragostei din Biblie si o pui cu definitia dragostei pe care toti o mestecam si avem senzatia ca noi iubim, o sa vezi ca sunt diametral opuse, dar asta daca chiar ai puterea sa fi sincer, tot repet asta pentru ca nu multi sunt in stare sa renunte la masca. 

Solutia? Primul pas sa recunostem ca sentimentele sunt corupte si apoi schimbarea mintii prin Cuvant, care va genera sentimente dumnezeiesti. Si cand ma refer la schimbarea mintii, ma refer la faptul ca e necesar un transplant de minte, nu doar cosmetizarea mintii vechi. Cand Isus vine in viata unui om, ii face transplant de duh automat, asta e nasterea din nou, procesul de schimbare a mintii insa dureaza, si tine de cat de mult dorim sa investim in aceasta schimbare, de cat de multe buruieni vrem sa le scoatem din radacini din mintea noastra si cat de multa samanta din Cuvant vrem sa plantam in loc. 

Nu spun ca e usor, cam asta inseamna sa mori fata de sine, dar alta sansa nu exista, alta cale nu exista. 

Anunțuri

15 responses

  1. VDFilip

    Dana, daca lumea a ajuns sa iubeasca mai mult religia decat pe Dumnezeu iti dai seama cat este de corupta! Mai enervante si nesuferite persoane ca cele care te sacaie mereu ca te iubesc, vin cu o iubire alterata de egoism nu cred ca poate sa fie altele. Cand omul ajumge sa-si faca idol din religie cu toate randuielile simple ce le-a dat Dumnezeu dar transformate in dogme, sabloane pt. interese pamantesti e ca si cum ar zice omul Lui Dumnezeu: atata ma sacai cu iubirea Ta…lasa ca o sa te iubesc cum stiu eu, Tu tre sa te obisnuiesti cu iubirea mea si sa devii tinicheaua iubirii mele. Daca cu Dumnezeu face asa, cu aproapele cum va face? Daca pe Dumnezeu il sacrifica „nobilei” iubiri personale, pe aproapele cum il va sacrifica? Oare cat i-a trebuit Lui Dumnezeu pana a gasit un om care sa-l iubeasca fara un strop de egoism si caruia sa aibe curajul sa-i spuna: adu-mi unicul tau fiu ca jertfa? Dumnezeu i-a respectat iubirea pura, i-a respectat si sentimentul de iubire parinteasca si a vorbit lumii intr-un mod deosebit despre iubirea Lui de Tata si Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu a pretins pana la urma sa ii fie adus fiul ca jertfa, intelegem ca nimeni nu are dreptul asupra vietii si destinului altuia sa-l influenteze in rau si sa-l sacrifice, cu atat mai mult in numele unei religii. Dumnezeu insa si-a sacrificat unicul copil, a iubit lumea mai mult decat ar fi putut lumea sa-l iubeasca chiar cu o iubire pura si mai mult ca sigur ca i-ar place sa-i fie cinstita iubirea si fiul nu cu o iubire alterata de egoism,rautate,idolatrie…o iubire atat de alterata a lumii acesteia incat a devenit nesuferit de imputita.

    Octombrie 25, 2012 la 6:07 pm

    • Filip,
      ai explicat extraordinar care e faza la urma urmei. Ms!

      Octombrie 25, 2012 la 8:36 pm

      • VDFilip

        Fii binecuvantata Dana! As fi avut de gand sa scriu cateva comenturi in seara asta dar se pare ca sunt probleme

        Octombrie 26, 2012 la 10:14 pm

  2. Nu stiu care o fi problema de se pierd comentariile. Fi binecuvantat si tu!

    Octombrie 26, 2012 la 11:45 pm

    • VDFilip

      Cred ca cel care a intocmit DEX-ul a facut facultatea pe la varsta de 60 ani. De as vrea sa-mi fac o parere mai buna, mai corecta despre el ar tre sa spun ca de fapt si-a luat bacu-l la varsta aia si ar merita un titlu de honoris pauza postmortem. Atata scrematura si batut apa-n piua, atata abureala incat era cat pe ce sa raman convins ca termenul de religie a fost explicat de ilici. Ce mi se pare corect e ca da sa cam iese la suprafata rolul marsav pt care a fost inventat acest termen. Corecta definire a religiei ar fi, o credinta anticredinta, adica o credinta ce se devoreaza pe ea insasi, o credinta care teoretic te face sa bati pasul pe loc iar practic sa dai inapoi ca racul de la obiectivul propus, nicidecum o alergare spre desavarsire, deci o credinta alterata. Folosind ideia de explicare din dex, as mai defini asa: un sistem de valori fara valoare care se refera la sentimentul divinitatii…Cuvantul „credinta” are in schimb si o explicare frumoasa, apropiata de cea pe care o da Biblia: credinta – o incredere deplina. In Biblie putem gasi ca este o incredere neclintita, o puternica incredintare…

      Octombrie 27, 2012 la 4:40 am

  3. VDFilip

    Urmarind evolutia negativa a religiei crestine mai ales din Romania in absolut toate confesiunile apartinatoare si comparand cu un text din Biblie,pot sa-mi exprim opinia si sa declar in felul urmator: religia crestina este o religie expirata, alterata, fermentata incat daca o dai la distilat si te-ai imbatat cu ea, slabe sanse sa-ti mai revii, sa te mai trezesti. Majoritatea crestinilor traiesc o mahmureala religioasa, de aia si devin agresivi cand te iei de religia lor. A vazut cineva sa dainuie prea mult la majoritatea lumii o iubire chiar pura fiind? Pana si iubirea de mama scade adesea in intensitate ori se impute pana la urma. Poate cineva sa aibe o dragoste pura fata de Dumnezeu si sa o pastreze toata viata la intensitate maxima implicit fata de semeni? Biblia e cat se poate de transanta in aceste doua aspecte: ti-ai pierdut dragostea dintai si nu esti nici rece nici caldicel. 2 Tesaloniceni 1:3 „Trebuie sa multumim totdeauna Lui Dumnezeu pentru voi fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult.” Asadar cand ai o iubire sanatoasa poti avea si o credinta pe masura, altfel nu ai decat o religie si nici aia nu-i a ta ca e a statului. Pastreaza ce ai, scrie in Apocalipsa. Religia o poti pastra? Nici pomeneala! Evreii din cauza unei religii confiscate au ajuns sa verse sangele proorocilor si sa-l rastigneasca pe Domnul Hristos. Dar credinta poate fi confiscata? Nu ! Ea poate fi pierduta precum dragostea. Si se mai poate intampla ceva din cauza religiei: stiti proverbu acela ca pestele de la cap se impute. Atunci de ce se bat unii atat sa le dainuie religia, un lucru care poate fi oricand confiscat ori malformat, decat ca sunt pusi de mai marii lor sa le apere interesele pamantesti prin religi si sunt pusi sa preseze si pe viata altora cu toate relele in sustinerea religiei cu orice pret. Pentru darul ce vine de la Dumnezeu si pentru pastrarea acestuia nu s-ar bate nimeni asa evlavios. Efeseni 2:8 „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi ci este darul Lui Dumnezeu.”

    Octombrie 27, 2012 la 9:04 pm

  4. Filip, ai atata dreptate in ceea ce ai scris…..

    Octombrie 27, 2012 la 9:14 pm

  5. VDFilip

    Pentru cultivarea urii si rautatii se gaseste oricand o religie de confiscat si de folosit. Pentru cultivarea credintei ce izvoraste din dragostea Lui Dumnezeu Tatal si a Domnului Isus Hristos nu gasesi decat niste religii maimuta. Si cata dreptate a putut sa mai aibe Darwin cand a spus ca omul (cel vechi bineinteles) se trage din maimuta! Omul cel nou nu poate fi altul decat cel nascut din Dumnezeu! Ce va zice omul, mai ales romanul nostru in ziua judecatii cand va vedea ca toate sansele-i indica directia spre iad? Va da vina pe un pastor ce in predica de la amvon ori de la RVEI, spre a nu-i starni mai rau fiara din el i-a spus ca poate sa-si pastreze religia, ori va da vina pe religia ce si-a pastrat-o si in cadrul careia si-a intretinut ura si rautatea fata de Dumnezeu si fata de semeni? Religie in cadrul careia sa poata sa-i aduca drept multumire pt dragostea Sa o injuratura cat mai usturatoare la adresa Fiului Sau,urmeaza cu strictete inchinarea la toti sfintii de pe peretii bisericii si la sf. fecioara? Va da vina pe preot caruia i s-a sugerat sa coboare foc din cer peste americanii astia (a se intelege sectarii astia), spre a-i tine oarecum in frau fiara pe langa vreo biserica si a-i satisface si mangaia „nobila” iubire fata Dumnezeu, n-a avut la indemana sa-i ofere decat un oftat din greu:”Of americanii astia!” Va da cumva vina pe pastor ca nu i-a spus „napoia mea satano” cand era momentul chiar daca a fost protejatul sistemului si la amvonul, la altarul construit in biserica neo de abia se screme dupa cativa ani de pocainta, iar la amvonul de acasa, la altarul construit in propriul camin are cel mai grozav dar de orator si convingator si ar da oricui in cap care ar indrazni sa spuna ca a fost rau comunismul si sa-i implici astfel pe emanatii comunismului. Comunismul lui marx si engels si a lui stalin, ca de cel mai bun comunism si capitalism adica de iubirea de Dumnezeu si iubirea Acestuia, de iubirea de frati si de semeni nu a avut urechi si inima sa auda. Si de ar avea elementul sau elementele noastre pocaite atata stralucire si satisfactie pe cautatura pronuntand numele Mantuitorului cand i se da ocazia unui salut in Domnul cat iradiaza de fricire atunci cand isi aduce aminte si relateaza ce maiestru a fost in arta pacatului! Ma adresez celui care vrea cu tot dinadinsul sa-L gaseasca pe Dumnezeu si sa-si mantuiasca sufletul sa se lepede urgent de religia si de credinta maimutelor. Scrie in Biblie ca sa-L cautam pe Dumnezeu bajbaind. Ii place Lui Dumnezeu asta? Nu. Dar te poate conduce sa-L gasesti si asa daca altfel nu se poate. Si unde ar tre sa-l cauti prima data daca nu in propria inima. Vezi acolo bajbaie omul cel mai rau! Pacatele din inima altuia le depisteaza rapid, pana si din inima celui din America. Daca nu L-ai gasit pe Domnul Isus in inima ta, mai mult ca sigur ca sta la usa si bate. GLORIE LUI ! AMIN, ALELUIA! Da-ti inima la reforma in mana Lui! Esti pocait? Da-ti in fiecare zi reforma adica pocainta la reforma in mana Lui. Orice ucenic al Lui are datoria sa duca vestea mantuirii mai departe facandu-l pe El de cunoscut lumii. In zilele noastre are o sarcina pe atat de grea pe cat si procesul in sine: re-reformarea celorlalti ce se pretind a fi credinciosi. Vrei neaparat si o religie? Incearca sa o reformezi si apoi accept-o dar sa stii ca starnesti iadul rau de tot. GBY!

    Octombrie 27, 2012 la 10:39 pm

  6. VDFilip

    Decat in iad cu religie, mai bine in rai ciung de religie. Porunca Lui Dumnezeu nu e atat de vasta in cat sa o complici cu termenul amplu si greoi, numind-o si incadrand-o intr-o religie. Ea este simplificata la maxim: sa iubesti. Religia, dupa ce ti-a dat o pornire buna, te inamoleste, te deturneaza din drumul cel bun, te sufoca silindu-te si obosindu-te sa practici lucrurile fara valoare spre a nu ajunge sa le mai practici pe cele cu valoare. Ex.: daca evreii nu stropeau usiorii usii cu sangelele mielului si ar fi infipt in schimb in tocul usii unealta ori cutitul cu care au sacrificat mielul s-ar fi speriat solul mortii de acel cutit? Nici vorba! Se sperie demonii de o cruce? Dar de unde! Nu se sperie oamenii dar mai demonii. In schimb o inima curatita prin jertfa Mantuitorului, prin Sangele Lui reprezinta trecerea noastra, dreptul nostru in fata Lui Dumnezeu si de aici mai departe demonii nu mai au acces. Nu s-a suit sf. fecioara la Dumnezeu, nu a devenit ea dumnezeu sa poata naste pe cel care exista deja, facea parte din Dumnezeu, ci El s-a facut asemenea oamenilor si caruia i se cuvine inchinarea. Dumnezeu nu avea nevoie de punte sa vina la noi ci El si-a facut bratul si iubirea punte sa ne atraga la El. Te invit oricare ai fi sa-ti revizuiesti si sa-ti improspatezi cunostiintele prin citirea Bibliei cel putin.Daca Isus este calea, adevarul si viata, iar calea este stramta si putini sunt cei ce merg pe ea catre Dumnezeu, este totusi destul de larga incat sta la indemana tuturor, dar pe ea nu incape omul cel vechi. Acesta nu are loc nici de semenul lui, asa ca nu putem noi largi ori dubla calea folosindu-l pe sf.petru ori altcineva incat sa incapa lumea cu toata rautatea ei si cu toate pacatele ei.

    Octombrie 27, 2012 la 11:26 pm

  7. Dragostea nu apartine lumii carnale. Nu are nicio legatura cu ea. Dragostea apartine lumii Lui Dumnezeu, Imparatiei. Iar acolo ajungi doar prin transformare, prin acea nastere din nou. Altfel, nicio sansa. Palide imitatii ale insusirii dumnezeiesti, poate, dar usor detectabile de catre o fiinta duhovniceasca.
    Si dragostea nu are legatura, in primul rand, cu sentimentele. Este actiune. Este manifestarea propriei identitati in Hristos. Esti in Hristos, iubesti, nu esti in Hristos, imiti. Insa imitarea este lucrarea diavolului, deoarece el, nefiind creator, imita.
    Poti face gesturi, actiuni care in ochii oamenilor sa apara drept dragoste. Zero, atata timp cat „tu”, egoul firesc, esti prezent. Doar printr-o stingere, in Hristos si prin Hristos, poti ajunge sa ai, cu adevarat, in tine acea dragoste care sa spuna: Nu stiu cine esti, nu stiu ce ai facut, dar eu astazi iti spun: «Pacatele iti sunt iertate, ridica-te si umbla, Hristos s-a jertfit o data si pentru totdeauna pentru tine!». Isus nu a judecat, a spus clar ca nu a venit sa judece lumea, ci sa mantuiasca lumea. Nu poti numi dragoste decat acea actiune care stii ca nu se poate intoarce, in mod evident, in beneficiul tau. Nu poti numi dragoste decat acea actiune pe care o faci indiferent de consecinte, de rezultate, pentru ca stii ca „trebuie” sa o faci, deoarece face parte din insasi fiinta ta, din cea mai intima fibra a existentei tale. Ca iubesti si nu poti sa faci nimic impotriva acestui lucru fara sa te instrainezi de tine insuti. Aceasta este dragostea care nu va pieri niciodata, pentru ca este esenta existentei. Este vesnicia in ampla ei manifestare.

    Noiembrie 17, 2012 la 8:34 pm

    • VDFilip

      Ai cautat sa pui intr-o lumina placuta dragostea divina, dar eu zic ca este o legatura intre dragostea fireasca (carnala cum o numesti) si cea spirituala, altfel ap.Pavel nu ar fi scos in evidenta importanta dragostei firesti la Romani 1:31, 2Timotei 3:3. Si nu se poate sa nu tinem cont si de 1Timotei 5:8.Toate sentimentele ce le-a asezat Dumnezeu in om sau mai binezis cu care l-a plamadit constituie un anumit suport (o casa) de care se poate folosi Dumnezeu daca ele sunt activate pe un fagas bun. De ex:sentimentul de dragoste il intalnim in relatia dintre parinti si copii,dintre frati,rudenii,intre sot si sotie,etc. Si vedem o afectiune deosebita si la D-l Isus fata de ucenicul pe care-l iubea. Nu mai folosi termenul cu carnala fiindca creezi confuzie fortand sa zboare mintea individului la relatiile sexuale. La Adam si Eva vedem o impletire frumoasa intre dragostea „carnala” fata de copii si dragostea de Dumnezeu (duhovniceasca). Care dintre noi, de am fi fost scosi din Eden si blestemati am mai fi prezentat pe Dumnezeu urmasilor ca pe un prieten si pe care sa-l cinstesti si sa-ti pastrezi prietenia cu El aducandu-i jertfe?

      Noiembrie 19, 2012 la 7:32 am

  8. Ceea ce simtim cu inima porneste din ceea ce gandim cu capul … Am invatat ca in mintea mea stau adevarurile dupa care imi traiesc viata. Si batalia intre adevarul lui Dumnezeu si minciuna satanei se da tot in mintea mea. De aceea suntem indemnati la innoirea mintii, pentru a pune in gandurile noastre adevarul lui Dumnezeu despre viata, despre oameni si despre El. Cand in mintea noastra va domni adevarul Sau, in inima noastra sentimentele traite vor fi curate.
    Spunem ca suntem ai Sai, dar refuzam sa gandim ca El. Cum atunci sa ne hranim inima cu sentimente autentice … ?
    Dana,ai citi Evanghelia vagabonzilor, de Brennan Manning?

    Noiembrie 18, 2012 la 9:28 pm

  9. Simona,
    Innoirea mintii se pare ca e cheia la urma urmei. De cand am inceput sa ma supun procesului astuia, vad lucrurile complet diferit, si ma minunez la ce concluzii ajung despre lumea in care traim. De fapt cam tot ce pare bun, nu e bun.
    Nu am citit cartea de care ziceai.

    Noiembrie 18, 2012 la 11:58 pm

  10. E o carte pe care o recomand cu bucurie. Michael W, Smith spune, in prefata cartii:
    ” … M-a transformat. Nu voi mai fi niciodata acelasi.
    Este o carte periculoasa. Va va zdruncina pana in strafunful inimii si va va face sa va indoiti de orice idee pe care a-ti crezut ca o aveti bine infipta in minte… ”
    Dana, cartea asta este o poveste de viata adevarata. O revelatie a harului lui Dumnezeu necenzurat de nimic. Adevarul simplu, puternic si greu de acceptat ca suntem iubiti de Dumnezeu desi suntem doar niste vagabonzi. Harul lui Dumnezeu nu poate decat sa ne uimeasca …

    Noiembrie 19, 2012 la 8:23 pm

  11. mersi de recomandare:)

    Noiembrie 19, 2012 la 10:12 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s