ROSE

Tragedia nu schimba inima

 

Nu cred in desteptarea oamenilor in urma unor tragedii. Am vazut destule cazuri in care biserica s-a cutremurat de moartea fulgeratoare a lui X, care era tanar si s-a dus surprinzator, si vreo luna doar asta s-a predicat cum Domnul a lasat necazul asta ca biserica sa se trezeasca si toata lumea era cu tremurul in suflet, aoleu aoleu, ne-a pedepsit Dumnezeu, tre sa ne pocaim. Si poate o luna, cel mult o luna dupa aceea enoriasii se saluta cu mai mult respect, au o dara de compasiune din frica, i-a speriat moartea lui X-lescu, dar isi revin repede. 

Pana acuma am vazut cateva tragedii care trebuiau sa schimbe biserica locala, daca era asa cum zic unii, dar nici urma de schimbare, la toate s-a predicat acelasi mesaj, s-au dat aceleasi “proorocii”, si intr-un final s-a revenit la cursul normal al enoriasului roman interesat de haine, fitze, masini, aparente, si chestii de genul asta care duc cu sine invidie, ura, bineinteles sub haina manjita la maxim, predicata si raspredicata non stop si anume “dragostea de frati”. De mult nu mai suport predicile romanilor in special, care au ca subiect dragostea de frati, imi provoaca un discomfort extrem. Dragoste de frati nu exista, de ce sa ne ascundem dupa deget, exista dragoste de sine si atat.

Si nici o tragedie nu poate sa schimbe asta, de fapt tragediile nu schimba pe nimeni, te traumatizeaza cel mult pe termen scurt sau lung, dar iti revi dupa aia exact la starea dinainte. E ca si un rau care curge intr-un fel anume, vine o inundatie care tine cat tine, ies afara apele, si dupa aia raul revine la cursul lui normal, desi pe moment cand vezi inundatia ti se pare ca lucrurile s-au schimbat. 

Doar harul lui Dumnezeu, revelatia mostenirii pe care o avem in El, revelatia dragostei Lui, si experimentarea palpabila a acesteia poate schimba pe cineva radical, si chiar si atunci nu exista garantia ca omul e dispus sa renunte la sine, caci multi nici daca trec prin revelatii puternice nu vor sa se lepede de sine, se iubesc prea mult. Tragediile sunt doar incercari ale diavolului sa te nimiceasca, sa te bage in sperieti, sa te faca sa nu mai functionezi, daca te poate duce in  faza de clacare totala e si mai bine pt el, tragediile nu rezolva nimic in ce priveste schimbarea inimii, decat foarte superficial pe moment.

Uita-te la poporul Israel, daca ei nu au fost pedepsiti in fel si chip, atunci nu a mai fost nimeni, citeste Vechiul Testament, sa vezi daca i-a schimbat asta ca natiune pe termen lung. Au fost situatii in care pe moment, cand s-au trezit cu nenorocirea pe ei, au plans, s-au pocait, au promis ca nu mai fac, insa a doua zi au uitat tot si au luat-o de la capat. Asa functioneaza omul, e groaznic, dar asa e, asta e realitatea. 

Ma uit la americani, au avut parte de o chestie tare nasoala saptamana trecuta, atentatul acela de la o scoala unde au fost impuscati 20 copii de 6-7 ani. Vad ca nu e boala romaneasca, si ei au senzatia ca acuma se schimba, se trezesc bla bla bla, vai ce tragedie a lovit natiunea, acum oamenii se vor schimba. Vorbe….  Dupa atentatele de la New York, erau pline strazile de oameni care se rugau, de groaza, erau speriati, traumatizati, toata lumea credea ca asta o sa fie un bum spiritual, biserici pline, aoleu fratilor ne trezim. Numai ca dupa ce a trecut sentimentul de groaza, s-a revenit la normal, pe traseul obisnuit de degradare morala si spirituala. Si banuiesc ca daca iei istoria or fi o gramada de situatii asemanatoare.

Anul trecut a murit un tanar intr-un accident de masina, si ca sa gasim un raspuns oare de ce a murit, concluzia a fost ca familia lui trebuia sa se pocaiasca pt ca erau un pic cam neseriosi pe cale, ceva frati ai lui nu erau prea seriosi cu Domnul si de aia. Nu-i cunosc pe oamenii astia, dar sunt sigura ca daca si-au revenit cat de cat din groaza momentului, au revenit la ce erau inainte, pentru ca nu tragedia schimba, tragedia te traumatizeaza, te scoate pe moment din traseul tau normal, dar inima nu ti-o schimba radical.

A, daca cumva in timpul tragediei iei hotarari puternice pentru Dumnezeu, asta poate face ca acea tragedie sa fi lucrat spre binele tau, dar eu nu prea am vazut situatii de genul asta, in general, in marea majoritate a cazurilor tragedia e doar o pauza de la traseul normal al omului respectiv, si cand pauza se termina, la revedere si cu pocainta si cu trezirea si cu schimbarea si cu tot, pentru ca acestea au fost facute din frica nu din convingere, si cand a disparut frica a disparut si pocainta. 

 

One response

  1. VDFilip

    La fel s-a intamplat cu o tanara care a pierit intr-un accident rutier. Cativa frati s-au lipit cu sufletul sa creada propaganda ce a fost lansata cu ocazia evenimentului si anume, ca pt faptul ca parintii nu au mai mers la biserica iar ea a mers la satanisti, Dumnezeu a pedepsit-o. Le-am rugat pe acele persoane sa nu mai duca propaganda mai departe, explicandu-le ca dau apa la moara crimei organizate. As intreba eu: o biserica moarta a cui este, a Lui Dumnezeu ori a lui satana?

    Decembrie 19, 2012 la 10:02 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s