ROSE

Singuratatea

f0da6677204f3bf768eba96d5691129eDaca nu te simti bine cu tine singur, nu te vei simti bine nici daca esti inconjurat de cine vrei tu. Daca nu iti gasesti linistea si echilibrul in Dumnezeu si ca urmare singuratatea nu reprezinta o problema pentru ca esti doar tu cu El, si asta nu inseamna nici pe departe un chin ci dimpotriva, ai o problema. Majoritatea oamenilor incearca din rasputeri sa nu fie singuri, sa nu trebuiasca sa stea singuri intre patru pereti, si asta pentru ca trebuie sa se confrunte cu prapastia dinlauntrul lor, trebuie sa dea fata in fata cu demonii care ii haituie, si atunci incearca sa isi umple timpul cu orice, doar sa nu trebuiasca sa se gandeasca la launtrul lor, isi fac o gramada de prieteni despre care Biblia ne spune ca sunt spre nenorocire (Proverbe 18:24), isi leaga echilibrul de oameni in fel si chip, iar a-ti lega echilibrul de oameni mi se pare cea mai paguboasa afacere pe care cineva o poate face, si daca esti sincer si ai o anumita varsta si ai incercat asta, poti spune foarte bine ca in mare parte asta a fost un lung sir de oscilatii intre binele de moment si frustrarile si suferinta ulterioara, sau senzatia ca esti blestemat.

Asa ca singuratatea nu e nici pe departe ceva rau, e chiar o stare pe care noi ca si crestini trebuie sa o cautam frecvent. Daca ii vei lua la rand pe oamenii mari ai Domnului, din Biblie, din istorie sau chiar pe cei contemporani, marea lor majoritatea daca nu cumva toti, au fost oameni carora le-a placut singuratatea. Oamenii mari au fost niste singuratici. Ma indoiesc ca tinerii care cauta distractia, anturajele, si forfota continua pot sa ajunga la un nivel spiritual inalt. E importanta socializarea, e important sa comunicam unii cu altii, dar daca vrei sa ajungi la performante dpdv spiritual, adica sa ai parte de revelatia lui Dumnezeu, sa patrunzi tainele Imparatiei lui Dumnezeu te asigur ca astea nu o sa le experimentezi in anturaje zgomotoase pline de distractii ieftine pocaiesti sau nu, ci singur, cat mai departe de programele de divertisment care abunda in grupurile de tineri.

Extrem de rar poti intalni oameni care chiar sa iti inteleaga launtrul si foarte important sa il si respecte, fara sa intre cu picioarele in ceea ce ai tu mai sfant si curat. Si din pacate fuga de singuratate duce de cele mai multe ori la intalniri din astea dupa care ai ce trage ani de zile, traume peste traume. Te amagesti crezand ca ai multi prieteni, daca crezi asta, te amagesti profund, viata iti va dovedi ca nu e chiar asa, uita-te la Isus, El a stiut ce e in inima oamenilor si nu si-a bazat echilibrul pe laudele lor, pe aparenta ca L-ar iubi, cand de fapt au vrut doar sa profite de pe urma Lui si ca dovada la final au strigat: rastigneste-L. Isus si-a bazat echilibrul pe retragerea in singuratate cu Tatal. Prietenia e floare extrem de rara si se poate sa traiesti o viata intreaga si sa nu o intalnesti, poti sa te iluzionezi ca ai intalnit-o si de fapt sa fie o capcana de moment, care sa te ruineze la un moment dat. Multi nu sunteti de acord cu ce scriu pe blog, vi se pare ca exagerez, dar poate ca daca ati lua o sita mai marunta si ati refuza sa va supuneti mediocritatii care domneste in lumea asta, ati intelege ceea ce scriu.

Singuratatea nu e ceva de care trebuie fugit, in societatea noastra e mult mai dureroasa izbirea cu realitatile pe care ti le ofera relatiile de toate felurile in care iti pui speranta ca te-ar scoate din hau, decat singuratatea cu Dumnezeu care este dragostea perfecta, e desavarsit, care nu te va dezamagi niciodata, care nu te va calca niciodata in picioare, care nu te va trada niciodata, care nu te va parasi, care nu te va plesni peste fatza cand tu ceri dragoste. Si asta facem toti oamenii pana unii dintre noi ne lecuim, fugim de singuratate, de momentele in care nu mai suntem decat noi si El, fugim si ii cautam pe ei oamenii, care in imensa lor majoritate fac exact opusul a ceea ce face Dumnezeu. Si chiar daca ai sansa sa intalnesti un prieten adevarat, momentele de singuratate nu sunt deloc de lepadat, sunt momente in care poti descoperii comori pe care nu ai cum sa le descoperi in alte circumstante. Dumnezeu e gelos, si nu isi va arata anumite parti decat cand esti tu cu El, si cand dezvolti relatia asta ca pe ceva unic, fara concurenta in viata ta.

Mie singuratatea cu Dumnezeu mi-a adus cele mai mari beneficii, si nu vreau sa imi amintesc ce mi-a adus intr-o anumita parte a vietii fuga de singuratate si refugierea in preajma oamenilor. Daca ai curajul sa infrunti demonii care vor sa te sperie cu ideea ca singuratatea e ceva nasol, singuratatea cu Dumnezeu e locul in care iti vei descoperi destinul, rostul in viata asta, vei primi viziunea, Il vei cunoaste pe Isus, locul in care vei intalni dragostea adevarata. E exact pe dos fata de ceea ce predica lumea. As vrea cumva sa pot sa filmez viata mea si sa va demonstrez ca asa e. Garantez ca asa e. M-am uitat in jur si am vazut ca asa e, m-am uitat in mine si am vazut ca asa e. Isus mergea singur pe munte sa stea cu Tatal, pentru ca singuratatea cu El era cel mai minunat timp care putea exista pentru Isus, acolo se simtea complet si putea sa slujeasca ulterior multimilor. Lumea, si tot ce e in jur ne baga in cap o teorie complet pe dos, o teorie paguboasa rau de tot. Li se plange de mila celor singuratici cand de fapt nu lor ar trebui sa li se planga de mila, ci celor care sunt inconjurati de o gramada de oameni, cica prieteni si niciunul nu reuseste sa umple golul dinlauntru. Astia trebuie plansi. Aparenta e aparenta, nu trebuie luata in serios.

2 responses

  1. Ungur Mircea

    Interesant si argumentat punctul tau de vedere.De mici suntem invatati (de societate,parinti,chiar si de biserica) ca singuratatea e ceva bolnav,nesanatos,ca cei singuratici au ei ceva anormal,bizar,in ei.
    Da,iti trebuie multa putere sa fii singur si de multe ori,pe anumiti oameni,chiar singuratatea ii alege,nu ei aleg singuratatea.
    Uneori constati in viata si mai ales in singuratate,ca datorita singuratatii vezi altfel lucrurile,vezi totul altfel,te-ai dezvoltat diferit de ceilalti.
    Singuratatea este o stare,de multe ori benefica,care te apropie foarte mult de Dumnezeu dar si de eul tau,in mod sincer si onest.
    Exista oameni care vor fi mereu singuri,nu neaparat pentru ca-si doresc asta,ci pentru ca structura lor ii impinge spre singuratate si poate si Dumnezeu vrea asta de la ei.
    In societatea globalista contemporana evident ca astfel de persoane sunt privite extrem de critic,ba chiar puse la zid.
    Ceea ce uita multi este ca Dumnezeu nu-i face pe toti la fel,la unii arunca putine seminte,la altii mai multe.
    Omului contemporan i se predica permanent ca fericirea lui este intr-o relatie.
    Si de aceea una din marile obsesii ale lumii actuale este cautarea unui partener,pentru ca suntem setati sa credem ca numai intr-o relatie ne putem gasi fericirea.
    Este mult de discutat,insa iti dau dreptate,marile figuri ale omenirii,marii creatori,ganditori,etc,au fost mai mereu niste solitari,niste singuratici.

    Sa nu uitam un lucru,progresele omenirii s-au facut nu datorita turmelor,ci datorita eroilor,solitarilor,celor rupti de sistem.

    Mai 17, 2013 la 2:59 pm

  2. Ai mare dreptate, in singuratate vezi lucrurile altfel si te dezvolti altfel, poate si pentru ca nu trebuie te lupti continu cu tentatia de a fi ca turma, si atunci lasi lucrurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu sa se dezvolte asa cum trebuie, fara sa incerci sa fi ca x sau y.

    Mai 17, 2013 la 3:31 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s