ROSE

Fiul risipitor – Voia lui Dumnezeu…

the-prodigal-sonHai sa ne gandim putin la fiul risipitor. Ce a facut acest fiu? A plecat de la tatal lui unde a avut de toate. A plecat in lume, a tradat increderea tatalui sau, l-a facut de ras, a risipit tot ce a mostenit de la el, si a ajuns intr-o stare jalnica.

Ce a facut tatal, care l-a iubit intr-un mod desavarsit? L-a urmarit cumva prin lume, sa ii traga o corectie sora cu moartea? A fost pe urmele lui sa ii tranteasca o boala de toata frumusetea, sau l-a prins si i-a rupt picioarele in bataie, sau i-a intins o capcana ca sa cada in nu stiu ce prapastie, doar doar ii vine mintea la cap??? Nu. Tatal a stat si a asteptat, a suferit si a asteptat, i-a fost gandul continuu la acel fiu al lui care e pierdut.

Desi ar fi putut sa faca cele enumerate mai sus, nu a facut nimic din toate acestea, pentru ca dragostea adevarata nu se comporta asa. A asteptat pana fiul risipitor, s-a saturat de mizeria in care s-a bagat singur; i-a respectat decizia. Da, a permis situatia cu pricina prin simplul motiv ca l-a lasat pe fiu sa aleaga, i-a permis sa aleaga intre bine si rau.

Atentie! mizeria in care a ajuns acest fiu, nu a fost voia tatalui, nu tatal l-a trimis acolo, nu tatal a permis sa ajunga el acolo, nu tatal a vrut asta pentru el, ci starea jalnica in care a ajuns a fost exact rezultatul propriilor alegeri. A iesit de sub autoritatea tatalui, undeva unde nu mai functioneaza voia tatalui, undeva unde domneste voia celui rau, a plecat din acel perimetru de siguranta, si-a facut de cap, a risipit tot ce avea si s-a lovit de foame. Sa punem aceasta stare jalnica in care a ajuns tanarul in carca voii tatalui, cand de fapt nu e altceva decat consecinta propriilor sale alegeri?

A avut tatal macar un pic de a face cu ceea ce i s-a intamplat ulterior acestui fiu? Nu, bineinteles ca nu. Nici voia lui, nici permisiunea lui nu au de a face cu ceea ce i s-a intamplat dupa ce a plecat in lume si si-a facut de cap.

Ce am spune mai toti daca am auzi o poveste asemanatoare a unui fiu care a ajuns in ultimul hal pentru ca s-a departat de Dumnezeu. “Oo, dar e clar, uite Dumnezeu il pedepseste, uite Dumnezeu il smereste, sa ii vina mintea la cap, asta e voia lui Dumnezeu”

Sa fie oare vorba de voia lui Dumnezeu cand din cauza nenumaratelor greseli pe care le facem de-a lungul vietii, ne sapam singuri groapa. Odata iesiti de sub protectia lui Dumnezeu, intrand pe teritoriul diavolului unde voia lui se face si nu a lui Dumnezeu, e corect sa punem pe seama voii lui Dumnezeu, blestemele care ne lovesc? Dumnezeu a permis ca eu sa aleg, mi-a dat aceeasi sansa ca si lui Adam si Eva, libera alegere, iar de aici daca eu am ales sa fac raul, am iesit si de sub voia Lui si implicit de sub protectia Lui, nu Dumnezeu e raspunzator de ceea ce mi se va intampla odata ce am ales sa fac voia celui rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s