ROSE

crestini

Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi!!!

Luca 4:18, 19. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului.”

Isus a fost trimis de Tatal, uns cu puterea Duhului Sfant, ca sa vesteasca Evanghelia, sa tamaduiasca pe cei cu inima zdrobita, sa elibereze prizonierii, sa vindece orbii, sa dea drumul celor apasati si sa vesteasca indurarea lui Dumnezeu. Isus a facut exact lucrurile pentru care a fost trimis pe pamant, a vindecat fiecare bolnav care a venit la El, a eliberat fiecare indracit care a venit la El, a hranit pe cei care aveau nevoie de hrana atat fizic cat si spiritual, a iubit si a adus Imparatia lui Dumnezeu printre oameni si in oameni.

Cand citim acest pasaj ne gandim ca acest verset vorbeste despre Isus, ne minunam de puterea Lui de felul in care El a lucrat, versetul asta ne unge la inima, nu-i asa? Da, acest verset ne vorbeste despre Isus, dar in acelasi timp vorbeste si despre noi. Isus a fost trimis de Tatal sa faca acele lucrari enumerate in Luca 4 si Isus intr-adevar a venit si a facut ceea ce trebuia facut, apoi s-a dus in cer, si ne-a dat noua insarcinarea sa Ii continuam lucrarea.

Ioan 20:21 Isus le-a zis din nou: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.”

Isus ne trimite sa facem ceea ce El a facut cand era pe pamant, ne cere sa predicam Evanghelia Imparatiei, sa vindecam pe cei bolnavi, sa ii eliberam pe cei inlantuiti de diverse legaturi ale celui rau, sa luptam pentru cei cazuti, ne cere sa-i incurajam si sa ii iubim pe cei care au nevoie de ajutor.

E atat de lucru, nu numai ca „ogoarele sunt gata de recolta”, vorba bine cunoscuta in bisericile noastre, ci sunt atatia oameni care au nevoie de eliberare, de ajutor, de vindecare, au nevoie de tine sa te sacrifici pentru ei, sa iti sacrifici confortul si sa ii incurajezi, sa le stergi lacrimile, sa ii strangi in brate, sunt enooorm de multi oameni care au nevoie de ajutorul tau. Daca esti crestin umplut cu Duhul Sfant, ai tot ce ai nevoie sa mergi sa lucrezi. Daca chiar vrei sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, El o sa te ajute sa depasesti si frica si senzatia ca nu sti prea multe si esti stangaci, El te va ajuta sa depasesti tot, daca vrei din toata inima sa ajuti pe cei cazuti.

Am vazut in ultima vreme niste situatii care ma fac sa plang numa cand ma gandesc. Sa sti ca decizia ta de a ajuta si de a te implica in viata unor oameni care au nevoie de tine, pot sa ii scoata din iad. Duhul Sfant este peste tine, si te va folosi extraordinar daca vei face un pas inainte si te vei hotara ca in sfarsit sa faci ceva practic. De fapt de tine e nevoie sa fi un vas ca sa fi folosit, nu e nevoie de calitatile tale, e nevoie doar de inima ta curata, Duhul Sfant e suficient de puternic si atotcunoscator sa faca prin tine lucruri mari si minunate.

Tu esti chemat/chemata sa vestesti saracilor Evanghelia, sa tamaduiesti pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesti robilor de razboi izbavirea si orbilor capatarea vederii, sa dai drumul celor apasati si sa vestesti anul de indurare a lui Dumnezeu. Isus te trimite sa faci ceea ce Tatal L-a trimis pe El sa faca.

Si asta trebuie facut in primul rand pentru ca Dumnezeu cere asta de la noi si apoi pentru ca toti dintre noi am fost ori cu inima zdrobita, ori prizonieri, ori orbi, ori bolnavi, ori apasati, ori distrusi total de diavolul, dar Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a daruit prin har, izbavirea de pacat, de boli, de legaturi, de inchisoare. Si daca am fost prizonier intr-un anume domeniu, si am fost eliberat, chiar daca in alte domenii mai am probleme, chiar si constiinta imi spune ca trebuie sa dau mai departe, sa ma indur si eu la randul meu de cei care trec prin ceea ce am trecut eu.

Pe mine ma uimeste cum oamenii uita dupa ce au iesit din anumite probleme ca la randul lor trebuie sa ajute pe cei care momentan se afla in situatia in care se aflau ei. Mi se pare pacat strigator la cer sa nu dai ceea ce ti s-a dat. Fara plata ai primit da mai departe, ai primit prin har, da si tu har celorlati. Asta e menirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Daca te uiti in jur iti garantez ca vei gasi de lucru de nu o sa iti mai vezi capul, oamenii din jur striga dupa ajutor.


Samanta de mustar

Marcu 4: 30-32.… un graunte de mustar care, cand este semanat in pamant, este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant; dar, dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decat toate zarzavaturile si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui.”

Ce poti sa vezi cand te uiti la o samanta de mustar? Poti sa vezi ca e mica, neinsemnata, daca nu esti atent si o scapi din palma, in veac nu o mai gasesti. Samanta de mustar impresioneaza eventual prin cat de neinsemnata si minuscula este. Dar in interiorul ei exista programat genetic ceva extraordinar. Samanta de mustar stie ca e destinata sa devina mare, stie ca pe cat de mica e, pe cat de neinsemnata pare, pe atat de mare ii e destinul. In exterior nu dai doi bani pe ea, dar in interior mocneste ceva extraordinar, trebuie doar sa gaseasca mediul potrivit si ceea ce se afla in interior va exploda in exterior. Exista o perioada de germinare, de asteptare, o perioada de crestere, de inflorire si apoi planta ajunsa la maturitate va da roadele pentru care e menita sa existe. In prima instanta vezi ceva mic, aparent fara importanta, dar daca samanta e pusa in pamant, daca astepti cu rabdare, rezultatul este unul uimitor.

Daca ai auzi o samanta de mustar plangandu-se ca e mica, ca nu valoreaza doi lei, ca e cea mai mica, tu care sti care e bagajul ei genetic, tu care sti ca din nimicul ala o sa iasa o ditamai planta, ce i-ai spune? Cu siguranta i-ai spune: draga samanta, nu mai fi tu trista, pentru ca in tine exista ceva extraordinar, tu nu vezi acum, dar esti dotata cu un potential extrem de mare, ai in tine lucruri marete, tu vei face lucruri mari, mai mari de un milion de ori decat esti tu acum, asteapta putin si o sa le vezi, o sa le simti, tu insuti vei fi ceva mare, vei da roada, din tine vor iesi multe alte seminte, e o minciuna faptul ca tu ai fi cea mai neinsemnata, e o parere si imagine eronata, adevarata ta natura este imbibata in maretie, esti cea mai mica samanta dar de fapt esti cea mai mare dintre zarzavaturi, destinul tau este sa devi liderul gradinii, la umbra ta isi vor gasi incurajarea multi, la umbra ta vor fi vindecati multi, o sa fi mare, pentru ca esti dotata cu maretie.


Prigonirea revelatiilor noi

Necesitatea trezirilor care au avut loc de-a lungul anilor a fost generata de decaderea bisericii odata cu interventia imparatului Constantin in treburile acesteia. Crestinismul a ajuns religie de stat, cetatenii romani nu mai deveneau crestini prin nasterea din nou ci pentru ca erau fortati, paganii erau omorati daca nu se converteau la crestinism si asa biserica primara s-a umplut de filosofie, obiceiuri si practici pagane, cultul mortilor, cultul sfintilor, inchinarea la Maria, preotia ca clasa separata de laici, botezul copiilor etc.

Daca la inceput ca sa fi crestin trebuia sa te pocaiesti, sa te botezi in apa si sa fi botezat cu Duhul Sfant, ulterior singura conditie se pare ca a ramas botezul in apa a copiilor, si atunci a fost nevoie de revenirea la ideea de baza si asta s-a facut cu pasul melcului prin miscarile de trezire care au avut loc de-a lungul timpului, prin revelatiile pe care anumiti indivizi sau grupuri de indivizi le-au primit de la Dumnezeu.

Istoria ne arata ca toate bisericile odata prigonite ajungand sa detina fraiele puterii se transforma in biserici prigonitoare. Catolicii i-au macelarit pe luterani, luteranii i-au persecutat pe anabaptisti, catolicii i-au persecutat pe anglicani, anglicanii i-au persecutat pe puritani, puritanii pe quakerii, quakerii pe baptisti, baptistii i-au dat afara pe penticostali, iar penticostalii nu ii suporta pe carismatici. Si sa fi orb si tot poti sa observi tiparul. Daca aveti chef, studiati istoria miscarilor astora de trezire, este foarte interesant.

Cine credeti ca face toata chestia asta? Eu cred ca e un duh, o principalitate careia i s-a dat ordin sa persecute orice miscare de trezire care apare, un duh care se tine strans legat de orgoliul si mandria oamenilor care au senzatia ca ei stiu totul si ca nu mai e nimic de adaugat, care au senzatia ca intelegerea  pe care au primit-o ei de fapt acopera toate aspectele vietii si Dumnezeu nu mai are nimic altceva de revelat decat ce au inteles ei, oameni care se hranesc cu manipulare, slava desarta si dorinta de dominare.

E ca si cum acuma ti-as spune ca ceea ce am inteles eu din Biblie e tot ce se poate intelege, ca am o intelegere absoluta, si daca tu intelegi cumva mai mult ca mine esti eretic sau demonizat.


Casatorit sau necasatorit – doua variante viabile de viata

Cu siguranta exista doua variante de traire pe lumea asta, casatorit sau nu. Despre casatorie se vorbeste peste tot, in schimb despre a trai singur, necasatorit, nu am auzit vorbindu-se. Parca ar fi un subiect rusinos, sau un subiect de care nimeni nu se poate apropia, si cand colo se pare ca Biblia are o parere exact opusa.

M-am tot gandit care or fi motivele? Mai toti pastorii sunt casatoriti si nu ar putea sa se atinga de acest subiect si sa spuna in gura mare in biserica, ca atat Pavel cat si Isus au sugerat sau spus destul de raspicat, cum ca a trai singur este mai bine decat a te casatori. E o chestie extrem de delicata ca odata casatorit sa iei de bun ceea ce a spus Pavel, ce o sa zica partenerul? Ce o sa creada ceilalti? Nu e usor, desi in launtrul lor unii stiu ca Biblia are dreptate. La sfarsitul articolului aveti 1 Corinteni 7:29-40 si Matei 19:9-12 – pasajele pe care ma bazez in acest articol.

Nu am nici o treaba cu cei care sunt casatoriti, sunt casatoriti pe viata si gata, subiectul asta s-a incheiat pentru ei, dar ce ne facem cu tinerii, carora nu li se pun in fata ambele variante, la fel de viabile, ba una dintre ele se pare mai avantajoasa si care spre marea stupoare a lumii, cica aduce mai multa fericire. Nu am inteles de ce unele persoane casatorite „plang” de mila celor necasatoriti. Un prieten de-al meu zice ca acele persoane sunt invidioase, sa fie oare asa?

Sunt sigura ca unii oameni trebuie neaparat sa se casatoreasca, dar sunt la fel de sigura ca unii care se casatoresc nu ar trebui sa se casatoreasca, pentru ca daca ar fi fost informati ca e posibil sa traiesti singur, si li s-ar fi enumerat avantajele, care nu sunt deloc putine, ar fi ales aceasta varianta, pentru ca ar fi fost in stare cu putin efort sa isi potoleasca pornirile. Dar pentru ca societatea, biserica, familia si tot ce ii inconjoara le-au bagat in cap ca alta varianta nu exista, au facut pasul asta si se simt mizerabil.

Cine scoate din vorbele astea ca eu as fi impotriva casatoriei, inseamna ca ori e analfabet ori rau intentionat, simt nevoia sa precizez. Prezint doar alternativa, din moment ca nu am auzit pe nimeni prezentand-o, sau poate ca nimeni nu are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, m-am trezit eu, nimeni in drum, sa spun ce era de spus. Parinti care au avut casatorii mediocre, fac reclama copiilor lor vizavi de casatorie ca si cum ar fi trait raiul pe pamant. Ar trebui sa mintim rau de tot ca sa spunem ca institutia casatoriei trece printr-o perioada stralucita. Nu trebuie sa citesti, sa faci studii, sondaje, e suficient sa te uiti in propria ograda, in ograda familiei largite, printre cunostinte si e suficient sa tragi concluzia ca varianta cu singuratatea e o solutie care trebuie luata in calcul.

De ce sa nu se prezinte situatia asta jumi juma? Stiu ca unii imi sariti in cap, n-aveti decat. Spre deosebire de maimute, avem capacitatea de a ne infrana poftele, si a anihila pornirile. Oricum daca esti casatorit tot trebuie sa iti infranezi poftele fata de restul omenirii, deci tot aia e, intr-un fel, indiferent ce faci tot trebuie sa iti stapanesti pornirile. Foarte multi tineri neinformati se casatoresc pentru ca na, toate lumea o face, si apoi se lovesc de realitate, pentru ca unii chiar nu isi dau seama ca a fi casatorit inseamna o confruntare cu niste realitati uneori nu placute. Am fost luata la „pietre” nu odata de tineri carora incercam sa le deschid ochii sa vada ca lucrurile nu sunt asa cum par. De ce la biserica nu se prezinta realitatea completa despre viata asta? De ce ne ascundem dupa deget? De ce mimam? De ce mintim? De ce traim intr-o aparenta de imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc?

Oamenii nu au curajul sa vorbeasca pe sleau in biserica despre asta, pur si simplu nu au curaj, iti trebuie mult curaj sa recunosti cum stau lucrurile in propria viata si apoi sa sfatuiesti tinerii si sa le spui: mai exista si alta varianta, hai sa citim in Biblie, si daca sunteti in stare sa acceptati varianta asta, atunci bravo, sunteti favorizati, nu toata lumea poate, dar cine poate a castigat premiul cel mare. In Matei 19 ucenicii Il aud pe Isus spunandu-le ca divortul nu este permis decat pe motiv de curvie, si se impacienteaza, realizeaza ca nimic altceva in cadrul casatoriei nu poate fi motiv de despartire si trag concluzia ca atunci mai bine nu te casatoresti decat sa te lovesti de provocarile astea. Isus ii aproba discret si le spune: da, dar nu toti pot face asta, doar unii, care ori s-au nascut asa, ori treptat se autodisciplineaza si ajung sa isi stapaneasca pornirile. Stiu sigur ca multi dintre voi nici nu stiti ca exista pasajul asta in Biblie, pana acuma tuturor carora le-am aratat pasajul s-au mirat ca nu l-au vazut pana acuma.

Unde ati auzit voi spunandu-se lucrurile astea? Cand ati gasit ultima carte care trateaza subiectul asta? E incredibil. Nimeni nu predica, nimeni nu scrie, nimeni nu trateaza subiectul asta. Desi extrem de multa lume trece prin casatorii mediocre, nimeni nu are curajul sa prezinte alternativa.
N-aveti decat sa imi spuneti ce vreti si cum vreti, chiar nu ma tem de catalogarile voastre, stiu ca nu multi sunt in stare sa filtreze cu creierul ce am scris eu aici, dar poate poate cineva chiar va gandi.

Toata lumea organizeaza conferinte: cum sa iti alegi partenerul de viata. De ce nu se organizeaza si conferinte: cum sa traiesti singur?? Se scapa din vedere tocmai varianta pe care nu eu, ci Biblia o catalogheaza ca fiind aia cu fericire mai multa. O fi Biblia dezaxata sau poate noi?

Pavel a scris un intreg capitol bisericii din Corint, despre asta, a gasit cu cale ca e un subiect extrem de important si i-a sfatuit pe oameni, le-a spus cum e mai bine. Credeti ca aia din biserica din Corint nu aveau hormoni? Credeti ca nu erau supusi acelorasi porniri ca noi? O, dar ei nu aveau provocarile societatii de astazi…..o sa ziceti unii. Daca veti citi despre orasul Corint la acea vreme, o sa vedeti ca era un centru al desfraului, deci scuza asta cade din start.

As mai spune multe, dar poate e destul, restul sunt sigura ca puteti gandi si voi.Cititi pasajele de mai jos

1 Corinteni 7:29-40. Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste sa fie ca si cum n-ar avea; cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji  Domnului fara piedici.Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.

Matei 19:9-12. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.”  (famen = (Bis.) Bărbat care, prin voință statornică și exercițiu spiritual continuu, își înfrânează complet pornirea trupului, renunțând de bunăvoie la căsătorie sau la orice relații sexuale. DEX)


Fiti imitatori ai lui Dumnezeu

Efeseni 5:1
Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi (Noua Traducere Romaneasca)
Urmati, dar, pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti.(Cornilescu)
Therefore be imitators of God as dear children (nkjv)

Cum sa Il imitam pe Dumnezeu? Dumnezeu Tatal l-a trimis pe Dumnezeu Fiul pe pamant ca sa ne arate la ce nivel trebuie sa Il imitam pe Dumnezeu, in ce consta cererea Lui. Isus a venit pe pamant si l-a imitat pe Tatal, ne-a aratat care e cerinta Dumnezeirii, pentru ce am fost creati. Am fost creati sa fim imitatorii lui Dumnezeu. Daca ne uitam la Isus si vedem cum a umblat, cum s-a comportat, ce a facut si ce nu a facut, avem tabloul complet a ceea ce trebuie sa facem si noi. Macar teoretic e extrem de simplu, iar practica va deveni mai usoara pe masura ce intelegem bine si corect cum stau lucrurile teoretic.


Crestinii ortodocsi copti din Cairo

Crestinii ortodocsi copti din Cairo, Egipt. Am inteles ca au fost 70 000 de oameni adunati la aceasta intalnire de rugaciune pentru tara lor, la sfarsitul anului trecut. E interesant de vazut tot filmuletul, pe la min 1 se striga de catre intreaga adunare: Yeshua. (spun asta pt ca daca nu citeam si eu pe undeva nu stiam ce se striga:)


Rasplata pentru bine sau rau

2 Corinteni 5:6-10. Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul – pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. – Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa, la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa, fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.

Desi am citit versetul asta probabil de zeci de ori, nu m-am prins pana recent ca de fapt se refera la crestini. Daca iei intregul pasaj, observi ca Pavel vorbeste despre crestinii plini de incredere, care se silesc sa Ii fie placuti lui Dumnezeu. Si apoi spune Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup. Am citit mai multe traduceri si din nici una nu mi se pare ca ar reiesi cum ca Pavel vorbeste despre necrestini.

Ma gandesc ca se refera la ierarhiile din cer, la rasplata, nu o sa fie tot una sa primesti o rasplata de doi lei sau una uriasa. Se pare ca si daca esti iertat si absolvit de pacate, nu e tot una daca ti-ai facut de cap sau nu in timpul in care te numeai crestin pe pamant. Nu se pune problema de mers in cer sau nu, asta pana la un anume punct, pentru cei care sunt nascuti din nou, dar nu e acelasi lucru daca ai trait corect pe lumea asta sau ai tras matza de coada.

Interesant, nu?


Departeaza-te de oamenii acestia

2Timotei 3:1-5. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! NTR

1 Corinteni 5:9-11. V-am scris in epistola mea sa n-aveti nicio legatura cu curvarii. Insa n-am inteles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrapareti, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindca atunci ar trebui sa iesiti din lume. Ci v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati.

2 Ioan 9,10,11. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!”, se face partas faptelor lui rele.

Pentru ca totul e distorsionat si diluat in crestinismul de astazi, versete de genul asta, nu prea sunt luate in considerare. Dar atat Pavel cat si Ioan dau aceste sfaturi celor din biserica. De fapt aproape tot ceea ce a scris Pavel, Petru si Ioan in Noul Testament se refera la viata bisericeasca, nu are de a face cu cei din lume. Sunt anumiti oameni de care efectiv trebuie sa te indepartezi daca vrei sa cresti spiritual, sunt anumiti pocaiti de care trebuie sa te feresti ca de ala rau.


CARAREA VIŢELULUI

Intr-o zi, prin codrii seculari,
Acasă un viţel se întorcea, cum fac viţeii buni;
Dar urma lui se abătu, strâmbă cărarea, cum toti viţeii fac.

De-atunci trecura ani trei sute,
Vitelu-i mort, de bună seamă,
Dar urma după el încă-i si azi,
De ea se leaga povestea cu tâlc ce-o să vă spui.

Cărarea de viţel urmat-a fost a doua zi
De-un câine singuratic ce primprejur se întâmplă să treacă.
Apoi un înţelept berbec purtând talangă
Urmă poteca peste văi şi povârnişuri
Cu toată turma după el,
Aşa cum fac berbecii buni.
Şi din acea zi, peste unduitoare dealuri şi poiene,
O cale se croi prin codrii seculari.

Mulţi oameni se vătămau, se eschivau,
Se suceau şi se-aplecau,
Rostind vorbe de indreptăţită mânie
Din cauz-acelei strâmbe cai…
Dar urmau – nu râdeţi –
Acea dintâi hălăduire a viţelului,
Ce-astfel croi prin codri-o cale şerpuită,
Căci bietul bou se clătinase-n mers.

Trecură anii, şi cărăruia prin pădure potecă se făcu,
Întortocheată, şerpuită şi cotită;
Apoi poteca strâmbă se facu un drum
Pe care cai mulţi şi-mpovăraţi se osteneau
Sub soarele dogoritor al verii,
Făcând trei mile-n loc de una.
Şi timp de-un veac şi jumătate
Bătătoriră urmele viţelului.

Ca gândul ani în şir trecură
Şi drumul se făcu o uliţă-ntr-un sat.
Pe când niciunul nu băgă de seama
Ea deveni un bulevard aglomerat
Iar mai târziu strada principală-ntr-un oraş.
Şi uite-aşa, de două veacuri şi jumătate,
Călcau oamenii pe urmele viţelului.

În fiecare zi, o sută de mii de răzleti
Urmau viţelul în zig-zag.
Azi, peste bălăbaneala lui,
Trece traficul continental.
O sută de mii de oameni sunt conduşi
De-un viţel mort de trei sute de ani.
Ei încă urmează strâmba cale
Pierzând o suta de ani pe zi,
Atât de-ndatoraţi se simt
Din reverenţă pentru precedentul consacrat.

Asta ne-nvaţa o lectie morală,
De-aş fi hirotonit, aş predica-o;
Căci omul e-nclinat să calce-orbeşte
Pe calea viţelească de gândire,
Luptând din zori şi până seara
Să ţină ce-a vazut făcând pe alţii

Urmează-n sus şi-n jos calea bătută
Se duc şi vin, dar nu se-abat
De la cărarea şerpuită, ţinută de strămoşi.
Ei cărarea o socotesc sacru făgaş
De-a lungul căruia viaţa şi-o trăiesc.

Dar ce mai râd bătrânii înţelepţi, zei ai pădurii,
Ce l-au văzut pe cel ce-ntâi deschis-a drumul: un viţel.
Ehei, ce multe ne-ar putea-nvăţa povestea mea,
Dar nu-s hirotonit, aşa că n-o pot predica.

– SAM  WALTER FOSS-

Fabula luata din cartea Crestinism pagan, varianta fabulei in engleza Aici


Caracter + semne si minuni

Nu pot sa inteleg de ce majoritatea crestinilor prefera sa se concentreze doar asupra unui aspect al invataturii lui Isus, ba unii vad numai moralitate si orice vindecare e falsa, orice minune e de la diavolul, ori altii uita ca pot ajunge cu tot cu vorbirea in limbi si cu minunile in iad.

De ce nu se poate lua in considerare TOATA invatatura lui Isus?  Baptistii il vad pe diavolul in orice manifestare supranaturala, iar penticostalii au uitat ca mai exista si caracterul de care tre sa se ocupe. Aa, o sa imi spuna fratii baptisti: „noi o sa mergem in cer si fara semne si minuni dar penti nu”. Io stiu asa, ca Isus pe care Il vad in Biblie a vorbit si despre schimbarea caracaterului si despre semne si minuni.

Daca nu ii convine cuiva, treaba ta frate sau sora, poti sa te enervezi pana nu mai poti, dar Isus nu a fost doar moral, El a manifestat si puterea lui Dumnezeu prin vindecari, semne si minuni. Si daca zici ca umbli pe urmele Lui ar trebui sa fi interesat de ambele aspecte, nu de alta dar El a vorbit si a manifestat ambele aspecte. Ce e atat de complicat?

Serios, ce anume te face sa te ti cu dintii doar de un aspect si pe celalalt sa il lasi in plop, ba mai mult sa il consideri ca fiind de la diavolul?

Poate unii cred ca eu ma axez doar pe latura supranaturala, va invit sa va uitati la tot blogul, am scris despre moralitate si caracter pana m-am saturat, poate sute de articole, acum a venit momentul sa vorbesc mai mult despre lucrurile supranaturale, fara sa uit de caracter.

Daca Isus ar fi vorbit doar despre felul cum trebuie sa ne purtam unii cu altii, si ar fi lasat bolnavii si indracitii sa chinuie, le-ar fi explicat cum trebuie sa isi modeleze caracaterul si sa isi poarte boala, pe cuvantul meu ca asa as scrie si eu pe blog, dar Isus al Bibliei, a vorbit si infaptuit atat schimbarea caracterului cat si vindecarea si eliberarea, semnele si minunile.

Isus a dat o egala importanta ambelor aspecte asa ca daca Evanghelia pe care o auzi se bazeaza doar pe unul din cele doua aspecte este o Evanghelie truncheata, si nu ma intereseaza cum se numeste predicatorul si cate scoli si carti are scoase, daca nu predica intregul mesaj a lui Isus, sorry, nu predica toata voia lui Dumnezeu ci rupe in doua inima lui Isus.


Stefan in fata sinedriului

Stefan este invitat, adica dus cu forta in fata sinedriului, nu pentru o conferinta sau pentru un schimb de idei teologice, ci pentru ca era acuzat pe baza unor minciuni.  Le tine o predica de toata frumusetea, un rezumat al Vechiului Testament, si cred ca unii dintre preafericitii prezenti la intalnire au fost impresionati, banuiesc ca erau cat pe ce sa inceapa sa aiba o parere buna despre Stefan.

Recent am ascultat intreg capitolul 7 din Faptele Apostolilor in care Stefan este genial, face acest rezumat extraordinar al evenimentelor biblice din trecutul Israelului, si daca s-ar fi oprit la atat, probabil ar fi scapat cel putin atunci cu viata, dar nu……..Stefan caruia cred ca ii fierbea sangele in vene a avut un final al discursului exploziv, in care i-a acuzat pe cei prezenti de lucruri grave si adevarate in acelasi timp „. …Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi.”.

Oare trebuia sa taca Stefan, sa fie pacifist, sa incerce sa impace si capra si varza, sa nu fie o pricina de poticnire? Ceea ce a spus Stefan i-a intaratat atat de mult pe religiosi incat din ziua aceea a urmat un dezastru pentru biserica, in ce priveste persecutia.  Ce parere au fratii si surorile pacifiste din biserica cu privire la atitudinea lui Stefan? Trebuia sa taca sau nu?  Era mai bine daca tacea, era mai bine sa isi protejeze viata, ar fi putut sa isi inghita cuvintele, ar fi pastrat linistea si nu ii ducea pe oamenii aia in culmea turbarii, a fost Stefan o pricina de poticnire pentru farisei?

Sa nu uitam ca pe parcursul acestei scene, Duhul Sfant era atat de puternic peste Stefan incat fatza i-a stralucit, Duhul Sfant nu a fost jenat sau intristat de radicalitatea lui Stefan, ba chiar a fost incantat de aceea prezenta divina a stralucit peste el.

Ce sa mai vorbim de felul in care Isus s-a raportat la cei religiosi…. M-am gandit de multe ori la acest aspect, pentru simplul motiv ca temperamentul meu desi uneori nu pare asa, este unul foarte ingaduitor si pot sa tolerez multe, iar uitandu-ma in urma pot identifica situatii in care am fost mai pacifista decat Isus, adica Isus in locul meu ar fi spus vorbe grele, eu insa am tacut, tocmai de dragul linistii si pacii, sau poate din lasitate si frica, si ma intreb daca pacea aceea a fost benefica sau nu. Inclin sa cred ca nu, pentru ca Isus sigur ar fi procedat altfel, doar ca eu nu am avut taria sa spun ce trebuia spus, cand am fost pusa in situatii dificile.

Daca s-ar putea sa dam inapoi istoria, sa ajungem la momentul in care Stefan era in fata sinedriului, ce sfat i-ati da? L-ati sfatui sa se opreasca inainte de izbucnirea aceea cu „oameni incapatanati, voi si tot neamul vostru” sau sa continuie si sa moara intr-un final sub o ploaie de meteoriti lansati din mainile fratilor religiosi?

OAMENI INOFENSIVI – un articol pe aceeasi tema


Cuvant-Puterea Duhului Sfant-Persecutie

Manifestarea puterii supranaturale a lui Dumnezeu ca pe vremea apostolilor sau poate si mai si decat atat, cred ca vine la pachet cu persecutia. De ce spun asta? Pentru simplul motiv ca asa s-a intamplat in Faptele Apostolilor. Noi vrem vindecari, semne si minuni, dar cumva uitam ca apostolii ba s-au trezit fara cap, ba cu un morman de pietre deasupra, ba au fost batuti pana nu au mai stiut pe ce lume se afla.

Ma gandesc ca intelept ar fi pentru cei care chiar vrem sa umblam pe urmele lui Isus, adica asa serios nu in gluma cum e luata umblarea pe urmele lui Isus, predicam si mergem la bise, nu nu, asta nu aduce taieri de capete, sau ars pe rug, ma refer la a vorbi Cuvantul iar Cuvantul sa fie insotit de semne si minuni, deci, cred ca ar fi intelept sa ne gandim ca o vom sfarsi daca nu ca martiri, macar batuti rau de tot, pe de o parte de cei care omorandu-ne vor crede ca fac voia lui Dumnezeu, si pe de alta parte de autoritati.

Din ce in ce mai des ma gandesc la asta, chiar Isus pentru ca a vindecat, eliberat si inviat morti a fost omorat. Nu uitati ca dupa invierea lui Lazar care a pus capac la toate, fariseii au hotarat sa Il omoare pe Isus. Daca Isus doar ar fi predicat, ar fi murit pe la 80-90 de ani in mod natural, nimeni nu L-ar fi pus pe cruce, dar pentru ca El a vorbit si a facut, a predicat si predica Lui a luat fiinta, s-a manifestat prin puterea Duhului Sfant prin vindecari, semne si minuni, sfarsitul Lui pe pamant a fost crucificarea.

Isus si urmasii Lui apostolii au fost persecutati si omorati pentru acelasi lucru, pentru ca au umblat prin puterea lui Dumnezeu, asa ca nu stiu de ce noi am face exceptie de la regula daca chiar vrem sa umblam si noi in puterea lui Dumnezeu, daca ne luptam in fiecare zi sa intelegem, sa invatam, sa cunoastem mai mult din Imparatia lui Dumnezeu care nu sta in vorbe ci in putere si intr-un final sa vedem cuvantul predicat urmat de semne si minuni.

Si sa nu uitam cine i-a dat la moarte pe Isus si pe urmasii Lui. Persecutia a avut cam acelasi traseu, cei religiosi au fost primii care s-au inflamat, au turbat si sub influenta turbarii i-au luat pe oamenii lui Dumnezeu si i-au tarat in fata oficialitatilor vremii, asta daca nu cumva pierzandu-si mintile, au luat piatra si le-au dat in cap, fara sa mai astepte judecata de la tribunal. La fel va fi si cu noi, exact acelasi traseu, ori ne vor calca cu masina direct dupa slujba de duminica, cand religiosii ies din biserica cu Biblia in mana, ori prin tribunale pentru diverse minciuni si inventii.

Ma simt ca si cum as scrie ceva profetic, nu spun ca aud nu stiu ce voce, care imi sopteste acuma ce sa scriu, dar am sentimentul care persista de multa vreme, ca lucrurile vor ajunge nu peste multa vreme in felul pe care l-am descris in cateva randuri mai sus. Nu imi imaginez cum am putea iesi din tipare si cum am putea scapa de ceea ce se pare ca urmeaza in mod logic manifestarii puterii lui Dumnezeu.

Biblia ne spune ca provovaduirea Cuvantului era insotit de semne si minuni, iar din evenimentele insirate de Biblie pot sa spun clar ca semnele si minunile erau insotite de persecutie.


Cutiuta lui Dumnezeu

Pe la noi, Dumnezeu isi petrece cel mai mult timp in cutiuta, acolo unde l-am pus, acolo unde I-am explicat ca ii este locul. Pare o aberatie sa poti pune un Dumnezeu imens, nelimitat intr-o cutiuta, dar pentru ca dupa cum am mai spus si in alte dati noi suntem foarte destepti, cei mai destepti din univers, am reusit sa facem asta cat de cat, adica am luat cateva insusiri ale Dumnezeului Bibliei, am mai pus niste insusiri ale noastre, niste inventii ale noastre, am invartit bine si am facut un ghiveci caruia i-am pus numele Dumnezeu, I-am explicat bine cum stau regulile noastre si unde trebuie sa isi petreaca timpul, adica in cutiuta.

Si de acolo cand ne mai loveste o nenorocire (care tot de la El vine) Il chemam in ajutor, dar cum acel Dumnezeu din cutiuta e doar o imitatie jalnica a Dumnezeului Bibliei, mare lucru nu se va intampla in urma strigatelor noastre dupa ajutor. Dumnezeul din cutiuta pare a fi multumit cu programele religioase, se simte bine la sarbatori cand cica e sarbatorit, Dumnezeul din cutiuta se simte bine in compromis, poate sta acolo unde sta si pacatul, e impresionat de haina de biserica, oricum e diferit de Dumnezeul Bibliei.

E socant si stiu ca unii nu inteleg ce scriu aici, dar biserica a inventat un alt Dumnezeu pe care Il credem a fi Dumnezeul Biblie, si uite asa traim intr-o mare minciuna, si foarte putini vad asta, iar cei care isi dau seama sunt considerati eretici si fanatici. Atata timp cat invatatura din biserica nu functioneaza, si nu aduce aceleasi roade ca in Faptele Apostolilor, este evident ca conceptia noastra despre Dumnezeu este una falsa, pentru ca daca am crede lucrurile corect cu siguranta s-ar vedea rezultate.

Daca stau bine si ma gandesc pe blogul asta mare parte din articole seamana intre ele, ma repet si iar ma repet, pana o sa ma satur de repetat,  descoperindu-L pe Dumnezeul vietii, o sa ai mari surprize comparandu-L cu Dumnezeul de la biserica, crede-ma o sa ai mari surprize. Stiu ca par exagerata, pentru ca ma uit si eu cumva din exterior la ceea ce scriu aici, si vad foarte bine ce scriu, dar noi nu Il cunoastem pe Isus, nu Ii cunoastem inima, am luat trasaturi ale diavolului pe care le consideram a fi trasaturi a lui Dumnezeu, nu stim mare lucru, desi pare ca stim, dar nu stim.

Si lucrurile astea nu le spun ca si condamnare, ci mi-as dori ca macar o persoana dupa ce citeste pe blogul asta, sa isi puna intrebari, sa caute, si iar sa caute adevarul, sa strige „Doamne vreau sa te cunosc, mi s-a parut ca te cunosc, dar vad ca nu lucrezi ca Dumnezeul Biblie, asa ca nici eu nu mai stiu ce cunosc si ce nu cunosc, pur si simplu vreau sa te cunosc asa cum esti, sa imi deschizi ochii, sa imi deschizi mintea si inima, sa te percep in profunzime, sa iti cunosc inima”


Nu aveti pentru ca nu cereti

Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca am putea sa cerem prea mult de la Dumnezeu, nicaieri nu ni se interzice sa trecem de un anume nivel in cererile noastre cu privire la nevoile sau mai ales la relatia noastra cu Dumnezeu. Am citit : „nu aveti pentru ca nu cereti” (Iacov4:2), sau daca cereti, cereti cu gand rau sa risipiti in placerile voastre.

Exista doua categorii de oameni, unii care nu cer, care au impresia ca ei nu merita, ca ei nu sunt demni de a face lucrarea cu care Isus ne-a insarcinat pe fiecare dintre noi, ei sunt prea mici, sunt invatati de la biserica aberatii care le-au cladit in minte ideea ca prin grozavia lor, prin inteligenta lor, ar putea dobandi favorul lui Dumnezeu, cand de fapt El vrea doar inima noastra. Mai exista o categorie cea care cere si risipeste in placeri, sa zicem ca nu ne aflam in categoria asta, ca am constientizat ca Dumnezeu e totul pentru noi si ca nu mai vrem sa ne hranim firea.

Daca ii cer lui Dumnezeu sa faca aceleasi minuni prin mine la fel cum a facut prin Isus cand era pe pamant, oare gresesc? Ma mustra Biblia in vreun fel daca ma rog in felul acesta? Nu. Cu totii o sa imi spuneti ca Biblia e de acord cu asta, ba chiar ne recomanda de nenumarate ori sa umblam pe urmele lui Isus. Atunci de ce nu cerem oameni buni? De ce nu cerem ca toata Imparatia Lui sa fie turnata peste noi? De ce ne rugam mediocru, ne rugam doar sa ne rugam in loc sa strigam ca cerul sa se deschida peste noi, sa vedem ingerii care aduc slava si prezenta Lui, sa vedem dincolo de lumea naturala.

De ce nu cerem lucruri mari, nebunesti, lucruri care ies din tiparele logicii omenesti? De ce ne multumim cu mersul la biserica, cu gadilarea sentimentelor si atat? Isus nu a murit pe cruce ca activitatea noastra suprema sa fie mersul la biserica, Isus a venit sa moara pe cruce ca noi sa fim liberi de pacat, boala, blestem, si a mai murit ca noi sa avem puterea sa ducem acestea mai departe si sa le impartim celor din jur. El a spus: mergeti si predicati, vindecati, eliberati.

De ce va multumiti cu putin? De ce va lafaiti in religie si nu va smulgeti din aceste obisnuinte care dupa cum vedeti nu va duc nicaieri? Trageti de voi si smulgeti-va, strigati dupa Dumnezeu si invatati sa cereti lucruri mari, invatati sa strigati dupa Imparatia Lui, invatati sa fiti disperati dupa nebunia crucii, dupa lucrurile care fac mintea omului sa stea in loc. Ne-am obisnuit ca Imparatia lui Dumnezeu sa stea doar in vorbe, cand Bibia ne spune clar ca Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe ci in putere.


„Asa va trimit si Eu pe voi”

Isus le-a zis ucenicilor „Cum m-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi” (Ioan 20:21) . Aceeasi trimitere, aceeasi ungere, aceeasi chemare. E fascinant, am repetat de multe ori pe acest blog si o sa mai repet de un milion de ori, putem sa ne jucam de-a biserica sau putem sa traim ca niste crestini adevarati.

Suntem chemati la exact aceeasi lucrare pe care Isus a facut-o pe pamant, intr-adevar e socant, dar asta e ceea ce ma invata Biblia. Orice mai putin de atat e rezultatul inventiilor noastre, lipsei noastre de intelegere, si nu stiu exact ce anume poate lipsi unui creier sa priceapa niste lucruri atat de simple si logice, poate unii nu suporta ca invatatura Bibliei sa fie atat de simpla si simt nevoia sa o complice pana acolo incat sa nu mai aiba legatura cu adevarul pana la urma.

Ce a facut Isus in umblarea Lui pe pamant? A predicat, vindecat si eliberat pe toti cei care au venit la El. Daca am intelege ca la aceeasi lucrare am fost chemati si noi, fiecare dintre noi, am face un pas imens. Crestinul e chemat sa vesteasca Cuvantul, sa vindece, sa elibereze, sa aduca viata.


Crestinul – urmas a lui Isus, sau ce?

Nu-i asa ca doua boabe de porumb plus alte doua boabe de porumb, fac patru boabe de porumb? Daca esti in stare sa faci adunarea asta simpla, ar trebui sa fi in stare sa deduci ca daca Isus ne spune Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal…., atunci asta e voia Lui cu privire la noi.

Nu cred ca trebuie sa ai mai mult creier sa poti face deductia asta atat de simpla, decat sa aduni doi cu doi. Vad ca putina lume e revoltata ca desi sunt urmasi ai lui Isus nu fac lucrarile pe care le-a facut El, vad ca mai nimeni nu e cuprins de disperare din cauza asta. Putina lume are probleme cu asta, putina lume striga la Dumenzeu din rasputeri ca sa schimbe lucrurile. Ma gandesc ca daca de maine doi cu doi ar face trei, multa lume va fi naucita de cap, multa lume va fi debusolata, viata s-ar da peste cap, toata logica matematica s-ar da peste cap, dar pentru ca Isus ne-a spus ca noi trebuie sa facem aceleasi lucruri ca si El, si nu le facem, asta ni se pare normal, nu prea am auzit pe nimeni sa aiba insomni din cauza asta.

Oare ce avem? Ce se intampla cu noi? Am devenit legume, sau ce? E incredibil, absolut incredibil, imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc la asta, stiu ca unii ma vor indemna la calm, dar nu ma calmez. Macar de nu ne-am mai numi crestini, macar de ne-am numi semi crestini, atunci ar fi ok, nu ne-am mai minti, nu am mai face pe crestinii in fata celor din lume care in ciuda  mastilor pe care ni le punem, vad si ei ca de fapt trairea noastra si ceea ce scrie in Biblie despre a fi a lui Isus, nu prea au multe lucruri in comun.

Daca in Biblie s-ar fi spus: Cei ce vor crede in Mine, vor face conferinte, vor canta, vor predica, vor fi experti in a face show si a starni emotii, atunci am fi de nota 10, dar Isus a spus altceva, cu totul diferit, iar noi la capitolul asta nu existam de fapt, suntem crestini, cica Il urmam pe Isus, dar de fapt nu facem mai nimic din ce a facut El. Poate imi scapa mie ceva, poate am logica dezorientata, dar cum doi cu doi fac patru, la fel de simplu mi se pare ca urmasii lui Isus trebuie sa faca ce a facut Isus.


„Aparatori la ochi”

Am in minte imaginea unui om cu aparatori la ochi cum au caii, care nu vede nici in stanga nici in dreapta. Nu vede cum ostiri intregi se indreapta spre el si din stanga si din dreapta pentru a-l nimici, degeaba cineva voitor ii striga ” mai ai grija, te indrepti spre un loc periculos, s-ar putea sa iti pierzi viata, sa iti pierzi chemarea” pentru ca el vede doar iarba verde cu panselute din perimetrul pe care e in stare sa il vada.

Si aceste aparatori la ochi pot sa fie lipsa de experienta, lipsa de intelepciune, lipsa vigilentei, naivitatea excesiva, lipsa viziunii in intregime, lipsa intelegerii lumii spirituale invizibile si multe alte lipsuri. Si uite asa omul merge ca besmeticul intr-o directie care ii va aduce nenorocire dupa nenorocire, ignorand avertismentele celor care vad clar situatia. Exista posibilitatea ca aceste armate inamice sa nu aiba mare treaba cu el, dar se va trezi in invalmasala luptei, se va trezi ranit, ba poate chiar omorat pentru ca s-a incapatanat sa se ghideze doar dupa campul sau vizual limitat.

Se prea poate ca aceste randuri sa ti se adreseze tie, nu stiu, nici nu stiu de ce scriu ce scriu, doar ca in timp ce ma rugam si meditam, m-a lovit imaginea aceasta a omului cu aparatori la ochi precum au caii, si imediat a venit si intelegerea a ceea ce am vazut, omul limitat in intelegere dar care se arunca in situatii sau anturaje care ii compromit chemarea, viitorul, poate chiar vesnicia.


Discernamantul spiritual

Atunci cand te lupti pentru cineva sa iasa dintr-o stare care nu e dupa voia lui Dumnezeu, eu cred ca vei avea de a face cu demonii care alimenteaza acea stare. In decursul timpului am trait experiente de felul asta si mai cred ca daca persoana aceea nu este de acord sa iasa din starea aceea te vei lupta mult si bine cu demonii aceia, vei fi atacat in fel si chip, iar rezultatul poate fi epuizarea ta totala, daca nu te lupti eficient.

Din pacate biserica cum e ea in ziua de azi nu ne invata sa cautam discernamantul care vine de la Duhul Sfant, nu ne invata sa ne rugam pentru darul deosebirii duhurilor care este unul foarte important. Recunosc ca de-a lungul timpului am fost pacalita de foarte multe ori de oameni cumsecade, glumeti si aparent la locul lor, nu odata mi s-a demonstrat ca am gresit crezand ca totul e ok cu oamenii respectivi.

E extrem de important ca ochii spirituali sa fie larg deschisi, e vital ca Duhul Sfant sa te faca sa intelegi intr-un fel sau altul ca de fapt ceea ce se vede cu ochiul liber e doar o perdea care acopera multe lucruri dubioase, pe care daca nu ti le descopera direct Duhul, de la oameni nu cred ca vei putea accepta ca asa stau lucrurile.

Cred din toata inima ca majoritatea oamenilor traiesc intr-o mare minciuna, vorbesc de cei care cred ca apartin Domnului, aproape ca ma trec fiorii cand ma gandesc la asta. Exista atatea lucruri false incat odata descoperit falsul iti vine sa fugi departe de propriile ganduri, nu e usor sa traiesti cu adevarul in brate, cand acest adevar e considerat nebunie de majoritatea celor din jur.

Discernamantul spiritual te va ajuta sa nu te mai lasi tras in actiuni si anturaje care par a fi rupte din cer, e vital, nu am inteles asta pe deplin pana nu demult, esti mort daca nu vezi uneltirile diavolului, si te bagi direct in gura lui fara sa ai habar ca ceea ce e atat de frumos si normal poate fi o capcana a lui foarte sireata.

Va indemn sa cereti intens din partea lui Dumnezeu acest disernamant, va va scapa de multe necazuri, pe zi ce trece e tot mai important sa vezi in lumea invizibila si sa pui cap in cap lucrurile. Apostolii spuneau: „nu suntem in necunostinta de planurile diavolului”.  Spuneau asta pentru ca exact asta se intampla, ei vedeau in lumea spirituala si stiau ce le pregateste diavolul.


Aprecierea – sursa mandriei?

Unul din lucrurile pe care romanii nu stiu sa le faca este sa-i aprecieze pe cei care fac lucruri bune, care se lupta corect in viata asta si au rezultate. Din pacate aceasta e o boala, care a ajuns atat de evoluata incat in biserica s-a ajuns la ideea conform careia nu trebuie sa ne laudam unii pe altii, nu trebuie sa ne exprimam aprecierea pentru ca am putea sa il facem pe om sa se mandreasca.

Oo, daca ar face Dumnezeu asa cu noi, cred ca nu ne-ar placea, El stie foarte bine din ce suntem facuti, care sunt tendintele firii noastre, dar cu toate astea in Cuvantul lui ne promoveaza in fel si chip, spune lucruri incredibile despre noi, ne numeste preoti, copii de Dumnezeu, mostenitori ai cerului, sfinti si neprihaniti. Daca teoria conform careia nu trebuie sa ne laudam unii pe altii pentru ca se poate isca mandria, ar fi corecta, atunci Dumnezeu ar fi eronat in atitudinea fata de noi.

Cred ca unul din motivele acestui comportament este invidia, o alta boala nationala sau planetara prezenta mai peste tot.  Nu ai cum sa apreciezi, nu ai cum sa iti exprimi aprecierea fata de anumite lucruri pe care omul le face bine, daca tu mocnesti inlauntru de invidie.

O alta cauza este prostia si lenea launtrica, da prostia, pentru ca desi fiecare din noi ne simtim bine cand suntem apreciati, nu suntem in stare sa facem un exercitiu de logica elementar, si anume daca mie imi place sa fiu apreciat, si asta imi poate da avant in a continua lupta in anumite domenii, atunci si celui de langa mine ii fac bine aprecierile. Daca bine ma gandesc prostia si egoismul se impletesc bine de tot atunci cand omul nu realizeaza ca o vorba de apreciere poate face mult bine. Si nu vorbesc neaparat de lipsa de desteptaciune, ci lipsa de intelepciune.

Ma crucesc cand vad cum am deteriorat tot ce Dumnezeu a creat, am distrus puritatea sentimentelor, am inversat multe lucruri, si stati linistiti ca nu ma refer la lume ci la biserica, atatea teorii care nu vin din Dumnezeu dar care sunt perpetuate ca si cum Biblia ar vorbi despre ele pe fiecare pagina. Crestinismul dupa ureche este cel care domina in tara asta iar una din filosofiile crestinismului dupa ureche este aceasta pe care am tratat-o mai sus.


Fecioarele nechibzuite

Matei 25:1-13

Citeam textul din Matei si dintr-o data mi-am dat seama ca fecioarele nechibzuite sunt caracaterizate de neseriozitate, la ele merge si asa, nu au un plan, o viziune, lasa lucrurile la voia intamplarii, plus de asta au in cap dezvoltata ideea ca se poate profita de pe urma celor din jur ca sa iti atingi scopul.

Fecioarele nechibzuite, si-au facut din start calculele, ele sunt comode si nu au chef momentan sa se duca dupa ulei, o sa traga un pui de somn si daca mai au timp se duc mai tarziu, pentru ca asa au chef, si daca nu mai au timp, cele chibzuite sunt langa ele si se vor milogi ca si alta data, le vor considera fraiere ca si alta data, vor beneficia de pe urma lor si vor trece din nou cu bine de provocarea pe care le-a dat-o viata.

M-au trecut fiorii cand am identificat aceste caracteristici ale fecioarelor nechibzuite, pentru ca seamana foarte bine cu un intreg segment dintre pocaiti. Oameni care lasa lucrurile la voia intamplarii, care nu sunt condusi de o viziune, ignoranti, nepasatori, comozi, si neseriosi in relatia cu oamenii si implicit cu Dumnezeu, oameni care nu au un scop in viata, care sunt imprastiati, pe care nu te poti baza si care ajung sa fie o povara pentru fecioarele chibzuite.

Imagineaza-ti insistenta cu care acestea le-au cerut ulei, imagineaza-ti ce au discutat fecioarele neintelepte pe drum, cum le-au barfit pe cele chibzuite ca de data asta nu au fost la cheremul lor, ca de data asta nu au acceptat sa mai fie locomotiva pentru ele si cu totii stim deznodamantul.

Biblia ne spune sa daruim, dar se pare ca exista o limita, acolo unde fiecare trebuie sa se descurce pe cont propriu, pe ceea ce a adunat sau nu a adunat.
Eu nu mai spun nimic, va las sa meditati in continuare.

1. Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare care si-au luat candelele si au iesit in intampinarea mirelui.

2. Cinci din ele erau nechibzuite, si cinci intelepte.

3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.

5. Fiindca mirele zabovea, au atipit toate si au adormit.

6. La miezul noptii, s-a auzit o strigare: „Iata mirele, iesiti-i in intampinare!”

7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat si si-au pregatit candelele.

8. Cele nechibzuite au zis celor intelepte: „Dati-ne din untdelemnul vostru, caci ni se sting candelele.”

9. Cele intelepte le-au raspuns: „Nu; ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua nici voua; ci mai bine duceti-va la cei ce vand untdelemn si cumparati-va.”

10. Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el in odaia de nunta si s-a incuiat usa.

11. Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare si au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”

12. Dar el, drept raspuns, le-a zis: „Adevarat va spun ca nu va cunosc!”

13. Vegheati, dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului.


Esti mai destept ca Isus???

Putem sa ne dam peste cap, daca nu ne vom intoarce la invatatura Bibliei, oamenii nu se vor pocai, daca nu Il vom lasa pe Dumnezeu sa se manifeste cu putere prin noi, oamenii vor continua sa vada un Dumnezeu neputincios si nu se vor pocai. Nici macar noi nu suntem multumiti si fericiti cu Dumnezeul acesta minuscul pe care biserica il experimenteaza, cum am putea crede ca cei care au o oarecare satisfactie in pacat, vor fi interesati de plictiseala pe care o vad in noi pocaitii.

Suntem niste oameni plictisitori, cu predici plictisitoare, programe plictisitoare, si ne-am inchis intre zidurile bisericii crezand ca asta e secretul fericirii. Mare va fi pentru unii surpriza cand odata ajunsi in fata lui Dumnezeu vor afla ca El nu a fost deloc impresionat de activitatea lor evlavioasa din biserica, ca pe Dumnezeu nu l-a interesat atat de mult daca nu au lipsit niciodata de la biserica cat L-a interesat sa slujeasca in dragoste nu doar cu vorba ci si cu fapta.

Pana cand nu vom renunta la ideile noastre de doi lei, si nu vom imbratisa invatatura Bibliei, care nu e vorba ci e putere, care nu e teorie ci e minune dupa minune, care nu e plictiseala ci e ceva care iti solicita adrenalina, pana cand nu vom merge in puterea Duhului Sfant si vorbirea noastra nu va fi insotita de minuni, oamenii nu se vor pocai.

Vrem sa aducem oamenii la Dumnezeu cu metodele noastre, nu cu metoda lui Isus, El a predicat, a vindecat, a eliberat demonizati,  a inviat morti si ne-a spus ca asta e metoda, doar ca noi ca de obicei suntem muuult mai destepti ca El. Ba unii mai fac si scoli teologice care mai de care, ca sa demonstreze ca metoda lui Isus e una invechita si cu diploma in mana au tupeul sa anuleze Cuvantul lui Dumnezeu.  Putini inteleg cum stau lucrurile, majoritatea se cred mai destepti ca Dumnezeu. Smerenia nu inseamna a purta un sac in cap, ci a recunoaste ca Dumnezeu e mai presus de orice, ca invatatura Bibliei e singura adevarata, ca metoda lui Isus de a aduce oamenii la Dumnezeu e singura care merita sa fie urmata si care va da rezultate.

Voi cei care sunteti impotriva lucrarii Duhului Sfant, si sunteti in stare sa dati in cap celor care Il urmeaza pe Hristos in cuvant si in fapte, voi cei care puneti lucrarea lui Isus pe seama diavolului, nu faceti altceva decat sa va lafaiti in mandrie, mandria de a fi mai destepti ca Isus. Orice alta metoda de a evangheliza oamenii decat cea a lui Isus, e una care va sfarsi in esec chiar daca poate parea foarte echilibrata si distinsa.

Poate ar fi recomandat sa nu se mai faca evanghelizari, sa se retraga toti cei care fac evanghelizarile de inceput de an, undeva si sa strige dupa Dumnezeu, sa strige pana cand puterea Duhului Sfant va veni peste ei si abia apoi sa mearga si sa vorbeasca, sa invete sa umble ca Isus care a predicat, a vindecat, a eliberat si a inviat, si apoi sa urce la amvon la evanghelizari. O sa imi spuneti ca si asa oamenii se pocaiesc doar cu predici, dar procentul este unul infim, marea majoritate a oamenilor din lume merg in iad, cu tot cu evanghelizarile noastre anuale.

Pana nu ne intoarcem la invatatura Bibliei, si nu folosim metoda lui Isus, nu va avea loc nici o trezire, nu se vor pocai oamenii cu gramada, pana cand ne vom crede mai destepti ca Dumnezeu putem vorbi pana face marul mere si parul pere ca oamenii nu vor da navala la predicile uscate.


Creatorii lui Dumnezeu! (din arhiva)

O sa imi spui ca pe Dumnezeu nu l-a creat nimeni, o sa imi spui ca acest titlu si articol nu isi au rostul. Da, ai dreptate partial, pe Dumnezeul Bibliei nu L-a creat nimeni, El este din vesnicii in vesnicii, dar pe “Dumnezeul” pe care Il slujim majoritatea dintre noi, l-am creat noi. Este un “Dumnezeu” inchipuit, inventat, plamadit de mintea noastra care sufera de limite fara numar, un “Dumnezeu” caruia i-am facut reguli dupa care sa functioneze, care de fapt este marioneta noastra, ne folosim de El cand avem nevoie si cand nu, Il aruncam deoparte.

Asa ne-am invatat, generatie dupa generatie sa mai adaugam cate o caracteristica, sau cate o limitare “Dumnezeului” nostru, si culmea Il certam ca nu mai lucreaza ca Dumnezeul Bibliei, ne suparam pe El ca una spune si alta face, ne credem justificati in a-I reprosa ca Biblia nu mai functioneaza. Devreme ce “Dumnezeul” nostru inventat nu este acelasi cu Dumnezeul Bibliei, nu ii poti cere “Dumnezeului” invetat dupa regulile mintii noastre sa functioneze ca Dumnezeul Bibliei.

Stiu ca unii nu pot digera articolul acesta, ca o sa il considere o blasfemie, dar pe zi ce trece imi dau seama ca suntem paraleli cu Dumnezeul Bibliei…..(continuare Aici)


La staruinta….

Ma duc la staruinta in anii trecuti nu ca sa starui, vroiam sa vad cum e, am zis ca o sa ma rog si eu in coltul meu, chiar daca va fi circ, nu am treaba lor, ca asa am stiut din alte relatari. Adevarul e ca intr-o seara am avut impresia ca sunt cea mai fanatica ortodoxa, pentru ca la cate cruci mi-am facut inlauntru meu nu aveam cum sa cred altceva despre mine.

Pe rand cu mine o sora in varsta cu probleme de sanatate a inceput si ea sa staruie. Doua surori si ele mai in varsta si-au tras scaunele langa ea si o incurajau: „hai soro, hai soro, asa, asa, e bine, hai nu te lasa”. Socul maxim pe care eu l-am trait la o seara de staruinta nu e ca am vazut ca unora le-a venit rau de la atata strigat si repetat cuvinte, ci ca am auzit-o pe sora asta ca repeta cuvantul ” sange” . Bineinteles ca mi-am dat seama ca era vorba de sangele lui Isus, dar totusi m-a apucat groaza, parca ma uitam la un film horror. Si sora o tinea intr-una ” sange, sange, sange, sange, sange………”

Pentru ca e bolnava si nu poate face efort, a obosit dupa vreo doua minute de „sange” si le-a spus surorilor ca e greu. Surorile au incurajat-o sa continue si a pornit la alta tura de repetat acelasi cuvant. A avut chiar momente in care parca parca se intampla ceva, nu vreau sa imi bat joc ci chiar parca a apucat-o un fel de entuziasm. Dupa a doua tura de „sange, sange, sange, sange…. ” a  spus cu nervozitate „….. oooof, e prea greu, asta nu e pentru batrani ca mine, asta e pentru tineret” . Surorile incurajatoare, s-au consolat si si-au tras scaunele inapoi la locurile lor si asa staruinta sorei a luat sfarsit. Eu am ramas marcata si nu o sa uit niciodata.

As propune sa se mai schimbe cuvintele care se repeta, daca tot  se repeta sange, se poate spune si ” lemn, lemn, lemn, lemn, lemn” sau „cuie, cuie, cuie, cuie” sau sa fim mai exacti ” piroane, piroane, piroane”  ( toate au fost folosite la rastignirea lui Isus). Daca cineva are impresia ca imi bat joc se inseala, chiar vorbesc serios, sa se mai modernizeze staruinta, tot aceleasi repetitii de ani de zile…. Daca tot nu citim nimic despre asta in Biblie, macar sa fie cat mai divers totul, sa nu se lase cu plictiseala. Nu mai conteaza ca nu scrie in Biblie, chiar nu mai conteaza, sa staruim dupa ce nu trebuie staruit si sa nu staruim dupa ce trebuie staruit. Daca tot e sa facem lucrurile pe dos, sa le facem un pic mai inventiv.

Concluzia e ca sora si-a dat seama ca botezul cu Duhul Sfant se primeste foarte greu, trebuie mult efort si ea nu poate sa depuna acest efort si uite asa teoria conform careia trebuie sa strigi, sa repeti pana aiuresti a facut-o pe sora sa se consoleze cu gandul ca ea nu poate avea acest dar a lui Dumnezeu.


Rezultatul presiunii

Diavolul va folosi presiunea ca noi sa lasam standardul lui Dumnezeu mai jos, pentru a nu fi considerati chiar nebuni de legat, sa lasam de la noi. Cu siguranta ca daca vei avea parte de revelatiile lui Dumenzeu si El iti va deschide ochii, vei arata ca un nebun pentru cei care nu vad lucrurile respective, dar a lasa standardul jos e cea mai mare prostie. Poate veni din lasitate, din frica, din dorinta de a-ti pastra imaginea, din dorinta de a pastra anumite relatii, dar a lasa din voia lui Dumnezeu doar pentru a face pe plac oamenilor e un compromis prea mare.

Uitati-va la proorocii din Biblie, cum au aratat strigand adevarul lui Dumnezeu, cei mai multi daca nu toti i-au ignorat si si-au vazut de treburile lor. Asa e si acum, sa nu crezi ca daca vei striga adevarul profund si radical a lui Dumnezeu vei fi privit altfel decat un nebun extremist, un exagerat si un dezaxat. Asta e soarta celor care au curajul sa infrunte sistemul si au curajul sa spuna lucrurilor pe nume, nu ai cum sa scapi de asta, decat lasand de la tine, de fapt lasand din viziunea si intelegerea pe care ti-a dat-o Dumnezeu sa o transmiti cu orice pret celor din jur.

Nu mai e responsabilitatea mea si a ta de a-i schimba pe cei care asculta mesajul, responsabilitatea noastra e sa fim suficient de curajosi sa spunem tot adevarul indiferent de consecinte. .

S-ar putea sa treci prin situatii in care relatiile cu oamenii sa fie puse in pericol tocmai pentru parerile tale radicale, dar rupte direct din inima lui Isus. Pentru ca mesajul tau nu este primit favorabil, te-ai putea gandi ca pentru aplanarea starii respective ai putea lasa de la tine, insa daca mesajul este unul primit de la Duhul Sfant, el trebuie spus pe şleau, asa a facut Isus si apostolii si nu s-a temut de consecinte.