ROSE

crestini

Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi!!!

Luca 4:18, 19. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului.”

Isus a fost trimis de Tatal, uns cu puterea Duhului Sfant, ca sa vesteasca Evanghelia, sa tamaduiasca pe cei cu inima zdrobita, sa elibereze prizonierii, sa vindece orbii, sa dea drumul celor apasati si sa vesteasca indurarea lui Dumnezeu. Isus a facut exact lucrurile pentru care a fost trimis pe pamant, a vindecat fiecare bolnav care a venit la El, a eliberat fiecare indracit care a venit la El, a hranit pe cei care aveau nevoie de hrana atat fizic cat si spiritual, a iubit si a adus Imparatia lui Dumnezeu printre oameni si in oameni.

Cand citim acest pasaj ne gandim ca acest verset vorbeste despre Isus, ne minunam de puterea Lui de felul in care El a lucrat, versetul asta ne unge la inima, nu-i asa? Da, acest verset ne vorbeste despre Isus, dar in acelasi timp vorbeste si despre noi. Isus a fost trimis de Tatal sa faca acele lucrari enumerate in Luca 4 si Isus intr-adevar a venit si a facut ceea ce trebuia facut, apoi s-a dus in cer, si ne-a dat noua insarcinarea sa Ii continuam lucrarea.

Ioan 20:21 Isus le-a zis din nou: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.”

Isus ne trimite sa facem ceea ce El a facut cand era pe pamant, ne cere sa predicam Evanghelia Imparatiei, sa vindecam pe cei bolnavi, sa ii eliberam pe cei inlantuiti de diverse legaturi ale celui rau, sa luptam pentru cei cazuti, ne cere sa-i incurajam si sa ii iubim pe cei care au nevoie de ajutor.

E atat de lucru, nu numai ca „ogoarele sunt gata de recolta”, vorba bine cunoscuta in bisericile noastre, ci sunt atatia oameni care au nevoie de eliberare, de ajutor, de vindecare, au nevoie de tine sa te sacrifici pentru ei, sa iti sacrifici confortul si sa ii incurajezi, sa le stergi lacrimile, sa ii strangi in brate, sunt enooorm de multi oameni care au nevoie de ajutorul tau. Daca esti crestin umplut cu Duhul Sfant, ai tot ce ai nevoie sa mergi sa lucrezi. Daca chiar vrei sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, El o sa te ajute sa depasesti si frica si senzatia ca nu sti prea multe si esti stangaci, El te va ajuta sa depasesti tot, daca vrei din toata inima sa ajuti pe cei cazuti.

Am vazut in ultima vreme niste situatii care ma fac sa plang numa cand ma gandesc. Sa sti ca decizia ta de a ajuta si de a te implica in viata unor oameni care au nevoie de tine, pot sa ii scoata din iad. Duhul Sfant este peste tine, si te va folosi extraordinar daca vei face un pas inainte si te vei hotara ca in sfarsit sa faci ceva practic. De fapt de tine e nevoie sa fi un vas ca sa fi folosit, nu e nevoie de calitatile tale, e nevoie doar de inima ta curata, Duhul Sfant e suficient de puternic si atotcunoscator sa faca prin tine lucruri mari si minunate.

Tu esti chemat/chemata sa vestesti saracilor Evanghelia, sa tamaduiesti pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesti robilor de razboi izbavirea si orbilor capatarea vederii, sa dai drumul celor apasati si sa vestesti anul de indurare a lui Dumnezeu. Isus te trimite sa faci ceea ce Tatal L-a trimis pe El sa faca.

Si asta trebuie facut in primul rand pentru ca Dumnezeu cere asta de la noi si apoi pentru ca toti dintre noi am fost ori cu inima zdrobita, ori prizonieri, ori orbi, ori bolnavi, ori apasati, ori distrusi total de diavolul, dar Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a daruit prin har, izbavirea de pacat, de boli, de legaturi, de inchisoare. Si daca am fost prizonier intr-un anume domeniu, si am fost eliberat, chiar daca in alte domenii mai am probleme, chiar si constiinta imi spune ca trebuie sa dau mai departe, sa ma indur si eu la randul meu de cei care trec prin ceea ce am trecut eu.

Pe mine ma uimeste cum oamenii uita dupa ce au iesit din anumite probleme ca la randul lor trebuie sa ajute pe cei care momentan se afla in situatia in care se aflau ei. Mi se pare pacat strigator la cer sa nu dai ceea ce ti s-a dat. Fara plata ai primit da mai departe, ai primit prin har, da si tu har celorlati. Asta e menirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Daca te uiti in jur iti garantez ca vei gasi de lucru de nu o sa iti mai vezi capul, oamenii din jur striga dupa ajutor.


Samanta de mustar

Marcu 4: 30-32.… un graunte de mustar care, cand este semanat in pamant, este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant; dar, dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decat toate zarzavaturile si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui.”

Ce poti sa vezi cand te uiti la o samanta de mustar? Poti sa vezi ca e mica, neinsemnata, daca nu esti atent si o scapi din palma, in veac nu o mai gasesti. Samanta de mustar impresioneaza eventual prin cat de neinsemnata si minuscula este. Dar in interiorul ei exista programat genetic ceva extraordinar. Samanta de mustar stie ca e destinata sa devina mare, stie ca pe cat de mica e, pe cat de neinsemnata pare, pe atat de mare ii e destinul. In exterior nu dai doi bani pe ea, dar in interior mocneste ceva extraordinar, trebuie doar sa gaseasca mediul potrivit si ceea ce se afla in interior va exploda in exterior. Exista o perioada de germinare, de asteptare, o perioada de crestere, de inflorire si apoi planta ajunsa la maturitate va da roadele pentru care e menita sa existe. In prima instanta vezi ceva mic, aparent fara importanta, dar daca samanta e pusa in pamant, daca astepti cu rabdare, rezultatul este unul uimitor.

Daca ai auzi o samanta de mustar plangandu-se ca e mica, ca nu valoreaza doi lei, ca e cea mai mica, tu care sti care e bagajul ei genetic, tu care sti ca din nimicul ala o sa iasa o ditamai planta, ce i-ai spune? Cu siguranta i-ai spune: draga samanta, nu mai fi tu trista, pentru ca in tine exista ceva extraordinar, tu nu vezi acum, dar esti dotata cu un potential extrem de mare, ai in tine lucruri marete, tu vei face lucruri mari, mai mari de un milion de ori decat esti tu acum, asteapta putin si o sa le vezi, o sa le simti, tu insuti vei fi ceva mare, vei da roada, din tine vor iesi multe alte seminte, e o minciuna faptul ca tu ai fi cea mai neinsemnata, e o parere si imagine eronata, adevarata ta natura este imbibata in maretie, esti cea mai mica samanta dar de fapt esti cea mai mare dintre zarzavaturi, destinul tau este sa devi liderul gradinii, la umbra ta isi vor gasi incurajarea multi, la umbra ta vor fi vindecati multi, o sa fi mare, pentru ca esti dotata cu maretie.


Prigonirea revelatiilor noi

Necesitatea trezirilor care au avut loc de-a lungul anilor a fost generata de decaderea bisericii odata cu interventia imparatului Constantin in treburile acesteia. Crestinismul a ajuns religie de stat, cetatenii romani nu mai deveneau crestini prin nasterea din nou ci pentru ca erau fortati, paganii erau omorati daca nu se converteau la crestinism si asa biserica primara s-a umplut de filosofie, obiceiuri si practici pagane, cultul mortilor, cultul sfintilor, inchinarea la Maria, preotia ca clasa separata de laici, botezul copiilor etc.

Daca la inceput ca sa fi crestin trebuia sa te pocaiesti, sa te botezi in apa si sa fi botezat cu Duhul Sfant, ulterior singura conditie se pare ca a ramas botezul in apa a copiilor, si atunci a fost nevoie de revenirea la ideea de baza si asta s-a facut cu pasul melcului prin miscarile de trezire care au avut loc de-a lungul timpului, prin revelatiile pe care anumiti indivizi sau grupuri de indivizi le-au primit de la Dumnezeu.

Istoria ne arata ca toate bisericile odata prigonite ajungand sa detina fraiele puterii se transforma in biserici prigonitoare. Catolicii i-au macelarit pe luterani, luteranii i-au persecutat pe anabaptisti, catolicii i-au persecutat pe anglicani, anglicanii i-au persecutat pe puritani, puritanii pe quakerii, quakerii pe baptisti, baptistii i-au dat afara pe penticostali, iar penticostalii nu ii suporta pe carismatici. Si sa fi orb si tot poti sa observi tiparul. Daca aveti chef, studiati istoria miscarilor astora de trezire, este foarte interesant.

Cine credeti ca face toata chestia asta? Eu cred ca e un duh, o principalitate careia i s-a dat ordin sa persecute orice miscare de trezire care apare, un duh care se tine strans legat de orgoliul si mandria oamenilor care au senzatia ca ei stiu totul si ca nu mai e nimic de adaugat, care au senzatia ca intelegerea  pe care au primit-o ei de fapt acopera toate aspectele vietii si Dumnezeu nu mai are nimic altceva de revelat decat ce au inteles ei, oameni care se hranesc cu manipulare, slava desarta si dorinta de dominare.

E ca si cum acuma ti-as spune ca ceea ce am inteles eu din Biblie e tot ce se poate intelege, ca am o intelegere absoluta, si daca tu intelegi cumva mai mult ca mine esti eretic sau demonizat.


Casatorit sau necasatorit – doua variante viabile de viata

Cu siguranta exista doua variante de traire pe lumea asta, casatorit sau nu. Despre casatorie se vorbeste peste tot, in schimb despre a trai singur, necasatorit, nu am auzit vorbindu-se. Parca ar fi un subiect rusinos, sau un subiect de care nimeni nu se poate apropia, si cand colo se pare ca Biblia are o parere exact opusa.

M-am tot gandit care or fi motivele? Mai toti pastorii sunt casatoriti si nu ar putea sa se atinga de acest subiect si sa spuna in gura mare in biserica, ca atat Pavel cat si Isus au sugerat sau spus destul de raspicat, cum ca a trai singur este mai bine decat a te casatori. E o chestie extrem de delicata ca odata casatorit sa iei de bun ceea ce a spus Pavel, ce o sa zica partenerul? Ce o sa creada ceilalti? Nu e usor, desi in launtrul lor unii stiu ca Biblia are dreptate. La sfarsitul articolului aveti 1 Corinteni 7:29-40 si Matei 19:9-12 – pasajele pe care ma bazez in acest articol.

Nu am nici o treaba cu cei care sunt casatoriti, sunt casatoriti pe viata si gata, subiectul asta s-a incheiat pentru ei, dar ce ne facem cu tinerii, carora nu li se pun in fata ambele variante, la fel de viabile, ba una dintre ele se pare mai avantajoasa si care spre marea stupoare a lumii, cica aduce mai multa fericire. Nu am inteles de ce unele persoane casatorite „plang” de mila celor necasatoriti. Un prieten de-al meu zice ca acele persoane sunt invidioase, sa fie oare asa?

Sunt sigura ca unii oameni trebuie neaparat sa se casatoreasca, dar sunt la fel de sigura ca unii care se casatoresc nu ar trebui sa se casatoreasca, pentru ca daca ar fi fost informati ca e posibil sa traiesti singur, si li s-ar fi enumerat avantajele, care nu sunt deloc putine, ar fi ales aceasta varianta, pentru ca ar fi fost in stare cu putin efort sa isi potoleasca pornirile. Dar pentru ca societatea, biserica, familia si tot ce ii inconjoara le-au bagat in cap ca alta varianta nu exista, au facut pasul asta si se simt mizerabil.

Cine scoate din vorbele astea ca eu as fi impotriva casatoriei, inseamna ca ori e analfabet ori rau intentionat, simt nevoia sa precizez. Prezint doar alternativa, din moment ca nu am auzit pe nimeni prezentand-o, sau poate ca nimeni nu are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, m-am trezit eu, nimeni in drum, sa spun ce era de spus. Parinti care au avut casatorii mediocre, fac reclama copiilor lor vizavi de casatorie ca si cum ar fi trait raiul pe pamant. Ar trebui sa mintim rau de tot ca sa spunem ca institutia casatoriei trece printr-o perioada stralucita. Nu trebuie sa citesti, sa faci studii, sondaje, e suficient sa te uiti in propria ograda, in ograda familiei largite, printre cunostinte si e suficient sa tragi concluzia ca varianta cu singuratatea e o solutie care trebuie luata in calcul.

De ce sa nu se prezinte situatia asta jumi juma? Stiu ca unii imi sariti in cap, n-aveti decat. Spre deosebire de maimute, avem capacitatea de a ne infrana poftele, si a anihila pornirile. Oricum daca esti casatorit tot trebuie sa iti infranezi poftele fata de restul omenirii, deci tot aia e, intr-un fel, indiferent ce faci tot trebuie sa iti stapanesti pornirile. Foarte multi tineri neinformati se casatoresc pentru ca na, toate lumea o face, si apoi se lovesc de realitate, pentru ca unii chiar nu isi dau seama ca a fi casatorit inseamna o confruntare cu niste realitati uneori nu placute. Am fost luata la „pietre” nu odata de tineri carora incercam sa le deschid ochii sa vada ca lucrurile nu sunt asa cum par. De ce la biserica nu se prezinta realitatea completa despre viata asta? De ce ne ascundem dupa deget? De ce mimam? De ce mintim? De ce traim intr-o aparenta de imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc?

Oamenii nu au curajul sa vorbeasca pe sleau in biserica despre asta, pur si simplu nu au curaj, iti trebuie mult curaj sa recunosti cum stau lucrurile in propria viata si apoi sa sfatuiesti tinerii si sa le spui: mai exista si alta varianta, hai sa citim in Biblie, si daca sunteti in stare sa acceptati varianta asta, atunci bravo, sunteti favorizati, nu toata lumea poate, dar cine poate a castigat premiul cel mare. In Matei 19 ucenicii Il aud pe Isus spunandu-le ca divortul nu este permis decat pe motiv de curvie, si se impacienteaza, realizeaza ca nimic altceva in cadrul casatoriei nu poate fi motiv de despartire si trag concluzia ca atunci mai bine nu te casatoresti decat sa te lovesti de provocarile astea. Isus ii aproba discret si le spune: da, dar nu toti pot face asta, doar unii, care ori s-au nascut asa, ori treptat se autodisciplineaza si ajung sa isi stapaneasca pornirile. Stiu sigur ca multi dintre voi nici nu stiti ca exista pasajul asta in Biblie, pana acuma tuturor carora le-am aratat pasajul s-au mirat ca nu l-au vazut pana acuma.

Unde ati auzit voi spunandu-se lucrurile astea? Cand ati gasit ultima carte care trateaza subiectul asta? E incredibil. Nimeni nu predica, nimeni nu scrie, nimeni nu trateaza subiectul asta. Desi extrem de multa lume trece prin casatorii mediocre, nimeni nu are curajul sa prezinte alternativa.
N-aveti decat sa imi spuneti ce vreti si cum vreti, chiar nu ma tem de catalogarile voastre, stiu ca nu multi sunt in stare sa filtreze cu creierul ce am scris eu aici, dar poate poate cineva chiar va gandi.

Toata lumea organizeaza conferinte: cum sa iti alegi partenerul de viata. De ce nu se organizeaza si conferinte: cum sa traiesti singur?? Se scapa din vedere tocmai varianta pe care nu eu, ci Biblia o catalogheaza ca fiind aia cu fericire mai multa. O fi Biblia dezaxata sau poate noi?

Pavel a scris un intreg capitol bisericii din Corint, despre asta, a gasit cu cale ca e un subiect extrem de important si i-a sfatuit pe oameni, le-a spus cum e mai bine. Credeti ca aia din biserica din Corint nu aveau hormoni? Credeti ca nu erau supusi acelorasi porniri ca noi? O, dar ei nu aveau provocarile societatii de astazi…..o sa ziceti unii. Daca veti citi despre orasul Corint la acea vreme, o sa vedeti ca era un centru al desfraului, deci scuza asta cade din start.

As mai spune multe, dar poate e destul, restul sunt sigura ca puteti gandi si voi.Cititi pasajele de mai jos

1 Corinteni 7:29-40. Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste sa fie ca si cum n-ar avea; cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji  Domnului fara piedici.Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.

Matei 19:9-12. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.”  (famen = (Bis.) Bărbat care, prin voință statornică și exercițiu spiritual continuu, își înfrânează complet pornirea trupului, renunțând de bunăvoie la căsătorie sau la orice relații sexuale. DEX)


Fiti imitatori ai lui Dumnezeu

Efeseni 5:1
Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi (Noua Traducere Romaneasca)
Urmati, dar, pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti.(Cornilescu)
Therefore be imitators of God as dear children (nkjv)

Cum sa Il imitam pe Dumnezeu? Dumnezeu Tatal l-a trimis pe Dumnezeu Fiul pe pamant ca sa ne arate la ce nivel trebuie sa Il imitam pe Dumnezeu, in ce consta cererea Lui. Isus a venit pe pamant si l-a imitat pe Tatal, ne-a aratat care e cerinta Dumnezeirii, pentru ce am fost creati. Am fost creati sa fim imitatorii lui Dumnezeu. Daca ne uitam la Isus si vedem cum a umblat, cum s-a comportat, ce a facut si ce nu a facut, avem tabloul complet a ceea ce trebuie sa facem si noi. Macar teoretic e extrem de simplu, iar practica va deveni mai usoara pe masura ce intelegem bine si corect cum stau lucrurile teoretic.


Crestinii ortodocsi copti din Cairo

Crestinii ortodocsi copti din Cairo, Egipt. Am inteles ca au fost 70 000 de oameni adunati la aceasta intalnire de rugaciune pentru tara lor, la sfarsitul anului trecut. E interesant de vazut tot filmuletul, pe la min 1 se striga de catre intreaga adunare: Yeshua. (spun asta pt ca daca nu citeam si eu pe undeva nu stiam ce se striga:)


Rasplata pentru bine sau rau

2 Corinteni 5:6-10. Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul – pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. – Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa, la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa, fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.

Desi am citit versetul asta probabil de zeci de ori, nu m-am prins pana recent ca de fapt se refera la crestini. Daca iei intregul pasaj, observi ca Pavel vorbeste despre crestinii plini de incredere, care se silesc sa Ii fie placuti lui Dumnezeu. Si apoi spune Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup. Am citit mai multe traduceri si din nici una nu mi se pare ca ar reiesi cum ca Pavel vorbeste despre necrestini.

Ma gandesc ca se refera la ierarhiile din cer, la rasplata, nu o sa fie tot una sa primesti o rasplata de doi lei sau una uriasa. Se pare ca si daca esti iertat si absolvit de pacate, nu e tot una daca ti-ai facut de cap sau nu in timpul in care te numeai crestin pe pamant. Nu se pune problema de mers in cer sau nu, asta pana la un anume punct, pentru cei care sunt nascuti din nou, dar nu e acelasi lucru daca ai trait corect pe lumea asta sau ai tras matza de coada.

Interesant, nu?


Departeaza-te de oamenii acestia

2Timotei 3:1-5. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! NTR

1 Corinteni 5:9-11. V-am scris in epistola mea sa n-aveti nicio legatura cu curvarii. Insa n-am inteles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrapareti, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindca atunci ar trebui sa iesiti din lume. Ci v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati.

2 Ioan 9,10,11. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!”, se face partas faptelor lui rele.

Pentru ca totul e distorsionat si diluat in crestinismul de astazi, versete de genul asta, nu prea sunt luate in considerare. Dar atat Pavel cat si Ioan dau aceste sfaturi celor din biserica. De fapt aproape tot ceea ce a scris Pavel, Petru si Ioan in Noul Testament se refera la viata bisericeasca, nu are de a face cu cei din lume. Sunt anumiti oameni de care efectiv trebuie sa te indepartezi daca vrei sa cresti spiritual, sunt anumiti pocaiti de care trebuie sa te feresti ca de ala rau.


CARAREA VIŢELULUI

Intr-o zi, prin codrii seculari,
Acasă un viţel se întorcea, cum fac viţeii buni;
Dar urma lui se abătu, strâmbă cărarea, cum toti viţeii fac.

De-atunci trecura ani trei sute,
Vitelu-i mort, de bună seamă,
Dar urma după el încă-i si azi,
De ea se leaga povestea cu tâlc ce-o să vă spui.

Cărarea de viţel urmat-a fost a doua zi
De-un câine singuratic ce primprejur se întâmplă să treacă.
Apoi un înţelept berbec purtând talangă
Urmă poteca peste văi şi povârnişuri
Cu toată turma după el,
Aşa cum fac berbecii buni.
Şi din acea zi, peste unduitoare dealuri şi poiene,
O cale se croi prin codrii seculari.

Mulţi oameni se vătămau, se eschivau,
Se suceau şi se-aplecau,
Rostind vorbe de indreptăţită mânie
Din cauz-acelei strâmbe cai…
Dar urmau – nu râdeţi –
Acea dintâi hălăduire a viţelului,
Ce-astfel croi prin codri-o cale şerpuită,
Căci bietul bou se clătinase-n mers.

Trecură anii, şi cărăruia prin pădure potecă se făcu,
Întortocheată, şerpuită şi cotită;
Apoi poteca strâmbă se facu un drum
Pe care cai mulţi şi-mpovăraţi se osteneau
Sub soarele dogoritor al verii,
Făcând trei mile-n loc de una.
Şi timp de-un veac şi jumătate
Bătătoriră urmele viţelului.

Ca gândul ani în şir trecură
Şi drumul se făcu o uliţă-ntr-un sat.
Pe când niciunul nu băgă de seama
Ea deveni un bulevard aglomerat
Iar mai târziu strada principală-ntr-un oraş.
Şi uite-aşa, de două veacuri şi jumătate,
Călcau oamenii pe urmele viţelului.

În fiecare zi, o sută de mii de răzleti
Urmau viţelul în zig-zag.
Azi, peste bălăbaneala lui,
Trece traficul continental.
O sută de mii de oameni sunt conduşi
De-un viţel mort de trei sute de ani.
Ei încă urmează strâmba cale
Pierzând o suta de ani pe zi,
Atât de-ndatoraţi se simt
Din reverenţă pentru precedentul consacrat.

Asta ne-nvaţa o lectie morală,
De-aş fi hirotonit, aş predica-o;
Căci omul e-nclinat să calce-orbeşte
Pe calea viţelească de gândire,
Luptând din zori şi până seara
Să ţină ce-a vazut făcând pe alţii

Urmează-n sus şi-n jos calea bătută
Se duc şi vin, dar nu se-abat
De la cărarea şerpuită, ţinută de strămoşi.
Ei cărarea o socotesc sacru făgaş
De-a lungul căruia viaţa şi-o trăiesc.

Dar ce mai râd bătrânii înţelepţi, zei ai pădurii,
Ce l-au văzut pe cel ce-ntâi deschis-a drumul: un viţel.
Ehei, ce multe ne-ar putea-nvăţa povestea mea,
Dar nu-s hirotonit, aşa că n-o pot predica.

– SAM  WALTER FOSS-

Fabula luata din cartea Crestinism pagan, varianta fabulei in engleza Aici


Caracter + semne si minuni

Nu pot sa inteleg de ce majoritatea crestinilor prefera sa se concentreze doar asupra unui aspect al invataturii lui Isus, ba unii vad numai moralitate si orice vindecare e falsa, orice minune e de la diavolul, ori altii uita ca pot ajunge cu tot cu vorbirea in limbi si cu minunile in iad.

De ce nu se poate lua in considerare TOATA invatatura lui Isus?  Baptistii il vad pe diavolul in orice manifestare supranaturala, iar penticostalii au uitat ca mai exista si caracterul de care tre sa se ocupe. Aa, o sa imi spuna fratii baptisti: „noi o sa mergem in cer si fara semne si minuni dar penti nu”. Io stiu asa, ca Isus pe care Il vad in Biblie a vorbit si despre schimbarea caracaterului si despre semne si minuni.

Daca nu ii convine cuiva, treaba ta frate sau sora, poti sa te enervezi pana nu mai poti, dar Isus nu a fost doar moral, El a manifestat si puterea lui Dumnezeu prin vindecari, semne si minuni. Si daca zici ca umbli pe urmele Lui ar trebui sa fi interesat de ambele aspecte, nu de alta dar El a vorbit si a manifestat ambele aspecte. Ce e atat de complicat?

Serios, ce anume te face sa te ti cu dintii doar de un aspect si pe celalalt sa il lasi in plop, ba mai mult sa il consideri ca fiind de la diavolul?

Poate unii cred ca eu ma axez doar pe latura supranaturala, va invit sa va uitati la tot blogul, am scris despre moralitate si caracter pana m-am saturat, poate sute de articole, acum a venit momentul sa vorbesc mai mult despre lucrurile supranaturale, fara sa uit de caracter.

Daca Isus ar fi vorbit doar despre felul cum trebuie sa ne purtam unii cu altii, si ar fi lasat bolnavii si indracitii sa chinuie, le-ar fi explicat cum trebuie sa isi modeleze caracaterul si sa isi poarte boala, pe cuvantul meu ca asa as scrie si eu pe blog, dar Isus al Bibliei, a vorbit si infaptuit atat schimbarea caracterului cat si vindecarea si eliberarea, semnele si minunile.

Isus a dat o egala importanta ambelor aspecte asa ca daca Evanghelia pe care o auzi se bazeaza doar pe unul din cele doua aspecte este o Evanghelie truncheata, si nu ma intereseaza cum se numeste predicatorul si cate scoli si carti are scoase, daca nu predica intregul mesaj a lui Isus, sorry, nu predica toata voia lui Dumnezeu ci rupe in doua inima lui Isus.