ROSE

Ultimele

Culmea discernamantului

Care este culmea discernământului?

Sa mergi la proteste pentru a înlătură ciuma roșie de la putere și în felul acesta sa aduci comuniștii la putere.

Vin nou în burdufuri vechi

Vinul nou in burdufuri vechi este singura targuiala pe care biserica de la noi o accepta. Orice este nou, daca nu se potriveste in burdufurile vechi la revedere, pa si pusi.

Oamenii Domnului din lume au parte de revelatii extraordinare care sunt date de Dumnezeu pentru a ne ajuta sa vedem cum se aplica Biblia concret in vietile noastre, cum sa avem inima schimbata, cum sa fim indragostiti de Dumnezeu, cum sa traim supranaturalui, dar, biserica din Romania cu extrem de putine exceptii nu acccepta asa ceva.

Burdufurile vechi sunt unul dintre idolii pocaitilor romani, pentru care sunt in stare sa moara ca martiri. Burdufuri care desi odata acum zece ani sa zicem, aratau bine, acum sunt o priveliste greu de suportat atat la privire cat si la miros, de accea oamenii din lume nu vor sa ia parte la asa ceva.

Asa la nivel de vorba, e cool si misto sa folosim vorba ”vin nou in burdufuri noi”, dar in realitate asta e doar o retorica carismatica fara corespondent in realitate. Burdufurile carismatice odata noi, au devenit vechi.

Am auzit nu demult cum cineva spunea despre altcineva care incercase sa inteleaga vinul nou in contextul burdufului nou și nu ii reusise din prima, cum ca e nebun si schizofrenic. Daca cuiva ii trece prin cap sa fie deschis la burdufurile noi asa va fi etichetat.

Atunci cand primim o revelatie, trebuie sa ne bucuram de ea, sa o punem in aplicare si sa asteptam alta revelatie care sa o sustina si tot asa. Asta e lucrarea Duhului Sfant continua de deschidere a mintii si a inimii cu privire la tainele Imparatiei. Si tot timpul se schimba burduful, TOT TIMPUL. E o inoire continua

Diferența dintre creștin și cel din lume

De multe ori m-am întrebat ce diferența este între creștini și cei din lume?

Practic.

Ce anume realizează creștinul în viata și cel din lume nu, cum arata balanta în ce priveste moralitatea dintre pocaitul roman și budistul japonez…

Ce găsim la creștinul roman și budistul japonez nu poate dobândi prin educație, silința și disciplina.

Practic, asa pe teren, nu idealistic, ce ne deosebește de ortodocși, de mentitatea lor. Pe fond, nu pe forma. Pe inima, nu pe haine.

Cu ce difera căile mele de cele a unui ateu cu principii și care are o oarecare moralitate…..?

Trăirea sub lege

Trăirea în lege are ca și rezultat perpetuarea pacatului și condamnarea, presiunea continua, dorința obsedanta de autodepășire și veșnică nemultumire: „Nu sunt destul de bun, trebuie sa fac ceva sa fiu mai bun”.

Legea e cel mai mare blestem sub care poate viețui o ființă pe acest pământ. Ea blochează omul într-un cerc vicios fantastic și ii oferă toate argumentele ca să rămână acolo.

Legea e cea mai mare religie a lumii, are cei mai mulți adepți pentru ca se foseste de mândrie, cea mai mare problema a omenirii

Pocăința sau regret

Unii oameni se pocăiesc pentru aceleași pacate de ani de zile, de o jumătate de viata, de când sunt la credință. Asta nu e pocăința, i se spune pocăința, dar de fapt e o vaicareala care vine din frustratea de înțeles a persoanei care păcătuiește.

E normal sa te simți frustrat și sa ai tendința de vaicareala, mai interiorizata sau mai exterioroxata. Dar asta nu e pocăința. E vaicareala omului care nu s-a intalnit cu harul lui Dumnezeu. E vaicareala omului care nu vede cum poate scăpa de păcat și pentru ca nu a înțeles treaba cu harul, va face ce știe, va păcătui, va regreta, ii va părea rău, își va cere iertare și apoi pentru ca harul nu a ajuns la intelegerea și inima lui, o va lua de la capăt.

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat și ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Tit 2:11-14

Pavel si harul extrem

Sa modifici radicalitatea cu care vorbea Pavel despre har doar pentru ca unii s-au gândit ca pe baza harului pot sa trăiască cum au chef, este un nonsens.

Nu cred ca multe biserici l-ar suporta pe Pavel cu teoriile lui despre har pentru ca s-a răspândit peste tot frica asta de „harul exagerat”. Pavel a vorbit despre un har exagerat, fără ghilimele, și vai de capul nostru ar fi dacă harul lui Dumnezeu ar fi asa cum își închipuie cei care se tem de har
.
Harul e ceva de bine, e șansă noastră, e un har mai mult decât exagerat, nemeritat, ieșit din comun.
.
Asa ca să citim ce spune Pavel despre har…. și sa ii lăsăm pe cei care distorsionează lucrurile sa își vadă de treaba.

Ar fi bine totuși în caz ca Pavel ar face o călătorie în timp, sa îl putem primi prin biserici pe la noi. Ne va vorbi despre har, asa cum nu ne place noua.

Ghiveciul har-lege

Acum vreo 10 – 15 ani se scria mult la noi în tara despre har și revelația schimbării radicale a omului prin har și sunt surprinsa sa vad ca acum e mult mai rău ca atunci.

S-a trecut de la revelația harului care a fost pentru mulți ceva wow, la un ghiveci. Nu foarte mulți au supraviețuit acestui ghiveci. E rușine sa stai pe poziție când tradiția trage de tine și te face de ras efectiv pentru ca tu crezi într-o revelație anume. E greu sa ramai pe poziție mai ales dacă nu îți iese din prima ceea ce tocmai ai primit ca revelatie și ești arătat cu degetul… mai bine cu turma care oricum nu vrea nimic, decât sa fie turma.

Asta e foarte trist, ca odată credeai ceva cu tărie dar presiunea celor multi te-a făcut sa preiei ghiveciul național care desi nu funcționează la nimeni e slujit de majoritatea.

Legalismul e blestem. Galateni e foarte clar cu privire la acest aspect. E un blestem care stranguleaza totul, și din păcate e un blestem plăcut de prea multa lume.

Harul și oaia

Când vin cu „oaia” ca jertfa de fiecare data când îmi simt conștiința încărcată, și ma „pocăiesc” dar apoi fac aceleași lucruri înseamnă că țin legea Vechiului Testament.

Harul ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.

Harul nu este o „oaie” pe care trebuie sa o ducem ca jertfa de un miliard de ori pentru păcate, harul nu ma învață să perpetuez păcatul, harul ma învață să o rup definitiv cu păcatul.

Harul nu sta în aceeași oala cu păcatul.

Acolo unde harul este activ și înțeles, acolo nu mai exista păcat. Harul este Mielul care s-a adus odată pentru totdeauna ca jertfa pentru păcate tocmai pentru a opri păcatul.

Legea perpetuează păcatul și are nevoie de jertfe repetate, harul duce la extirparea pacatului și singura jertfa pe care o cere este dragostea fata de Cel care a dat în cap pacatului.

Legea da putere păcatului. Ca urmare nu e de mirare ca mulți pocăiți sunt mai rai decât cei din lume, pentru ca practica legii duce la exacerbarea pacatului. Strădania și lupta sa nu mai păcătuiești doar pentru ca ți se spune ca nu e bine sa faci acel lucru, va da putere păcatului.

Știu ca exista un procent destul de însemnat de oameni care nu vor sa se simtă liberi asa brusc, ei vor sa își câștige prin fapte sfințenia, vor strădanie, vor lupta, vor suferință, le doresc mult succes…

Dacă este cineva în Hristos este o făptură noua. Făptură noua este rezultatul morții făpturii vechi, făptură noua e creația credinței în biruinta lui Isus asupra pacatului și a morții. Făptură noua nu este rezultatul unui proces de îmbunătățire, ci este rezultatul morții și învierii cu Hristos.

La făptură noua nu tre sa lucrezi ca să ajungă făptură noua, trebuie doar sa crezi și sa te rogi cu disperare sa înțelegi ca prin jertfa lui Isus, contopit cu El ai trecut de la moarte la viata.

Procesul de sfințire nu se realizează prin îmbunătățirea comportamentului, ci prin schimbarea prin adevăr, schimbare totala, nu progres, nu îmbunătățire, schimbarea supranaturala făcută de Duhul Sfant prin adevăr.

Vai dar trebuie sa avem și noi partea noastră…. Ok, atunci succes….. Sa îmi spuneți și mie cum v-ați schimbat radical inima prin „partea voastră”. Și oamenii din lume se pot educa sa nu mai bea, sau sa nu mai fumeze, dar inima, de acolo de unde vine răutatea și toate celelalte……

Când am înțeles harul am crezut ca zbor, dar de atunci cam peste tot aud ca nu e chiar asa, tre sa fac și io ceva, nu știu ce anume, dar trebuie, gantere, masochism ceva, ca să pot spune ca am bifat căsuța cu „partea mea”.

„Partea mea” e sa ma bucur de „partea Lui” și sa ma sfințesc prin acceptarea „părții Lui”. „Partea mea” e sa fiu sincera cu mine și sa recunosc ca nu pot sa fac nimic pentru schimbarea inimii mele și ca nu are rost sa ma agit în direcția asta.

Despre har și Cățeluș cu parul creț

Acum vreo 15 ani părea ca romanii încep sa înțeleagă treaba cu harul. A fost interesant o vreme, după care s-a revenit la lege. Acum cu puține excepții e lege pura în care oamenii se căiesc, aducând ca jertfa oaia la templu, după care pleacă făcând același păcate. Și tot asa……

Bineînțeles ca la fel ca în poezia Cățeluș cu parul creț, oamenii se jura ca nu și nu, dar e da și da….

După roade ii veți cunoaste. Omul care trăiește în har și prin har e liber de sine…….celalalt se străduie de ii sar capacele, are o viata de lupta și straduinta…… UN CERC VICIOS

Bunul simt

Bunul simt nu este sinonim cu bunele maniere. Oricine poate fi educat în ce privește bunele maniere, dar bunul simt este o atitudine a inimii.

Bunul simt nu înseamnă să fii mămăligă, nu sta pus sub umbrela introvertirii, bunul simt este un simt, după cum ii spune și numele, care nu tine de personalitatea omului.

Majoritatea oamenilor care cred despre sine ca au bun simt, nu au, e doar impresia distorsionata despre sine și lipsa de sinceritate cu sine.

Bunul simt vine de la Dumnezeu și fără bun simt nu ai cum sa Îl cunoști pe Dumnezeu. De aici se explica și de ce cunoașterea lui Dumnezeu pare rezervata doar anumitor oameni, deși toată lumea o mimează.

%d blogeri au apreciat: