ROSE

Posts tagged “adevar

Simtirile cumpatate

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. (Rom 12:3)

Versetul asta e luat in seama de putina lume. De obicei oamenii se admira atat de mult, si-au facut o parere atat de inalta despre sine incat e greu sa te mai intelegi cu ei pentru ca ei sunt superiori. De cand ma stiu pe lumea asta am avut o problema cu cei care se dau mari, si desi unii au impresia ca nu se vede, se vede, si se vede de la o posta. Fiecare gand de autoinaltare miroase urat, si mirosul se emana automat. Si am mai observat ca unii oameni se ascund in spatele autoinjosirii, desi aparent se injosesc prin propriile cuvinte, de fapt inlauntru lor e o inchinare 24 de ore din 24 la propria persoana.

Cunosc foarte putini oameni intr-adevar smeriti, care ar putea sa se laude non stop cu multe, pornind de la situatia financiara pana la statura lor spirituala si totusi nu o fac, si nici macar nu lasa impresia ca s-ar simti grozavi, nu miroase in jurul lor a “parere mai inalta decat se cuvine” dar cunosc o gramada care orice ai face te lovesti permanent de statuia pe care si-au ridicat-o si de care nu ai cum sa treci.

“Simtirile cumpatate” despre care vorbeste Pavel aici sunt niste simtiri care iti aduc fericirea. Ferice de cel cu simtirile cumpatate. Mandria si umflarea in pene aduc numai tulburare si sunt o usa laarg deschisa pentru ca toti demonii posibili sa isi faca de cap, asta e teritoriul preferat al diavolului, e natura lui, simtirile si inchipuirile de autoinaltare sunt inventia lui.. Din pacate putini au curajul si puterea sa aiba simtiri cumpatate despre sine. E si asta o dovada de maturitate.


Trairea in adevar

1 Ioan 3:18-22. Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si ne vom linisti inimile inaintea Lui, in orice ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si cunoaste toate lucrurile. Preaiubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu. Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui.

Sa iubim cu fapta si cu adevarul, nu cu vorba, nu doar prin vorbe. E extraordinar ce spune acest pasaj. A iubi cu adevarul. Oare ce inseamna asta? Cum iubesti pe cineva cu adevarul? Esti transparent, fara interese ascunse, dintr-o bucata, fara doua sau mai multe fetze, da al tau este da, nu al tau este nu, ceea ce spui prin intermediul cuvintelor este adevar si numai adevar, daca promiti ceva te ti de cuvant, faptul ca lasi sa se inteleaga anumite lucruri le faci pentru a ajuta persoana respectiva nu ca la un moment dat sa te folosesti de acele lucruri ca sa ai castig de cauza. Adevarul e adevar, nu permite nici o pata, nici o nuanta de gri, adevarul este clar, in adevar nu exista minciuna (1 Ioan 2:21) atunci cand traiesti in adevar nu ai nici un motiv sa ai crize de constiinta, esti in stare la orice ora sa dai socoteala pentru faptele tale si nu te ascunzi de ele, pentru ca in adevar tu esti liber.

Trairea in adevar linisteste inima, intareste inima, esti liber de presiunea condamnarii, vinovatiei. Eliberarea de sub presiunea condamnarii nu se poate face decat prin acceptarea adevarului, prin trairea in adevar, si eliberarea de ambiguu, de compormis, de chestii ascunse, de lucruri cu doua fetze. Si daca ai inima libera ai indrazneala la Dumnezeu, fara de adevar inima nu te va lasa sa te simti liber, sa vorbesti cu Dumnezeu si desi o sa ii ceri anumite lucruri nu o sa le primesti pentru ca nici tu nu crezi ca meriti sa le primesti, iar fara credinta nu avem nici o sansa in relatia cu Dumnezeu, credinta e moneda de schimb in Imparatia lui Dumnezeu. E uimitor faptul ca daca traim in adevar, daca traim in conformitate cu legile dupa care am fost creati, Dumnezeu ne spune ca orice vom cere de la Dumnezeu o sa primim.


Lipsa responsabilitatii

Se pare ca tendinta unui procent mare dintre bisericile de la noi este de a ne indruma tacit spre adoptarea unui mod de viata in care sa nu existe simtul responsabilitatii, desi aparent se predica responsabilitatea. Putem sa ii punem lui Dumnezeu in carca toate nereusitele noastre, toate esecurilor noastre, toate urmarile caracterului nostru uneori de doi lei. Avem mare sansa cu Dumnezeu ca putem sa ne scoatem basma curata in fata oamenilor. Cand ceva nu reuseste pentru ca noi suntem de vina, nu trebuie sa fim responsabili, sa tratam lucrurile intr-un mod responsabil, e foarte la indemana sa presupunem sau chiar sa credem ca asa au trebuit sa stea lucrurile, ca asta a fost calculul si voia lui Dumnezeu.

Din moment ce teologia noastra ne spune ca Dumnezeu controleaza totul, atunci ne vine foarte bine o astfel de scuza, ne-am scos de tot, nimeni nu poate sa spuna ca nu ar fi asa. Doar ca Dumnezeu ne-a dat o vointa libera pe care nu ne-o manipuleaza, vointa noastra chiar e libera, e controlata doar de noi, nu de El, El ne da vointa, ne da toate instrumentele pentru a face lucrurile bune, dar la urma urmei noi suntem responsabili de ceea ce facem, firea noastra, orgoliul nostru, sunt responsabile de esecurile pe care le avem. Bineinteles ca mai e si diavolul prin preajma, dar cred ca in mare masura incurcaturile din viata noastra sunt generate de firea noastra.

Ar fi tare bine sa nu Il mai bagam pe Dumnezeu in probleme care nu Il privesc, la urma urmei e vorba de firea noastra si de diavol care se foloseste de firea noastra. Dumnezeu nu are nici o treaba cu comportamentul tau de doi lei, nu El te-a impins sa faci ce ai facut ca sa ruinezi lucrurile, tu ai facut singur ce ai facut pt ca te-au impins nervii, orgoliul, mandria sau frica. Sa-L lasam pe Dumnezeu in pace cand e vorba de esecurile noastre, El poate interveni in poveste doar cand va fi vorba de pocainta adevarata sincera, cand vom vrea sa avem o inima curata si cand vom invata sa purtam crucea, cand vrem schimbarea, vindecarea si eliberarea Lui.

Si daca nu Dumnezeu e de vina pentru esecurile noastre, ar fi tare bine sa fim responsabili si sa ne vedem bubele, sa nu ne ascundem dupa deget, ci sa infruntam adevarul, nu e usor dar adevarul te face liber, oricat de dureros ar fi pentru fire sa se confrunte cu adevarul.


Dumnezeu nu vrea sa fi bolnav

Dumnezeu nu da boala.
Dumnezeu nu e de acord cu boala.
Boala nu este voia lui Dumnezeu.

Atunci cand ai spus ca voia lui Dumnezeu este ca X sau Y sa fie bolnav, asta a frant inima lui Isus. Cand ai spus ca Dumnezeu alimenteaza boala cuiva pentru a-l smeri, ai sfasiat inima lui Isus. De ce? Pentru ca pe cruce Isus a venit si a luat toata boala si tot blestemul, a facut ceva ce tu prin propria declaratie negi sau pui la indoiala. Nu pot sa inteleg cat de greu poate fi sa intelegem odata pentru totdeauna ca daca Isus a purtat boala pe cruce nu are cum sa mai fie de acord cu boala, e imposibil ca boala fratelui X sa fie de fapt voia lui Dumnezeu.

Isus a purtat pe cruce si pacatul si nu am auzit pe nimeni sa spuna ca Dumnezeu e de acord cu pacatul. Daca nu iti poti imagina ca Dumnezeu sa fie de acord cu pacatul, ar trebui ca de azi inainte sa nu iti mai poti imagina o clipa ca Dumnezeu e de acord cu boala, sau ca boala ar fi voia Lui. Cat de absurd ti se pare daca ti-as spune ca voia lui Dumnezeu este ca tu sa pacatuiesti, la fel de absurd ar trebui sa ti se para cand auzi pe cineva spunand ca voia lui Dumnezeu este ca tu sa fi bolnav.

Daca Dumnezeu da boala, nu inteleg ce mai face diavolul. Daca Dumnezeu da saracia, si toate nenorocirile sunt opera lui, nu inteleg ce mai face diavolul. Printr-o logica foarte simpla stiu ca Dumnezeu este personajul cel bun si diavolul personajul rau, insa noi pocaitii i-am combinat, de fapt nu se mai stie exact ce si cum, si pentru ca oricum nu pricepem nimic, desi Biblia e extrem de clara, punem totul pe seama voii lui Dumnezeu.

Ma intreb ce se intampla oare in inima lui Isus cand majoritatea covarsitoare a celor din biserica Lui, ii pun in carca boala, saracia si tot felul de blesteme si probleme.  E incredibil ce facem, e incredibil cum ne-a pacalit diavolul, cum si-a infiltrat invatatura in biserica, si cum ne-a facut sa credem ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie bolnavi. E incredibil cum am deturnat adevarul Biblie, cum de la amvoane se predica minciunile diavolului. Indraznesc sa spun ca de fiecare data cand de la amvon se spune ca boala surorii X e de fapt voia lui Dumnezeu, se predica o minciuna gogonata, o minciuna care bucura iadul, si cred ca fiecare dintre voi ati auzit asa ceva, si mai cred ca multi dintre voi cred minciuna asta.

Nu te astepta la trezire, daca nu iti speli creierul de minciunile religioase cu care ai fost imbibat, nu vine nici o trezire, Dumnezeu nu cladeste trezirea pe minciuna, El cladeste trezirea pe adevar. Vrei sa se intample aceleasi lucruri ca pe vremea apostolilor? Ei nu credeau minciunile pe care le credem noi cu privire la Dumnezeu. Daca vrei trezire, cauta adevarul, deschide Biblia si cauta adevarul, fi disperat, distrus dupa adevar……..vei avea surprize foarte mari.


Daca nu ne-am mai minti….

Am vazut pe youtube si nu numai mai multe marturii a unor oameni care au vazut iadul si s-au intors sa ne povesteasca cum e acolo si am auzit de mai multe ori ca multi din cei care pareau pocaiti pe pamant au ajuns in iad, si odata am auzit pe cineva spunand ca a vazut biserici intregi impreuna cu pastorii lor in iad.

Recent am ascultat marturia unui crestin care a fost dus in cer si Dumnezeu i-a aratat cum va arata lumea dupa rapire si omul acesta povestea cum a vazut biserici intregi care au ramas pe pamant, si cum enoriasii isi bateau pastorii pentru ca nu le-a predicat adevarul si in felul acesta din nestiinta ei au ramas pe pamant, ba mai mult a vazut cum curgea sange din biserica din cauza batailor care aveau loc acolo, pastorii erau pur si simplu linsati pentru ca nu au spus adevarul despre voia lui Dumnezeu si au predicat ceva, care a avut ca rezultat  ramanerea pe pamant.

Daca cineva ne povesteste asa ceva o sa fim tentati sa spunem ceva de genul: Nasol, dar nu cred ca biserica mea, ca biserica din orasul meu ar putea fi una dintre aceste biserici, la noi e ok, se canta frumos, se predica frumos, avem repetitii dupa repetitii, avem studii dupa studii, avem chiar si evanghelizare, noi purtam batic, nu ne fardam, femeile la noi nu predica in biserica, probabil ca acele biserici erau din America, nu are cum sa fie de la noi, leaganul crestinatatii, doar noi suntem mai pocaiti ca americanii.

Daca am inceta sa ne mai mintim, am putea evita un asfel de scenariu, dar a ne minti a devenit preocuparea noastra principala.


Isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa! (4)

jesus-heals-lame„Daca este voia Ta Doamne, vindeca-l pe fratele x”. Unde si cand s-a rugat Isus asa? Vreau si eu un exemplu. Este evident ca Isus a stiut care e voia lui Dumnezeu, nu a avut nici o indoiala ca voia lui Dumnezeu este vindecarea indiferent de situatie si starea bolnavului, ca dovada Isus a vindecat pe toti care au venit sau au fost adusi la El, fara exceptie. Noi gasim ca foarte spirituala, smerita si grozava rugaciunea asta, dar Isus nu s-a rugat asa, nici apostolii nu s-au rugat asa, si apostolii au stiut clar care e voia lui Dumnezeu.

Acesta rugaciune iti taie din elan, te rogi pentru ceva dar nu stii daca e bine ceea ce te rogi, nu stii ca bolnav ce sa crezi, sa crezi in vindecare sau nu, doar nu sti exact care e voia lui Dumnezeu si risti a crede ceva ce El de fapt nu vrea. Ce anume gasim confuz in Biblie cu privire la  voia lui Dumnezeu cu privire la vindecare? Mi se pare atat de clar incat nu inteleg cum s-a putut ajunge la ghiveciul teologic din ziua de azi. Lucrarea lui Isus este atat de simpla, nici nu trebuie sa ai scoala primara facuta ca sa poti sa iti dai seama ca Isus a vindecat tot ce i-a iesit in cale, Isus nu a gasit nici o scuza pentru a nu vindeca pe cineva, voia lui Dumnezeu a fost pentru toate cazurile, vindecarea.

Stiu ca e socant, ca o sa iti vina in cap o gramada de cazuri care aparent iti spun altceva, dar Biblia e clara, ce ar fi sa revenim la sursa, sa ne curatim mintea de ceea ce a creat omul sau diavolul, si i-a pus eticheta de invatatura biblica. Sunt sigura ca odata cu spalarea creierului de lucrurile astea o sa inceapa sa se intample iar lucrurile care au avut loc in Faptele Apostolilor si in lucrarea lui Isus. Da, cu tine si cu mine Dumnezeu vrea sa faca aceeasi lucrare, dar pana cand nu ne vom elibera de mosteniri stricacioase, de invataturi aberante si incetosate, El nu poate sa lucreze prin noi, de fapt noi nu Il lasam sa faca asta.

Cred ca darurile sunt o prelungire a roadelor. Cei care lucreaza cu darurile Duhului Sfant, au ajuns acolo pentru ca au cladit ceva tocmai pe baza roadelor. Nu te duci pe strada sa te rogi pentru un bolnav sa fie vindecat decat daca iti pasa de el, adica dragostea, bunatatea, facerea de bine actioneaza, darul e continuarea roadelor. Am ajuns la o convingere care imi este intarita pe zi ce trece tot mai mult si anume ca cei care sunt impotriva darurilor Duhlui Sfant, daca le vei analiza mai bine viata vei vedea ca nu au nici roade. Nu ai cum sa fi impotriva lucrarii Duhului Sfant si sa traiesti umbland in roadele aceluiasi Duh Sfant. Ai roade pentru ca Duhul Sfant locuieste in tine, iar daca tu il blasfemiezi, ii dai in cap de fiecare data cand vrea sa isi manifeste latura supranaturala, daca tu pui pe seama diavolului lucrarea Lui, ma intreb daca nu cumva Il dai afara din viata ta cu tot cu roade. Stiu ca pare exagerat ce spun, asta e o concluzie recenta, o concluzie trasa in urma priviirii mai atente a unor oameni care asta fac, neaga puterea Duhului Sfant dar se lauda cu roadele.

Am mai scris lucrurile astea de multe ori pe blog, si o sa le mai spun, Isus ar fi dat afara din majoritatea bisericilor din Romania, pe motiv ca lucreaza cu diavolul. Si cine l-ar da afara? Cei care se lauda ca au roadele Duhului Sfant, cei care se lauda ca ei nu au nevoie de minuni ca sa creada, lor le e suficient sa li se aduca tone de argumente, atunci cand sunt bolnavi ei se bucura de boala, doar e voia lui Dumnezeu, desi se duc cu o suta la ora la medic ca sa scape tocmai de voia lui Dumnezeu. E nebunie curata teoria asta cum ca Dumnezeu vrea sa fim bolnavi, atunci ar trebui sa nu se mai duca nimeni la medic, sa stea si sa rabde, sa chinuie cu placere si bucurie, doar nu se vrea incalcarea vointei lui Dumnezeu.

Inteleg ca cineva e bolnav, se roaga si nu e vindecat, inteleg ca isi pune intrebari la care nu gaseste raspunsuri, dar asta nu indreptateste pe nimeni sa schimbe adevarul Bibliei, poate sa se dea cu capul de pereti eventual ca nu intelege, dar nu se poate sa crezi ca Dumnezeu te vrea bolnav. Nu , nu , nu. Isus a murit pe cruce sa nu mai fii bolnav. Aaa, ca nu se intampla minunea, asta nu inseamna ca voia lui Dumnezeu s-a schimbat intre timp, pot fi un miliard de alte motive dar nu acela ca Dumnezeu vrea, sau mai grav ca El ti-a dat boala respectiva.


Promotorii pacii cu orice pret! (din arhiva)

jesus-angry-1-715132Promotorii pacii cu orice pret! (1)

Nu ma mira foarte tare ca traim in nereguli strigatoare la cer la nivel de biserici si la nivel individual, dar ma mira ca sunt destui aparatori ai acestei stari. Aparatori cu care in nici un caz nu am de gand sa ma contrazic pentru ca daca ai ajuns sa aperi mizeria si mediocritatea cu siguranta ca nu ai cum sa accepti un bob de adevar, vei lua piatra, vei arunca cu ea in Stefan pana il vei face praf si vei crede ca ai facut slujba Domnului, l-ai scapat pe Dumnezeu de un revolutionar care nu isi stie locul.

De cate ori cineva isi exprima revolta fata de neregulile din sistemul nostru bisericesc, primeste binecunoscuta replica « nu este bine sa ii vorbim de rau, ei sunt alesii Domnului » « nu este bine sa critici, toti suntem copiii Domnului, trebuie sa ne mangaiem pe crestet, sa fim pasnici, calmi, blanzi, impaciuitori.  Continuarea articolului aici

Promotorii pacii cu orice pret! (2)

Imi imaginez ca unii dintre cei apropiati de farisei cand l-au auzit pe Isus adresandu-se atat de « bland » mai marilor lor mai sa faca infarct ; « cum, liderul nostru sa fie jignit in halul acesta, el este alesul lui Dumnezeu intre noi, Isus tu blasfemiezi biserica, cum iti permiti sa spui asemenea lucruri, adica Tu spui sa nu folosim cuvantul nebun si tocmai Tu te trezesti sa vorbesti asa? »

Pare o contradictie, nu ? Toata Biblia ne indeamna la pace, blandete si uite ca sunt unele scene de-a dreptul violente care Il au ca protagonist chiar pe Cel care ne indeamna la pace. Ce concluzie putem trage de aici ? Isus s-a comportat in felul acesta dur cu cei a caror stil de viata era fatarnicia, una predicau, alta traiau. Continuarea articolului aici


„Creatorii lui Dumnezeu”

painters

O sa imi spui ca pe Dumnezeu nu l-a creat nimeni, o sa imi spui ca acest titlu si articol nu isi au rostul. Da, ai dreptate partial, pe Dumnezeul Bibliei nu L-a creat nimeni, El este din vesnicii in vesnicii, dar pe „Dumnezeul” pe care Il slujim majoritatea dintre noi, l-am creat noi. Este un „Dumnezeu” inchipuit, inventat, plamadit de mintea noastra care sufera de limite fara numar, un „Dumnezeu” caruia i-am facut reguli dupa care sa functioneze, care de fapt este marioneta noastra, ne folosim de El cand avem nevoie si cand nu, Il aruncam deoparte.

Asa ne-am invatat, generatie dupa generatie sa mai adaugam cate o caracteristica, sau cate o limitare „Dumnezeului” nostru, si culmea Il certam ca nu mai lucreaza ca Dumnezeul Bibliei, ne suparam pe El ca una spune si alta face, ne credem justificati in a-I reprosa ca Biblia nu mai functioneaza. Devreme ce „Dumnezeul” nostru inventat nu este acelasi cu Dumnezeul Bibliei, nu ii poti cere „Dumnezeului” invetat dupa regulile mintii noastre sa functioneze ca Dumnezeul Bibliei.

Stiu ca unii nu pot digera articolul acesta, ca o sa il considere o blasfemie, dar pe zi ce trece imi dau seama ca suntem paraleli cu Dumnezeul Bibliei, ma ingrozesc in primul rand de mine ca inca nu am reusit sa imi spal creierii de mostenirea care mi-a fost insuflata de cand ma stiu, si care mult rau mi-a facut, m-a facut sa stau pe loc multi ani, desi vroiam din toata inima sa Il cunosc pe Dumnezeu, am pedalat in gol pentru ca Ii ceream Dumnezeului Bibliei sa functioneze dupa regulile „Dumnezeului” inventat, inchipuit de biserica romaneasca.

Vai Rose, dar tu tot timpul esti nemultumita si nu gasesti nimic bun, emigreaza daca nu iti place. Ba pot sa gasesc si lucruri bune, dar cum as putea sa ma multumesc cu putin si acel putin falsificat, cand conform Biblie pot avea totul? Nu am de gand sa ma plafonez, aparand procentul de bine din toata povestea pocaintei romanesti, ignorand procentul de mediocritate si nu pot sa nu imi doresc altceva, pentru ca oricat de toleranta as fi nu pot sa nu vad diferenta dintre Biblie si realitatea in care ne balacim cu totii.

Ma arunc inainte aproape nebuneste si spun ca Dumnezeu nu e asa cum Il cunoastem noi, ni s-a prezentat un Dumnezeu inventat, dovada, putem vedea cu totii ca Dumnezeul acesta inchipuit  nu prea poate sa faca mare lucru, ne ajuta sa batem pasul pe loc.

In concluzie, vorba unui prieten – Nu stim nimic !!

Aaaa, solutia? Veti striga toti cei care v-ati suparat rau de tot citind articolul, sa vina solutia. Solutia este una simpla: CITITI BIBLIA si nu o cititi doar ca apoi sa aveti ce spune altora, sa va etalati cunostintele, nu o cititi ca pe o carte de filosofie, nici ca pe o carte de teologie, cititi-o ca sa Il cunoasteti pe El, sa aflati cine este El. Biblia Il prezinta pe Dumnezeu in toata maretia Lui, acolo ni se spune ce poate sa faca si daca este ceva ce nu poate sa faca, acolo ni se spune ce suntem noi in Hristos si ce nu suntem. Oamenii habar nu au ce spune Biblia, am auzit atatea idei aberante, concepute dupa ureche incat as putea crede ca nu mai e nici o sansa, daca Dumnezeul Biblie nu ar fi un Dumnezeu al minunilor si daca nu as stii ca El poate schimba totul intr-o secunda, as crede ca suntem pierduti ca natie.

Am crezut cu totii atat de profund minciuna diavolului despre Dumnezeu, de fapt inventiile noastre au fost minciunile lui, ne-a pacalit extraordinar cu privire la cine este Dumnezeu in profunzime, duhul religiozitatii si-a facut si isi face de cap, distorsionand adevarul si mintind poporul lui Dumnezeu chiar cu privire la Cel caruia i se inchina.

I-am pus in cârcă lui Dumnezeu toate dezastrele, bolile si necazurile de pe planeta asta, am facut din El un politist care imparte in stanga si dreapta pedepse si ne intrebam de ce oamenii nu sunt interesati de Dumnezeu. Imagineaza-ti daca s-ar putea dovedi ca eu sunt vinovata de toate bolile de pe lumea asta, ca as fi vinovata de omorarea tuturor copiilor care mor de sida, ca as fi vinovata de toate accidentele de toate felurile, ca as fi cea care a inventat cancerul si l-a raspandit in toata lumea, ca eu sunt vinovata pentru acel tzunami devastator din anii trecuti din sudul Asiei, ca eu sunt vinovata de toate malformatiile cu care se nasc copiii, sa presupunem ca cineva ar putea dovedi toate aceste lucruri, cati dintre voi ati vrea sa mai fiti prieteni cu mine?????


Despre NEPĂSARE! (1)

ignoranta-ucideDUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI!
CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!

Ma rog ca cei care citesc aceste randuri sa se puna in miscare si sa inceapa sa faca ceva. Nu imi vine sa cred ca au trecut ani de zile, am citit de multe ori si tot nu am priceput ca omul poate merge in iad din cauza ca este nepasator fata de cei care au nevoie de ajutorul lui. De multe ori am citit pasajul acesta in ultima vreme, citit si recitit, si de fiecare data imi trasmite acelasi lucru: Duceti-va de la Mine……..

Stii pe cineva in jur care are nevoie de ajutor si tie iti sta in putere sa ajuti, daca bineinteles renunti la comoditate, lene, tot felul de scuze de bebelasi….???
Daca e cum e la mine, si conducerea biserica nu ajuta pe cei in nevoi, va trebui sa faci tu ce trebuie facut. Doar nu risti sa fi alungat din fata lui Dumnezeu doar pentru ca ai iubit egoismul si lenea. Sunt sigura ca stii si tu vreun batran care se taraste de pe o zi pe alta, sunt sigura ca stii si tu cel putin un om cu nervii la pamant care are nevoie urgenta de incurajare, si nu asa odata, ci pana isi revine, sunt sigura ca ai chiar printre prieteni oameni care au nevoie de implicarea ta. Nu cred ca vrei sa risti, sa fi alungat din fata lui Dumnezeu doar pentru ca ti-a fost lene sa te lupti cu tine, doar pentru ca te-ai lasat dus de multimea credinciosilor care practica de o viata nepasarea fata de aproape.

Daca nu ai in agenda, macar o persoana de care sa ai grija, sa fi un umar de sprijin pentru persoana respectiva, atunci imi pun semne serioase de intrebare asupra relatiei tale cu Dumnezeu, asupra mantuirii tale, asupra intregii povesti a pocaintei tale. Daca nu ai timp sa te implici, da bani celor care au timp, dar ma indoiesc ca esti atat de ocupat, sa nu poti da un telefon de incurajare, care poate sa ridice din morti pe cineva.

Ne place sa ne jucam de-a pocainta, avem impresia ca e asa ceva lejer, optional, oricum ar fi Domnul e bun si ajungem cumva si  noi in cer, doar ca nu stiu cum, dar vad ca Biblia spune altceva. Pocainta ieftina, nu e drumul spre cer, pocainta predicata in biserici are multe lacune, ma ingrozesc cum oamenii merg in directia gresita pentru ca nimeni nu le spune care este de fapt voia lui Dumnezeu. E riscant sa te ridici si sa pari nebun in fata oamenilor, e riscant sa spui lucrurile verde in fata.

Daca tu ca pastor ai facut orice altceva decat sa ajuti sufletele celor care au nevoie de tine, conform Bibliei Dumnezeu nu este impresionat de cladirea bisericii ultra moderne, nici de cat de frumos canta corul in biserica si nici macar de studiile tale teologice, ci de cate inimi zdrobite ai ridicat, de cate vaduve cu pensie infima ai ajutat, de cate telefoane de incurajare ai dat. Si inca ceva, fratilor pastori, predicati adevarul, chiar daca pare dur acest adevar, predicati adevarul pur al Bibliei, nu va lasati oile sa mearga spre iad crezand ca de fapt se indreapta spre rai.

Daca nu as fi sigura ca ceea ce spun este adevarat nu as spune, pentru ca nu sunt din fire un om curajos, dar am un strigat in mine pe care nu il pot opri. Pocaitilor, nu va mai lasati sa muriti unul langa altul fara sa va pese. Biblia imi spune ca nepasarea este pedepsita crunt, si sunt la fel de socata de pasajul acesta din Biblie oridecate ori il citesc, cand ma gandesc ca biserici intregi au ca temelie nepasarea si indiferenta.

Alte articole pe aceeasi tema :

DUCETI-VA DE LA MINE

MERGI TU, DOAMNE!


Crestinul „echilibrat”

SittingDucksMaximul pe care il poate da un crestin „echilibrat” este predica de la amvon, sau cantatul in cor, recitarea unei poezii in rest sta frumos, ordonat, pe banca bisericii, spunand acelasi ordonat si frumos intonat Amin, pe care il spune de cand se stie. Nu conteaza daca Biblia ne spune ca cei care cred in Isus vor raspandi vestea buna, vor vorbi in limbi noi, vor scoate draci, se vor ruga pentru bolnavi si acestia se vor insanatosi; asta scrie in Marcu 16 nu am inventat eu.

Observ cu stupoare ca genul acesta de crestin „echilibrat” este cel apreciat, luat ca model, aplaudat si promovat. Degeaba Biblia ne prezinta alt model, pur si simplu degeaba, ea ne spune, ea aude. Crestinul „echilibrat” al zilelor noastre cu siguranta ca daca ar fi participat la Rusalii, ar fi avut cateva obiectii de facut si cu siguranta ar fi ridicat mana politicos sa isi prezinte punctul de vedere. Ar fi protestat cu umilinta bineinteles fata de galagia de acolo, ar fi acuzat ucenicii de fals, in ce priveste limbile de foc, desi tehnica pe atunci nu exista, crestinul „echilibrat” ar fi gasit el vreo explicatie prin care sa arate clar ca nu a fost vorba de o manifestare supranaturala ci despre un fals, o iluzie optica, o incercare de manipulare a multimilor. Crestinul „echilibrat” ar fi facut front comun cu cei care i-au acuzat pe cei din camera de sus ca ar fi beti, le-ar fi explicat ca in biserica trebuie ordine si disciplina si ca orice iesire in decor este de condamnat.

Crestinul „echilibrat” chiar ar fi scris o carte, sau un blog pe aceasta tema, cum anumiti crestini o iau pe aratura si de aici apar manifestari de genul celor de la Rusalii, manifestari bineinteles generate de hipnoza in grup, meditatie transcedentala, si alte practici oculte, si intr-un final ar fi apelat la ecumenism, ar fi cerut o cale de mijloc daca nu si-ar fi putut impune ideile.

El vrea „echilibru”, indiferent daca Cel care ia deciziil a hotarat altceva, chiar daca echilibrul Lui pare nebunie pentru lume, chiar daca voia Lui este atat de departe de voia omului ca cerul de pamant. Crestinul „echilibrat” este in stare sa Ii dea lectii chiar lui Dumnezeu si sa ii arate clar ca nu are dreptate, sa ii explice cu Biblia ca acum e altfel, ca biserica trebuie sa arate altfel, ca Biblia a fost odata adevarata, valabila, odata era buna, acum nu se mai intampla ce scrie in ea, acum e acum, si acum domneste voia noastra, orice manifestare supranaturala este oculta, orice manifestare deosebita pusa pe seama Duhului Sfant, este de fapt paranoia in grup creata de anumite denominatiuni.

Pur si simplu nu mai conteaza ce spune Biblia, e invechita, acum avem filosofia noastra despre crestinism, un crestinism „echilibrat”, un crestinism care nu mai are prea mare legatura cu crestinismul din Biblie. Am fost si eu in ceaţa, asa ca inteleg cum e sa nu vezi, dar ce nu inteleg eu, este cum poti sa aperi cu hotarare maxima ceva ce de fapt habar nu ai cum e. Ce nu inteleg eu este cum poti sa anulezi Biblia, cum poti sa spui ca ceea ce scrie acolo nu mai este valabil, ca ce scrie acolo e perimat, ca acum e altfel, si cu toate astea sa te numesti crestin.

Te-ai putea numi oricum, dar nu crestin, crestinii cred Biblia in intregime, crestinii nu anuleaza pasaje intregi din ea, crestinii nu Il cred demodat pe Isus, crestinii tanjesc sa vada puterea lui Dumnezeu manifestandu-se prin Duhul Sfant, crestinul adevarat se lupta cu sine sa umble in dragoste si in puterea lui Dumnezeu, el vrea sa manifeste atat roadele cat si darurile Duhului Sfant. Crestinul „echilibrat” insa crede altceva, pentru el darurile au disparut, si singura explicatie pe care o are cand cineva ii spune ca de fapt ele inca exista, este ori ca omul are halucinatii, ori ca lucreaza cu diavolul.

Crestinul „echilibrat” anuleaza pasaje intregi din Biblie cu cea mai mare usurinta, ca sa demonstreze ca ceea ce propovaduieste este de fapt biblic, si culmea crede ca detine adevarul absolut, pentru el mostenirea culturala si religiosa este mult mai importanta ca acele pasaje din Biblie.  Crestini „echilibrati” au fost, sunt si vor fi, din pacate prea multi. E ora 2 si ceva noaptea , am vrut sa ma culc mai devreme dar m-am trezit cu ideea acestui articol in minte si nu am mai putut sa dorm, a trebuit sa il scriu. Poate te-ai regasit si tu in descrierea de mai sus si hotarasti sa schimbi „echilibrul” in ceva mai interesant si anume umblarea sub calauzirea Duhului Sfant.


statornicia lui isus

Am citit la un moment dat un text pe care l-am citit de o gramada de ori dar  de data aceasta intr-o noua lumina a Duhului Sfant care mi-a deschis mintea sa inteleg lucruri noi. Marcu 5 :21 :43, despre invierea fiicei lui Iair. Este foarte interesant, sa citesti si sa urmaresti felul in care a lucrat Isus, cum s-a comportat El si cum s-au comportat oamenii. Isus s-a bazat pe lucrurile care nu erau vizibile cu ochiul liber, pe voia lui D-zeu care nu se schimba, stia ff bine ca voia Tatalui e desavarsita. Oamenii in schimb s-au bazat pe sentimente, pe circumstante pe lucurile care se vad cu ochiul liber si au reactionat ca atare.

Ce a facut Isus cand Iair a venit la El sa ii spuna ca fiica lui e pe moarte?  Nu a intrat in panica, nu a inceput sa fuga la casa lui Iair ca nu cumva fata sa moara si sa rateze momentul. A ramas relaxat pt ca stia care e voia lui D-zeu si se baza exclusiv pe aceasta, nicidecum pe sentimentele de disperare ale oamenilor. In drumul spre casa lui Iair a vindecat-o pe femeia care avea o scurgere de sange de 12 ani, ba mai mult a stat de vorba cu ea. Probabil ca altcineva i-ar fi spus sa astepte, tocmai are un caz extrem si nu are timp de pierdut. Isus nu era panicat de o eventuala moarte a fetei lui Iair pt ca stia ca Tatal invie chiar mortii, era ancorat total in certitudinile pe care le avea de la Tatal si nu in sentimente.

Chiar inainte sa ajunga la casa lui Iair, Isus este anuntat de niste trimisi ai fruntasului sinagogii, un om religios si care teoretic trebuia sa aiba o atitudine conforma cu voia lui D-zeu, ca fata a murit si nu mai are rost sa mearga degeaba. Isus ignora pur si simplu lucrurile acestea, priveste dincolo de lucrurile care se vad cu ochiul liber, priveste la voia lui D-zeu care e clara, limpede: vindecare, restaurare si inviere. Isus ajunge la casa lui Iair si ce gaseste acolo? O gramada de oameni care plang, se vaita si care jalesc. Isus le spune ca fata nu a murit ci doarme, la care cei din jur incep sa isi bata joc de El.

Iti dai seama ce indrazneala pe Isus sa contrazica lucrurile evidente, sa calce in picioare logica umana. Uite ca Isus nu s-a sfiint sa ignore pur si simplu ratiunea si logica umana si sa se uite la ceea ce spunea Tatal din cer.

Isus doar cu apostolii si parintii fetei, nelasand necredinta celor din jur sa intre in camera ( vezi vers 40) invie fetita si in felul acesta implineste voia Tatalui, In timpul acesta cei care odinioara plansesera si apoi isi batusera joc de Isus, acum erau inmarmuriti de uimire.

In toata povestea aceasta e un lucru pe care daca noi ca si crestini il punem in aplicare vom iesi biruitori asupra oricarei probleme. De la inceputul povestirii pana la capat Isus a avut aceeasi atitudine, nu s-a schimbat nici o secunda. De la inceput a stiut ca indiferent care este situatia fetei, nu e nimic prea greu pt El sa rezolve problema. Stia care este voia Tatalui si a stat neclintit pe voia Lui fara sa se lase influentat de lucrurile evindente din punct de vedere logic pe care le-a intalnit. Vindecarea si invierea erau in mintea Lui de la inceput si asa cum a inceput in mintea Lui asa s-a sfarsit in realitate prin invierea efectiva a fetitei.

Acum uita-te la reactia oamenilor. La inceput disperati ca fata moare, apoi dupa ce moare chiar liderul sinagogii ii spune lui Isus ca nu mai are rost sa vina ca moartea e moarte nu te poti opune ei. Apoi oamenii din jurul casei care plangeau si se vaitau, care brusc incep sa isi schimbe atitudinea si sa isi bata joc de Isus si de ideile Lui ‘deplasate’. Aceeasi oameni dupa  ce vad fetita inviata si sanatoasa, sunt coplesiti de uimire si mirare

Oamenii astia in decurs de cateva minute poate jumatate de ora au trecut prin toate starile posibile, s-au schimbat ca vremea de la un minut la altul pt ca se bazau pe lucrurile care se vad, pe logica umana, pe sentimente, pe circumstante. Isus a fost constant in reactiile Lui pt ca a avut siguranta ca voia lui D-zeu e aceeasi si nu se schimba, pe cand oamenii s-au bazat pe ceva inconsistent, care azi e, maine nu e.

2 Crinteni 4 :18 pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad ci la cele ce nu se vad, caci lucrurile care se vad sunt trecatoare pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice

Eu am fost atinsa de intelesul acestui text, si vroiam sa il impartasesc cu tine. Este ceva important pt fiecare crestin sa stie practic cum sa traiasca in lumea aceasta plina de probleme.