ROSE

Posts tagged “ajutor

CEEA CE FACE FARMECUL UNUI OM ESTE BUNATATEA LUI

Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui (Prov.19:22)

What?

Nu cosmeticele?

Nu hainele de firma? Nu e valabil proverbul: Haina il face pe om???

Nu averea?

Nu functia?

Nu fitzele si figurile din cap?

Vai dar cum….Nu e bine…. Nu e corect….

Acum vreo 10 ani poate mai mult am cunoscut o batrana de vreo 80 ani, care statea intr-o casuta mica, poate cea mai mica casuta pe care am vazut-o, trebuia sa ai grija sa nu dai cu capul in tavan atat de joasa era. Si batrana asta traia singura de multi ani, si nu avea nici un leu venit, traia prin credinta, pe peretele exterior al casei avea scris cu vopsea: „Domnul e pastorul Meu, nu voi duce lipsa de nimic”. Ea a scris cum a putut cand a varuit casa, era unguroaica si era foarte amuzanta in exprimare. Si femeia asta, batrana, fara un leu venit, pe deasupra bolnava, avea artrita destul de avansata, isi tara cu greu picioarele, facea niste lucruri extraordinare. De exemplu a descoperit in cimitirul din cartierul in care statea, ca exista copii care dorm acolo si a inceput sa le duca mancare si sa le spele hainele. Cum facea: avea o oala mare in care le facea ciorba de cartofi, punea oala pe bicicleta, o ancora cum putea, se ducea cu bicicleta la cimitir si ii hranea pe copii, le lua hainele, le ducea acasa si le spala, nu cu sapun nici cu dero ca nu avea bani pt asa ceva ci cu soda. Am vrut odata sa o ajut sa le spele si mi-a zis: „nu ca soda iti strica palmele”, avea palmele crapate de numa de la soda. Iar daca vreun copil era bolnav il ducea la ea in casuta unde il tinea pana se facea bine. Si de fiecare data cand veneam de la batrana asta plangeam, plangeam si cand stateam la ea, iti venea doar sa plangi si sa o imbratisezi, nimic altceva. Sora Iuliana a fost unul dintre cei mai fermecatori oameni pe care i-am vazut in viata mea si nu a avut absolut nimic din tot ceea ce unii oameni au senzatia ca inseamna „farmecul unui om”.


Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi!!!

Luca 4:18, 19. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului.”

Isus a fost trimis de Tatal, uns cu puterea Duhului Sfant, ca sa vesteasca Evanghelia, sa tamaduiasca pe cei cu inima zdrobita, sa elibereze prizonierii, sa vindece orbii, sa dea drumul celor apasati si sa vesteasca indurarea lui Dumnezeu. Isus a facut exact lucrurile pentru care a fost trimis pe pamant, a vindecat fiecare bolnav care a venit la El, a eliberat fiecare indracit care a venit la El, a hranit pe cei care aveau nevoie de hrana atat fizic cat si spiritual, a iubit si a adus Imparatia lui Dumnezeu printre oameni si in oameni.

Cand citim acest pasaj ne gandim ca acest verset vorbeste despre Isus, ne minunam de puterea Lui de felul in care El a lucrat, versetul asta ne unge la inima, nu-i asa? Da, acest verset ne vorbeste despre Isus, dar in acelasi timp vorbeste si despre noi. Isus a fost trimis de Tatal sa faca acele lucrari enumerate in Luca 4 si Isus intr-adevar a venit si a facut ceea ce trebuia facut, apoi s-a dus in cer, si ne-a dat noua insarcinarea sa Ii continuam lucrarea.

Ioan 20:21 Isus le-a zis din nou: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.”

Isus ne trimite sa facem ceea ce El a facut cand era pe pamant, ne cere sa predicam Evanghelia Imparatiei, sa vindecam pe cei bolnavi, sa ii eliberam pe cei inlantuiti de diverse legaturi ale celui rau, sa luptam pentru cei cazuti, ne cere sa-i incurajam si sa ii iubim pe cei care au nevoie de ajutor.

E atat de lucru, nu numai ca „ogoarele sunt gata de recolta”, vorba bine cunoscuta in bisericile noastre, ci sunt atatia oameni care au nevoie de eliberare, de ajutor, de vindecare, au nevoie de tine sa te sacrifici pentru ei, sa iti sacrifici confortul si sa ii incurajezi, sa le stergi lacrimile, sa ii strangi in brate, sunt enooorm de multi oameni care au nevoie de ajutorul tau. Daca esti crestin umplut cu Duhul Sfant, ai tot ce ai nevoie sa mergi sa lucrezi. Daca chiar vrei sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, El o sa te ajute sa depasesti si frica si senzatia ca nu sti prea multe si esti stangaci, El te va ajuta sa depasesti tot, daca vrei din toata inima sa ajuti pe cei cazuti.

Am vazut in ultima vreme niste situatii care ma fac sa plang numa cand ma gandesc. Sa sti ca decizia ta de a ajuta si de a te implica in viata unor oameni care au nevoie de tine, pot sa ii scoata din iad. Duhul Sfant este peste tine, si te va folosi extraordinar daca vei face un pas inainte si te vei hotara ca in sfarsit sa faci ceva practic. De fapt de tine e nevoie sa fi un vas ca sa fi folosit, nu e nevoie de calitatile tale, e nevoie doar de inima ta curata, Duhul Sfant e suficient de puternic si atotcunoscator sa faca prin tine lucruri mari si minunate.

Tu esti chemat/chemata sa vestesti saracilor Evanghelia, sa tamaduiesti pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesti robilor de razboi izbavirea si orbilor capatarea vederii, sa dai drumul celor apasati si sa vestesti anul de indurare a lui Dumnezeu. Isus te trimite sa faci ceea ce Tatal L-a trimis pe El sa faca.

Si asta trebuie facut in primul rand pentru ca Dumnezeu cere asta de la noi si apoi pentru ca toti dintre noi am fost ori cu inima zdrobita, ori prizonieri, ori orbi, ori bolnavi, ori apasati, ori distrusi total de diavolul, dar Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a daruit prin har, izbavirea de pacat, de boli, de legaturi, de inchisoare. Si daca am fost prizonier intr-un anume domeniu, si am fost eliberat, chiar daca in alte domenii mai am probleme, chiar si constiinta imi spune ca trebuie sa dau mai departe, sa ma indur si eu la randul meu de cei care trec prin ceea ce am trecut eu.

Pe mine ma uimeste cum oamenii uita dupa ce au iesit din anumite probleme ca la randul lor trebuie sa ajute pe cei care momentan se afla in situatia in care se aflau ei. Mi se pare pacat strigator la cer sa nu dai ceea ce ti s-a dat. Fara plata ai primit da mai departe, ai primit prin har, da si tu har celorlati. Asta e menirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Daca te uiti in jur iti garantez ca vei gasi de lucru de nu o sa iti mai vezi capul, oamenii din jur striga dupa ajutor.


Isuse du-te Tu, fa Tu, rezolva Tu, ajuta Tu, incurajeaza Tu……

Atata ii tot spunem lui Isus unde sa mearga, ba il trimitem la spital, ba il trimitem la batrani, ba la vaduve, ba la orfani, ba sa ii converteasca pe cei din lume, ba sa dea de mancare la cei care nu au ce manca, ba il trimitem in inchisori, ba il trimitem sa schimbe vietile prostituatelor, ba il trimitem sa le convinga pe femei sa nu mai faca avort. Il trimitem peste tot. „Du-te Isuse si fa si du-te si fa, si iar du-te, dar te rugam sa te duci, trebuie neaparat sa te duci, Tu trebuie sa te duci.”

Acuma sa nu credeti ca sunt impotriva rugaciunii, deloc, chiar sunt pentru rugaciune cat mai multa, numa ca la fel ca alte o gramada de chestii noi am inteles lucrurile gresit. Isus ne-a spus nici mai mult nici mai putin: „mergeti si predicati Evanghelia, voi mergeti sa dati de mancare celor care nu au ce manca, voi vindecati bolnavi, voi vizitati pe cei din puscarii, voi iubiti pe cei abandonati, voi aratati dragoste si explicati celor de pe strazi ca prostitutia nu e buna si ca Eu ii iubesc, voi stati de vorba cu tinerele insarcinate sa le lamuriti ca nu e bine sa faca avort, voi , voi, voi„.

Ne-am smecherit, am luat partea care ne convine, sa stam intr-un spatiu sigur, cand de fapt El ne-a trimis sa mergem. „Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti, dar, intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. (Mat.10:16)” Ba mai mult sa nu uitam ca in Matei 25:29-46 la un moment dat Isus isi arata indignarea pentru ca unii nu au ascultat aceasta trimitere din partea Lui incat le-a spus: „plecati de la Mine, nu ati mers sa vindecati bolnavi, nu ati mers sa hraniti saracii, nu ati mers in inchisori, nu ati mers sa predicati la cei care aveau nevoie, nu ati mers, m-ati trimis pe Mine, cand de fapt stiti bine ca am fost clar in ceea ce v-am spus, voi trebuia sa mergeti. V-am dat autoritate peste pamant, dar voi nu stiti, v-am delegat puterea necesara sa faceti tot ce v-am spus sa faceti”. Probabil unii dintre astia L-au tot trimis pe Isus sa mearga sa ajute pe cei care au nevoie de ajutor cand Dumnezeu i-a trimis pe ei sa faca lucrarea asta.

Isus a plecat de pe pamant acum 2000 de ani, a invatat si antrenat 12 ucenici plus ceilalti 70 sau cati au mai fost, si le-a spus sa antreneze la randul lor o intreaga armata. Isus a plecat de pe pamant fizic, iar acum are un alt trup prin care locuieste pe pamant, si anume biserica , trupul lui Hristos, format din tineri, batrani, copii, barbati si femei.

La cati dintre voi a venit Isus personal cand v-ati convertit sa va predice si sa va spuna Evanghelia? La cati dintre voi cand nu ati avut bani si ce manca a venit Isus personal si v-a adus mancare si bani? Cate femei care au avut intentia sa avorteze, nu au mai avortat pentru ca Isus a venit la ele in camera si le-a spus asta? Cati dintre voi cand ati fost in spital, a venit Isus personal la voi sa va viziteze? Cati dintre voi care ati fost acasa bolnavi, a venit Isus personal la voi sa va incurajeze? Si cand spun personal, ma refer la un om in carne si oase. Si as putea sa continui cu intrebarile. Probabil ca nici macar jumatate din 1 la suta dintre oameni nu au avut o astfel de experienta.

Aproape toti care s-au pocait, s-au pocait pentru ca cineva le-a spus despre Dumnezeu, sau cineva i-a luat de mana si i-a dus la biserica, aproape toti cei care au fost la un moment dat intr-o situatie financiara disperata, au primit mancare si bani pentru ca cineva s-a dus si le-a dat, femeile care au decis sa nu mai apeleze la avort, nu au mai avortat pentru ca cineva le-a explicat cum stau lucrurile si le-a dat de gandit, aproape toti cei bolnavi cand au fost vizitati, au fost vizitati de madulare ale trupului lui Hristos, membrii ai bisericii si au fost incurajati. Isus a venit la oamenii enumerati mai sus, dar a venit prin intermediul altor oameni, temple ale Duhului Sfant, pentru ca El locuieste in noi iar noi suntem trupul Sau.

Si atunci degeaba ne tot rugam ca El sa mearga personal sa faca si sa dreaga, cand noi nu vrem sa facem asta, El lucreaza prin biserica Sa, iar daca biserica sta intre patru pereti si nu face nimic, degeaba se roaga. Dumnezeu chiar e revoltat de astfel de rugaciuni la infinit prin care trupul Sau care teoretic trebuie sa raspandeasca Evanghelia, sa vindece bolnavi, sa elibereze captivii din legaturile celui rau, sa aduca adevarul, sta si Ii cere Lui sa coboare cumva din cer si sa faca El ce trebuie facut.

Uitati-va la orice trezire vreti voi din lumea asta, si din orice timp. Peste tot Dumnezeu a lucrat prin oameni, sau printr-un om care s-a pus la dispozitia Lui. Nu stiu sa se fi intamplat ca vreodata dupa ce Isus s-a inaltat la cer si de cand sta la dreapta Tatalui, sa mai fi coborat pe pamant si sa fi facut cruciade pe stadion, sa fi adunat saracii dintr-un cartier si sa ii hraneasca, sa adune prostituatele de pe strada sa le predice, sa faca programe de sfatuire a tinerelor insarcinate sa nu mai avorteze. El asteapta ca tu si cu mine sa intelegem cine suntem cu adevarat si sa mergem sa facem lucrarea la care El ne-a trimis, Isus asteapta sa lucreze prin tine si prin mine, pentru ca noi suntem trupul Lui acum pe pamant.

Daca noi nu facem ce trebuie facut, eu nu cred ca Isus va cobora de pe tronul Sau sa vina sa faca ceva ce a spus clar ca e misiunea bisericii Sale.

Putem gasi un milion de scuze si lamentari, dar nu avem dreptate, intr-adevar trebuie sa ne rugam cat mai mult, dar in nici un caz nu trebuie sa asteptam ca Isus sa mearga in locul nostru ca nu va merge, pentru simplul fapt ca a spus foarte clar: Duceti-va voi. Daca rugaciunea nu e impletita cu actiune, in mare parte e o dovada ca omul nu are chef sa isi miste fundul dintr-un loc confortabil si sa mearga la lupta. Eu m-am saturat sa aud cum oamenii se roaga pentru saraci, ba chiar sunt in stare sa verse o lacrima, m-am saturat sa ii vad pe oameni ca se roaga pentru vaduve, ba chiar pot sa boceasca, dar aproape nimeni nu misca un deget. M-am saturat sa aud „Doamne intoarce la Tine orasul nostru”, dar noi nu mergem sa manifestam practic Imparatia lui Dumnezeu intre oameni, stam si frecam menta, cand Isus a spus clar ce trebuie facut.

Cu extrem de putine exceptii, nimeni nu are nici o justificare pentru faptul ca nu face nimic concret. Doar daca esti fara maini, surd si orb, sau mut , dar astea toate la un loc, atunci nu ai putea sa ajuti, in rest sunt scuze de doi lei, care nu tin. Sa nu credeti vreo clipa ca Dumnezeu e impresionat de rugaciunile voastre daca Il trimiteti pe El in loc sa mergeti voi cand puteti sa faceti asta, e o pierdere de vreme, Dumnezeu se uita cu jale la rugaciunile astea. Stiu ca exista un razboi spiritual, dar dupa ce ne-am luat la tranta cu puterile intunericului, mergem sa stapanim tara, nu stam si ne rugam o suta de ani cand de fapt trebuie sa punem in practica trimiterea lui Isus.


Lupta cu gandurile murdare!

Nu stiu de ce scriu acest articol acum, nu e o preocupare a mea actuala, dar simt ca trebuie sa scriu despre acest subiect. Fiecare dintre noi avem de luptat cu gandurile, cu ispitele care vin la nivelul gandurilor, acolo se plamadeste pacatul care urmeaza sa fie infaptuit, daca reusim sa omoram acele ganduri, am castigat batalia cu pacatul.

Cu multi ani in urma, am avut o lupta teribila din punctul asta de vedere, si cum la biserica nimeni nu te invata lucruri practice a trebuit sa ma dau cu capul de pereti pana am descoperit intr-un final epuizata de lupta pe care o duceam, cum sa fac ca sa biruiesc la nivelul gandurilor. Biblia imi spune sa facem gandurile noastre rob ascultarii de Hristos. Ok, bun sfat dar cum fac lucrul asta practic? Eram bombardata pur si simplu de diavol cu ganduri dintre cele mai mizerabile si nu stiam cum sa fac fatza, dar dintr-o data am descoperit ceva ce mi-a schimbat viata radical.

Sti ce am inceput sa fac? Am luat fiecare gand pe rand si cu imaginatia mea, l-am impachetat, l-am luat si l-am dus la crucea lui Isus. Mi-am imaginat tot acest proces, am transferat pur si simplu gandul din capul meu la crucea lui Isus, mi-am imaginat cum iau gandul din mintea mea si il duc la crucea lui Isus si il las acolo jos la poala crucii, Si cum gandurile veneau continu, o perioada asta a fost ocupatia mea principala, sa iau gandurile unu cate unu si sa le duc pe rand la crucea lui Isus.

In momentul in care lasam gandul la crucea lui Isus, ma simteam libera, ceva se intampla inlauntrul meu. Am hotarat sa nu mai las nici un gand strain de voia lui Dumnezeu sa stea in mintea mea nici macar o secunda, ci in momentul in care apare, il impachetez cu mintea mea si il duc urgent la crucea lui Isus si il las acolo. Dupa o vreme gandurile acelea au devenit mai rare si pur si simplu am simtit ca am avut una din cele mai mari biruinte in umblarea mea cu Dumnezeu.

Apoi am combinat acel transfer al gandurilor la cruce, facand gandurile rob ascultarii de Hristos, cu versetele din Evrei 4:15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Daca Isus a fost ispitit in toate ca si mine, Il pot striga in ajutor, El ma intelege, stie mecanismele prin care pot invinge ispita, stie cum mintea mea cloceste anumite lucruri si mai ales pentru ca imi promite ca voi fi ajutata in vreme de nevoie, pot apela cu incredere la ajutorul Lui.

Practic cum am facut? Vine gandul, ispita, de orice fel, si nu o las sa cloceasca in mintea mea, ci imediat, in fractiunea de secunda urmatoare, il strig pe Isus, El stie exact ce se petrece in mintea mea si nu mai am timp sa ii tot explic ce si cum, eu vreau sa scap intr-o fractiune de secunda de gandul respectiv. Pur si simplu, ma lupt cu mine si strig inlauntrul meu: Isuuus, ajutor.

Am descoperit asta cu ani in urma si aceeasi tactica o folosesc si acum cand vin ganduri care nu trebuie sa stea in mintea mea, strig dupa Isus, uneori fara sa scot un sunet, e un strigat al inimii mele, si e extraordinar, de fiecare data, dar de fiecare data simt ca nu Il strig in zadar, si simt cum ma ajuta intr-o secunda sa scap de gandul respectiv.

E o tactica care mi-a adus biruinta in 100% din situatii, de fiecare data cand am aplicat-o a mers perfect. Cand Il chem pe Isus in ajutor, imi da ajutor, cand Ii strig Numele, ceva se intampla, nu Il strig degeaba. E minunat sa iti poti pastra mintea curata! Daca te confrunti cu esecuri in lupta cu gandurile aiurea, incearca ce ai gasit scris  in acest articol. Fi binecuvantat/a!


Viata condusa de toane vs Viata condusa de scopuri

Cine stie sa faca bine si nu face savarseste in pacat. Iacov 4:17

Nicaieri in Biblie nu o sa gasesti ceva de genul: cine are chef, cine simte ca vrea, cine e entuziasmat, cine are determinare, cine are motivatie, acela sa faca binele. NU. Biblia ne spune ca daca stim sa facem un bine, daca ne duce capul sa il facem si din diverse motive nu il facem, am pacatuit, daca stim ca fratele nostru are o problema si putem sa il ajutam dar din lipsa de chef, din lipsa de entuziasm, din lipsa de toana favorabila, nu ajuti, savarsesti un pacat.

Crestinul nu traieste prin toane, prin simtiri, ci prin credinta, el nu se calauzeste dupa dispozitia pe care o are, ci actioneaza si ajuta pentru ca stie ca asta e menirea lui, chiar daca il doare capul in ziua aia, chiar daca e deprimat, undeva in adancul inimii lui stie ca Isus in locul lui ar fi ajutat si pentru ca el e urmasul lui Isus sare in ajutorul celor care au nevoie.

Cel care ajuta doar cand are chef, si se ghideaza dupa simtiri, acela isi hraneste firea, face doar ce vrea firea, e condus de fire. Umblarea cu Isus implica moartea fata de fire, implica urmarea lui Isus care atunci cand a trebuit sa moara pe cruce in gradina Ghetimani, fiind sub presiune a spus: „Tata, daca este cu putinta, departeaza dela Mine paharul acesta. Totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu”. Strans in menghina Isus a intrebat daca nu exista totusi posibilitatea de a scapa de chin, dar din dragoste a acceptat voia lui Dumnezeu.

Isus nu avea dispozitia, dorinta maxima de a muri, nu i-a placut suferinta, a incercat, a intrebat daca nu cumva exista alta solutie, dar dincolo de starea Lui sufleteasca a ales sa moara pentru ca asa a vrut Tatal. Voia Tatalui a fost voia suprema de care El a ascultat. Ce ar fi insemnat ca Isus sa se fi lasat condus de toanele momentului, de indispozitia de moment, de suferinta Lui si sa refuze sa ajute omenirea sa ajunga la mantuire?

Multi, prea multi se roaga ca Domnul sa lucreze prin ei intr-un mod deosebit, dar nu fac lucrurile care sunt in preajma lor. Dumnezeu le-a dat de lucru in preajma, sa incurajeze, sa ajute, dar pentru ca toanele de moment nu sunt foarte favorabile, nu fac ceea ce ar trebui sa faca, dar asteapta marea lucrare a lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios in lucrurile mici nu iti vor fi incredintate lucrurile mari. Daca nu faci ce trebuie cu lucrurile din preajma, nu vei face ce trebuie daca vei fi aruncat intr-o lucrare in alta parte. Noi incercam sa Il fentam pe Dumnezeu dar El nu isi va risipi lucrarea cu tine daca nu stii sa renunti la tine, sa iti iei crucea si sa ajuti pe cel de langa tine, care e acum langa tine, te vei invarti ca poporul Israel 40 de ani in pustie, in cerc, si nu vei progresa in veac.

Garantat nu vei primi lucrurile mari daca nu vei absolvi scoala lucrurilor mici.

Principiul conform caruia fac numai ce vreau, ce simt, ce am chef, e un principiu venit din lume, poti vedea la tv nenumarate emisiuni in care inima omului si toanele ei sunt inaltate si considerate ghidul suprem in umblarea de zi cu zi, insa noi nu am fost chemati la haos, la a ne ghida dupa mofturile inimii noastre, noi am fost chemati sa ne ghidam dupa inima lui Isus care nu e schimbatoare, care e la fel din vesnicii in vesnicii.

Atletul se supune unor reguli ca sa ajunga la performanta, crestinul la fel trebuie sa moara fata de toanele lui, sa se antreneze, sa refuze a merge la fiecare „petrecere”, sa renunte sa „manance” orice, sa renunte la toanele de a nu se antrena, sa stie care e telul, viziunea, scopul vietii si sa dea totul pentru asta.
Daca te lasi la cheremul toanelor si chefului, vei culege haos.


Breaking news

IN IAD SE POATE AJUNGE DIN CAUZA INDIFERENTEI

Matei 25:
41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine.”
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?”
45. Si El, drept raspuns, le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.”


Mijlocirea

Matei 9:32 „……… iata ca au adus la Isus un mut indracit..”

Peste tot in lucrarea lui Isus pe pamant putem vedea ca bolnavii erau dusi de peste tot de oamenii de bine, la Isus sa fie vindecati. Imi si imaginez cum familia l-a dus pe cel bolnav la Isus, cum prietenii au mers si si-au luat prietenul bolnav pe sus ca nu cumva sa treaca Isus fara ca el sa fie vindecat, imi imaginez cum vecinii cu inima buna, au mers la vecinul lor bolnav si l-au luat cu pat cu tot si l-au dus la Isus sa fie vindecat. Era o nebunie in localitatea in care aparea Isus, se stia din celelalte locuri pe unde a umblat, ca Isus lasa satul, orasul fara bolnavi, pentru ca ii vindeca pe toti.

Cineva i-a dus la Isus, cineva a intervenit pentru ei, cineva a mers in numele lor la Isus. De multe ori boala il face pe bolnav sa nu mai aiba reactii, sa se complaca in sfarsitul tragic pe care il asteapta, sa isi piarda speranta, si are nevoie de ajutor, are nevoie de sprijin, are nevoie ca celor din jur sa le pese si sa faca ceva pentru salvarea lui, sa se roage, sa vina la Isus in numele bolnavului si sa ceara vindecarea acestuia.

De multe ori bolnavul nu mai e in stare sa se roage, si are nevoie ca cineva sa mijloceasca pentru el, de multe ori bolnavul nu e in stare sa iasa din casa si sa mearga pe ulita pe care trece Isus si are nevoie ca tu si cu mine sa mergem la el si sa il ridicam cu pat cu tot daca e cazul si sa Il ducem la Isus.

Ma gandesc ca atunci cand Isus a spus: duceti-va de la Mine ca am fost bolnav dar nu ati venit pe la Mine, s-a gandit si la faptul ca El putea fi in oras, dar nimeni nu a mers la cel bolnav sa il viziteze, sa ii aduca la cunostinta ca Isus e prin preajma si poate fi vindecat, se gandea ca nimeni nu s-a dus la bolnav sa il ia cu pat cu tot si sa il duca la El sa fie vindecat. Isus a fost disperat in a face bine, in a vindeca si elibera, si orice impediment ar fi avut in directia asta l-a infuriat, gandindu-se ca cei bolnavi stau singuri in casele lor si cei sanatosi nu fac nimic pentru a-i aduce in prezenta Lui ca sa fie vindecati.

Aici avem cateva exemple de oameni care au salvat viata celor bolnavi aducandu-i la Isus, mijlocind pentru ei in fata lui Isus.

Matei 8: 5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga 6. si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog si se chinuie cumplit.” 7. Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
Matei 8:16. Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tamaduit pe toti bolnavii,
Matei 9:2. Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: „Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!”
Matei 9:18. Pe cand le spunea Isus aceste vorbe, iata ca a venit unul din fruntasii sinagogii, I s-a inchinat si I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mainile peste ea, si va invia.”
Matei 12:22. Atunci I-au adus un indracit orb si mut; si Isus l-a tamaduit, asa ca mutul vorbea si vedea.
Matei 15:22. Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”
Matei 17:14. Cand au ajuns la norod, a venit un om care a cazut in genunchi inaintea lui Isus si I-a zis: 15. „Doamne, ai mila de fiul meu, caci este lunatic si patimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apa.
Marcu 2:3. Au venit la El niste oameni care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi.
Marcu 6:55. au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El.
Marcu 7:32. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie si L-au rugat sa-Si puna mainile peste el.
Marcu8:22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb si L-au rugat sa Se atinga de el.


Depresia lui Ilie (judecata)

Cum ar fi judecat oamenii din afara, depresia lui Ilie… „Da, acuma i-a venit randul, se credea mare si sfant, s-a ingamfat, l-a pedepsit Dumnezeu, Dumnezeu nu lasa sa ii fie luata slava. Ooo dar cat de grozav s-a simtit omul asta, el era marele sfant, bine a facut, asa, bravo, sa zaca, sa sufere, se credea mare si destept. Vedem acuma cu totii unde l-a dus prea multa sfintenie. Si noi suntem oamenii lui Dumnezeu, Ilie putea sa o lase mai moale cu macelul proorocilor lui Baal, bineinteles ca nu suntem de acord cu inchinarea la idoli, dar nici chiar asa, sa omori pana nu mai poti. Acuma Ilie plateste, sa plateasca, ca are ce plati, noi i-am spus sa o lase mai moale dar el nu si nu, cica Dumnezeu i-a cerut sa fie atat de revolutionar, acuma sa il vedem, a venit randul lui”

Cam asa ar fi judecat fratii si surorile lui Ilie, depresia acestuia, daca Ilie ar fi in aproape orice biserica din jur la care te-ai putea uita, o judecata care nu are nici o legatura cu realitatea, dar o judecata pe care o poti auzi de fiecare data cand un om a lui Dumnezeu trece printr-o situatie mai grea.

Ceva asemanator au facut si ar face multi cu Isus ajuns pe cruce intr-o suferinta fara margini: „da-te jos de pe cruce daca poti, ai zis multe ai facut multe, hai da-te jos daca te crezi atat de puternic, ai zis ca recladesti templul in trei zile, smulge cuiele si da-te jos”

Gura lumii, de fapt gura pocaitilor mari prostii graieste uneori, prostii venite din lipsa de dragoste si intelepciune. Ilie nu a fost pedepsit de Dumnezeu cand a avut acea cadere, a fost atacat de cel rau, si avea nevoie de ajutor. Oamenii lui Dumnezeu nu sunt pedepsiti de Dumnezeu si din cauza asta ajung in depresie si  deznadejde, ci sunt atacati de diavolul care ii uraste din toata inima,  pentru ca ii strica planurile, si cei din jur daca au intelepciune, vad lucrurile asa cum sunt si sar in ajutorul omului lui Dumnezeu pentru a-l ajuta, pentru a-l sprijini si tine in brate pana ii trece criza existentiala.

Din pacate asa e la noi, una doua, orice necaz e pus pe seama lui Dumnezeu, Dumnezeu a pedepsit, Dumnezeu a dat ce merita omul, Dumnezeu pana la urma a adus blestemul desi toti stim ca El este sursa binecuvantarilor si diavolul este cel care fura, distruge si omoara.

Ilie a fost ajutat de Dumnezeu, nu a fost pedepsit de Dumnezeu, diavolul a fost cel care l-a atacat si i-a indus gandul ca moartea e singura solutie, si atat de mult a fost apasat de diavol de acest gand incat Ilie a uitat de toate minunile pe care le-am insirat in articolul precedent, pe care Dumnezeu le-a facut prin el.
Asa ca atentie la judecata pe care suntem tentati sa o aruncam asupra altora in binecunoscutul spirit romanesc.


Invatati-va sa faceti binele

Isaia 1:17 – Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva.
Invatati-va, educati-va, deprindeti-va, antrenati-va sa faceti binele. Daca nu sunteti nascuti cu intuitia de a face bine, daca nu aveti nativ mecanismul care sa se declanseze la vederea nevoilor din jur, construiti-va mecanismul, daca nu stiti, invatati, daca nu ati fost educati in directia asta, autoeducati-va, daca ati fost invatati exact contrariul, dezinvatati-va de a fi nepasatori, si invatati-va sa fiti saritori, cu initiativa, dezvoltati-va latura asta.

Vezi saracul si nu reactionezi, nu sti sa ajuti, invata, invata de la Isus, invata din Cuvant, invata de la cei care stiu sa ajute, INVATA. Nu astepta ca in timp ce lenevesti si nu faci nimic, in timp ce nu faci nici un efort pentru a invata, brusc sa te trezesti o masina de ajutorat, asta nu se va intampla niciodata, invata, progresiv, dezvolta-te in a ajuta, si treptat vei ajunge o masina de ajutatorat sarind in ajutorul celor cu diverse nevoi.

Cauta dreptatea, du-te la orfan, du-te la vaduva si apara-i, apara-i impotriva saraciei, fi alaturi de ei, apara-i impotriva depresiei si singuratatii, zambeste-le, da-le un telefon, cauta sa le faci dreptate in fata soartei crude, fata de care noi crestinii ne resemnam ca niste fraieri pentru ca uitam cine suntem, noi nu avem o soarta cruda ci avem o speranta, un viitor, o nadejde, promisiuni ale lui Dumnezeu; ajuta-i sa vada lucrurile astea.

Nepasarea, ignoranta si comoditatea, parca au fost inventate de pocaitul roman, care sta si asteapta pară mălăiaţă in gura la Nătăfleaţă, el vrea sa fie ajutat, dar nu care cumva la randul lui sa ajute, el vrea sa fie dreptate in lume, dar nu sare niciodata sa faca dreptate celui asuprit, el vrea  sa i se faca bine, dar el habar nu are sa faca bine, si nici macar nu invata desi Biblia pocaitului spune sa invatam sa facem bine.

Invata sa faci binele frate, invata sa faci binele soro, inteleg ca nu ai fost invatat asta nici de mama, nici de tata, nici de popa, nici de prieteni, inteleg ca asta e moda, sa iti vezi de propriile treburi si sa pari un om cumsecade, dar daca nu inveti sa faci binele, se pare ca o sa ai o problema majora. DUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI! CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!

Articole cu teme asemanatoare: Duceti-va de la MineNepasarea si indiferenta-pacat? , Despre nepasare (1) Despre nepasare (2)


Cine este de vina?

saracieDaca exista saraci printre noi, printre fratii si surorile noastre in Hristos, nu este nici vina statului, guvernului, si in multe cazuri nici vina celor in cauza. Pentru ca daca tu sau eu ne-am fi nascut in familia in care s-au nascut ei, daca am fi mostenit blestemele si legaturile demonice pe care le-au mostenit ei, daca am fi avut parte de circumstantele din viata lor, nu ne-am fi descurcat cu nimic mai bine, sau poate nici nu am mai fi in viata, pentru ca am fi clacat. Daca ne-ar fi fost ucisa vointa de  a mai face ceva cu viata asta, daca nimeni nu s-ar fi ocupat de sufletul nostru, daca ne-ar fi lovit depresia aia crancena, daca ne-ar fi lovit boala tot crancena, cu nimic nu ne-am fi descurcat mai bine.

Asa de pe margine, asa fara sa fi purtat bagajul de probleme pe care l-au purtat ei, e usor sa dam sfaturi, e usor sa spunem ca noi am face altfel, ca noi am schimba asta , asta si asta, dar daca pentru 5 minute am ajunge in locul lor cred ca ne-ar pieri cheful de sfaturi, profesia de „prieten a lui Iov” este una foarte raspandita si lejera, nu costa nimic. Si concluzia la care am ajuns este ca daca in randul poporului lui Dumnezeu sunt saraci, de vina e comunitatea aceea de crestini din care acestia fac parte.

Ca de obicei stiu ca exista exceptii despre care nu voi vorbi acum, dar in mare masura nepasarea crestinilor duce la adancirea si mai mult in saracie si disperare a celor saraci si disperati. Nu guvernul e de vina, nu situatia economica e de vina, din cate stiu nu suntem in Africa, nu suntem chiar lipiti pamantului de saracie, vad ca bisericile (cladirile) sunt bine dotate, au de toate, arata bine, si se fac investitii foarte mari in ziduri.

Ciudat este ca in Matei 25:34-46 nu ni se spune ca Dumnezeu o sa ne intrebe cate biserici (cladiri) am zidit, ci daca am fost sau nu sa vizitam puscariasii (la propriu si la figurat), daca am fost la bolnav sa il intrebam daca mai poate, daca am imbracat si hranit pe cel sarac, pe Dumnezeu il intereseaza oamenii. Stiu ca multor saraci daca le dai bani ii risipesc aiurea, nestiinta de a administra banii i-a adus pe unii in situatia in care sunt, dar s-a inventat mersul la cumparaturi, asa nu o sa poti sa ii acuzi ca au baut painea si ca au fumat carnea, te duci si cumperi ce crezi ca e de trebuinta pentru om si gata, problema s-a incheiat. Omul mananca si se satura, nu mai umbla jegos si te bucuri si tu, si el si Dumnezeu. Ii condamnam pe ei ca nu stiu sa isi administreze banii, dar daca am avea un pic de intelepciune si inventivitate am putea evita nestiinta lor sau prostia de a risipi ceea ce le este daruit.

Mi s-a intamplat de cateva ori ca judecata mea sa fie una eronata iar voia lui Dumnezeu de fapt sa fie alta. Am judecat furata fiind de aparente si am crezut ca nu trebuie sa ajut o anumita persoana, iar Dumnezeu m-a facut sa inteleg ca inima Lui simte altfel pentru acea persoana, si nu am putut decat sa imi fie rusine ca am actionat orbita fiind de legea dreptatii omenesti cand de fapt trebuia sa actionez bazandu-ma pe legea dragostei. De prea multe ori ne credem destepti si venim cu o multime de argumente pentru a ne justifica lipsa de dragoste, lenea de a sluji si ajuta, iar pe Dumnezeu nu Il intereseaza scuzele noastre.