ROSE

Posts tagged “blandete

Give me a break cu ecumenismul!

271_ecumenismCe se intampla daca un crestin se intalneste cu un budist? Stim toti ca budistul se inchina la Buda iar crestinul la Isus. Sa presupunem ca cei doi ajung la discutii aprinse despre religie si ar intervenii un filosof crestin roman, la ce credeti voi ca i-ar indemna? Bineinteles ca la ecumenism. Si crestinul in multe cazuri in loc sa declare Numele lui Isus si sa Il lase pe Duhul Sfant sa demonstreze El care e adevaratul Dumnezeu, din pacate va pleca capul lovit fiind de ecumenism in ceafa.

Doar nu conteaza la urma urmei cui te inchini, un singur Dumnezeu exista dar fiecare il percepe cum vrea si asta e, un ghiveci la nivel cosmic. Ma gandesc ca si budistul e un budist de doi lei daca accepta si varza si capra, adica ecumenismul care la urma urmei este o incercare extraordinar de smechera a diavolului de a prostii oamenii inteligenti, cei care adora toleranta, dar nu toleranta bazata pe dragoste, ci toleranta in spatele careia isi ascund necunoasterea si trairea in fire. In loc sa plece capul sa recunoasca ca nu intelege mai nimic, ecumenicul filosof umbla cu capul pe sus dorind sa fie apreciat pentru ca el nu da in cap nimanui, el este pacifist, intelegator, tolerant, ce mai…. e bun ca painea calda. Nu conteaza ca prin ecumenism, crestinul face niste compromisuri de te doare capul instant cand auzi, conteaza pacea mondiala, conteaza sa ne periem pe crestet toti pe toti ca sa fie armonie, sa convietuim in buna vecinatate.

Simon cel care vroia si vrajitorie si Duhul Sfant ar  fi un exemplu de ecumenic din Biblie dar Petru cred ca a fost foarte concret cand i s- a adresat (Fapte 8), Petru nu era ecumenic, el era urmasul radical a lui Hristos. Simon vroia si crestinism si vrajitorie, doar era magie alba nu facea nimic rau, distra oamenii, le facea bine, si Dumnezeu face bine oamenilor, ce rau este in a imbina lucrurile?

Arata-mi un ecumenic in Biblie. Ti se pare Pavel cumva unul dintre ei? Sau Petru? Sau Ioan Botezatorul? Ti se pare ca Isus a facut vreun compromis, s-a balacit in ape tulburi. Ti se pare ca Vechiul Testament ar da vreun exemplu de ecumenism? In Vechiul Testament au fost nenumarate incercari de ecumenism, adica oamenii au incercat sa se inchine cand lui Dumnezeu cand lui Baal, cand altor idoli, si Dumnezeu a fost atat de lipsit de ecumenism incat stim cu totii care a fost rezultatul.

Nu sunt de acord cu inchizitia, stati linistiti, dar ecumenismul mi se pare o prostie majora. Dragostea lui Dumnezeu nu este ecumenica, dragostea lui Dumnezeu o putem vedea clar manifestata in umblarea lui Isus pe pamant, dragostea lui Dumnezeu iarta, vindeca, elibereaza si este una foarte radicala, fara compromisuri. Ecumenismul starneste gelozia lui Dumnezeu, ori esti crestin si umbli dupa invatatura Bibliei ori nu. Nu exista zona gri, ecumenismul e imbracat in haine gri, cei gri nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu, doar cei albi, cei care traiesc radical dupa invatatura lui Hristos si nu Il tradeaza cu alti dumnezei.

Vad ca la noi in Romania, daca esti filosof, scriitor, si crestin (din nastere), esti automat ecumenic, si esti cool. Cand ai spus ca esti ecumenic, toata lumea cade in şpagat de admiratie, uite tolerantul, uite pacifistul, uite omul bun. Cum am spus in titlu, Give me a break, fi ecumenic atunci, dar nu mai poti sa spui ca esti crestin. Nu vreau razboi intre religii, Biblia ne indeamna la pace, dragoste, dar nu una bolnavicioasa plina de pacat si compromis, ci una sfanta.

Isus a iubit femeia prinsa in preacurvie si a iertat-o, a eliberat-o de vina ei, dar i-a spus clar – du-te si nu mai pacatui, si femeia a fost de acord, nici Isus nici femeia nu au facut o mini conferinta a ecumenismului intre crestinism si prostitutie.  Poate nu inteleg eu bine cum stau lucrurile dar mie mi se pare ca ecumenismul este o infratire marsava cu diavolul, si putini isi dau seama ce fel de forte spirituale sunt promovate prin aceasta miscare..

content_img.2607.imgSi  acum sa mergem si mai aproape de miez, ce spuneti de ecumenismul dintre cultele evanghelice? Cred ca ecumenismul nu e tot una cu adevarata toleranta a lui Isus, Isus nu a fost tolerant cu ereziile, nu a facut congresul ecumenicilor nici macar cu fariseii si carturarii, le-a spus in fata lucruri pe care orice ecumenic in viata le-ar cataloga ca fiind de neconceput. Isus nu a fost ecumenic, fratilor ecumenici, El a stiut care e voia Tatalui si nu a acceptat nimic mai putin de atat. Cand a fost omorat, ar fi putut sa mai lase de la El si ar fi putut scapa daca ar fi impacat si varza si capra, dar a fost radical, cand oamenii L-au acuzat ca lucreaza cu Belzebul, nu a dat dovada nici macar o secunda de ecumenism, le-a spus clar, voi Il blasfemiati pe Duhul Sfant prin care lucrez Eu si care face minuni, iar acest pacat nu va va fi iertat. Aoleu, si atunci eu ce sa fac, sa urmez exemplul lui Isus si sa spun lucrurile pe nume, sau sa devin ecumenica si sa ma cred mai pacifista ca Isus insusi. Noi oamenii am distorsionat si falsificat totul inclusiv dragostea, pacea, blandetea, le-am dat o doza puternica de lasitate si compromis dar am pastrat eticheta.

Sunt foarte multi pocaiti care au mintea plina cu filosofiile lumii acesteia, se simt grozvi daca au citit cartile marilor filosofi care in majoritatea lor nu au trait si nici nu au propovaduit o credinta crestina biblica ci una care imbata auzul, si starneste intelectul la a lucra, o invatatura dupa placul multimii, una care sa nu genereze un pret prea mare de platit, care sa nu aiba de a face cu moartea fata de sine, ci cu cat de mult te duce capul sau nu. Ma uit la marii filosofi romani in viata, toti dar absolut toti sunt ecumenici pana in panzele albe, si sunt cititi si aprobati de prea multi oameni care teoretic se considera copii ai lui Dumnezeu. De ce oare? Pentru ca e o chestie si asta, sa te simti mare si grozav ca gandesti ca Liiceanu, Patapievici, Plesu, si mai nou Dan Puric. Nu stiu cat de gresit este sa ii citesti, desi mi se pare o pierdere de vreme, iti umplii capul cu ceva ce nu vine din Dumnezeu ci din intelepciunea lumii care de fapt este o nebunie pentru Dumnezeu.

Vad ca ma arunc in niste subiecte la care nu ma gandeam vreodata ca o sa ajung, dar pe mine ecumenismul ma scoate din sarite. Crestinul biblic nu are cum sa fie ecumenic, el trebuie sa fie plin de dragoste, pasnic, bland dar nu ecumenic. Eu nu sunt ecumenica, asta nu inseamna ca dau in cap celui care nu e de acord cu mine, puteti vedea pe blog la comentarii atitudinea pe care o am, dar ecumenica nu sunt si nu voi fi in veac. Exista o singura cale, fara compromisuri, fara zone gri, o cale radicala, o cale stramta si aceea e Isus Hristos.  E mult mai sanatos sa fii numit iesit din minti pentru Hristos, decat sa fi catalogat ca fiind ecumenic.



Duceti-va de la Mine…….

DUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI!

CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!

Nu ştiu cum eşti tu, dar pe mine m-au trecut fiorii când am copiat aceste cuvinte din Biblie. Întreaga filosofie de viaţă a lui Isus e bazată pe slujire, slujirea aproapelui. Cei care au venit înaintea Domnului şi făceau parte din a doua categorie, cei care au fost respinşi, aveau şi ei pretenţia că sunt ai lui D-zeu, au fost tare miraţi că li s-a spus: “duceţi-vă de la Mine”. Nu au înteles cum se poate aşa ceva, au cerut argumente, erau siguri că au dreptul la a moşteni Împărăţia cerurilor, erau membrii într-o biserică, cântau în cor, probabil că mulţi dintre ei se îndeletniceau cu predicarea Cuvântului, probabil că prin unii se faceau semne şi minuni dar…….. surpriză mare, D-zeu le-a spus simplu şi clar “duceţi-vă de la Mine”.

Bănuiesc că dacă pe vremea lui Isus ar fi fost telefoane şi internet, ar fi existat şi o fraza dedicate acestora. Probabil că Isus ar fi spus: Am fost bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi sunat să mă întrebaţi ce mai fac, să mă încurajaţi, să petreceţi timp cu mine, să mă faceţi să râd, să mai uit de probleme, am fost bolnav şi în temniţă şi nu v-aţi deranjat să îmi scrie-ţi un e-mail ca să mă înveseliţi, să mă faceţi să simt că sunteţi alături de mine în încercarea asta.

Nu e un lucru usor să te implici în a-i ajuta pe cei din jur, e un risc de fiecare dată, s-ar putea să fi interpretat greşit, s-ar putea ca în loc de un mulţumesc să primeşti altceva în schimb, s-ar putea ca la sfarşit să nu vezi nici un rezultat în urma eforturilor tale, dar voia lui D-zeu nu se schimbă în funcţie de situaţie. Dragostea şi facerea de bine, bunătatea sunt roade ale Duhului Sfânt pe care trebuie să le trăim indiferent de circumstanţe, dacă nu vei vedea aici pe pământ rezultatul, sau răsplata, cu siguranţa că D-zeu nu se lasă dator, în cer o să rămâi surprins de tăvălugul de răsplată.

Dacă ai trecut prin încercări mai ales pe termen lung, probabil că ai remarcat cât de mult te poate ajuta o încurajare venita prin surprindere, un zâmbet, un cuvânt, un telefon, un mesaj din care să înţelegi că nu eşti singur. Şi poate ca ai observat că dacă ajungi să cerşeşti acest ajutor, efectul binefăcător al acestui ajutor se diminuează simţitor.

Isus NU a spus: Am fost bolnav şi în temniţă şi am tot strigat după ajutorul vostru şi nu l-am primit. Nu! De fapt Isus vrea să spună: “Voi aţi ştiut că eu sunt bolnav, şi că sunt în temniţă, dar nu v-aţi deranjat să veniţi pe la mine, să mă ajutaţi. O dată, după multe insistenţe, aţi venit să mă vedeţi mi-aţi adus o ciocolata şi un suc şi gata, “v-aţi făcut datoria”, doar că eu aveam nevoie de prieteni pe termen lung, ciocolata şi sucul acela au ţinut o zi, dar problemele mele au ţinut ani de zile; aveam nevoie de un telefon la cateva zile, iar în momentele în care mă simţeam foarte rău, de un telefon în fiecare zi, sau la fiecare 2 ore, aveam nevoie de vizitele voastre cât mai des, aveam nevoie de zâmbetul vostru, de încurajările voastre frecvent, dar voi nu aţi înţeles asta nici măcar după ce v-am spus că am nevoie de ajutorul vostru.

Dacă ştii că cineva are nevoie de ajutor nu aştepta ca acel om să vina la tine să îţi ceară ajutorul, ia-l prin surprindere şi ajută dacă poţi. Sunt unii oameni care profită de boala sau problema lor şi manipulează pe cei din jur, dar sunt oameni care suferă de bun simţ şi nu se vaită, s-ar putea să rabde la infinit în singurătate fără să îşi strige durerea, care într-un fel sau altul sigur se va vedea pe faţa lor sau în comportamentul lor, dar nu vor să deranjeze pe nimeni cu disperarea lor. Dacă îţi dezvolţi preocuparea pentru a ajuta pe cei căzuţi, o să observi asta pe feţele lor şi îi vei lua prin surprindere oferindu-ţi sprijinul fără ca aceştia să ţi-l fi cerut. Oare ştii ce impact poate avea asupra lor un ajutor venit din senin, de la un frate sau soră sau prieten care sesizează că e dărâmat, că duce o povară prea grea pt el?????? Oare ştii ce efect poate avea hotărârea ta de a ajuta fără să ţi se fi cerut ajutorul???? Oare ştii că poţi scoate omul din groapă cu un telefon dat prin surprindere, doar pentru că te-ai gândit că el sau ea are nevoie de încurajarea ta?? Oare ştii că poţi “învia pe cineva din morţi” cu o îmbrăţişare pe care nu ţi-a cerut-o, deşi şi-o dorea, dar din prea mult bun simţ nu vrea să deranjeze pe nimeni cu durerea lui???

D-zeu a pus în preajma noastră oameni de care trebuie să avem grijă, prieteni de care trebuie să avem grijă, necunoscuţi de care trebuie să avem grijă. Trebuie să avem grijă unii de alţii , pentru că dragostea a fost scopul pentru care D-zeu ne-a creat. Biserica e un loc în care toate problemele ar trebui să îşi găsească rezolvare, în care slujirea să fie necondiţionată şi niciodată una venită în urma cerşitului


Mila – o pacaleala?????

Mulţi oameni au impresia că dacă le este milă de cel în probleme, e suficient, au impresia că sentimentul de milă e suficient ca sa poată să spună că şi-au făcut datoria. Doar mila în sine nu valorează nimic, dacă mila nu e învăluită de dragoste şi dacă nu duce la fapte concrete, sentimentul acela e doar o păcăleală. Această milă care rămâne doar la nivel de sentiment şi nu duce la nimic concret, e de fapt o minciună diavolească, care ne face să credem că avem un suflet atât de bun şi curat, doar ne este milă de x şi y care trec prin încercări, suntem în stare să vărsăm şi o lacrimă dar e prea mult să întindem o mână de ajutor.

Incredibil dar MILA nu este o roadă a Duhului Sfânt……. !!! Ştiu că este greu de crezut, dar Galateni 5:22 spune “Roada Duhului dimpotrivă este: DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINCIOŞIA, BLÂNDEŢEA, ÎNFRÂNAREA POFTELOR.

Isus a fost însufleţit de dragoste bazată pe compasiune şi milă faţă de cei în nevoi, şi le-a slujit prin fapte. Nu am găsit nicăieri în Bibie vreun caz în care Isus să stea undeva şi să plângă de mila cuiva dar să nu intervină în a-l ajuta. Avem obiceiul de a ne făli, de a ne mândri cu acest sentiment aparent nobil, dar care nu are nici o valoare dacă nu e însoţit de fapte, de fapte de slujire. De câte ori nu ai auzit pe cineva spunând : vai, mi-e aşa de milă de fratele sau sora asta….îmi rupe inima, nici nu pot să mă gândesc la cât de greu e încercat, vai, vai , şi iar vai. Dacă e doar atât, cine are de câştigat din toată telenovela asta a milei ???

Isus NU a spus: Duceţi-vă de la mine, căci am fost flămând şi nu v-a fost milă de mine în adâncul vostru, mi-a fost sete şi nu v-a fost milă de Mine, am fost străin şi nu v-a fost milă de Mine, am fost gol şi nu v-a fost milă de Mine, am fost bolnav şi în temniţă şi nu v-a fost milă de Mine”

Isus a vorbit de fapte, nu de sentimente înduioşătoare care dacă ramân doar la nivel de sentimente nu valorează nici doi lei. Unii dintre noi am fi fericiţi ca mila să fie o roadă a Duhului Sfânt, dar uite că nu e, în locul milei e trecută de exemplu: FACEREA DE BINE…care e o acţiune, ceva concret, sau CREDINCIOŞIA în a ajuta oricât de mult timp e nevoie de ajutorul tău, sau ÎNDELUNGA RĂBDARE când cel pe care îl ajuti devine cam enervant din cauza problemelor pe care le are, sau BUCURIA şi BUNATATEA care teoretic ar trebui să însoţească slujirea noastră.

Mila poate deveni o unealta foarte sireata a diavolului…….Milosilor din toata lumea, vegheati, doar cu mila nu se intra in Imparatia lui D-zeu. Mila fara fapte este moarta.