ROSE

Posts tagged “bun simt

Scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma

Exista doua tipuri de oameni care folosesc scuzele in mod excesiv. Prima categorie o face din teama iar cealalta categorie dintr-un motiv pur egoist.

Sunt unii oameni care desi nu gresesc foarte des, isi cer scuze mai tot timpul, pentru ca se simt complexati, nu au incredere in propria persoana, se tem ca nu cumva sa fi spus ceva gresit, sunt traumatizati de te miri ce si au senzatia ca gresesc si cand nu gresesc si daca omul are si o doza puternica de bun simt, o sa te saturi auzindu-l scuzandu-se, dar se trece cu vederea pentru ca omul se teme sa nu te fi deranjat chiar si cand nu te-a deranjat, se teme sa nu te fi indispus chiar si cand nu te-a indispus.

In schimb a doua categorie e manata de egoism pur. De ex, stiu bine ca te deranjeaza o chestie, dar nu ma sfiesc sa o fac, ca apoi sa ma spal pe maini cu un mare si libidinos : scuza-ma te rog, iarta-ma te rog. Si unora le merge, mult si bine, daca intalnesc un om ca mine in trecut, care nu riposta, crezand ca omului chiar ii pare rau. Acuma nu mai cred ca ii pare rau, sau daca ii pare rau, eventual ii pare rau ca ii spun adevarul in fatza si se afla intr-o situatie neconfortabila, da nicidecum nu ii pare rau ca mi-a tocat nervii. A stiut din start ca nu imi place o chestie, si daca ii pasa de mine nu ar fi facut chestia aia, dar pentru ca i-a pasat doar de el, din comoditate sau chiar rautate, a facut-o ca sa se simta el bine, necontand ca mie mi-a stricat ziua, ca apoi sa repare lucrurile printr-un „sincer” scuza-ma.

Cred ca omul innoit de Hristos, ar trebui sa foloseasca destul de rar acest: „scuza-ma”, nu pentru ca nu ar trebui sa recunoasca cand a gresit, ci pentru ca nu ar trebui sa greseasca atat de des, incat de dimineata pana seara sa fie un recital de: „scuza-ma”, „imi pare rau”. Eu nu mai cred in sinceritatea acestui „scuza-ma” cand vad clar ca e o chestie de care stiai foarte bine ca ma va deranja dar totusi ai facut-o. Ok, trec cu vederea ca nu am alta alternativa, in secunda numarul doi poate am si uitat ce ai facut, dar nu o sa inghit pacaleala acestui „scuza-ma”. O sa te consider eventual foarte tupeist, te voi ierta, dar tot parerea asta o sa o am despre tine. Si nu ma refer la faptul ca gresesti si tu odata, de doua ori, de trei ori, ci ma refer la stilul asta de viata, toata ziua:  scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma, sorry, sorry, nu am vrut, din greseala, n-a fost intentinat, imi pare rau.

Acuma nu spun lucrurile astea din pozitia de imaculata Rose, care pluteste in sfera perfectiunii. O spun doar din pozitia unui om normal care face si el gafe, dar care se gandeste ca a fi crestin fara bun simt, seriozitate si respect fata de ceilalti e ca si cum te-ai lua de gat cu Iacov in incercarea de a-i demonstra ca tu ai credinta fara fapte.


Cateva reguli de bun simt elementar

reguliCand ai parte de un eveniment fericit, si cel de langa tine tocmai are parte de un eveniment nefericit, ar fi inteligent din partea ta sa nu incepi sa iti fluturi bucuria in fata lui, nu de alta dar Biblia ne invata sa plangem cu cei ce plang.

Cand tu esti sanatos si langa tine sunt oameni bolnavi, ar fi minunat sa nu incepi sa te lauzi in fata lor ca esti sanatos.

Cand vizitezi un bolnav, daca ai putea sa nu ii povestesti cum X a murit in chinuri groaznice dupa ce a avut simptome asemanatoare, ar fi deosebit de minunat. Daca nu sti, iti spun eu, nu asa se incurajeaza oamenii, macar taci daca nu stii sa incurajezi.

Cand tu ai bani si langa tine sunt oameni care nu au, ar fi intelept sa nu incepi sa iti numeri banii in fata lor doar ca sa arati cat de grozav esti. Ori le cumperi si lor ceva ori tineti portmoneul in buzunar.

Cand tu cel cu 5 facultati esti pus fata in fata cu cel care nu are nici bacalaureatul, ar fi minunat daca nu ai incepe sa enumeri facultatile pe care le-ai absolvit ca sa se vada cat de grozav esti, mai ales ca s-ar putea ca cel fara bac sa stie mai multe decat tine si la urma urmelor tu esti cel care o sa plangi. .

Daca tu ai haine de firma si cel cu care vorbesti isi ia haine de la second hand, daca ai putea sa nu te mai lauzi ca ale tale sunt de firma ar fi grozav.

Cand tu cel cu Mercedes, dai fata in fata cu cel cu Dacia, e suficienta realitatea cruda, fara sa te mai lauzi cat de confortabil e in masina ta. La urma urmei tot fiare sunt amandoua, nu are rost sa te lauzi ca fiarele tale sunt mai misto ca fiarele lui.

Daca tu ai o atmosfera placuta in familie si stai de vorba cu cineva la care e vesnic scandal, ar fi minunat sa nu ii mai dai si tu in cap spunandu-i cat de bine e la tine, mai bine pune umarul si ajuta-l, sprijina-l, nu ii fa in ciuda, povesteste altcuiva daca chiar simti nevoia sa povestesti, omul nu are nevoie sa se simta si mai umilit decat e.

Daca tie ti-e bine si celui de langa tine ii e rau, el nu are nevoie ca tu sa ii arati cat esti de superior, stie si vede  singur asta, nu il mai ingropa si tu, ridica-l, umileste-te, coboara-te la nivelul lui si taci din gura daca iti vine sa te lauzi, pur si simplu taci.


Ridica-te si umbla !

37489_82505Noi nu suntem urmasii culturii, nici urmasii bunului simt, nici urmasii filozofiilor, nici urmasii traditiilor ci suntem urmasii lui Hristos !

E timpul ca generatia aceasta de tineri sa fie o generatie care sa-L sarbatoreasca pe Isus in fiecare secunda, care sa apuce TOT ce inseamna Imparatia lui Dumnezeu. Cand spun tineri ma refer si la cei tineri  cu inima indiferent de varsta. Chiar daca urmasii traditiei, a filozofiilor, religiei vor fi revoltati de « profanarea » acestor percepte inventate chiar de ei, chiar daca vor arunca cu piatre in cei care Il imbratiseaza pe Isus si ii vor considera smintiti si nebuni, nu au decat sa se revolte, sa se supere, a venit timpul ca lucrurile sa se schimbe. Nu simtiti in aer ? E ceva nou, se intampla lucruri noi, nu se poate sa mai continuam la fel. E timpul unei generatii care sa traiasca radical pentru Hristos, nu calauziti de normele bunului simt, nici de obiceiuri, nici de teologie, nici de doctrina ci chiar de inima lui Isus, de ascultare profunda fata de Cuvantul lui Dumnezeu.

Sunt vremuri extraordinare, chiar daca nu foarte multi sunt constienti de aceasta, cred din toata inima ca suntem generatia care va avea parte de rapire, probabil ca ne mai desparte putin timp pana la accelerarea evenimentelor apocaliptice si mai cred ca suntem generatia care va prinde cea mai mare trezire pe care a vazut-o Romania de cand exista pe harta, si aceasta va fi nu prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Sfant.

Nu mai este timp de pierdut, trebuie sa ne separam de lumea aceasta in traire si sa ne punem deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta implica moartea fata de pacat, niciodata nu a fost si nu o sa fie usor sa mori fata de sine. Povestea ca viata de crestin te faca sa fii fericit non stop, ingerasi, zambete, bucurie continua, este o poveste pe care o credeam mai demult dar realitatea Bibliei si a umblarii efective cu Hristos mi-a demonstrat ca nu este asa. Tot ce pare a fi intr-un anume fel se prea poate sa nu fie asa. Aparenta este o regula de baza in lume si din pacate nu foarte usor  poti scapi de cursa aceasta, vazand dincolo, inspre taramul lucrurilor reale, unele invizibile pentru ochiul omenesc, dar vizibile prin ochii spirituali. Este de luptat, avem de luptat, avem de calcat in picioare domniile si stapanirile intunerecului care nu o sa se dea la o parte din fata unor crestini „papa-lapte”.

Stiu ca printre cei care cititi acest articol sunt destui pocaiti „papa-lapte”. Si eu am avut perioade in care am fost in felul acesta, dar nu mai pot sa fiu la fel, gata cu lălăiala si mimarea vietii de crestin, care inseamna urmas a lui Hristos. Ma rog ca Duhul Sfant sa te ia in primire si sa te scuture, sa te trezeasca din adormire, sa puna in tine un foc care sa nu se mai stinga niciodata, sa te ridici si sa umbli, sa lasi carjele la o parte, scaunul cu rotile si sa sari, sa fi viu, sa iti folosesti picioarele in a distruge imparatia intunerecului din preajma ta, sub picioarele tale e locul demonilor si a stapanirilor intunerecului.

TATA iti spune ca poti, TATA iti spune : « ridica-te si umbla, prin Isus ti-am dat puterea de a umbla, Duhul Sfant e acolo sa te calauzeasca in aceasta umblare, umbla…….nu mai sta tintuit locului, e nevoie de tine » Ar trebui sa revenim la conditia de copii, la sinceritatea si deschiderea pe care un copil il are si sa Il luam pe Dumnezeu in serios, daca El ne spune ca putem, atunci putem, daca El ne spune « arunca-te inainte prin credinta », atunci asta sa facem. Daca El are nevoie de noi ca sa purtam mireasma Imparatiei Lui in lumea aceasta atunci telul suprem al fiecarei vieti sa fie acesta, nu altul.


Sa astept sau sa nu astept…

art4„NU TREBUIE SA TE ASTEPTI LA NIMIC BUN DIN PARTEA CELOR DIN JUR…”

WHAT ?????

Ma tot gandesc daca acesta vorba raspandita printre noi este biblica sau nu. Eu cred ca nu. Probabil ca inca sunt naiva, dar Biblia mea descrie relatiile dintre oameni ca fiind bazate pe dragoste iar daca cei de langa tine sustin ca tin la tine si ca te iubesc, ar fi gresit oare sa asteptam lucruri simple, bun simt, ajutor, sustinere ?

Oare intr-o relatie de prietenie este gresit sa astepti de la celalalt sa te incurajeze, sa fie alaturi de tine cand ti-e greu sau cand ti-e bine, este gresit oare sa te astepti de la prieteni sa fie corecti fata de tine, sa te respecte ? Este oare nebiblic si gresit sa te astepti ca cei din familie sa iti fie aproape si sa te pretuiasca ? Este gresit sa te astepti de la fratii si surorile in credinta sa se comporte cu tine cu bunatatea lui Dumnezeu ?

Ce se intampla cu noi ? Am hotarat sa nu folosesc cuvinte foarte dure pe acest blog, desi in realitate le mai folosesc, am impresia ca oamenii au devenit in mare parte niste plante care nu mai functioneaza deloc pentru scopul pentru care au fost creati.

Sa nu mai asteptam nimic de la cei din jur ? Oare Dumnezeu greseste cand se astepta de la noi sa umblam in ascultare de El, cand se asteapta de la noi sa traim in sfintenie ?

Majoritatea celor care am spus vorba acesta vreodata, probabil ca am ajuns cu nervii la pamant sau cu inima sfasiata si nu ne-a mai ramas decat sa spunem : « eu nu mai astept nimic de la nimeni » Nu cumva aceasta este doar o propozitie prin care incercam sa supravietuim in aceasta jungla ? Ne-am resemnat ca nu putem supravietui in acest iad din jurul nostru decat inchizandu-ne in noi in loc sa luptam pentru inimile celor din jurul nostru. Intr-adevar aceasta implica un pret de platit dar merita pentru ca rugaciunea lui Isus a fost ca noi sa fim una, El vrea sa avem inimile deschise unii fata de altii, sa ne respectam unii pe altii, sa avem grija unii de altii, chiar sa avem asteptari unii de la altii si sa nu inselam asteptarile celor din jur.