ROSE

Posts tagged “crestin

Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Reclame

Crestinul infrant??

Crestinii sunt in marea majoritate niste oameni infranti, jefuiti si macelariti de cel rau. E si normal din moment ce nu exista invatatura in biserica care sa il invete pe crestin cum sa lupte impotriva domniilor si stapanirilor intunerecului care in mod constincios isi fac treaba si ii ataca pe crestini cat se poate mai mult.

Se prefera predici despre tinuta vestimentara ca si cum diavolul ar avea vreun fior pe sira spinarii cand ar vedea baticul sau fusta. Daca ti-ai imaginat vreo clipa ca diavolul fuge la vederea acestor obiecte vestimentare, realitatea iti va dovedi ca nu are nici o strafulgerare, ba chiar le considera ceva dragut si benefic, le ocupa timpul pocaitilor cu astfel de preocupari si in felul asta ii poate ataca si le poate da cu ce are el mai deosebit, direct in cap. Diavolul se teme de sangele lui Isus, de numele lui Isus, de autoritatea pe care o avem in Isus, el se teme de exercitarea acestei autoritati, de proclamarea adevarului, nu de ţoale.

Fiecare dintre noi suntem atacati in fel si chip, de diavol si de armatele sale de demoni. Cu timpul am invatat sa ma impotrivesc acestor atacuri pe care inainte nici nu le identificam ca atacuri ale celui rau, credeam ca sunt simple probleme generate de incurcaturile din viata, dar dupa mai multe situatii in care ajunsa la capatul rabdarii am mers in Numele lui Isus impotriva problemei respective si m-am trezit  poruncind demonilor sa plece, vazand o schimbare brusca de situatie, mi-am dat seama de fapt care sunt ascunzisurile problemelor.

Iti simti familia atacata sau te simti tu insuti atacat, treci la atac, porunceste intariturilor celui rau sa plece, si nu te opri pana nu simti eliberarea in duhul tau, Duhul Sfant te va indruma si iti va arata cum sa faci, cand sa te opresti, asta se invata, dar trebuie sa incepi odata si odata sa nu te mai lasi batut de diavolul ci sa te lupti. Biruinta e asigurata prin jertfa lui Isus, acolo El a pus imparatia celui rau sub picioarele noastre.

Avem autoritate si trebuie sa ne-o exercitam, sa incetam sa mai fim niste crestini infranti si jefuiti la tot pasul de cel rau. E extraordinar sa descoperi ca de fapt Cel ce e in tine e mai puternic decat cel ce e in lume. Stim din Biblie ca vom avea necazuri, stim din Biblie ca vom fi atacati permanent, dar mai stim ca daca nu stam ca blegii sa incasam atac dupa atac, biruinta ne este garantata.

Te incurajez sa te lupti, sa nu mai lasi influentele demonice sa te hartuiasca, chiar daca problemele pe care le genereaza nu au scrise pe frunte faptul ca sunt generate de demoni, ascute-ti simturile spirituale, lasa-L pe Duhul Sfant sa te calauzeasca si ia atitudine, Dumnezeu ti-a dat autoritatea asupra lor sa le alungi si sa le invingi.


Crestinul – urmas a lui Isus?? (2)

godwin_bible460Crestinule trezeste-te, nu esti chemat la o viata banala, crestinule esti chemat exact la aceeasi lucrare pe care o poti vedea la Isus. Crestinule, mai termina odata cu prostii de genul ca tu nu esti bun, ca tu nu poti, ca tu nu, si nu si nu, incearca si vezi care este mostenirea ta de fapt si smulge-te din banca in care esti batut in cuie de atatea predici fara putere. Chiar nu conteaza daca mai e cineva in jur care sa te incurajeze in demersul acesta, ai Biblia, e suficient, Biblia e fascinanta, si adevarata, Biblia functioneaza, crestinule, nu mai sta cu miliardele de bogatii in banca nefolosite, smulge-te din banca in care zaci de atat vreme si intra in posesia acestor bogatii.

Pur si simplu sari si smuge-te de acolo, pe numele tau e trecut un tezaur, o comoara inestimabila, tu esti posesorul aceleasi puteri care L-a inviat pe Isus din morti. Crestinule, aceeasi putere care a realizat aceasta minune, locuieste in tine, vorbesc despre Duhul Sfant. Crestinule ar fi absolut o varianta absurda sa nu te interesezi totusi ce poti sa faci si ce nu poti, Biblia iti spune ce poti sa faci si ce nu poti, Biblia si doar Biblia, nu cartile celebre, nu predicile celebre, nu oamenii ci Biblia.

Crestinule, ti se pare prea de tot ca tu sa predici evanghelia, chiar daca nu esti ordinat de oameni sa faci asta? Ti se pare prea de tot sa te rogi pentru bolnavi ca sa fie vindecati? Ti se pare prea de tot sa poruncesti demonilor sa plece sau sa invii morti? Crestinule, daca ti se pare prea de tot, ar fi bine sa iti revii din uimirea aceasta si sa intelegi ca aceasta, si numai aceasta, si nimic mai putin de atat e voia lui Dumnezeu cu privire la viata ta. Aceasta vrea El de la tine, pentru ca ti-a dat puterea necesara prin Duhul Sau, si nu asteapta sa iti iasa din prima totul perfect, dar macar incearca sa intelegi, incearca si aventureaza-te, nu mai lasa sa treaca bolnavii si demonizatii pe langa tine fara sa faci nimic, antreneaza-te, roaga-te pentru ei, nu esti tu responsabil de ce se intampla la urma urmei, singura datorie a ta este sa asculti de ce a spus Isus, sa te rogi pentru cei pentru care a spus El ca trebuie sa te rogi.

Nu inteleg nici in ce ma priveste nici in ce ii priveste pe altii de ce oare ne-am complicat atat cu lucrurile astea cand avem modelul simplu a lui Isus. Vezi cum a facut El si gata, problema e rezolvata, simplu trebuie facut la fel. Crestinule, nu te stresa de rezultat, nu tu esti responsabil daca bolnavul se vindeca, daca demonizatul e eliberat sau nu, tu esti responsabil sa asculti, sa iti faci curaj si sa asculti. Nu spun ca e usor sa depasesti nesiguranta, frica, rusinea, dar trebuie sa incerci, trebuie neaparat sa incerci, o sa progresezi daca te antrenezi in drectia asta, daca  incerci din nou si din nou. Asta fac eu, nu ti-as spune lucrurile acestea daca nu le-as experimenta, niciodata nu mi s-a spus la biserica ca in mine exista aceeasi putere care lucra in Isus cand era pe pamant, a trebuit sa ma prind singura si slava Domnului ca am inteles, e foarte foarte interesant.

Crestinule, Dumnezeu nu are nevoie decat de inima ta si de dorinta de a asculta de ceea ce El iti cere, nimic mai mult.  Crestinule daca esti crestin atunci fi crestin, nu imitatie jalnica, crestinul crede vorbele lui Isus, Il crede pe cuvant chiar daca toti din jur ii vor spune ca a innebunit, chiar daca toti din jur vor considera ceva iesit din comun, sau chair erezie lucrul asta. Crestinul stie din start ca asa se va intampla pentru ca si Isus a avut aceeasi soarta, lucrarea Lui a avut multi impotrivitori, asa ca Biblia are toate raspunsurile, nimic nu trebuie sa ne surprinda.

Ferice de tine crestinule daca Il crezi pe Cel pe care teoretic il urmezi. Ferice de tine crestinule daca de maine hotarasti sa te smulgi din religia asta moarta pe care o practici de cand te stii si care are foarte multi aparatori, daca vei incerca, daca macar vei incerca sa intelegi care iti e mostenirea, care iti sunt drepturile, ce ai si ce nu ai. Ferice de tine crestinule, daca te vei lupta cu tine pentru a gasi curajul de a face ceea ce Isus iti cere sa faci. Ferice de tine crestinule daca vei deschide odata si odata ochii si vei vedea in sfarsit lucrurile care ti-au fost tinute ascunse din nestiinta si necunostinta generatiilor de pana acum din tara asta, crestinule ia Biblia si digera tot ce gasesti acolo, o sa ai mari surprize.

Crestinule te provoc la a fi crestin (urmas a lui Isus)!!!


Crestinul – urmas a lui Isus?? (1)

bible-1Crestinul are impresia ca doar cei ordinati in anumite functii in biserica au sansa sa fie folositi de Dumnezeu, el mai crede ca doar cei care urca la amvon au menirea de a lucra pentru Dumnezeu. Crestinul crede din pacate ca doar prin rugaciunea unor persoane speciale bolnavii pot fi vindecati, ca doar prin rugaciunea unora speciali demonii pot fi alungati. Biblia are alta parere decat crestinul, desi crestinul  ar trebui sa isi ia parerile, impresiile si ideile din Biblie, se pare ca cele doua merg paralel si se intersecteaza doar pe alocuri.

Crestinul crede asa pentru ca nimeni nu il invata altceva, crestinul este invatat asa, in felul acesta cei care il invata probabil se simt superiori si grozavi fata de restul turmei, a carei scop este sa mearga la biserica si de acolo acasa si tot asa de un infinit de ori fara vreun rezultat notabil. Crestinul piere din lipsa de cunostinta, si de unde sa ia aceasta cunostinta daca Biblia nu o citeste cu propriul cap, ci preia tot ce vine ca fiind bun, fara sa trieze prin sita Bibliei lucrurile pe care le aude. Crestinul nici macar nu e curios sa vada daca i se spune tot, sau doar parti din Biblie care convin celor care predica, si uite asa crestinul piere dintr-o lipsa acuta de cunostinta, cunostinta care ii sta la indemana, doar ca dupa cum stim Dumnezeu nu ne forteaza cu nimic, totul e la alegerea noastra, noi hotaram sa ramanem goi, sau sa incercam cumva cumva sa ne imbracam.

Crestinul, teoretic fiind urmas al lui Hristos, ar trebui sa faca ce a facut Hristos, indicatiile ni le da chiar El  in Ioan 14 : 12-14 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Uimitor, nu-i asa? Se pare ca nu doar cei cu studii teologice, doar pastorii, doar prezbiterii, doar diaconii, doar liderii de inchinare, doar cei ordinati sunt inclusi aici, ci acei care cred in El. Cand s-a invatat in biserica ta ultima data, ca absolut toti cei care sunt nascuti din nou si care apartin lui Dumnezeu si care urmeaza indrumarile Bibliei, si sunt botezati cu Duhul Sfant asa cum a fost si Isus, au puterea sa faca ceea ce a facut Isus? Daca vorbele acestea nu ar fi chiar vorbele lui Isus, ai putea sa ma acuzi de extremism, dar pe Isus nu putem sa il acuzam de asta, nu? El are dreptate, tot ce a spus El e adevarat, daca El a spus asta, atunci cu siguranta ca e adevarat. „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea”

Te-ai gandit vreodata la asta? Ai digerat vreodata informatia asta pe care Isus ne-o da, ai incercat sa te obisnuiesti cu ideea ca noi  toti cei care Il iubim pe El, indiferent de rangul din biserica, indiferent de cantitatea de cunostinta, indiferent de conditia sociala, avem in noi capacitatea de a face ce a facut Isus. E incredibil, cum crestinul in loc sa incerce sa descopere cum sa isi foloseasca autoritatea extraordinara pe care o are, apara mediocritatea in care se afla, scuzandu-se ca el e slab, ca el nu poate, ca el nu e chemat la asa ceva, ca el nu crede ca asa ceva e posibil.

Crestinul nu Il mai crede pe cuvant pe Cel pe care Il urmeaza, crestinul are o alta varianta de Dumnezeu, unul neputincios cu urmasi neputinciosi, si face din neputinta o intreaga filosofie, filosofie care pare foarte spirituala, filosofie-teologie care nici nu mantuieste oameni, nici nu genereaza minunile despre care Isus ne spune ca trebuie sa urmeze marturisirea Cuvantului; toate acestea facand parte din mostenirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Crestinul are miliarde de dolari in banca pe numele lui, dar se vaita de saracie si se incapataneaza sa traiasca in saracie, el nu mai poate crede ca de fapt e bogat, chiar daca cu acte in regula, cu Biblia, negru pe alb i se spune ca in banca pe numele lui sunt toate bogatiile posibile si imposibile, el vrea sa fie sarac si cinstit, el nu vrea extravaganta.

Crestinul are un Dumnezeu banal, un Dumnezeu extravagant i se pare pacat. Banalul, smerenia prosteasca este mandria cu care isi hraneste spiritualitatea, crestinul este primul pe lista celor care apara mediocritatea, el nu se clinteste din ceea ce stie de la baba si moşu din sat, informatie transmisa si la biserica din oras, dupa care functioneaza si aceasta din urma, el nu vrea revelatii noi, e fidel, credincios traditiei, iubeste mostenirea mosilor si stramosilor si are ca si scop perpetuarea ei, o traditie nefiltrata prin Biblie, crestinului ii este lene sa gandeasca cu propriul cap……


Crestinul „echilibrat”

SittingDucksMaximul pe care il poate da un crestin „echilibrat” este predica de la amvon, sau cantatul in cor, recitarea unei poezii in rest sta frumos, ordonat, pe banca bisericii, spunand acelasi ordonat si frumos intonat Amin, pe care il spune de cand se stie. Nu conteaza daca Biblia ne spune ca cei care cred in Isus vor raspandi vestea buna, vor vorbi in limbi noi, vor scoate draci, se vor ruga pentru bolnavi si acestia se vor insanatosi; asta scrie in Marcu 16 nu am inventat eu.

Observ cu stupoare ca genul acesta de crestin „echilibrat” este cel apreciat, luat ca model, aplaudat si promovat. Degeaba Biblia ne prezinta alt model, pur si simplu degeaba, ea ne spune, ea aude. Crestinul „echilibrat” al zilelor noastre cu siguranta ca daca ar fi participat la Rusalii, ar fi avut cateva obiectii de facut si cu siguranta ar fi ridicat mana politicos sa isi prezinte punctul de vedere. Ar fi protestat cu umilinta bineinteles fata de galagia de acolo, ar fi acuzat ucenicii de fals, in ce priveste limbile de foc, desi tehnica pe atunci nu exista, crestinul „echilibrat” ar fi gasit el vreo explicatie prin care sa arate clar ca nu a fost vorba de o manifestare supranaturala ci despre un fals, o iluzie optica, o incercare de manipulare a multimilor. Crestinul „echilibrat” ar fi facut front comun cu cei care i-au acuzat pe cei din camera de sus ca ar fi beti, le-ar fi explicat ca in biserica trebuie ordine si disciplina si ca orice iesire in decor este de condamnat.

Crestinul „echilibrat” chiar ar fi scris o carte, sau un blog pe aceasta tema, cum anumiti crestini o iau pe aratura si de aici apar manifestari de genul celor de la Rusalii, manifestari bineinteles generate de hipnoza in grup, meditatie transcedentala, si alte practici oculte, si intr-un final ar fi apelat la ecumenism, ar fi cerut o cale de mijloc daca nu si-ar fi putut impune ideile.

El vrea „echilibru”, indiferent daca Cel care ia deciziil a hotarat altceva, chiar daca echilibrul Lui pare nebunie pentru lume, chiar daca voia Lui este atat de departe de voia omului ca cerul de pamant. Crestinul „echilibrat” este in stare sa Ii dea lectii chiar lui Dumnezeu si sa ii arate clar ca nu are dreptate, sa ii explice cu Biblia ca acum e altfel, ca biserica trebuie sa arate altfel, ca Biblia a fost odata adevarata, valabila, odata era buna, acum nu se mai intampla ce scrie in ea, acum e acum, si acum domneste voia noastra, orice manifestare supranaturala este oculta, orice manifestare deosebita pusa pe seama Duhului Sfant, este de fapt paranoia in grup creata de anumite denominatiuni.

Pur si simplu nu mai conteaza ce spune Biblia, e invechita, acum avem filosofia noastra despre crestinism, un crestinism „echilibrat”, un crestinism care nu mai are prea mare legatura cu crestinismul din Biblie. Am fost si eu in ceaţa, asa ca inteleg cum e sa nu vezi, dar ce nu inteleg eu, este cum poti sa aperi cu hotarare maxima ceva ce de fapt habar nu ai cum e. Ce nu inteleg eu este cum poti sa anulezi Biblia, cum poti sa spui ca ceea ce scrie acolo nu mai este valabil, ca ce scrie acolo e perimat, ca acum e altfel, si cu toate astea sa te numesti crestin.

Te-ai putea numi oricum, dar nu crestin, crestinii cred Biblia in intregime, crestinii nu anuleaza pasaje intregi din ea, crestinii nu Il cred demodat pe Isus, crestinii tanjesc sa vada puterea lui Dumnezeu manifestandu-se prin Duhul Sfant, crestinul adevarat se lupta cu sine sa umble in dragoste si in puterea lui Dumnezeu, el vrea sa manifeste atat roadele cat si darurile Duhului Sfant. Crestinul „echilibrat” insa crede altceva, pentru el darurile au disparut, si singura explicatie pe care o are cand cineva ii spune ca de fapt ele inca exista, este ori ca omul are halucinatii, ori ca lucreaza cu diavolul.

Crestinul „echilibrat” anuleaza pasaje intregi din Biblie cu cea mai mare usurinta, ca sa demonstreze ca ceea ce propovaduieste este de fapt biblic, si culmea crede ca detine adevarul absolut, pentru el mostenirea culturala si religiosa este mult mai importanta ca acele pasaje din Biblie.  Crestini „echilibrati” au fost, sunt si vor fi, din pacate prea multi. E ora 2 si ceva noaptea , am vrut sa ma culc mai devreme dar m-am trezit cu ideea acestui articol in minte si nu am mai putut sa dorm, a trebuit sa il scriu. Poate te-ai regasit si tu in descrierea de mai sus si hotarasti sa schimbi „echilibrul” in ceva mai interesant si anume umblarea sub calauzirea Duhului Sfant.


Cersitul – opera nepasatorilor!

sad-old-womanAti vazut oameni care nu daruiesc de buna voie, din proprie initiativa ? In schimb asteapta tot timpul sa li se ceara, se simt importanti ca altii ajung sa le cerseasca din nou si din nou, atentie, cuvinte de incurajare, ajutor material sau orice alt lucru care iti poate trece prin cap. Oameni care se cred altruisti, de fapt ei daruiesc, dar dupa insistente, dupa ce celalalt s-a umilit cat a putut in fata lor. Acum el se simte bine, si-a hranit si egoismul, si mandria, si stima fata de sine, pe deasupra e si bun, dupa insistente a spus cuvantul de incurajare, a ajutat. Da, el e bun, e ok ,in fata Domnului, nu ai ce reprosa.

Biblia ne spune asa : Cel ce poate sa faca un bine si nu il face pacatuieste. Aha, deci daca stii ca aproapele tau are nevoie de ceva anume pentru a fi incurajat si pe tine nu te costa mare lucru, sau iti sta in putinta sa daruiesti, sa sari in intampinarea nevoilor lui si nu faci, pacatuiesti. Nu o spun eu care de multe ori m-am lovit de capatul puterilor vazand in jurul meu nepasarea, egoismul si impresia ca totul e ok si asa, o spune Biblia. Da, Biblia Cuvantul lui Dumnezeu.

Cersitul, un obicei condamnat de multi dar o hrana deosebita pentru eul multora, destui nevinovati care fac fapte de caritate in urma cersitului intens, in urma cersitului enervant de insistent, desi nevoia respectiva sta sub nasul lor de multa vreme, desi li s-a adus la cunostinta de nenumarate ori ca acolo e nevoie de ajutorul lor, de incurajarea lor, pe ei nu ii intereseaza, sunt prea absorbiti de ei insisi, de propriile mofturi si nazuri, de propriile probleme, de egoismul pe care trebuie sa si-l hraneasca, doar si asta da o oarecare satisfactie. Nepasarea si ignoranta sunt un semnal de alarma ca ceva nu este in regula in inima respectiva.

Predica nu prea foloseste la nimic in multe dintre cazuri, pur si simplu intra pe o ureche si iese pe cealalta, chiar si constientizarea pe moment a voii lui Dumnezeu cu privire la felul in care trebuie sa ne comportam de cele mai multe ori duce la ceea ce Biblia spune la un moment dat intr-un mod foarte dur : „cainele s-a intors la ceea ce varsase” ; se uita repede si se ajunge din nou la alimentarea egoismului. Ca in mai toate aspectele in care omul nu se schimba prin luarea la cunostinta a voii lui Dumnezeu, se va trezi dupa ce va culege ce a semanat, cand vor fi tratati cu indiferenta si nepasare, cand vor trebui sa cerseasca atentie sau ajutor de orice fel ar fi el, atunci se vor trezi, cand vor simti pe propria piele, unii dintre ei, iar altii nu se vor trezii decat cand va fi prea tarziu. Predica e inutila de multe ori, ferice de cei care se trezesc din predici, din predici repetate, din pacate putini fac asta, omul e o fiinta care se trezeste la realitate doar cand da cu capul, si nici atunci nu e sigura desteptarea lui.

Stilul acesta de care vorbesc, de nepasare si indiferenta, este stilul care conduce lumea crestina in care ma invart eu de cand ma stiu, asta e, nu mi-a fost usor sa accept ca asa e, poate la voi e altfel. Si culmea e, ca aceasta este considerata tacit  de toata lumea ca fiind o stare de normalitate.

Cersitul este creatia in mare parte a crestinilor, pentru ca ei nu isi fac datoria, pentru ca ei sunt crestini doar cu numele. Marea majoritate a cersetorilor de orice fel ar fi, ar disparea urgent daca « pocaitii » si-ar face datoria, nimic mai mult decat ceea ce sunt datori.


Crestin deprimat?

depresion1Este normal pentru un crestin sa fie deprimat ? Sunt normale crizele existentiale pentru un copil al lui Dumnezeu? Teoretic nu, practic da. Teoretic vom sari toti si vom spune, un copil al lui Dumnezeu nu trebuie sa fie niciodata deprimat, pentru ca Dumnezeu e la carma tuturor lucrurilor si nimic nu a scapat de sub control. Suna corect si biblic si teologic (pentru ca intre biblic si teologic s-au infiltrat unele neintelegeri, de aceea le diferentiez), dar practic nu se intampla asa. Aratati-mi in Biblie vreun personaj marcant care a scapat de depresie, crize existentiale, de intrebarea : »Doamneeeee, ai uitat de mine ? Where are you ? »

Nu, nu este normal pentru un crestin sa fie deprimat dar Biblia mea e plina cu perioadele de disperare a oamenilor lui Dumnezeu. Si-atunci ? De la teorie la realitate e o distanta mare de tot.

Cred ca nu ai cum sa urci la un nou nivel in relatia cu Dumnezeu daca nu dai de o criza majora, in care capul sa iti fie facut varza, sa simti ca explodezi si sa incepi sa strigi la Dumnezeu. Nu pentru ca Dumnezeu vrea sa ne chinuie ci pentru ca noi suntem grei de cap, pacatul ne-a adus in stadiul in care nu putem evolua decat dand cu capul, decat facand cunostinta cu valea umbrei mortii. Cand ii aud pe unii crestini ca ei sunt fericiti, ca nu au avut in viata lor probleme de felul acesta incep sa ma intreb daca chiar l-au cautat pe Dumnezeu din toata inima, daca si-au pus intrebari serioase cu privire la viata si la tot ce exista.

Cand tu ca om te izbesti de realitatea lui Dumnezeu se intampla ceva, un soc. Al cauta pe Dumnezeu din toata inima te va expune multor socuri existentiale. Schimbarea caracterului este un lucru extrem de greu, de buna voie nu suntem dispusi sa ne schimbam profund, doar cunostinta cu menghina diferitelor circumstante ne deschide ochii.

Stiu ca multi nu sunt de acord cu teoria aceasta, nici eu nu eram de acord cu asa ceva, visam cum Dumnezeu ma v-a folosi si va face lucruri mari prin mine dar nu mi-am imaginat nici o clipa ca drumul spre asa ceva trece prin valea umbrei mortii. Se pare ca fericirea este o iluzie aici pe pamant, puteti sa ma contraziceti dar cred ca nu exista fericire aici pe planeta noastra speciala si deosebita pe care noi oamenii am transformat-o intr-un mini iad, exista momente de fericire si atat. Momente de fericire cand ne intalnim cu El, si momente de deznadejde cand ne intalnim cu noi.