ROSE

Posts tagged “crestini

Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Reclame

Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi!!!

Luca 4:18, 19. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului.”

Isus a fost trimis de Tatal, uns cu puterea Duhului Sfant, ca sa vesteasca Evanghelia, sa tamaduiasca pe cei cu inima zdrobita, sa elibereze prizonierii, sa vindece orbii, sa dea drumul celor apasati si sa vesteasca indurarea lui Dumnezeu. Isus a facut exact lucrurile pentru care a fost trimis pe pamant, a vindecat fiecare bolnav care a venit la El, a eliberat fiecare indracit care a venit la El, a hranit pe cei care aveau nevoie de hrana atat fizic cat si spiritual, a iubit si a adus Imparatia lui Dumnezeu printre oameni si in oameni.

Cand citim acest pasaj ne gandim ca acest verset vorbeste despre Isus, ne minunam de puterea Lui de felul in care El a lucrat, versetul asta ne unge la inima, nu-i asa? Da, acest verset ne vorbeste despre Isus, dar in acelasi timp vorbeste si despre noi. Isus a fost trimis de Tatal sa faca acele lucrari enumerate in Luca 4 si Isus intr-adevar a venit si a facut ceea ce trebuia facut, apoi s-a dus in cer, si ne-a dat noua insarcinarea sa Ii continuam lucrarea.

Ioan 20:21 Isus le-a zis din nou: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.”

Isus ne trimite sa facem ceea ce El a facut cand era pe pamant, ne cere sa predicam Evanghelia Imparatiei, sa vindecam pe cei bolnavi, sa ii eliberam pe cei inlantuiti de diverse legaturi ale celui rau, sa luptam pentru cei cazuti, ne cere sa-i incurajam si sa ii iubim pe cei care au nevoie de ajutor.

E atat de lucru, nu numai ca „ogoarele sunt gata de recolta”, vorba bine cunoscuta in bisericile noastre, ci sunt atatia oameni care au nevoie de eliberare, de ajutor, de vindecare, au nevoie de tine sa te sacrifici pentru ei, sa iti sacrifici confortul si sa ii incurajezi, sa le stergi lacrimile, sa ii strangi in brate, sunt enooorm de multi oameni care au nevoie de ajutorul tau. Daca esti crestin umplut cu Duhul Sfant, ai tot ce ai nevoie sa mergi sa lucrezi. Daca chiar vrei sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, El o sa te ajute sa depasesti si frica si senzatia ca nu sti prea multe si esti stangaci, El te va ajuta sa depasesti tot, daca vrei din toata inima sa ajuti pe cei cazuti.

Am vazut in ultima vreme niste situatii care ma fac sa plang numa cand ma gandesc. Sa sti ca decizia ta de a ajuta si de a te implica in viata unor oameni care au nevoie de tine, pot sa ii scoata din iad. Duhul Sfant este peste tine, si te va folosi extraordinar daca vei face un pas inainte si te vei hotara ca in sfarsit sa faci ceva practic. De fapt de tine e nevoie sa fi un vas ca sa fi folosit, nu e nevoie de calitatile tale, e nevoie doar de inima ta curata, Duhul Sfant e suficient de puternic si atotcunoscator sa faca prin tine lucruri mari si minunate.

Tu esti chemat/chemata sa vestesti saracilor Evanghelia, sa tamaduiesti pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesti robilor de razboi izbavirea si orbilor capatarea vederii, sa dai drumul celor apasati si sa vestesti anul de indurare a lui Dumnezeu. Isus te trimite sa faci ceea ce Tatal L-a trimis pe El sa faca.

Si asta trebuie facut in primul rand pentru ca Dumnezeu cere asta de la noi si apoi pentru ca toti dintre noi am fost ori cu inima zdrobita, ori prizonieri, ori orbi, ori bolnavi, ori apasati, ori distrusi total de diavolul, dar Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a daruit prin har, izbavirea de pacat, de boli, de legaturi, de inchisoare. Si daca am fost prizonier intr-un anume domeniu, si am fost eliberat, chiar daca in alte domenii mai am probleme, chiar si constiinta imi spune ca trebuie sa dau mai departe, sa ma indur si eu la randul meu de cei care trec prin ceea ce am trecut eu.

Pe mine ma uimeste cum oamenii uita dupa ce au iesit din anumite probleme ca la randul lor trebuie sa ajute pe cei care momentan se afla in situatia in care se aflau ei. Mi se pare pacat strigator la cer sa nu dai ceea ce ti s-a dat. Fara plata ai primit da mai departe, ai primit prin har, da si tu har celorlati. Asta e menirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Daca te uiti in jur iti garantez ca vei gasi de lucru de nu o sa iti mai vezi capul, oamenii din jur striga dupa ajutor.


Acum 2000 de ani vs Zilele noastre

Acum 2000 de ani – Matei 14:14. Cand a iesit din corabie, Isus a vazut o gloata mare, I s-a facut mila de ea, si a vindecat pe cei bolnavi.

In zilele noastre – Matei 14:14 Cand a iesit din corabie, Isus a vazut o gloata mare, I s-a facut mila de ea:
– si i-a dus pe cei bolnavi la spitalul cel mai apropiat, rugandu-se Tatalui sa aiba grija de ei si sa le pregateasca cel mai bun doctor din spital
–  si celor bolnavi le-a predicat, i-a imbarbatat si le-a spus cum boala ii va apropia mai mult de Dumnezeu.

Cica Isus e acelasi ieri azi si in veci……


Departeaza-te de oamenii acestia

2Timotei 3:1-5. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! NTR

1 Corinteni 5:9-11. V-am scris in epistola mea sa n-aveti nicio legatura cu curvarii. Insa n-am inteles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrapareti, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindca atunci ar trebui sa iesiti din lume. Ci v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati.

2 Ioan 9,10,11. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!”, se face partas faptelor lui rele.

Pentru ca totul e distorsionat si diluat in crestinismul de astazi, versete de genul asta, nu prea sunt luate in considerare. Dar atat Pavel cat si Ioan dau aceste sfaturi celor din biserica. De fapt aproape tot ceea ce a scris Pavel, Petru si Ioan in Noul Testament se refera la viata bisericeasca, nu are de a face cu cei din lume. Sunt anumiti oameni de care efectiv trebuie sa te indepartezi daca vrei sa cresti spiritual, sunt anumiti pocaiti de care trebuie sa te feresti ca de ala rau.


„Asa va trimit si Eu pe voi”

Isus le-a zis ucenicilor „Cum m-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi” (Ioan 20:21) . Aceeasi trimitere, aceeasi ungere, aceeasi chemare. E fascinant, am repetat de multe ori pe acest blog si o sa mai repet de un milion de ori, putem sa ne jucam de-a biserica sau putem sa traim ca niste crestini adevarati.

Suntem chemati la exact aceeasi lucrare pe care Isus a facut-o pe pamant, intr-adevar e socant, dar asta e ceea ce ma invata Biblia. Orice mai putin de atat e rezultatul inventiilor noastre, lipsei noastre de intelegere, si nu stiu exact ce anume poate lipsi unui creier sa priceapa niste lucruri atat de simple si logice, poate unii nu suporta ca invatatura Bibliei sa fie atat de simpla si simt nevoia sa o complice pana acolo incat sa nu mai aiba legatura cu adevarul pana la urma.

Ce a facut Isus in umblarea Lui pe pamant? A predicat, vindecat si eliberat pe toti cei care au venit la El. Daca am intelege ca la aceeasi lucrare am fost chemati si noi, fiecare dintre noi, am face un pas imens. Crestinul e chemat sa vesteasca Cuvantul, sa vindece, sa elibereze, sa aduca viata.


Crestinul – urmas a lui Isus, sau ce?

Nu-i asa ca doua boabe de porumb plus alte doua boabe de porumb, fac patru boabe de porumb? Daca esti in stare sa faci adunarea asta simpla, ar trebui sa fi in stare sa deduci ca daca Isus ne spune Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal…., atunci asta e voia Lui cu privire la noi.

Nu cred ca trebuie sa ai mai mult creier sa poti face deductia asta atat de simpla, decat sa aduni doi cu doi. Vad ca putina lume e revoltata ca desi sunt urmasi ai lui Isus nu fac lucrarile pe care le-a facut El, vad ca mai nimeni nu e cuprins de disperare din cauza asta. Putina lume are probleme cu asta, putina lume striga la Dumenzeu din rasputeri ca sa schimbe lucrurile. Ma gandesc ca daca de maine doi cu doi ar face trei, multa lume va fi naucita de cap, multa lume va fi debusolata, viata s-ar da peste cap, toata logica matematica s-ar da peste cap, dar pentru ca Isus ne-a spus ca noi trebuie sa facem aceleasi lucruri ca si El, si nu le facem, asta ni se pare normal, nu prea am auzit pe nimeni sa aiba insomni din cauza asta.

Oare ce avem? Ce se intampla cu noi? Am devenit legume, sau ce? E incredibil, absolut incredibil, imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc la asta, stiu ca unii ma vor indemna la calm, dar nu ma calmez. Macar de nu ne-am mai numi crestini, macar de ne-am numi semi crestini, atunci ar fi ok, nu ne-am mai minti, nu am mai face pe crestinii in fata celor din lume care in ciuda  mastilor pe care ni le punem, vad si ei ca de fapt trairea noastra si ceea ce scrie in Biblie despre a fi a lui Isus, nu prea au multe lucruri in comun.

Daca in Biblie s-ar fi spus: Cei ce vor crede in Mine, vor face conferinte, vor canta, vor predica, vor fi experti in a face show si a starni emotii, atunci am fi de nota 10, dar Isus a spus altceva, cu totul diferit, iar noi la capitolul asta nu existam de fapt, suntem crestini, cica Il urmam pe Isus, dar de fapt nu facem mai nimic din ce a facut El. Poate imi scapa mie ceva, poate am logica dezorientata, dar cum doi cu doi fac patru, la fel de simplu mi se pare ca urmasii lui Isus trebuie sa faca ce a facut Isus.


Cine va da buzna?

Odata cu ploaia tarzie si revarsarea din zilele din urma a Duhului Sfant, stiti cine va beneficia la maxim de ceea ce Dumnezeu va turna pe pamant, (pe langa pocaitii care acum stau ca pe ace, pentru ca nu mai suporta starea actuala a lucrurilor)? Cei care se vor converti, vazand maretia si imensitatea lui Dumnezeu, pentru ca tocmai asta au cautat toata viata, din pacate multi pocaitilor vor pune aceste lucruri pe seama diavolului si vor pierde ce e mai pretios.

Din pacate asta e adevarul, noi pocaitii suntem niste oameni foarte stranii, teoretic suntem ai lui Dumnezeu, dar practic denominatiuni intregi, grupuri intregi de pocaiti pe sleau, fara perdea, pun lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului. Se fac studii teologice, se studiaza pana miroase a creier incins, doar ca sa se mai aduca un argument impotriva statorniciei lui Dumnezeu care este acelasi ieri azi si in veci, doar doar se mai gaseste un argument, cum ca Dumnezeu e neputincios si vrea sa ne vada chinuind.

Stati linistiti fratilor care aveti convingerea venita din muuult studiu biblic, cum ca lucrarea Duhului Sfant e de domeniul trecutului, stati linistiti, nimeni nu va va misca din pozitia in care sunteti, vor da altii buzna sa guste din tot ce are Dumnezeu, puteti sta pe locuri, puteti continua studiile teologice, puteti citii toate cartile din lume, exista multa lume care se va pocai pentru ca va vedea un Dumnezeu spectaculos, inimaginabil de spectaculos, care vindeca, invie, elibereaza atat sufletul cat si trupul, atat launtrul cat si exteriorul.

Daca pocaitii nu vor sa guste maretia lui Dumnezeu, stati linstiti, vor vrea cei care vor face cunostinta cu El prin intermediul minunilor, ei care cauta in stanga si dreapta un raspuns pentru vietile lor, si uitandu-se la crestinismul nostru de doi lei, nu sunt deloc atrasi, ei vor ceva spectaculos, daca tot e sa se incredinteze cuiva, daca tot e sa slujeasca pe cineva, ei vor pe cineva cu puteri mai mari decat cele pe care le vad in crestinismul nostru.

Cei din lume, cand vor da fata in fata cu maretia lui Dumnezeu nu Il vor opri, nu Ii vor pune limite, ci vor striga dupa mai mult, dupa Dumnezeu in intregime. Pe zi ce trece ne apropiem tot mai mult de secerisul de pe urma, si abia astept lucrurile extreme care se vor intampla, extreme pentru ca nu avem un Dumnezeu banal, desi unii asa zic.


Aparatorii mediocritatii!

DefenceUnul dintre cele mai numeroase grupuri din biserica romaneasca este cel al aparatorilor mediocritatii, o mediocritate care alaturi de zidul chinezesc, este un alt lucru care poate fi vazut din spatiu. Aparatorii mediocritatii sunt atat de inversunati incat ar fi gata sa devina martiri pentru aceasta cauza. Aparatorii mediocritatii isi apara propria mediocritate si mediocritatea colectiva cu Biblia intr-o mana si cu piatra in cealalta mana, gata gata sa fie aruncata in capul bietului Stefan care propovaduie iesirea din mediocritate.

E bine asa cum e, din totdeauna a fost asa, cine te crezi tu, crezi ca esti mai destept decat toate generatiile de pocaiti de pana acum din Romania, te crezi mai destept decat baba si mosu care au fost primii pocaiti din zona, vezi-ti de treaba,  la noi e bine, noi nu purtam inele, noi nu ne fardam, noi nu dansam, e bine mai, tu nu intelegi, avem un crestinism avansat, in comparatie cu desfranatii din strainatate. La noi s-a pastrat credinta de odineaori, e credinta stramosilor.

Daca mediocritatea spirituala din bisericile romanesti ar durea, o buna parte din pocaiti s-ar tavali pe jos de durere. Si banuiesc ca si atunci ar fi bine, ar imbraca acea durere in bine cunoscuta smerenie romaneasca, smerenie care nu are nimic de a face cu smerenia in sine. Aparatorii mediocritatii sufera de o boala pe care as putea sa o numesc mandrie in smerenie, asta ca sa puteti sa ii reperati cat mai repede. Oamenii astia se inflameaza la fiecare incercare de schimbare, pentru ei totul e batut in cuie, Dumnezeu nu are voie sa iasa din tiparul lor, toti ceilalti sunt cu diavolul, orice lucru care nu a fost probat de generatiile de baptisti, penticostali din Romania, evident vine de la diavol.

Nu are rost ce spune Biblia, e nesemnificativ faptul ca viata crestina in Biblie arata intr-un fel si cea in biserica romaneasca in alt fel. E bine asa cum e, nu inteleg de ce restul pocaitilor de pe planeta nu vin in Romania ca sa invete de la noi, chiar nu inteleg. Daca la noi a ramas credinta data odata sfintilor si la ei, la straini este o credinta diavoleasca, ar trebui din mila fata de ei sa organizam conferinte pe stadioane in care sa ii invatam cum se practica crestinismul, ar trebui sa ne organizam cete, cete si sa napadim pamantul cu pocainta romaneasca.

Cand a fost ultima trezire in Romania, sau prima, sau a fost vreodata o trezire in masa? Din cate stiu eu, nu. Ori Dumnezeu e limitat, neputincios, incapabil sa schimbe lucrurie, ori noi nu Il lasam sa lucreze asa cum vrea, din doua una. Dar e bine cum e acum, la noi e bine, ne place asa cum e, noi nu avem erezii, nu avem nici puterea Duhului Sfant dar nu avem nici erezii, nu putem risca, e bine asa, si trebuie sa aparam cu orice pret starea aceasta de fapt. La noi sa se intoarca oamenii la Dumnezeu prin argumente, ce atatea minuni, nu ne place stilul lui Isus care atragea oamenii la El prin manifestarea puterii dragostei Lui, prin semne si minuni, noi avem alt stil, mult mai intelept, lipsit de riscuri si echilibrat.

Daca nu se pocaiesc oamenii prin arguente, atunci sa se duca in iad. Noi ne aparam mediocritatea, ne simtim bine asa, suntem morti dar ne place, mirosul de mortaciune a devenit un parfum scump.


Cine este de vina?

saracieDaca exista saraci printre noi, printre fratii si surorile noastre in Hristos, nu este nici vina statului, guvernului, si in multe cazuri nici vina celor in cauza. Pentru ca daca tu sau eu ne-am fi nascut in familia in care s-au nascut ei, daca am fi mostenit blestemele si legaturile demonice pe care le-au mostenit ei, daca am fi avut parte de circumstantele din viata lor, nu ne-am fi descurcat cu nimic mai bine, sau poate nici nu am mai fi in viata, pentru ca am fi clacat. Daca ne-ar fi fost ucisa vointa de  a mai face ceva cu viata asta, daca nimeni nu s-ar fi ocupat de sufletul nostru, daca ne-ar fi lovit depresia aia crancena, daca ne-ar fi lovit boala tot crancena, cu nimic nu ne-am fi descurcat mai bine.

Asa de pe margine, asa fara sa fi purtat bagajul de probleme pe care l-au purtat ei, e usor sa dam sfaturi, e usor sa spunem ca noi am face altfel, ca noi am schimba asta , asta si asta, dar daca pentru 5 minute am ajunge in locul lor cred ca ne-ar pieri cheful de sfaturi, profesia de „prieten a lui Iov” este una foarte raspandita si lejera, nu costa nimic. Si concluzia la care am ajuns este ca daca in randul poporului lui Dumnezeu sunt saraci, de vina e comunitatea aceea de crestini din care acestia fac parte.

Ca de obicei stiu ca exista exceptii despre care nu voi vorbi acum, dar in mare masura nepasarea crestinilor duce la adancirea si mai mult in saracie si disperare a celor saraci si disperati. Nu guvernul e de vina, nu situatia economica e de vina, din cate stiu nu suntem in Africa, nu suntem chiar lipiti pamantului de saracie, vad ca bisericile (cladirile) sunt bine dotate, au de toate, arata bine, si se fac investitii foarte mari in ziduri.

Ciudat este ca in Matei 25:34-46 nu ni se spune ca Dumnezeu o sa ne intrebe cate biserici (cladiri) am zidit, ci daca am fost sau nu sa vizitam puscariasii (la propriu si la figurat), daca am fost la bolnav sa il intrebam daca mai poate, daca am imbracat si hranit pe cel sarac, pe Dumnezeu il intereseaza oamenii. Stiu ca multor saraci daca le dai bani ii risipesc aiurea, nestiinta de a administra banii i-a adus pe unii in situatia in care sunt, dar s-a inventat mersul la cumparaturi, asa nu o sa poti sa ii acuzi ca au baut painea si ca au fumat carnea, te duci si cumperi ce crezi ca e de trebuinta pentru om si gata, problema s-a incheiat. Omul mananca si se satura, nu mai umbla jegos si te bucuri si tu, si el si Dumnezeu. Ii condamnam pe ei ca nu stiu sa isi administreze banii, dar daca am avea un pic de intelepciune si inventivitate am putea evita nestiinta lor sau prostia de a risipi ceea ce le este daruit.

Mi s-a intamplat de cateva ori ca judecata mea sa fie una eronata iar voia lui Dumnezeu de fapt sa fie alta. Am judecat furata fiind de aparente si am crezut ca nu trebuie sa ajut o anumita persoana, iar Dumnezeu m-a facut sa inteleg ca inima Lui simte altfel pentru acea persoana, si nu am putut decat sa imi fie rusine ca am actionat orbita fiind de legea dreptatii omenesti cand de fapt trebuia sa actionez bazandu-ma pe legea dragostei. De prea multe ori ne credem destepti si venim cu o multime de argumente pentru a ne justifica lipsa de dragoste, lenea de a sluji si ajuta, iar pe Dumnezeu nu Il intereseaza scuzele noastre.


Oameni care reactioneaza doar la socuri

Stii genul acela de copii care fac ce trebuie doar dupa ce sunt certati zdravan, o zi sunt foarte cuminti, apoi o iau iar razna. Probabil ca stii si tu oameni de felul acesta, sau esti chiar tu unul dintre ei, oameni care se comporta bine doar o scurta perioada dupa ce le faci morala, dupa ce ridici vocea, dupa ce fac cunostinta cu tine cand esti dur. De frica, sau din stiu eu ce alt motiv, chiar pentru ca pe moment constientizeaza ca nu fac bine, exista o perioada de gratie care tine mai mult sau mai putin, in care sunt ingerasi, apoi pe cand crezi ca lucrurile s-au schimbat te trezesti ca de fapt nu s-a schimbat nimic. Si te gandesti: trebuie sa fiu bland, sa fiu calm, sa nu spun lucrurilor pe nume, doar doar se va prinde omul si va reactiona, doar i-am explicat, i-am spus. Stiu ca dragostea poate schimba omul, doar ca sunt unii dintre noi care nu se schimba asa, nu stiu reactiona la bine. Deci trebuie sa urmeze inca un uragan, dupa care iar sunt cuminti, iar se comporta ca la carte, si tot asa. E atat de obositor. Si brusc gandindu-ma mai demult la acest aspect, am realizat ca asa faceam si probabil inca mai fac eu cu Dumnezeu in anumite situatii si am inteles ce simte El in privinta mea cand ma joc de-a ascultarea deplina.