ROSE

Posts tagged “David

Iertarea si increderea

Mai demult, cand eram naiva credeam ca daca ierti un om asta inseamna ca trebuie sa restabilesti relatia cu acel om exact cum a fost inaintea evenimentului care a produs dezamagirea, altfel iertarea nu e iertare, undeva in launtrul meu aveam ideea ca daca cineva isi exprima regretul fata de o anume greseala asta inseamna ca se va si schimba. De cativa ani nu mai cred la fel. Acum cred ca oamenii nu se schimba, cu foarte putine exceptii, raman la fel, chiar daca isi cer iertare, chiar daca regreta, tiparul ramane la fel si mai devreme sau mai tarziu se vor comporta aproximativ la fel, daca nu chiar exact la fel.

Biblia ne spune ca trebuie sa iertam si desi uneori pare ca omul nu mai merita iertare, doar gandul ca Dumnezeu ne iarta la infinit trebuie sa ne dea imboldul necesar sa iertam. Dar iertarea nu inseamna si acordarea increderii. Increderea e un lucru care se castiga greu, si cand se pierde de cele mai multe ori nu se mai poate recastiga niciodata.

Oamenii sunt tentati sa creada ca nu i-ai iertat daca dupa ce le-ai spus ca i-ai iertat ii ti la distanta. Iertarea si acordarea increderii nu e acelasi lucru. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar nu e obligatoriu sa stam unii in preajma altora din moment ce ne facem rau. Evitarea conflictelor nu e o treaba rea ci dimpotriva.

O sa imi spuneti ca felul lui Dumnezeu de a ierta nu se potriveste cu ce scriu eu aici. Ba se potriveste. Dumnezeu iarta, dar daca tu pastrezi tiparul, si pe El chiar nu poti sa Il pacalesti, fi sigur ca nu va mai avea incredere in tine sa iti incredinteze anumite lucrari, se va duce la altii care I-au castigat increderea. Pavel spune la un moment dat: Multumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere si m-a pus in slujba Lui, (1Tim.1:12)

David a fost un personaj sensibil, care a iubit mult, care a fost dispus sa ierte, un tip sufletist chiar naiv pe alocuri. In 1 Samuel  este descris conflictul lui cu Saul, care isi pusese in cap sa il omoare. E interesant sa cititi povestea, am scris un articol AICI care va va ajuta sa intelegeti si mai bine despre ce vorbesc. David a iertat, dar si-a dat seama ca nu mai are rost sa stea in preajma lui Saul, pentru ca va fi omorat, Saul cu toate scuzele lui ar fi recidivat. David a fost destept la faza asta si a plecat departe, dar ulterior a gafat teribil la povestea cu Absalom cand sentimentele l-au facut sa actioneze fara intelepciune si asta in defavoarea tuturor. Daca David ar fi avut rautate si neiertare in inima l-ar fi omorat pe Saul, doar a avut doua ocazii. David l-a iertat, dar nu a mai putut avea incredere in absolut nimic din ceea ce Saul ar fi putut spune, asa ca a ales sa fuga departe . In felul asta a fost pace.

Ps: Cred ca Dumnezeu poate schimba inima unui om, dar prea putini oameni Il lasa sa faca asta.

Reclame

Invitat in biserica ta?? (2)

Cred totusi ca toti pastorii din Romania s-ar simti foarte confortabil cu David, intrand in biserica, predicand si apoi in fata anvonului dansand din rasputeri, pana la transpiratie in fata lui Dumnezeu. Imagineaza-ti scena, cred ca ar zbura cateva microfoane si scaune puse in ordinea exemplara care ne caracterizeaza, dar vezi ca David s-ar putea sa fie in transa si sa nu mai tina seama de ele, stii transa aia in care au intrat multi dintre oamenii lui Dumnezeu din Biblie, transa care bineinteles, sigur sigur e ceva ocult, nociv, new age. Sunteti de acord cu mine, nu? Acest personaj al Bibliei ar avea loc in biserica ta. Nu? Este omul lui Dumnezeu, si banuiesc ca biserica ta care este una crestina nu ar indrazni sa il respinga.

Ma gandesc ca daca pedeapsa pe care a primit-o Mical pentru ca si-a batut joc de David care dansa ca un nebun in fata lui Dumnezeu, ar fi aplicata tuturor pocaitilor din Romania, care la randul lor fac misto pe tema asta, cred ca facerea de copii ar inceta brusc. (2 Samuel 6). In locul lor eu m-as teme sa mai consider dansul sau jocul in fata lui Dumnezeu ca fiind pacat sau ceva gresit.

David cu metodele lui stranii de eliberare, saracul Saul, ba pleca demonul, ba vine inapoi, asa ceva nu se poate, David de fapt se juca cu demonii, metodele lui de eliberare nu aveau nici o finalizare, aha se poate ca David sa fi avut vreo intelegere cu demonul ala, metoda nu era buna oricum, noi avem o metoda sigura, lasam demonii sa stea linistiti, nu ii tulburam, si uite asa la noi e liniste. Si ce ar putea David sa ne invete pe noi in ce priveste lauda si inchinarea, si noi stim sa cantam la instrumente, mai bine ca el, sa ne lase in pace cu ungerea lui speciala, noi avem talent nu gluma, avem grupuri de lauda si inchinare, ne plictiseste harfa lui, la noi demonii stau linistiti, noi nu ne jucam cu ei de-a plecatul si venitul, de fapt noi nici nu avem demoni.

Si plus de asta cel mai cel mai mare defect a lui David este ca s-a ingamfat, a avut tupeul sa se ridice de pe ultima banca si sa il infrunte pe Goliat, la noi la biserica cei de pe ultima banca au dreptul cel mult sa iasa primii din adunare cand se termina slujba. La noi e o ordine anume, Dumnezeu ii foloseste doar pe pastori, prezbiteri, liderii de inchinare si atat, restul nu au functia necesara sa se lupte cu Goliat, nu au fost ordinati in functie. David a fost impertinent, si ce daca a invins, nu trebuia sa iasa din reguli.

Asta va predica David daca il inviti la tine la biserica, o inchinare extravaganta, eliberare de demoni, si va spune chiar si celui mai neinsemnat din biserica sa ia armatura si sa treaca la atac impotriva domniilor si stapanirilor. Cred ca asta e mai rau ca toti, daca il inviti la tine la bise, o sa faca prapad, ce va zice cultul, oare ce va zice cultul, vai cultul? Imi si imaginez un dialog intre el si presedintii cultelor evanghelice din Romania.

Ce spui insa de Daniel. Ar urca la amvon si ar veni cu o gramada de povesti cu ingeri si aratari ciudate, probabil ca multora le-ar veni gandul ca omul asta se inchina la ingeri, halucinatiile, n-ai ce sa ii faci, cand te implici intr-o secta din asta, diavolul te trage din ce in ce mai mult pana iti pierzi mintile si devii asa ca Daniel care culmea dupa ce a vazut ce a vazut i-au trebuit nu stiu cate zile sa isi revina din lesin, ca a si lesinat. Vai, dar Dumnezeu nu face oamenii sa lesine, El nu face lucruri de genul asta, El e ordonat, El face bine, El nu da stare de lesin.

Stim Daniele de tine din Biblie, si ne plac povestirile cu tine, dar doar asa la nivel de povestire, sa nu ne spui ca tu chiar ai vazut ce ai spus, basmul e bun, chiar foarte frumos facut, arata bine Biblia, are si portiuni SF, dar scuteste-ne, la noi in biserica e ordine, noi nu ne pierdem mintile ca tine, la noi cand omul lesina, i se trage de la lipsa de calciu sau de la epilepsie si il scoatem afara, ii facem vant, ii dam cu apa pe fata si gata, ceea ce spui tu e intr-adevar in Biblie, dar ramai acolo in Biblie, nu veni la noi in biserica.

Daniele, o sa ne rugam pentru tine sa iti revii, sa te ajute Dumnezeu sa scapi de anturajul gresit in care esti si care te-a adus unde esti, prietenii te-au tras in miscarea asta spirituala care stim bine cu totii ca odata ce inhata oamenii, la asta se ajunge, vezi roţi cu mai multi zimţi, americanii astia sunt de vina cu internetul lor, sectele. Dumnezeu daca chiar da vedenii, dar nu mai da, asta e clar, dar sa zicem, vedeniile sunt asa cu pajisti infinite si floricele, nu roţi, Dumnezeu nu streseaza omul cu vedenii care te fac sa iti pierzi puterile, demonii fac asta. Daniele, stim ca nu s-a gasit nimic rau in tine, dar noi stim mai bine, esti pe aratura, la noi predica doar cei seriosi si echilibrati, asa ca poate data viitoare cand te pliezi si tu dupa noi.

Ti-ar placea un Ioan Botezatorul care nu da doi bani pe costumul de pasti, ar aparea cu aceeasi haina de camila la fiecare craciun si pasti, rusine mare, nu are pic de respect fata de sarbatorile acestea importante si cu mare insemnatate, Ioan care ti-ar predica si la pasti si la craciun tot despre lacustele pe care la mananca in fiecare zi, te-ar mustra pentru mancarurile sofisticate pe care ti le pui pe masa si pe unii i-ar numii pui de naparci. Aoleu, cred ca Ioan Botezatorul ar fi scos afara din biserica si calcat cu masina, sa se stie sigur ca biserica a mai scapat de un eretic.

Ce ar fi sa mai incercam, poate poate ISUS, ar avea voie la tine in biserica. Stii, Isus cel care s-a bucurat cand femeia pacatoasa i-a spalat picioarele cu lacrimile ei, un gest obscen pentru cultura noastra deosebita si minunata, acel Isus care a pus scuipat pe limba mutului, care a amestecat scuipat si pamant iar continutul l-a trantit pe ochii orbului, acel Isus care a acceptat demonizatul gol si a scos demonul iar omul a ramas acolo, spre deosebire de acum cand izolam omul si cu demonul nu avem nici o problema. Am scris un articol AICI (Metodele lui Isus) despre felul in care lucra Isus, metodele sale de a manifesta voia lui Dumnezeu. Sper totusi ca Isus ar fi acceptat in biserica ta, sper ca nu ai nimic de comentat daca vine in biserica ta si face ce a facut in Biblie, doar nu o sa Il dati afara, e chiar Cel caruia teoretic va inchinati. Ar fi bine ca macar Isus sa aiba acces in biserica ta, sa faca o tina si sa puna tina aceea pe ochii orbilor incepand de la amvon pana la ultimul om, asta daca nu ar fi scos pe brate de cei indrituiti cu ordinea si disciplina.

Te avertizez ca odata ce Isus va intra in biserica, cei care duc cu ei demoni de diverse soiuri vor incepe sa se manifeste, asa ca imagineaza-ti, va fi jale, poate vor voma pe mocheta scumpa. Desi pare ca exagerez, nu exagerez, sunt doar realista, unii vor voma, pe mocheta scumpa, pe scaunele ultimul ragnet, noi noute, demonii nu sunt delicati. Si vai, Isus i-a vindecat pe toti cei care au venit la El, Isus a cam exagerat, a uitat sa mai lase o parte dintre ei sa sufere, sa se sfinteasca prin boala, vai de fapt El a incalcat voia Tatalui care ne vrea bolnavi spre mantuirea si modelarea noastra, boala si saracia voia suprema a lui Dumnezeu, nu au fost luate chiar in serios de Isus, prea s-a avantat. La noi in biserica trebuie sa mai ramana unii bolnavi, sa se invete minte, ar fi riscant sa apara Isus asa cu ideile Lui si sa ii vindece pe toti, si ce ne-am face, oamenii asa sanatosi ar lua-o razna, nu e bine.

Cred ca o sa ramanem tot la X si Y cu care ne-am obisnuit de cand ne stim, si care ne canta in struna, care ne predica asa cum ne place, fara lesinuri, fara scuipat pe ochi, fara halucinatii cu ingeri, ei nu ne dau pe mana diavolului, nu e nici un pericol sa murim la fel ca Anania si Safira daca L-am inselat pe Dumnezeu, cu ai nostrii ne simtim in siguranta.


David si Ionatan – prietenia adevarata

David si Ionatan, erau prieteni adevarati. Se mai pot intalni in ziua de azi prietenii de genul asta? Cred ca extrem extrem de rar, si asta pentru ca oamenii nu au inima curata, pentru ca nu stiu sa dea in masura in care primesc, pentru ca nu stiu ce inseamna legamantul, pentru ca sunt oscilanti si se gandesc doar la interesul lor de moment, pentru ca trateaza prietenia ca pe o afacere, pentru ca nu stiu ce inseamna dragostea, si as putea continua. Am citit poate de zeci de ori povestea dintre David si Ionatan, si de fiecare data ma impresioneaza puternic. David stia ca Ionatan e acolo indiferent ce se intampla, Ionatan nu rupe legamantul, Ionatan nu isi schimba atitudinea fata de el, Ionatan e prietenul lui si nu are de ce sa se teama, Ionatan nu ii va insela asteptarile. Stiu ca pentru a nu suferi in viata asta ideal ar fi sa nu avem asteptari de la nimeni, dar ma gandesc oare o prietenie adevarata nu ar trebui sa aiba si asteptari, asteptari de genul: nu ma parasesti cand am nevoie de tine, nu jonglezi cu inima mea, nu iti bati joc, nu ma enervezi intentionat, faci tot posibilul sa existe un echilibru, faci totul pe fata, nu imi sapi groapa cand eu astept sa imi fi ca un frate. Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate. – (Prov.17:17)

Eu am avut o istorie cam tragica din punctul asta de vedere, iar asteptarile pe care le-am enumerat mai sus, au fost considerate ca fiind exagerate, desi stiu bine ca nu sunt exagerate deloc, banuiesc ca ar trebui sa existe in instinctul omului chestiile astea, sa nu trebuiasca nimeni sa te invete ca trebuie sa fi loial, sincer si transparent.

Relatiile dintre oameni de orice natura ar fi ele sunt din ce in ce mai degradate. Sa intalnesti prieteni adevarati, asta nu stiu exact de ce tine, dar ai toate sansele sa nu intalnesti asa ceva. Exista prietenii si prietenii, de diferite nuante si apropieri, dar aici ma refer la o relatie de excelenta, ca aceea dintre David si Ionatan.

Cei doi semanau mult, desi au avut parinti diferiti, parca o mama i-a facut, erau facuti din acelasi aluat, si ce a contat cel mai mult a fost inima lor curata, amandoi au fost oameni dintr-o bucata, amandoi au avut in ei sange regal, erau oameni dupa inima lui Dumnezeu si de aceea au fost in stare de o relatie excelenta. Niciunul dintre ei nu a avut nevoie de lectii „cum sa fii prieten adevarat”, stiau ce trebuie sa faca sa aiba o relatie excelenta, si nu au lasat la voia intamplarii prietenia lor.

1 Samuel 17,18

Mi-l imaginez pe Ionatan stand in randurile armatei, si privind toata scena dintre David si Goliat cu gura cascata, nemaiputand sa spuna un cuvant. L-a vazut pe David batjocorit de fratii lui, l-a vazut pe tatal sau Saul injosindu-l si a vazut tenacitatea lui David, incapatanarea de a-si duce la bun sfarsit viziunea. Sa nu uitam ca si Ionatan a avut o actiune asemanatoare cu a lui David, a mers pe cont propriu in tabara filistenilor si Dumnezeu a raspandit moarte pe unde trecea el (vezi AICI). David l-a invins singur pe Goliat prin puterea lui Dumnezeu, iar Ionatan tot singur insuflat tot de puterea lui Dumnezeu i-a invins pe filisteni.

Banuiesc ca Ionatan avea ochii iesiti din orbite si nu ii venea sa creada “ inca un „nebun” ca mine, nu imi vine sa cred ca exista, nu imi vine sa cred ca actioneaza ca mine, nu imi vine sa cred ca este insuflat de acelasi duh ca mine, credeam ca sunt singurul nebun din lume, sigur nu visez?” Nici nu ma mir ca inima lui Ionatan s-a lipit de David.

Ionatan de mult dorea un prieten cu care sa isi impartaseasca inima, sunt sigura ca incercase de nenumarate ori sa isi prezinte conceptiile de viata si nazuintele inimii, prietenilor din jurul lui, dar dupa prima propozitie s-a izbit de ceva care l-a facut sa taca si sa tina in el, dar acum Ionatan stia ca a intalnit omul cu aceasi viziune ca si el. Chiar daca a fost martor unei singure intamplari care l-a avut in centru pe David, acea intamplare a spus totul despre el, a putut sa traga multe concluzii, a putut sa vada ca David e simplu si radical, statornic si credincios, ca nimic nu il face sa sara dintr-o barca in alta, nici injosirile, nici descurajarile, nici nimic si a vazut ca David era iesit din tipare, tiparele si regulile absurde care au fost decorul in care a crescut toata viata lui.

Ionatan i-a citit inima si stia ca secretul puterii lui David era Dumnezeu, stia asta foarte bine pentru ca si el functiona la fel, Ionatan stia ca lui David ii putea marturisii toate ciudateniile din inima lui, si David nu l-ar fi trimis la nebuni, pana acum nu indraznise sa impartaseasca cu nimeni ceea ce Dumnezeu ii pusese pe inima. Ionatan stia ca daca David ar fi fost prin preajma cand a hotarat sa mearga singur impreuna cu slujitorul lui impotriva taberei filistenilor, ar fi putut sa ii spuna, el era singurul caruia ar fi putut sa ii spuna, fara sa fie luat la misto, sau considerat dus cu pluta. Ionatan in sfarsit s-a regasit in inima lui David si l-a iubit ca pe sufletul lui.

Sunt aproape sigura ca dupa ce David s-a imprietenit cu Ionatan, si acesta i-a povestit scena cu filistenii in care nu a spus nimanui ce vroia sa faca si s-a dus indrumat doar de Dumnezeu si i-a batut pe filisteni, David a avut un soc „ deci inca unu ca mine, credeam ca doar eu am apucaturi din astea, credeam ca doar eu ma duc ca nebunul sa ma bat cu Goliat, dar uite ca mai exista un nebun ca mine”. Era imposibil ca cei doi odata ce s-au intalnit sa nu se imprieteneasca si sa nu se iubeasca din toata inima, semanau mult prea mult, vorbeau aceeasi limba, si desi nu traiau in epoca noastra in care prietenia adevarata este o floare rara, si-au dat seama ca nu se mai intalnesc cu asa ceva in viata lor, asa ca au pretuit la maxim faptul ca Dumnezeu i-a facut sa se intalneasca.


Saul si David – scuze ieftine – praf in ochi

De unde a pornit ura lui Saul fata de David? Saul avea o problema spirituala, iar David pentru ca era unsul Domnului a incercat sa il ajute, totul a fost bine si frumos, atata timp cat David a fost sluga lui, atata timp cat i-a slujit, cat Saul a putut profita de pe urma lui, dar intr-o zi David l-a invins pe Goliat si Saul nu a suportat ca era apreciat mai mult decat el. Atata timp cat relatia lui David cu Dumnezeu era in beneficiul lui Saul, asta nu l-a deranjat, ba dimpotriva, i-a placut sa profite de ungerea de eliberare prin cantare a lui David, dar in momentul in care aceeasi ungere a lui Dumnezeu l-a propulsat pe David, a intervenit invidia, invidia care a dus la idea fixa din mintea lui Saul de a-l omora cu orice prêt pe David.

Prima data incearca sa il omoare chiar in timp ce David era cu el,  cantandu-i, ulterior avand si alte tentative, dar sa urmarim atitudinea lui Saul si a lui David in acesta hartuiala. Saul il urmareste pe David, aproape ca il prinde dar sa nu iti vina sa crezi inainte de asta, intra si doarme in aceeasi pestera cu David. Desi il are la mana, David il cruta, isi spune parerea si…

1Sam 24:16-22. Cand a sfarsit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tau este, fiule David?” Si Saul a ridicat glasul si a plans. Si a zis lui David: „Tu esti mai bun decat mine; caci tu mi-ai facut bine, iar eu ti-am facut rau. Tu iti arati azi bunatatea cu care te porti fata de mine, caci Domnul ma daduse in mainile tale, si nu m-ai omorat. Daca intalneste cineva pe vrajmasul lui, il lasa oare sa-si urmeze drumul in liniste? Domnul sa-ti rasplateasca pentru ce mi-ai facut in ziua aceasta! Acum iata, stiu ca tu vei domni si ca imparatia lui Israel va ramane in mainile tale. Jura-mi, dar, pe Domnul ca nu-mi vei nimici samanta mea dupa mine si ca nu-mi vei sterge numele din casa tatalui meu.”  David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasa, iar David si oamenii lui s-au suit in locul intarit.

Uneori sau de cele mai multe ori e bine sa nu crezi scuzele oamenilor. De iertat trebuie sa iertam indiferent de situatie, si noi am fost iertati de Dumnezeu, dar trebuie avut grija cu credulitatea si naivitatea, o spun asta din cruda mea experienta de viata in ce priveste inghitirea scuzelor care au fost urmate de recidive parca mai dureroase decat prima lovitura. Saul pus la zid de atitudinea generoasa a lui David, pe moment are inima induiosata, chiar plange, tine o cuvantare dupa care ai zice ca Saul a devenit un sfant.

Dar omul care nu are inima schimbata de Duhul Sfant, probabil ca in majoritatea cazurilor va face exact ce a facut Saul. Dupa cum bine stim, cuvintele lui Saul prin care si-a cerut iertare, au fost praf in ochi, pentru ca dupa ce a trecut sentimentul acelui moment, Saul a revenit la dorinta de razbunare, la dorinta de a-l omora pe David.  Cine te loveste odata, te va lovi si a doua oara, si a treia oara pana cand, nu stiu, dar e o regula interesanta, care functioneaza aproape intotdeauna, daca pe parcurs nu are loc cumva vreo transformare generata de Duhul Sfant in viata acelei persoane.

Scuzele sunt bune, cerutul de iertare iar e bun, dar la urma urmei nu valoreaza doi lei daca este urmat de o recidiva. Asa ca atentie la astfel de scuze, care te pot face sa lasi jos garda si sa te duci singur in gura lupului cand acesta va vrea sa muste din nou.

David a avut intelepciune, nu cred ca l-a crezut o secunda pe Saul, ar fi fost fatal pentru el sa fie influentat de pocainta de moment a lui Saul, stilul lui Saul era clar acela de a recidiva, daca a fost odata in stare sa il atace pe David cu intentia de a-l omora, a fost in stare si a doua oara, si a treia oara, asta era natura lui Saul indiferent de scuzele si cererile de iertare, de injosirile in momente cheie. Pentru ca in viata sa nu a intervenit o schimbare radicala prin Duhul Sfant, pentru ca omul acesta a trait pana la capat fara de Dumnezeu, era inutil sa te astepti ca cererile de iertare sa fie insotite de o schimbare adevarata.

David si-a dat seama ca atunci cand Saul a venit dupa el, nu a facut-o de dorul lui sau cu intentii bune ci urma sa aiba loc recidiva 1Sam 26 3. A tabarat pe dealul Hachila, in fata pustiului, langa drum. David era in pustiu; si, intelegand ca Saul merge in urmarirea lui in pustiu…

Reactia lui David este una superba. De iertat il iarta, dar incredere nu mai poate sa aiba in el, in momentul in care e provocat la sah, David ii da mat de doua ori, nu pentru ca ar fi vrut, ci pentru ca nu a avut alta solutie. David a inteles ca nu mai este dorit si a disparut din preajma lui Saul, si-a vazut de viata, a incercat sa stea departe de cel care odata il vrea mort, odata se caieste, iar il ataca, iar se caiestei.

Are loc al doilea episod aproape tras la indigoo cu primul, Saul il vrea mort din nou pe David, si iar doarme pe unde nu trebuie. David il are  la mana dar il cruta. Reactia lui Saul este ca si prima data: foloseste cuvinte prin care sa impresioneze, dulcegarii, linguseli, doar doar se va vedea cat de bun este el, cat e  de plin de intentii bune, si cum de fapt a facut si el o greseala doar e om, de fapt nu asta e natura lui, a fost o gafa de moment. 1 Sam 26:17. Saul a cunoscut glasul lui David si a zis: „Glasul tau este, fiul meu David?” Saul isi continua smiorcaiala, scuzele si teatrul vs 21. Saul a zis: „Am pacatuit; intoarce-te, fiul meu David, caci nu-ti voi mai face rau, fiindca in ziua aceasta viata mea a fost scumpa inaintea ta. Am lucrat ca un nebun si am facut o mare greseala.” 25. Saul a zis lui David: „Fii binecuvantat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari si vei birui.” David si-a vazut de drum, si Saul s-a intors acasa.”

Sa ti se inmoaie inima, nu alta. Dar David a inteles cum stau lucrurile, drac pocait nu exista (vorba cuiva), . Sti ce a facut David dupa tot spectacolul lui Saul? A plecat cat mai departe de el, undeva unde sa se simta la adapost, undeva unde sa nu mai fie nici o conexiune intre el si Saul, undeva unde totul sa se rupa intre ei. 1 Sam 27:1. David si-a zis in sine: „Voi pieri intr-o zi ucis de mana lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decat sa fug in tara filistenilor, pentru ca Saul sa inceteze sa ma mai caute in tot tinutul lui Israel; asa voi scapa de mana lui.”

Vi se pare familiara aceasta poveste? Stati linistiti nu va suspectez ca fiind toti persoane care se incadreaza in categoria lui David:), cred ca procentul celor ca Saul e net superior, dar daca se intampla sa fi un David, poti sa inveti enorm de multe din povestea asta, eu am facut un sumar, dar citirea intregii carti 1 Samuel iti va da o imagine mai completa.


In ciuda circumstantelor

Aratati-mi si mie cine nu si-a batut joc de David, in afara de Samuel, in prima parte a vietii lui, de fapt pana la biruinta asupra lui Goliat? Parintii nu dadeau doi lei pe el, pasajul in care Samuel vine si ii trece in revista pe fii lui Isai, ne sugereaza ideea ca daca ar fi fost vreun recensamant in perioada aceea, David ar fi fost trecut cu vederea, el nu conta, Samuel a trebuit sa insiste cu intrebarile, pentru ca era presat de Dumnezeu: „alt fiu nu mai aveti?” si parintii lui David, au o licarire” aaa, parca mai e unu care paste oile, da, mai e unu David” .

Sa trecem acum la fratii lui care daca l-ar fi apreciat si ar fi avut niste sentimente cat de cat fata de fratele lor, l-ar fi aparat, sustinut, si protejat, doar era fratele lor mai mic, dar nu…. pe langa faptul ca banuiesc i-a lovit invidia asa pe rand, vazand ca David are parte de ungerea din partea lui Dumnezeu, Eliab ostas falnic in armata care tremura de frica in fata filistenilor, atunci cand David vine si se agita in stanga si dreapta sa primeasca dreptul de a se bate cu Goliat, adica de a-i taia gatul intr-un final, este acuzat de Eliab cum ca s-ar mandri. Eliab i-a spus ceva de genul „bai baiatule, vi aici si te dai mare, ia du-te la oile tale, aici nu e loc de joaca pentru copii, esti tu uns de Samuel, dar uita-te la tine, hai pa”.

No bun, David merge in fata lui Saul si ii tot explica una alta, cum el s-a batut cu ursul si din moment ce merge in numele Domnului nu va avea probleme cu Goliat, iar Saul ….. ati ghicit, ii da una peste freza „esti doar un copil, uita-te la tine, filisteanul e de patru ori mai mare ca tine, sa fim seriosi, se va juca cu tine ca si cu un titirez”.

Pune-te un pic in locul lui David. Sti cum e sa  clocoteasca duhul in tine, si nimeni din jur sa nu inteleaga ce e in tine si felul tau de a judeca lucrurile, ba chair sa te descurajeze la fiecare pas? E foarte interesant, si nu usor sa iti pastrezi calmul in astfel de situatii in care tu sti sigur, absolut sigur ca lucrurile stau intr-un anume fel, doar Dumnezeu ti-a spus asa ca de asta esti atat de sigur, dar nimeni din jur nu iti da dreptate, ba mai mult te considera nebun.

David a avut o astfel de provocare, nimeni nu a avut incredere in actiunile lui, nimeni nu l-a creditat ca avand vreo sansa de castig. Cred ca David era furios la faza asta, dar nu s-a aratat pana in ultimul moment, a strans din dinti, a inghitit in sec, l-au enervat toti in fel si chip, totul a culminat cu Saul care l-a imbracat in propria-i imbracaminte care il incomoda vizibil pe David, dar si-a tinut furia sub control pana a dat ochii cu Goliat, care ……. ce credeti ca i-a spus lui David? : „Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege?” Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adaugat: „Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului.”.Goliat atat de tare l-a desconsiderat pe David incat mai mai sa simta ca este sub demnitatea lui sa lupte cu un baietandru ca el.

Ce mai vrei, David a fost desfintat de toti, dar de absolut toti, au sters cu el pe jos, nu fizic, ci prin vorbe, prin atitudini. David era nimicul, neinsemnatul, dar acest nimic in a carui vene clocotea Duhul lui Dumnezeu, acest nimic care Il respira pe Dumnezeu, acest nimic care stia ca este un nimic, dar stia foarte bine in acelasi timp ca in inima lui bate inima lui Dumnezeu, a rabufnit plin de puterea lui Dumnezeu.

Imagineazati-l pe David spunand cu autoritatea pe care doar Duhul lui Dumnezeu ti-o poate da :”Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori si-ti voi taia capul; astazi voi da starvurile taberei filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie, nici prin sulita. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre.”

Sigur sunt printre voi, macar cativa care sunt sau au fost desconsiderati de familie, prieteni, frati, surori, conducatori, dusmani, toti au cazut de acord ca esti un nimeni, si nu esti in stare de nimic, dar in venele tale curge mai mult decat sange, esti manat permanent de viziunea pe care Duhul Sfant ti-a dat-o. Uita-te la David, a trebuit doar sa fie statornic chemarii pe care Dumnezeu i-a facut-o, nu a avut nevoie de confirmarea oamenilor, a fost suficient ca Dumnezeu l-a ales si a pus in el o altfel de inima, a fos suficient ca el a perseverat si a crezut in visele iesite din comun pe care le avea cu privire la viata lui. Visele acelea exagereate au devenit realitate in ciuda circumstantelor.
1Samuel 16,17


David – liber de religiozitate

David, un baietandru, este trimis de tatal lui cu merinde la fratii lui care se aflau in randurile armatei lui Saul, carora le tremurau izmenele in fata filistenilor si implicit in fata lui Goliat. Chiar daca in fata intregii lui familii, Samuel il unge pe David (1Samuel 16:13), nici unul dintre ei nu isi schimba parerea despre mezinul familiei. David era cel mic, neinsemnat, caruia cel mult ii putea fi incredintata merindea, ca sa o duca fratilor lui care erau la razboi (1Samuel 17:17). David este luat la misto de toata lumea, fratele lui cel mai mare Eliab, il acuza inclusiv de mandrie la care David are o reactie care ma face sa cred ca i-a stat mintea in loc, neimaginandu-si cum poate fi acuzat de asa ceva, cand toata viata a fost desconsideratul familiei (1Samuel 17:28-29).

Saul face si el cunostinta cu David care prin ungerea pe care o avea cantand la arfa, punea pe fuga duhul rau care il chinuia pe imparat, dar cu toate astea desi banuiesc ca a inteles puterea lui Dumnezeu din viata lui David, il ia peste picior, atunci cand acesta hotaraste sa mearga sa se bata cu Goliat. „Saul a zis lui David: nu poti sa te duci sa te bati cu Filisteanul acesta, caci tu esti un copil, si el este un om razboinic din tineretea lui” .(v33) David incearca sa se bata cu tot sistemul, sa se furiseze cumva sa ajunga in fata lui Goliat, ii explica lui Saul, ca desi e un copil slab la urma urmei, are o oarecare experienta in lupta, si incearca sa ii sugereze cumva ca el nu merge acolo prin puterea lui ci are pe cineva Atotputernic de partea lui, iar acel Atotputernic va castiga batalia.

Saul banuiesc ca nu a mai avut nici chef, nici rabdare sa ii spuna inca odata lui David ca nu are nici o sansa in fata lui Goliat, si imaginandu-si deja cum David va fi facut snitzel de Goliat, ii da acordul : „Du-te si Domnul sa fie cu tine”. Ma aventurez si spun ca acest „Domnul sa fie cu tine”, a fost ceva de genul „Du-te si mori, daca vrei neaparat”, sunt sigura ca Saul nu a avut strop de incredere in actiunea lui David. Saul cel religios a bagat o fraza spirituala, sa sune bine, Biblia ne spune ca Duhul Domnului se departase de la Saul (1Samuel 16:14), asa ca acea propozitie nu a avut decat o incarcatura religioasa cel mult, si o doza de misto.

Si ca totul sa fie pus in sabloane, sa nu existe libertatea si calauzirea Duhului, Saul il imbraca pe David cu hainele lui: „adica, cum sa mergi Davide la lupta asa cu tricoul si pantalonii tai, nu, tu trebuie sa iti iei costumul, camasa, pantalonii de stofa calcati la dunga, baticul, fusta, bluza de mohair, ciorapii de duminica, poseta, si na, daca vrei du-te, fa ce vrei, dar prima data echipamentul, nu uita de echipamentul exterior, ne faci de ras daca te duci asa in tricoul tau cu inscripitii, in blugi, e rusine Davide, pe mine ma doare in cot ca o sa fi facut franjuri de Goliat, sincer iti spun, dar nu mi-e tot una de imaginea ta, ia mai strange-ti putin parul, bretonul nu iti sta chiar bine, stai putin sa cautam stilistul penti sau cde si apoi poti sa mergi linistit, nu ne vom mai vedea, vei muri strangulat de batic cand te va invarti Goliat prin aer, dar nu ma intereseaza asta Davide, mori linistit, e demn sa mori in felul asta, decat sa bati demonii imbracat in echipament necorespunzator, mai bine mori dar echipat corespunzator”.

David la fel ca si prietenul lui Ionatan, nu au fost niste rebeli, dar nici nu s-au supus regulilor prostesti. Mi-l imaginez pe David imbracat in imbracamintea lui Saul, intorcand ochii pe dos, gandindu-se la ce i se intampla, gandindu-se ca nu are cu cine vorbi, ca nimeni nu il intelege, ca Saul e prea religios sa poata purta un dialog cu el, sa ii explice. David incearca sa nu provoace un conflict, dar vede clar ca oricat ai vrea sa fie pace nu poti, trebuie sa limitezi libertatea Duhului, daca vrei sa impaci si omul, asa ca vazand ca nu are libertate de miscare purtand imbracamintea lui Saul, se dezbraca de aceasta si absolut pe cont propriu, insotit doar de Dumnezeu si de puterea Lui, merge impotriva lui Goliat. Si stim cu totii ce i-a facut David lui Goliat.


Cand sunt slab atunci sunt tare!

Daca nu ai sti povestea dintre David si Goliat, daca nu ar exista detaliile din Biblie cu privire la acest episod, ce ai crede daca ai auzi aceasta istorisire spusa asa: „Era odata un om pe nume Goliat care avea 3 metri inaltime si 250 kg, era reprezentantul filistenilor in lupta cu poporul Israel. Nimeni nu avea curajul sa se bata cu el, datorita faptului ca era urias la statura, dar intr-o zi un anume David, a mers impotriva acestui urias, i-a tras o piatra intre ochi si l-a ucis, apoi i-a taiat gatul”.

Fa abstractie de faptul ca sti cine e David, imagineaza-ti ca auzi acesta poveste pentru prima data si habar nu ai cine joaca rolul lui David. Eu mi-as imagina ca David este un luptator foarte experimentat, poate nu de 3 metri dar cel putin de 2,50, un om puternic din toate punctele de vedere, un om pe care nimeni nu l-a vazut niciodata deprimat sau simtindu-se infrant, mi-l si imaginez cu armatura impecabila, ar fi putut sa ii taie gatul din prima filisteanului dar a preferat sa isi bata joc de el omorandu-l cu prastia, faza cu prastia a fost pentru distractia lui, oricum avea planul B, adica sabia. David cel de 2 metri si jumatate, om puternic, falnic, demn de invidiat pentru calitatile sale fizice si psihice, l-a facut praf pe uriasul Goliat. Si daca nu ar exista detaliile din Biblie,asa as crede toata viata.

Acum sa revenim cu picioarele pe pamant. Cine era David? David era un cioban, un om pe care nimeni nu dadea doi lei, nici familia lui nu credea ca el merita mai mult decat sa pasca niste oi. David era un baietandru pe care Dumnezeu a hotarat sa Il aleaga dintre mai multi care aveau destule calitati si cu siguranta erau mult mai falnici si puternici psihic si fizic ca el. Ulterior, avem o gramada de psalmi in care David se afla cu nervii la pamant , in depresii cumplite, ba chiar intr-o stare suspecta de labilitate psihica, ba se increde in Domnul, ba se vede pierdut si fara nici o speranta.

Vorbind despre David ai putea ajunge sa te contrazici de la un minut la altul, pentru ca David era un om slab-puternic, nici nu poti fi sigur de afirmatiile pe care le faci despre el, pe cand vrei sa spui ca e puternic, iti vin in minte nenumaratele situatii in care omul asta era praf si pulbere, adica mai slab de atat nu se putea. Un om puternic nu se vaita, in schimb David a plans si s-a vaicarit pana s-a saturat (vezi AICI). Desi Biblia ne prezinta slabiciunea din viata lui David, cred ca doar Dumnezeu si Ionatan au facut cunostinta cu adancimile inimii lui David si au vazut si au inteles cat de slab era David cand cadea in deznadejde. Si totusi acest David l-a invins pe Goliat.

Am tot stat si meditat la acest aspect, pentru ca unii oameni slabi, sunt vazuti de cei din jur ca fiind puternici, pentru ca spun sau fac lucruri in Numele lui Isus cu autoritate, lucruri care iti pot sugera ideea ca ai in fata ta o persoana foarte puternica. Biblia este extrem de clara: Cand sunt slab atunci sunt tare, Dumnezeu transforma slabiciunea unui om in putere, daca acesta are inima curata in fata Lui si cauta fata Lui. Pare un paradox, dar se pare ca Dumnezeu nu are nevoie de oameni puternici, El isi manifesta puterea prin cei slabi, prin cei mai slabi, si in felul acesta cei din jur confunda lucrurile, au impresia ca cineva care proclama Cuvantul cu putere, ar trebui neaparat sa fie un om puternic. Poate tocmai slabiciunea lui este secretul puterii care se manifesta prin puterea lui Dumnezeu in viata lui.

Poate ca daca nu ar mai fi slab, nu ai mai vedea puterea care curge din Dumnezeu prin el si care te face sa crezi ca omul in sine este un om puternic. Slabiciunea omeneasca se pare ca este secretul manifestarii puterii lui Dumnezeu, bineinteles in contextul in care acel om Il are ca absoluta prioritate pe Dumnezeu si voia Lui, pentru simplul motiv ca Dumnezeu nu are nevoie de muschii nostri ci de inima noastra.

Asa ca daca vedeti pe cineva care pare puternic, ganditi de doua ori, s-ar putea sa fie mai slab ca voi, mai sensibil ca voi, si tocmai acesta sa fie avantajul lui fata de voi, e prea slab sa pretinda ca ar putea face ceva singur in lumea asta, iar lui Dumnezeu ii place asta si isi pune puterea Lui langa slabiciunea acestuia, iar oamenii vad puterea lui Dumnezeu si nicidecum puterea omului, doar ca o confunda.


‘…nimanui nu-i pasa de sufletul meu’

Am citit azi un Psalm in care marele David se lăfăie intr-o autocompatimire de toate frumusetea. Priviti ce spune David in Psalmul 142:4 ‘…..nimanui nu-i pasa de sufletul meu’ . Am vrut sa vad cand a fost scris acest Psalm, si vad ca titlul lui este: ‘ O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera’. Ma uit in 1 Samuel 22 si intr-adevar David se ascunde in pestera, fugarit fiind de Saul care vrea sa il omoare.

Insa nu cu foarte mult timp inainte de asta prietenul lui, Ionatan isi pune viata in pericol pentru ca David sa fie avertizat de planurile tatalui sau, nu cu mult inainte Ionatan face un legamant cu David si cu casa lui, ‘ Ionatan a intarit si mai mult fata de David dragostea pe care o avea pentru el, caci il iubea ca pe sufletul lui’ (1 Samuel 20:17)

David desi avea un prieten cum foarte putini dintre oameni au sansa sa aiba, cineva care l-a iubit din tot sufletul, caruia i-a pasat din toata inima de el, cineva care si-a pus viata in primejdie din dragoste pentru el, cineva care atunci cand a fost cazul s-a dus in pustie sa il incurajeze si sa il sprijine (am scris aici un articol pe tema aceasta), tot cu riscuri enorme, cineva care s-a gandit la el zi si noapte si care nu a avut liniste pentru ca prietenul lui era in pericol, cu toate astea, David spune ceva fara logica, ceva generat de disperare, o disperare care anuleaza realitatea, care impaienjeneste mintea si sufletul:  ‘nimanui nu-i pasa de sufletul meu’. Cu un prieten ca Ionatan, nu ai voie sa spui asa ceva.

Cred ca Ionatan s-ar fi simtit ofensat, s-ar fi suparat, s-ar fi intristat sa il auda pe David văicărindu-se in felul asta, lui ii pasa de sufletul lui David, iubea sufletul lui David ca pe propriul suflet, dar cu toate astea lui David i s-a intunecat ratiunea, strans in menghina a spus lucruri care nu sunt adevarate. Cel putin Ionatan il iubea si era alaturi de el, ii pasa de el si sunt sigura ca i-a marturisit aceste lucruri.

Eu nu stiu cum sunteti voi, dar eu am facut ce a facut David, nu odata, am spus ce a spus David, de mai multe ori, uneori justificat, alteori nu. Unii dintre voi ati facut si faceti la fel ca mine, ne vaicarim si stransi in menghina de anumite situatii nu mai vedem realitatea, uitam de Ionatan. Stiu ca putini aveti un Ionatan langa voi, e o lume in care Ionatanii sunt pe cale de disparitie, dar poate aveti jumatati de Ionatani sau Ionatani in devenire (unii au nevoie de timp sa se formeze, sa inteleaga valorile, care sunt lucrurile de pret).

Si apoi suprema greseala a lui David a fost ca Dumnezeul caruia i se adresa, in fata caruia striga, plangea, si se văicărea, era Cel care avea o grija desavarsita de sufletul lui, Dumnezeu nu cunoaste nepasarea fata de cei in probleme, Ii pasa. Daca chiar iti lipseste Ionatan, si te cred, se prea poate sa nu fi intalnit niciodata si sa nu intalnesti niciodata un Ionatan, Isus e prezent, desi nu Il putem percepe cu ochii fizici, dezvoltarea relatiei cu El il va face din ce in ce mai real. Lui Isus ii pasa de sufletul tau si de sufletul meu

Nu vreau sa luam acest episod din viata lui David ca pe o scuza, si sa ne simtim indreptatiti in a ne autocompatimi; daca marele David a facut asta, nu e nici un bai daca ii tragem si noi o autocompatimire de nota 10, ci ar fi bine sa constientizam ca nici macar oamenii mari ai lui Dumnezeu pe care noi ii vedem ca niste super oameni, nu sunt scutiti de depresie si deznadejde.

David a fost un om care s-a văitat mult, dar intotdeauna si-a revenit din depresie, a spus destule lucruri aiurea ca cel pe care l-am discutat in acest articol, dar intotdeauna a ajuns la o concluzie finala care ar putea suna asa: Nu conteaza cum arata circumstantele, nu conteaza ca totul pare intors pe dos, nu conteaza ca vrajmasii imi stau pe cap, eu ma incred in Tine Doamne, Tu esti locul meu de adapost, locul meu de scapare, nu conteaza cat de aiurea pare totul eu ma incred in Tine, ma bazez pe Tine, cred promisiunile Tale, chiar daca acum imi este foarte rau, stiu ca Tu ai grija de mine si ma izbavesti’


David

La un moment dat in viata, David nu a contat pentru familia lui atunci cand a fost vorba de lucruri mari. El era cel marginalizat, considerat nevrednic, scos din ecuatie, trimis la oi. David a avut locul de jos, viata i-a fost pusa in primejdie, pe cand fratii lui au avut o viata decenta, apreciata, promovata, calitatile le-au fost scoase in evidenta. David a fost luat de Dumnezeu din locul acela de jos, din izolarea lui, din marginalizarea de care suferea din partea familiei si pus rege.

Poate ai fost si tu trimis la oi, poate si tu ai fost considerat cel mai slab din familie, din anturaj, poate si tu ai fost marginalizat si trimis undeva sa nu fi prin preajma, sa nu stirbesti imaginea familiei, se pare ca esti pe pozitia ideala de a fi ales de Dumnezeu si promovat. Cei promovati de oameni au ramas la acelasi nivel, insa David, a fost luat de la oi si i s-a pus coroana pe cap.

Complexul de inferioritate nu ar trebui sa existe, daca cineva citeste Biblia, ar trebui sa sara intr-un picior de bucurie, daca cumva nu ai toate calitatile sau daca familia si cei apropiati nu le recunosc nici pe cele pe care le ai, se pare ca pe Dumnezeu nu Il intereseaza asta. Oare ce e greu de inteles? Pe Dumnezeu nu Il intereseaza nici daca esti frumos si inalt, nici daca ai ochi albastrii ca cerul, nici daca ai nasul cârn, nici daca ai urechi clapăuge, nici daca ai talent la cantat, nu il intereseaza daca stii sa vb coerent sau daca te balbai, pentru a te promova in Imparatia Lui, El se va uita doar la inima.

Daca inima iti este curata, vei fi luat de la oi si facut rege, daca inima nu iti este curata, vei fi lasat sa te amagesti cu promovarile facute de oameni.


Din arhiva ( Prietenie + Slujire = Prietenie adevarata)

picture1Prietenie + Slujire = Prietenie adevarata (1)

Anul acesta mi-am dat seama de superficialitatea relatiilor de prietenie dintre oameni si am meditat mult la acest aspect ajungand la o concluzie dureroasa si anume ca habar nu avem ce inseamna prietenia adevarata. D-zeu a stiut ca se va ajunge la stadiul acesta de aceea de-a lungul Bibliei ne-a dat cateva exemple de credinciosie si dragoste in relatiile dintre oameni, exemple de slujire si prietenie adevarata.   Continuarea articolului aici

Prietenie + Slujire = Prietenie adevarata (2)

Un alt exemplu de slujire este cel al lui Onisifor, care este un personaj foarte important al Bibliei deşi puţini ştiu de el. I s-au atribuit doar trei versete, dar suficient cât să înţelegi că Onisifor a fost un om al lui D-zeu.

Pavel îi spune lui Timotei: “ŞTII CĂ CEI CE SUNT ÎN ASIA TOŢI M-AU PĂRĂSIT, ÎNTRE ALŢII ŞI FIGEL ŞI ERMOGEN. DOMNUL SĂ-ŞI VERSE ÎNDURAREA PESTE CASA LUI ONISIFOR, CĂCI DE MULTE ORI M-A MÂNGÂIAT ŞI NU I-A FOST RUŞINE DE LANŢUL MEU. NU NUMAI ATÂT, DAR CÂND A FOST ÎN ROMA, M-A CĂUTAT CU MULTĂ GRIJĂ ŞI M-A GĂSIT. DEA DUMNEZEU SĂ CAPETE ÎNDURARE DELA DOMNUL “IN ZIUA ACEEA”. TU ŞTII FOARTE BINE CÂT AJUTOR MI-A DAT EL ÎN EFES” ( 2 Timotei 1:15- 18 )    Continuarea articolului aici

Prietenie + Slujire = Prietenie adevarata (3)

Ionatan şi Onisifor au fost oameni care au întărit inima celui care era în pericol, celui care era deprimat, au fost oameni care nu au aşteptat invitaţii speciale să îşi facă datoria şi care au sărit din propriul lor confort pentru a însufla încredere şi pentru a mângâia.

Foarte curios că în ambele cazuri cel care teoretic avea reputaţia unui om puternic al lui D-zeu a avut nevoie de încurajarea şi sprijinul celui care în faţa oamenilor ar fi părut să fie la un nivel inferior. Nu Ionatan l-a învins pe Goliat şi totuşi David a avut mare nevoie de cuvintele şi afecţiunea lui, nu Onisifor era marele apostol şi culmea că tocmai marele apostol a avut nevoie de încurajarea lui.  Continuarea articolului aici