ROSE

Posts tagged “diavol

Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Reclame

Comparatia – pacat!!!

Cu mic cu mare, oamenii se compara. Si din cauza asta ajung sa dea ori in mandrie ori in depresie. Comparatia este una dintre nenumaratele smecherii ale diavolului prin care imbarliga mintea omului ca sa il duca pe teritoriul lui unde va fi jefuit, distrus si ucis.

Oameni de toate varstele, caci se pare ca nu exista o limita de varsta la care comparatia sa apuna, se compara pentru aproape orice fleac pe care il traiesc in viata asta. Rezultatele sunt devastatoare.

Daca cumva Maricica isi flutura noua geanta, crezandu-se printesa din povesti, toate femeile sensibile la capitolul genti, vor sari urgent la comparatie, vor afla ce firma e, se vor interesa cat a costat poseta Maricicai, si daca ele au poseta mai ieftina e jale, daca au mai scumpa tot jale e, pentru ca urmeaza umilirea Maricicai, care tocmai credea ca are cea mai cool poseta din oras.  E un exemplu luat asa la misto, dar care sigur se poate intalni sub diverse forme pe unde vreti voi, atat ii duce capul pe oameni. De fapt oamenii se compara vizavi de toate tampeniile si lucrurile vazute si nevazute, pentru imbracaminte, frumusete, averi, relatii, diplome si oricare ar fi rezultatul, ori mandria ori depresia, diavolul jubileaza, a mai prostit pe cineva.

Daca nu ar fi tragic chiar as rade, Dumnezeu ne-a creat atat de diferiti incat nu exista nici o sansa sa ne putem compara intr-un mod corect si sa putem trage niste concluzii corecte. Suntem extrem de diferiti, e ca si cum ai incerca sa compari un patrat cu un cerc. Sti ca ambele sunt figuri geometrice, dar in rest, nu prea ai cum sa le compari, patratul se poate da mare ca are colturi si cercul se poate da mare ca nu are colturi, patratul poate intra in depresie ca e cu colturi, cercul poate intra in depresie ca nu are colturi, asta daca atata ii duce capul sa se compara, pentru ca daca ne-am folosi capul in nici un caz nu am cadea in plasa comparatiei.

M-as lega de tineret, care din pacate respira comparatia ca pe aer, si sunt nefericiti, cad ba in mandrie din aia de nu le mai ajungi la nas, ba in depresie sora cu moartea, dar nici cei trecuti de prima tinerete nu o duc foarte bine. De ce? Pentru ca tot mersul lumii astia te impinge la a te compara. Dar un crestin nu face parte din lume, e strain, e cetatean al unei imparatii cu un sistem de viata diferit, locuieste temporar in sistemul asta total corupt de Satan, crestinul nu functioneaza dupa regulile diavolului.

Crestinul ar trebui sa stie ca el e unic, creat cu niste caracteristici unice, o combinatie unica de calitati si defecte, asa ca crestinul ar trebui sa urasca comparatia ca pe orice alt pacat. Si Lucifer s-a comparat cu Dumnezeu si la un moment dat s-a gandit ca se poate lua la intrecere cu El, uitand ca el a fost creat sa fie arhanghel si ca atare trebuia sa isi vada de treaba, dar nu, Lucifer a vrut concurenta. Asa ca frati, surori, tineri si batrani, comparatia vine exact din mintea diavolului, e exact motivul pentru care Lucifer a fost alungat din cer, concurenta si comparatia l-au dus la mandrie, ca doar nu te dai mare asa aiurea singur in mijlocul campului, te dai mare pentru ca te compari cu cineva si iti trece prin cap ca in comparatie cu X-lescu tu esti mai cu motz.


Dumnezeu – bun; diavolul – rau


Lipsa responsabilitatii

Se pare ca tendinta unui procent mare dintre bisericile de la noi este de a ne indruma tacit spre adoptarea unui mod de viata in care sa nu existe simtul responsabilitatii, desi aparent se predica responsabilitatea. Putem sa ii punem lui Dumnezeu in carca toate nereusitele noastre, toate esecurilor noastre, toate urmarile caracterului nostru uneori de doi lei. Avem mare sansa cu Dumnezeu ca putem sa ne scoatem basma curata in fata oamenilor. Cand ceva nu reuseste pentru ca noi suntem de vina, nu trebuie sa fim responsabili, sa tratam lucrurile intr-un mod responsabil, e foarte la indemana sa presupunem sau chiar sa credem ca asa au trebuit sa stea lucrurile, ca asta a fost calculul si voia lui Dumnezeu.

Din moment ce teologia noastra ne spune ca Dumnezeu controleaza totul, atunci ne vine foarte bine o astfel de scuza, ne-am scos de tot, nimeni nu poate sa spuna ca nu ar fi asa. Doar ca Dumnezeu ne-a dat o vointa libera pe care nu ne-o manipuleaza, vointa noastra chiar e libera, e controlata doar de noi, nu de El, El ne da vointa, ne da toate instrumentele pentru a face lucrurile bune, dar la urma urmei noi suntem responsabili de ceea ce facem, firea noastra, orgoliul nostru, sunt responsabile de esecurile pe care le avem. Bineinteles ca mai e si diavolul prin preajma, dar cred ca in mare masura incurcaturile din viata noastra sunt generate de firea noastra.

Ar fi tare bine sa nu Il mai bagam pe Dumnezeu in probleme care nu Il privesc, la urma urmei e vorba de firea noastra si de diavol care se foloseste de firea noastra. Dumnezeu nu are nici o treaba cu comportamentul tau de doi lei, nu El te-a impins sa faci ce ai facut ca sa ruinezi lucrurile, tu ai facut singur ce ai facut pt ca te-au impins nervii, orgoliul, mandria sau frica. Sa-L lasam pe Dumnezeu in pace cand e vorba de esecurile noastre, El poate interveni in poveste doar cand va fi vorba de pocainta adevarata sincera, cand vom vrea sa avem o inima curata si cand vom invata sa purtam crucea, cand vrem schimbarea, vindecarea si eliberarea Lui.

Si daca nu Dumnezeu e de vina pentru esecurile noastre, ar fi tare bine sa fim responsabili si sa ne vedem bubele, sa nu ne ascundem dupa deget, ci sa infruntam adevarul, nu e usor dar adevarul te face liber, oricat de dureros ar fi pentru fire sa se confrunte cu adevarul.


Hotia – „una din pasiunile lui Dumnezeu”

Am citit astazi cum casa unui pastor a fost jefuita, intoarsa pe dos si cum respectivul i-a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce a facut. Adica cu alte cuvinte: „iti multumesc Doamne ca ai trimis hotii sa imi jefuiasca casa, asta ma tine smerit” . Si o gramada de oameni vad ca sar sa il incurajeze in aceeasi nota „da frate, slava Domnului pentru tot ce a facut, fi tare, vei trece peste situatia asta, Domnul a vrut sa se intample, slava Lui”.

Serios ca imi vine sa rad. Banuiesc ca traim intr-o lume in care exista doar Dumnezeu, Dumnezeu pocaieste oamenii, Dumnezeu ii indeamna la furt, si dat in cap trecatorilor pe strada, Dumnezeu pune dorinta de pacat, Dumnezeu ia dorinta de pacat, Dumnezeu face raul, Dumnezeu face binele, El e si bine si rau, diavolul s-a evaporat, si Dumnezeu a trebuit cumva sa preia rolul lui, ca sa fie cat de cat un echilibru.

Asa ca daca veti avea sansa ca Dumnezeu sa puna pe inima vreunui hot sa va intre in casa si sa fure tot, ar fi bine sa il cautati pana il gasiti si sa ii multumiti din toata inima ca a fost ascultator de voia lui Dumnezeu si nu s-a impotrivit imboldului divin de a va face casa vraiste. Si sper ca nu aveti de gand sa lasati politia sa bage la puscarie pe cineva care tocmai a ascultat de Dumnezeu si v-a pradat averea.

Ba chiar ar trebui sa va rugati „Doamne, cand o sa imi pun iar casa la punct cat de cat, te rog mai pune pe inima unui hot sa vina pe la mine, uite mi-a mai ramas un cuptor cu microunde, si parca parca  nu sunt suficient de smerit, asa ca te rog vorbeste inimii unui hot si arata-i drumul spre casa mea si ca bonus ar fi bine sa ma gaseasca acasa sa imi dea si in cap”


Crestinul infrant??

Crestinii sunt in marea majoritate niste oameni infranti, jefuiti si macelariti de cel rau. E si normal din moment ce nu exista invatatura in biserica care sa il invete pe crestin cum sa lupte impotriva domniilor si stapanirilor intunerecului care in mod constincios isi fac treaba si ii ataca pe crestini cat se poate mai mult.

Se prefera predici despre tinuta vestimentara ca si cum diavolul ar avea vreun fior pe sira spinarii cand ar vedea baticul sau fusta. Daca ti-ai imaginat vreo clipa ca diavolul fuge la vederea acestor obiecte vestimentare, realitatea iti va dovedi ca nu are nici o strafulgerare, ba chiar le considera ceva dragut si benefic, le ocupa timpul pocaitilor cu astfel de preocupari si in felul asta ii poate ataca si le poate da cu ce are el mai deosebit, direct in cap. Diavolul se teme de sangele lui Isus, de numele lui Isus, de autoritatea pe care o avem in Isus, el se teme de exercitarea acestei autoritati, de proclamarea adevarului, nu de ţoale.

Fiecare dintre noi suntem atacati in fel si chip, de diavol si de armatele sale de demoni. Cu timpul am invatat sa ma impotrivesc acestor atacuri pe care inainte nici nu le identificam ca atacuri ale celui rau, credeam ca sunt simple probleme generate de incurcaturile din viata, dar dupa mai multe situatii in care ajunsa la capatul rabdarii am mers in Numele lui Isus impotriva problemei respective si m-am trezit  poruncind demonilor sa plece, vazand o schimbare brusca de situatie, mi-am dat seama de fapt care sunt ascunzisurile problemelor.

Iti simti familia atacata sau te simti tu insuti atacat, treci la atac, porunceste intariturilor celui rau sa plece, si nu te opri pana nu simti eliberarea in duhul tau, Duhul Sfant te va indruma si iti va arata cum sa faci, cand sa te opresti, asta se invata, dar trebuie sa incepi odata si odata sa nu te mai lasi batut de diavolul ci sa te lupti. Biruinta e asigurata prin jertfa lui Isus, acolo El a pus imparatia celui rau sub picioarele noastre.

Avem autoritate si trebuie sa ne-o exercitam, sa incetam sa mai fim niste crestini infranti si jefuiti la tot pasul de cel rau. E extraordinar sa descoperi ca de fapt Cel ce e in tine e mai puternic decat cel ce e in lume. Stim din Biblie ca vom avea necazuri, stim din Biblie ca vom fi atacati permanent, dar mai stim ca daca nu stam ca blegii sa incasam atac dupa atac, biruinta ne este garantata.

Te incurajez sa te lupti, sa nu mai lasi influentele demonice sa te hartuiasca, chiar daca problemele pe care le genereaza nu au scrise pe frunte faptul ca sunt generate de demoni, ascute-ti simturile spirituale, lasa-L pe Duhul Sfant sa te calauzeasca si ia atitudine, Dumnezeu ti-a dat autoritatea asupra lor sa le alungi si sa le invingi.


Fiul risipitor – voia lui Dumnezeu?? (2)

Hai sa ne gandim putin la fiul risipitor. Ce a facut acest fiu? A plecat de la tatal lui unde a avut de toate. A plecat in lume, a tradat increderea tatalui sau, l-a facut de ras, a risipit tot ce a mostenit de la el, si a ajuns intr-o stare jalnica.

Ce a facut tatal, care l-a iubit intr-un mod desavarsit? L-a urmarit cumva prin lume, sa ii traga o corectie sora cu moartea? A fost pe urmele lui sa ii  tranteasca o boala de toata frumusetea, sau l-a prins si i-a rupt picioarele in bataie, sau i-a intins o capcana ca sa cada in nu stiu ce prapastie, doar doar ii vine mintea la cap??? Nu. Tatal a stat si a asteptat, a suferit si a asteptat, i-a fost gandul continuu la acel fiu al lui care e pierdut.

Desi ar fi putut sa faca cele enumerate mai sus, nu a facut nimic din toate acestea, pentru ca dragostea adevarata nu se comporta asa. A asteptat pana fiul risipitor, s-a saturat de mizeria in care s-a bagat singur; i-a respectat decizia. Da, a permis situatia cu pricina prin simplul motiv ca l-a lasat pe fiu sa aleaga, i-a permis sa aleaga intre bine si rau.

Atentie! mizeria in care a ajuns acest fiu, nu a fost voia tatalui, nu tatal l-a trimis acolo, nu tatal a permis sa ajunga el acolo, nu tatal a vrut asta pentru el, ci starea jalnica in care a ajuns a fost exact rezultatul propriilor alegeri. A iesit de sub autoritatea tatalui, undeva unde nu mai functioneaza voia tatalui, undeva unde domneste voia celui rau, a plecat din acel perimetru de siguranta, si-a facut de cap, a risipit tot ce avea si s-a lovit de foame. Sa punem aceasta stare jalnica in care a ajuns tanarul in carca voii tatalui, cand de fapt nu e altceva decat consecinta propriilor sale alegeri?

A avut tatal macar un pic de a face cu ceea ce i s-a intamplat ulterior acestui fiu? Nu, bineinteles ca nu. Nici voia lui, nici permisiunea lui nu au de a face cu ceea ce i s-a intamplat dupa ce a plecat in lume si si-a facut de cap.

Ce am spune mai toti daca am auzi o poveste asemanatoare a unui fiu care a ajuns in ultimul hal pentru ca s-a departat de Dumnezeu. „Oo, dar e clar, uite Dumnezeu il pedepseste, uite Dumnezeu il smereste, sa ii vina mintea la cap, asta e voia lui Dumnezeu”

Sa fie oare vorba de voia lui Dumnezeu cand din cauza nenumaratelor greseli pe care le facem de-a lungul vietii, ne sapam singuri groapa. Odata iesiti de sub protectia lui Dumnezeu, intrand pe teritoriul diavolului unde voia lui se face si nu a lui Dumnezeu, e corect sa punem pe seama voii lui Dumnezeu, blestemele care ne lovesc? Dumnezeu a permis ca eu sa aleg, mi-a dat aceeasi sansa ca si lui Adam si Eva, libera alegere, iar de aici daca eu am ales sa fac raul, am iesit si de sub voia Lui si implicit de sub protectia Lui, nu Dumnezeu e raspunzator de ceea ce mi se va intampla odata ce am ales sa fac voia celui rau.

Voia lui Dumnezeu (1) AICI


1 Aprilie

O parte dintre oameni o sa aiba o mare surpriza cand vor realiza ca au trait toata viata sub emblema lui 1 Aprilie, toata viata au crezut ca ceea ce fac e bine, iar la final diavolul se va distra de farsa pe care le-a facut-o si le va spune ca viata lor a fost  un 1 Aprilie continu.


Rezultatul presiunii

Diavolul va folosi presiunea ca noi sa lasam standardul lui Dumnezeu mai jos, pentru a nu fi considerati chiar nebuni de legat, sa lasam de la noi. Cu siguranta ca daca vei avea parte de revelatiile lui Dumenzeu si El iti va deschide ochii, vei arata ca un nebun pentru cei care nu vad lucrurile respective, dar a lasa standardul jos e cea mai mare prostie. Poate veni din lasitate, din frica, din dorinta de a-ti pastra imaginea, din dorinta de a pastra anumite relatii, dar a lasa din voia lui Dumnezeu doar pentru a face pe plac oamenilor e un compromis prea mare.

Uitati-va la proorocii din Biblie, cum au aratat strigand adevarul lui Dumnezeu, cei mai multi daca nu toti i-au ignorat si si-au vazut de treburile lor. Asa e si acum, sa nu crezi ca daca vei striga adevarul profund si radical a lui Dumnezeu vei fi privit altfel decat un nebun extremist, un exagerat si un dezaxat. Asta e soarta celor care au curajul sa infrunte sistemul si au curajul sa spuna lucrurilor pe nume, nu ai cum sa scapi de asta, decat lasand de la tine, de fapt lasand din viziunea si intelegerea pe care ti-a dat-o Dumnezeu sa o transmiti cu orice pret celor din jur.

Nu mai e responsabilitatea mea si a ta de a-i schimba pe cei care asculta mesajul, responsabilitatea noastra e sa fim suficient de curajosi sa spunem tot adevarul indiferent de consecinte. .

S-ar putea sa treci prin situatii in care relatiile cu oamenii sa fie puse in pericol tocmai pentru parerile tale radicale, dar rupte direct din inima lui Isus. Pentru ca mesajul tau nu este primit favorabil, te-ai putea gandi ca pentru aplanarea starii respective ai putea lasa de la tine, insa daca mesajul este unul primit de la Duhul Sfant, el trebuie spus pe şleau, asa a facut Isus si apostolii si nu s-a temut de consecinte.


1 Petru 5

8. Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.

9. Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.