ROSE

Posts tagged “dragoste

Dragostea??

Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. (1Tim.1:5)

Aoleu, deci dragostea de care vorbeste Dumnezeu tre sa vina dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta?? Deci asta era explicatia pentru care mult trambitata dragoste e de fapt praf in ochi sau mai bine zis sinonimul perfect al egoismului. De aia nu exista dragoste veritabila decat extrem de rar, pentru ca putini oameni au inima curata, putini oameni au un cuget bun si la fel de putini au o credinta neprefacuta. Si cand spun putini, spun de fapt extrem de putini.

Un articol AICI despre inima curata

Reclame

Pacea Imparatiei lui Dumnezeu e altfel…

La fel cum dragostea lui Dumnezeu nu e acelasi lucru cu dragostea promovata de lume, ba chiar sunt doua chestii complet diferite, cu motivatii si fundamente diferite, la fel e si cu pacea si bunul simt. Din pacate asa cum biserica confunda dragostea fireasca cu cea Dumnezeiasca, la fel face si cu pacea. Pacea si bunul simt promovate de societate sunt de tip new age. Doar nu credeti ca diavolul a scapat din vedere aspectul asta… Bineinteles ca nu, a contrafacut si pacea. Suntem indemnati sa ne toleram toate prostiile sa fim ecumenici, sa nu ne jignim, sa impacam si capra si varza. Pace, porumbei si iar porumbei, porumbeii pacii. Mie nu imi place pacea asta. E nociva si mizerabila.

Isus nu a venit sa aduca pacea asta nociva pe care o promoveaza lumea. Isus a venit si a invatat norodul adevarul despre Imparatia Lui si nu i-a pasat de nimeni, nu i-a pasat de confortul nimanui, nu i-a pasat ca jigneste pe nimeni, nu s-a gandit: „vai, oile se vor simti jignite, hai sa fiu mai ecumenic, hai sa nu pomenesc de iad, hai sa imi pervertesc destinul si sa transform cuvantul care e o sabie cu doua taisuri in ceva care mangaie pe crestetul capului comportamentele pacatoase”

Apostolii la fel, nu s-au gandit sa indulceasca mesajul Imparatiei doar doar ii impaca si pe baptisti si pe cde si pe penticostali si pe adventisti. Nimeni din Biblie nu a pozat in Papa de la Roma, nimeni nu a facut congrese ecumenice, ci dimpotriva. Oricat te-ai stradui nu poti gasi in Biblie nici macar oleaca de ecumenism. A fost razboi, razboi intre imparatia luminii si imparatia intunerecului. Jertfa lui Isus, tot ce a insemnat rastignirea Lui nu a fost un episod bazat pe infratire, unitate si buna intelegere, ci dimpotriva.

Pacea si chiar bunul simt promovate de sistemul lumii asteia sunt bazate pe minciuna. Adevarul niciodata nu se va pleca in fata compromisului, adevarul nu va lasa standardul jos doar pentru ca oamenii carora le place pacatul o sa se simta jigniti. Pe Isus nu L-a interesat ca oamenii vor avea o parere proasta despre El, le-a spus adevarul in fata, si stim bine ca El este dragoste, El este Printul pacii. Isus a trait o altfel de dragoste, o altfel de pace. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu nu e una New Age, in care trebuie sa ne intelegem si cu diavolul in persoana. Nu. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu sunt de pe alta planeta, au surse diferite, vin din Dumnezeu, pe cand ce vedem in lumea asta vine dintr-o sursa opusa. Imparatia lui Dumnezeu functioneaza dupa alte reguli, si desi multora nu le vine sa creada, sunt reguli diametral opuse de cele de pe pamant, unde dragostea e de fapt egoism si pacea e compromis cu diavolul.

AICI si AICI doua articole pe aceeasi tema


Despre recasatorire

Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. (Matei 19: 9-11)

El le-a zis: „Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste fata de ea; (Marc.10:11)

Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei preacurveste. (Luc.16:18)

Biblia ne spune ca daca minti e pacat, si toti suntem de acord, ne spune ca daca omoram iar e pacat, si iar toti suntem de acord, ne spune ca a fura e pacat si nimeni nu ar zice ca nu e asa, dar cand e vorba de recasatorire intervine un blocaj logic si o gramada de oameni nu doar ca nu stiu ce sa creada, ci sunt de acord ca recasatorirea e un lucru normal, nu e pacat, e bine.

Daca in Biblie nu ar fi atat de clar as intelege, dar mai clar de atat nu ai cum sa spui ca sa fie clar, si totusi multi au o alta parere. Si ma mir si ma minunez, cum poti sa spui ca recasatorirea nu e pacat cand e preacurvie si asta e pacat. O gramada de pastori, lucratori, slujitori nu inteleg logica asta elementara. Oare ce nu e clar?

Se porneste de la premiza ca omul nu poate trai fara sex, si asta e marea problema. Si pentru ca pocaitii americani, romani si ce alta natie vreti voi, gandesc asta, sunt invatati asta, e normal sa te recasatoresti pentru ca o sa patesti cine stie ce, poate faci si ceva boli grozave si o sa chinui ingrozitor si probabil o sa mori si decat sa mori din cauza asta mai bine te recasatoresti. Invatatura draceasca. Daca ne luam dupa informatiile oamenilor de stiinta, informatiile din telenovele, romane cu love, daca televizorul e sursa care ne ghideaza viata, daca invatatura lumii asteia e fundamentul generatiilor una dupa alta, daca parintii ii invata pe copii asa, nu e de mirare.

Biblia ne spune clar, daca ai divortat, nu e bine, trebuia sa stai casatorit, sorry daca nu ai fost anuntat ca nu e o treaba chiar usoara, dar daca totusi ai divortat din diverse motive, stai necasatorit sau te impaci cu cel care ti-a fost partener.1 Corinteni 7: 11. „Daca este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei” Si daca Biblia spune asta, cu siguranta ca nu cere ceva imposibil, ci dimpotriva. Nu e nici o specificatie ca o sa duci o viata de chin dupa aia ci dimpotriva.

Daca Pavel ar veni in bisericile noastre si ar predica ce le-a predicat corintenilor cu privire la casatorie si recasatorire, cu privire la faptul ca e mai bine sa fi necasatorit (AICI articol despre -a trai necasatorit), sunt absolut sigura ca o mare parte din enoriasi dupa cum ii stiu, l-ar considera gay sau cu probleme hormonale sau mincinos, fatarnic. „Ei, cum sa poata trai Pavel fara, nu se poate, minte, toata lumea vrea, nu se poate, e si el om si Timotei la fel si unii din preajma lui Isus, si chiar Isus”. De ce se gandeste asa la scara larga? Pentru ca pacatul e o chestie normala in viata pocaitului, toata viata va trebui sa fie rob pacatului asa ca daca s-a intamplat ca cineva sa divorteze nu are cum sa stea curat, are nevoie de nevasta urgent si neaparat, daca nu e grav, probabil se va imbolnavi, cum zic oamenii de stiinta, fara sex faci boli grave, desi nu am auzit pe nimeni sa fi murit din cauza asta, dar cam asta e perceptia. Pocaitii gandesc asa pentru ca la gandire, in proportie de 99 la suta nu e nici o diferenta intre ei si cei din lume si degeaba imi sariti in cap sa imi spuneti ca exagerez, nu exagerez, asta e cruntul adevar, de asta daca Pavel si cei enumerati mai sus ar veni in biserica la voi si nu ati sti cine sunt, si v-ar predica mesajul pe care l-au predicat in Biblie, i-ati privi ca pe niste ciudatenii ale naturii, ca pe niste dereglati, pentru ca mintea pocaitului e la fel de imbibata de pacat si pofta ca si al celor din lume. 1 Corinteni 7 cititi AICI 

Pocaitul roman cu extrem de putine exceptii nu a auzit inca de faptul ca daca esti in Hristos esti mort fata de pacat si fata de lume, nu a aflat ca nu mai esti rob pacatului ci esti rob neprihanirii, nu a auzit ca nu doar ca e posibil sa traiesti fara sa fi zdruncinat de pofte ci chiar asta trebuie sa se intample din moment ce esti nascut din nou. Cum? Chiar asa fratilor. Nu le mai puneti pe surori sa se imbrace in sac si in cenusa ca nu ele sunt problema, problema este pofta care nu trebuie sa mai existe, chiar daca oamenii umbla dezbracati pe strada. Un om nascut din nou, daca isi cunoaste identitatea, va trai fara sa fie chinuit de pofte. Daca nu stie cine e, daca nu stie ca e rob al neprihanirii si nu rob al pacatului, se va lasa, se va da pe mana poftelor. Din pacate asta e conceptul de crestin, nu poti sa iti stapanesti poftele si atunci normal ca ele te stapanesc pe tine si ce sa facem asa a lasat Dumnezeu. Asta cu „asa a lasat Dumnezeu”, e o scuza de doi lei, pentru ca NU asa a lasat Dumnezeu oricat ati incerca sa distorsionati Biblia.

Dumnezeu nu a creat niste obsedati sexuali, cand l-a facut pe Adam si Eva, nu a creat doi obsedati, erau goi si nu aveau nici o problema. Asa ca nu Dumnezeu a lasat obsesiile si poftele ci diavolul a venit si a pervertit totul, de aia cand crezi in Isus, esti scapat de pacatul pe care l-a introdus diavolul in sistem si esti readus la „ceea ce a lasat Domnul”, si anume la neprihanire si trairea fara pacat. Crezi ca daca te-ai casatorit si recasatorit scapi de pofta? Cred ca glumesti. Stiti bine ca nu functioneaza asa lucrurile. Si degeaba esti recasatorit sau casatorit daca inca esti framantat de pofte, nu ai rezolvat nimic. De pacat, inclusiv de pofta scapi prin Isus, cand esti rastignit cu Hristos si nu mai traiesti tu ci Hristos traieste in tine si viata pe care o traiesti o traiesti in El, atunci s-a terminat cu pacatul. Cine il cunoaste pe Dumnezeu nu mai pacatuieste. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. (1Ioan.3:9)

Stiu ca pare SF ce scriu dar asta e singurul adevar, imi pare rau ca nu e predicat, nu e promovat, decat cu putine exceptii, imi pare rau ca toata tara asta crede ca omul e supus pacatului pana la moarte, desi Biblia spune clar ca omul in Hristos NU mai e supus pacatului. (AICI si AICI articole despre ce suntem in Isus). Daca moartea te scapa de pacat, degeaba a mai murit Isus. Imi pare rau ca institutele biblice din tara asta instruiesc pastori si le baga clar in cap ca daca nu se casatoresc nu au cum sa devina pastori, pentru ca vor fi ispititi si sigur o sa cada, nu au cum sa ramana curati, trebuie sa se casatoreasca si ce sa mai discutam, invatatura Bibliei nu conteaza, frate, da nu conteaza deloc, totul e pe baza de hormoni. filosofie si psihologie omeneasca. La catolici nu ai voie sa fi popa daca te casatoresti, la pocaiti nu poti sa fi pastor daca nu te casatoresti, ca la nebuni.

Sunt multe de spus, asta e unul dintre subiectele de care oamenii fug, oamenilor nu le place deloc sa fie sinceri si sa isi infrunte demonii, le place convietuirea cu ei. Recasatorirea e pacat, poti sa stai in cap, e pacat si gata. Daca nu ar fi pacat, atunci ar trebui recomandat tuturor celor care au casatorii dificile si greu de suportat, sa divorteze si sa se recasatoreasca, nu? In ochii lui Dumnezeu e valabila doar prima casatorie, restul, recasatoririle ulterioare sunt valabile doar in actele lumii asteia, in fata lui Dumnezeu scrie: pacat!

Ps: Articolul este valabil pentru cei care se considera copii ai lui Dumnezeu, ce se intampla in afara Imparatiei lui Dumnezeu se supune regulilor lumii asteia, dar cei care isi spun copii de Dumnezeu trebuie sa asculte de regulile Imparatiei lui Dumnezeu.


De ce pocaitii nu adopta copii?

De ce pocaitii nu adopta copii? Sunt multe cupluri care s-au dat peste cap, au facut tratamente peste tratamente doar doar reusesc sa aiba copii, si intr-un final nu au reusit dar nici nu au adoptat. De cand eram mica mi-am tot pus intrebarea asta. Oare ce ii impiedica pe oameni sa adopte copii daca tot vor copii? Daca nu vrei copii asta e, nu vrei si gata, dar daca vrei, sunt suficienti care isi blastama zilele prin orfelinate pentru ca multi inconstienti nu au nici macar instinctul ala care ai zice ca tre sa existe.

Stiu doar un caz de adoptie printre pocaitii pe care ii cunosc, si asta dupa ce s-a ajuns la concluzia ca nici un tratament nu functioneaza. Si cum blogul asta e destinat pocaitilor, ma refer la ei. Si dupa ce m-am tot intrebat am ajuns la concluzia urmatoare. Oamenii nu stiu sa iubeasca, nu stiu ce e dragostea adevarata, daca vine din instinct bine, daca nu iar bine, daca nu vine din instinct ea nu exista. Oamenii isi fac copii din motive total egoiste, pentru implinirea lor si nu pentru altceva iar daca adopta un copil neexistand instinctul, trebuie sa faca un efort pe care mai nimeni nu e dispus sa il faca. Pentru a iubi pe cineva pentru care nu mai functioneaza instinctul, trebuie sa sti sa iubesti, sa cunosti ce e dragostea neconditionata, compasiunea, lucruri care se pare ca sunt extrem de rare.

Apoi lumea se gandeste ca probabil copilul ala cine stie ce parinti o fi avut, cine stie ce apucaturi are si poate fi nasol. Trag concluzia ca oamenii au o parere atat de buna despre ei incat orice alta combinatie intre alti oameni poate duce doar la aparitia unui copil inferior fata de ceea ce pot produce ei si nu se merita.

Si se prefera facerea pe banda rulanta a copiilor desi mii zac prin orfelinate, aia sa crape doar ce conteaza, si sa se duca in iad, ca doar nici asta nu conteaza. Si mai avem curajul sa vorbim despre dragoste. Cum nu am auzit nici o predica in biserica despre faptul ca a trai necasatorit e varianta descrisa de Biblie ca fiind cea mai buna, asa nu am auzit niciodata o predica despre adoptia copiilor. Sunt biserici penticostale in care cuplurile sunt trase la raspundere daca nu au copii macar unu la doi ani, dar nimeni nu promoveaza adoptia de copii. Stiu ca pentru asta trebuie dragoste, si nu din aia instinctuala pe care o ai fara sa vrei, ci una constienta, care se sacrifica.

Daca tot vreti copii de ce nu va uitati si la aia care exista deja?????? Zic asta pentru ca peste tot aud vorbindu-se despre dragoste. Atata love n-am mai vazut, doar ca e un love egoist suta la suta. Acuma stiu ca pe unii v-am enervat, stiu ca o sa imi spuneti ca nu inteleg anumite lucruri, si intr-adevar nu inteleg multe lucruri dar o sa va raspund ca dragostea despre care vorbeste Biblia, in biserica e doar la nivel de vorba, concept, si nimic mai mult. Si sunt sigura ca procentul de adoptie printre nepocaiti e mai mare decat cel printre pocaiti, asta ca sa fie si mai clar cum stau lucrurile. Daca oamenii care isi doresc copii ar cunoaste ce inseamna a iubi, ar adopta copii si ar fi o moda, oamenii s-ar lua la intrecere cum sa faca mai mult bine, cum sa scoata din nenorocire suflete care majoritatea vor merge in iad, dar nu se intampla deloc asta. Sorry asta e adevarul.


Dragoste sau jegmaneala reciproca?

Cea mai incredibila chestie pe care o putem invata pe lumea asta este sa iubim. Si cand spun asta, banuiesc ca multi/multe o sa cadeti asa intr-o stare de melancolie si incepeti sa visati cai verzi pe pereti, dar nu despre asta e vorba.

Dragostea asa cum o percepe lumea este o chestie pervertita, o imitatie jalnica, o cale spre autodistrugere si distrugere a celor din jur, o cale pe care daca mergi ajungi evident sa fi un profitor de pe urma sufletelor altora si bineinteles altii devin profitori de pe urma inimii tale, si nu neaparat pentru ca asta intentionezi, asa e firea, asta e roada firii. Dragostea asa cum o percepe lumea nu e dragoste adevarata, pentru ca nu vine din Dumnezeu, nu e produsul Duhul Sfant, e generata de fire si de pretentiile firii si ca atare duce la neimplinire, tulburare, instabilitate, si tragedii, toate astea pigmentate cu momente de aparent bine.

Cand pacatul a distrus omul la inceput, a distorsionat tot ceea ce trebuia sa se numeasca dragoste chiar si dragostea din instinct, cum ar fi cea dintre parinte si copil.  Parintii sunt disperati sa isi gaseasca implinirea in copil, sa profite de pe urma existentei lui la maxim, de aia il concep, sa se simta impliniti, numai ca Dumnezeu cand a creat omul, l-a creat ca sa isi gaseasca rostul vietii si implinirea doar in El, sa fie complet in El. Conceperea unui copil ma gandesc ca ar trebui sa aiba alta motivatie, decat aceea de a crea o persoana care sa iti umple golul (pe care credeai ca ti-l va umple partenerul), un fel de sluga care la inceput sa te distreze, apoi sa te dai mare cu el in dreapta si in stanga ca sa complexezi si tu pe cine poti, desi de fapt esti nemultumit de el si apoi spre batranete sa aiba grija de tine.

Dragostea e altfel, dragostea din Dumnezeu nu profita, nu cauta folosul sau, e incredibil, nu? Am ajuns la concluzii si mai radicale dar ma abtin sa le scriu deocamdata, chiar nu vreau sa bag in depresie pe nimeni, pentru ca aproape toti oamenii si-au cladit viata pe motive absolut egoiste, sa isi implineasca firea si cu toate astea nu au gasit implinirea, ca doar nu ai cum sa o gasesti din moment ce nu ai fost conceput sa fi implinit in felul asta. Si nu e nici o diferenta intre pocaiti si nepocaiti, se gandeste la fel, desi ar trebui sa fie o diferenta ca de la cer la pamant, dragostea celor care se pretind a fi crestini ar trebui sa fie complet diferita de cea a celor care il au ca dumnezeu pe diavolul, si cu toate astea nu vad nici o diferenta, motivatiile sunt aceleasi.

Oamenii de regula nu se iubesc intre ei, de fapt se storc reciproc de energie, de atentie, de tot felul de sentimente, dar nu se iubesc, profita unii de pe altii, se agata cu disperare unii de altii, isi bazeaza supravietuirea pe orice altceva decat pe Dumnezeu desi din gura e simplu de zis: “Dumnezeu e totul pentru mine”. Suntem invatati de mici sa facem asta, de cand dam fata in fata cu viata, totul din jur, familia, scoala, biserica, ne invata si perpetueaza chestia asta pe care nu stiu cum sa o numesc decat: jegmaneala reciproca. Si pun pariu ca multi oameni pocaiti sau nepocaiti nici nu inteleg ce scriu eu aici, au senzatia ca bat campii, pentru ca ceea ce traiesc ei de cand se stiu, adica jegmaneala reciproca li se pare singura cale, habar nu au ca exista o alta cale.

Omul a fost creat sa isi gaseasca implinirea in Dumnezeu, sa gaseasca dragostea in Dumnezeu si cu dragostea care vine din Dumnezeu, implinit in Dumnezeu, fara sa mai caute implinire in oameni, poate sa iubeasca la randul lui cu dragostea care vine din Dumnezeu. Punct.

In cartea Mananca trupul Meu si bea sangele Meu, de Ana Mendez, (fragmente din carte puteti citi pe blogul Gradina Eden la categoria Cina Domnului), am citit un pasaj extraordinar despre dragoste, cam asta e dragostea adevarata din Dumnezeu:

Dragostea nu respinge, dragostea rascumpara. Dragostea are intentii bune indreptate spre om. Se concentreaza nu asupra defectelor ci asupra calitatilor. Nu considera faptele noastre ca fiind importante ci mai degraba cine suntem in El. El a suferit si s-a expus reprosului in fiecare zi, ca sa poata fi un stindard neschimbat al dragostei pentru noi. 

Dragostea nu isi inchide inima in fata tradarii, indiferentei si dispretului. Apare in fiecare dimineata, dulce si delicata, intotdeauna incercand sa faca ce e mai bun. Este blanda. Cauta intotdeauna o cale sa faca bine, sa multumeasca, sa creeze un moment placut. Cu delicatese incearca sa slefuiasca locurile zglonturoase.

Dragostea are o rezistenta de lunga durata. Este rabdatoare si buna. Niciodata nu demonstreaza invidie si niciodata nu clocoteste cu gelozie (invidie). Nu se lauda, nu se faleste. Nu isi manifesta aroganta. Nu este mandra sau aroganta. Nu este nepoliticoasa si niciodata nu se comporta nemanierat.

Dragostea nu este egoista. Nu isi cere drepturile, nu cauta sa isi sustina propriul mod de a face lucrurile pentru ca dragostea nu isi vede de propriile cai.

Dragostea nu este iritabila. Nu se simte amenintata si nu tine pica. Nu se bucura de nedreptate si nu doreste sa faca rau. Se bucura cand adevarul si dreptatea prevaleaza. Nu se simte jignita. Nu tine socoteala greselilor.

Dragostea indura totul. Este intotdeauna gata sa creada ce e mai bun despre fiecare persoana. Este plina de speranta si credinta tot timpul. Intotdeauna ramane puternica in orice situatie.  Se sacrifica la infinit si da fara limite. Este brava, luptatoare, si nu este intimidata in fata niciunui dusman. Nu da inapoi, castiga. In ea nu exista frica. Poate face totul, si nimic nu o poate opri. Dragostea rupe in bucati inamicii fiorosi, si cucereste raurile salbatice in dorinta sa de a-l salva pe cel care se ineaca. Dragostea este contagioasa. Demoleaza pereti de nedemolat. Schimba inimi de piatra in inimi de carne. Are mii de cai inaccesibile si unde nu exista o cale, o creaza.

Dragostea niciodata nu esueaza. Niciodata nu decade, niciodata nu devine demodata (invechita), niciodata nu abandoneaza o cauza, si niciodata nu inceteaza sa existe. Dragostea nu poate fi invinsa de nimeni si de nimic. Dragostea este forta cea mai puternica din univers. Este cea mai pura manifestare a fiintei Sale. Este ceea ce Il face pe Dumnezeu vizibil si palpabil pe pamant.”

Dar daca nu ai fost implinit cu dragostea din Dumnezeu, si cauti sa fi implinit cu „dragostea” care vine de la oameni, niciodata nu o sa poti sa iubesti in felul descris mai sus.

Ps: pentru cei care stiti engleza, cautati pe net si ascultati tot ce gasiti cu Dan Mohler si Todd White, oamenii astia traiesc din dragostea lui Dumnezeu si iubesc cu dragostea lui Dumnezeu si stiu sa explice bine cum sa ajungem si noi la stadiul asta.


TOTUL DEPLIN IN EL!!!

Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da TOT ce-ti doreste inima. (Ps.37:4)

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)

Voi aveti TOTUL deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri. (Col.2:10) (Cornilescu)

şi în El, Care este capul oricărei stăpâniri şi autorităţi, sunteţi şi voi compleţi  (NTR)

and you are complete in Him, who is the head of all principality and power (NKJV)

Garantat nu iti vei gasi implinirea si libertatea decat daca traiesti realitatea acestor versete. Nimic altceva, absolut nimic altceva nu va putea sa iti aduca echilibrul pe care fiecare om si-l doreste, absolut nimic altceva decat cunoasterea Lui, cunoasterea si experimentarea dragostei Lui, nimic altceva decat desfatarea in prezenta Lui, nimic altceva decat contopirea cu El. In rest totul e desertaciune a desertaciunilor si goana dupa vant. Dependenta launtrica de orice altceva sau altcineva decat de Dumnezeu e calea perfecta spre autodistrugere. Wake up!!!


Furious love – Darren Wilson

FURIOUS LOVE – un film documentar facut de Darren Wilson, despre cum dragostea e cea mai buna arma in razboiul spiritual impotriva imparatiei intunerecului, si pentru a scoate oamenii din mana diavolului. Veti vedea crestini care se roaga pentru demonizati, satanisti, prostituate, vrajitori si multe alte lucruri interesante. Un alt episod din seria documentarelor facute despre realitatea supranaturala de catre Darren Wilson este Finger of God. Daca il gasiti pe internet merita sa va uitati. Recent a aparut si episodul 3, Father of Lights.


Inima curata.

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8

Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. 1 Tim 1:5

Dragostea care nu vine dintr-o inima curata, e un ghiveci, a carei componenta probabil va fi si un fior doua de dragoste, dar atat, un fior trecator. O inima care nu e curata nu e capabila de dragoste, fie ea si fireasca. Inima cu dedesupturi, cu interese ascunse, care una spune alta gandeste, e un teritoriu confuz, care nu are nimic de a face cu simplitatea dragostei. Dragostea nu e ceva complicat, dragostea e simpla, spune lucrurile pe fatza, nu incearca sa pastreze aparente doar de dragul unor interese de moment, dragostea care vine dintr-o inima curata e statornica.

Ce inteleg eu prin inima curata? Inima curata nu isi permite sa se joace cu cei din jur, inima curata e garantia ca vorbele sunt in concordanta perfecta cu intentiile si gandurile, inima curata e incapabila sa te ademeneasca si apoi sa iti dea un shut in fund, inima curata nu se foloseste de linguseala sa pastreze aparentele sau sa isi atinga scopurile, inima curata niciodata nu face jocuri pe spatele altora, nu isi incalca promisiunile, inima curata isi cere scuze imediat ce a vazut ca a gresit, inima curata e dintr-o bucata, cand inima curata iti spune ceva poti fi sigur ca asa e, inima curata nu poate sta cu povara minciunii, prefacatoriei, urmaririi interesului facand rau altuia, nu poate supravietui cu gandul ca a nedreptatit, si din aceasta cauza inima curata nu asteapta un secol pana sa isi recunoasca vina si sa rezolve situatia, de altfel inimii curate nu ii este greu sa recunoasca ca a gresit pentru ca gandeste simplu.

Cel cu inima curata il va vedea pe Dumnezeu…. De ce oare cel cu inima curata il va vedea pe Dumnezeu? Pentru simplul motiv ca Dumnezeu are inima curata, desi din necunoastere si prostie uneori avem impresia ca El se joaca cu vietile noastre, El nu face asta niciodata, ce vrea de la noi ne-a spus clar, ce are pentru noi iar ne-a spus clar. A pus cartile pe masa, prin Cuvant ne-a spus mura in gura tot ce avem nevoie pentru a relationa cu El. Ne ascunde doar lucrurile pe care mintea noastra nu le poate filtra, pentru ca suntem redusi, in rest ne-a facut cunoscut tot ce e de trebuinta ca sa ducem o viata din belsug.

Dumnezeu are inima curata fata de noi, nu ne joaca pe degete, nu ne ademeneste si apoi ne abandoneaza, nu ne minte, nu joaca sah cu noi, nu trebuie sa fim cu ochii in patru ca poate poate ne face vreo faza nasoala. Isus si-a scos inima din El si ne-a aratat-o la cruce, totul e limpede. Inima curata e limpede, chiar daca sfideaza legile din jur, traditia, mersul lucrurilor si al vremilor, chiar daca e ciudata, inima curata e clara si limpede.

Cei cu inima curata au viata grea pe pamantul asta in relatiile cu oameni, dar din punct de vedere spiritual sunt in avantaj, nu ca Dumnezeu ar avea preferati printre oameni ci pentru ca sistemul de relationare cu El se bazeaza tocmai pe inima curata, si fiecare om alege singur daca merge spre El sau isi alimenteaza eul, orgoliul, mandria, interesul, imaginea, pofta, pasiunile de moment.

Omul cu inima curata are viata grea in relatiile cu ceilalti pentru ca in primul rand va fi calcat in picioare si apoi pt ca nimeni nu il va crede ca el chiar e asa cum spune ca e, cei cu inima plina de ascunzisuri nu pot sa creada ca altii chiar spun ceea ce cred si ca nu au interese ascunse. E complicat, chiar foarte complicat, dar indiferent ce ti se intampla la nivel de relatii cu oamenii, inima curata e trambulina care te va propulsa spre Dumnezeu, si ce poate fi mai important decat cunoasterea Lui????


Viata condusa de toane vs Viata condusa de scopuri

Cine stie sa faca bine si nu face savarseste in pacat. Iacov 4:17

Nicaieri in Biblie nu o sa gasesti ceva de genul: cine are chef, cine simte ca vrea, cine e entuziasmat, cine are determinare, cine are motivatie, acela sa faca binele. NU. Biblia ne spune ca daca stim sa facem un bine, daca ne duce capul sa il facem si din diverse motive nu il facem, am pacatuit, daca stim ca fratele nostru are o problema si putem sa il ajutam dar din lipsa de chef, din lipsa de entuziasm, din lipsa de toana favorabila, nu ajuti, savarsesti un pacat.

Crestinul nu traieste prin toane, prin simtiri, ci prin credinta, el nu se calauzeste dupa dispozitia pe care o are, ci actioneaza si ajuta pentru ca stie ca asta e menirea lui, chiar daca il doare capul in ziua aia, chiar daca e deprimat, undeva in adancul inimii lui stie ca Isus in locul lui ar fi ajutat si pentru ca el e urmasul lui Isus sare in ajutorul celor care au nevoie.

Cel care ajuta doar cand are chef, si se ghideaza dupa simtiri, acela isi hraneste firea, face doar ce vrea firea, e condus de fire. Umblarea cu Isus implica moartea fata de fire, implica urmarea lui Isus care atunci cand a trebuit sa moara pe cruce in gradina Ghetimani, fiind sub presiune a spus: „Tata, daca este cu putinta, departeaza dela Mine paharul acesta. Totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu”. Strans in menghina Isus a intrebat daca nu exista totusi posibilitatea de a scapa de chin, dar din dragoste a acceptat voia lui Dumnezeu.

Isus nu avea dispozitia, dorinta maxima de a muri, nu i-a placut suferinta, a incercat, a intrebat daca nu cumva exista alta solutie, dar dincolo de starea Lui sufleteasca a ales sa moara pentru ca asa a vrut Tatal. Voia Tatalui a fost voia suprema de care El a ascultat. Ce ar fi insemnat ca Isus sa se fi lasat condus de toanele momentului, de indispozitia de moment, de suferinta Lui si sa refuze sa ajute omenirea sa ajunga la mantuire?

Multi, prea multi se roaga ca Domnul sa lucreze prin ei intr-un mod deosebit, dar nu fac lucrurile care sunt in preajma lor. Dumnezeu le-a dat de lucru in preajma, sa incurajeze, sa ajute, dar pentru ca toanele de moment nu sunt foarte favorabile, nu fac ceea ce ar trebui sa faca, dar asteapta marea lucrare a lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios in lucrurile mici nu iti vor fi incredintate lucrurile mari. Daca nu faci ce trebuie cu lucrurile din preajma, nu vei face ce trebuie daca vei fi aruncat intr-o lucrare in alta parte. Noi incercam sa Il fentam pe Dumnezeu dar El nu isi va risipi lucrarea cu tine daca nu stii sa renunti la tine, sa iti iei crucea si sa ajuti pe cel de langa tine, care e acum langa tine, te vei invarti ca poporul Israel 40 de ani in pustie, in cerc, si nu vei progresa in veac.

Garantat nu vei primi lucrurile mari daca nu vei absolvi scoala lucrurilor mici.

Principiul conform caruia fac numai ce vreau, ce simt, ce am chef, e un principiu venit din lume, poti vedea la tv nenumarate emisiuni in care inima omului si toanele ei sunt inaltate si considerate ghidul suprem in umblarea de zi cu zi, insa noi nu am fost chemati la haos, la a ne ghida dupa mofturile inimii noastre, noi am fost chemati sa ne ghidam dupa inima lui Isus care nu e schimbatoare, care e la fel din vesnicii in vesnicii.

Atletul se supune unor reguli ca sa ajunga la performanta, crestinul la fel trebuie sa moara fata de toanele lui, sa se antreneze, sa refuze a merge la fiecare „petrecere”, sa renunte sa „manance” orice, sa renunte la toanele de a nu se antrena, sa stie care e telul, viziunea, scopul vietii si sa dea totul pentru asta.
Daca te lasi la cheremul toanelor si chefului, vei culege haos.


‘…nimanui nu-i pasa de sufletul meu’

Am citit azi un Psalm in care marele David se lăfăie intr-o autocompatimire de toate frumusetea. Priviti ce spune David in Psalmul 142:4 ‘…..nimanui nu-i pasa de sufletul meu’ . Am vrut sa vad cand a fost scris acest Psalm, si vad ca titlul lui este: ‘ O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera’. Ma uit in 1 Samuel 22 si intr-adevar David se ascunde in pestera, fugarit fiind de Saul care vrea sa il omoare.

Insa nu cu foarte mult timp inainte de asta prietenul lui, Ionatan isi pune viata in pericol pentru ca David sa fie avertizat de planurile tatalui sau, nu cu mult inainte Ionatan face un legamant cu David si cu casa lui, ‘ Ionatan a intarit si mai mult fata de David dragostea pe care o avea pentru el, caci il iubea ca pe sufletul lui’ (1 Samuel 20:17)

David desi avea un prieten cum foarte putini dintre oameni au sansa sa aiba, cineva care l-a iubit din tot sufletul, caruia i-a pasat din toata inima de el, cineva care si-a pus viata in primejdie din dragoste pentru el, cineva care atunci cand a fost cazul s-a dus in pustie sa il incurajeze si sa il sprijine (am scris aici un articol pe tema aceasta), tot cu riscuri enorme, cineva care s-a gandit la el zi si noapte si care nu a avut liniste pentru ca prietenul lui era in pericol, cu toate astea, David spune ceva fara logica, ceva generat de disperare, o disperare care anuleaza realitatea, care impaienjeneste mintea si sufletul:  ‘nimanui nu-i pasa de sufletul meu’. Cu un prieten ca Ionatan, nu ai voie sa spui asa ceva.

Cred ca Ionatan s-ar fi simtit ofensat, s-ar fi suparat, s-ar fi intristat sa il auda pe David văicărindu-se in felul asta, lui ii pasa de sufletul lui David, iubea sufletul lui David ca pe propriul suflet, dar cu toate astea lui David i s-a intunecat ratiunea, strans in menghina a spus lucruri care nu sunt adevarate. Cel putin Ionatan il iubea si era alaturi de el, ii pasa de el si sunt sigura ca i-a marturisit aceste lucruri.

Eu nu stiu cum sunteti voi, dar eu am facut ce a facut David, nu odata, am spus ce a spus David, de mai multe ori, uneori justificat, alteori nu. Unii dintre voi ati facut si faceti la fel ca mine, ne vaicarim si stransi in menghina de anumite situatii nu mai vedem realitatea, uitam de Ionatan. Stiu ca putini aveti un Ionatan langa voi, e o lume in care Ionatanii sunt pe cale de disparitie, dar poate aveti jumatati de Ionatani sau Ionatani in devenire (unii au nevoie de timp sa se formeze, sa inteleaga valorile, care sunt lucrurile de pret).

Si apoi suprema greseala a lui David a fost ca Dumnezeul caruia i se adresa, in fata caruia striga, plangea, si se văicărea, era Cel care avea o grija desavarsita de sufletul lui, Dumnezeu nu cunoaste nepasarea fata de cei in probleme, Ii pasa. Daca chiar iti lipseste Ionatan, si te cred, se prea poate sa nu fi intalnit niciodata si sa nu intalnesti niciodata un Ionatan, Isus e prezent, desi nu Il putem percepe cu ochii fizici, dezvoltarea relatiei cu El il va face din ce in ce mai real. Lui Isus ii pasa de sufletul tau si de sufletul meu

Nu vreau sa luam acest episod din viata lui David ca pe o scuza, si sa ne simtim indreptatiti in a ne autocompatimi; daca marele David a facut asta, nu e nici un bai daca ii tragem si noi o autocompatimire de nota 10, ci ar fi bine sa constientizam ca nici macar oamenii mari ai lui Dumnezeu pe care noi ii vedem ca niste super oameni, nu sunt scutiti de depresie si deznadejde.

David a fost un om care s-a văitat mult, dar intotdeauna si-a revenit din depresie, a spus destule lucruri aiurea ca cel pe care l-am discutat in acest articol, dar intotdeauna a ajuns la o concluzie finala care ar putea suna asa: Nu conteaza cum arata circumstantele, nu conteaza ca totul pare intors pe dos, nu conteaza ca vrajmasii imi stau pe cap, eu ma incred in Tine Doamne, Tu esti locul meu de adapost, locul meu de scapare, nu conteaza cat de aiurea pare totul eu ma incred in Tine, ma bazez pe Tine, cred promisiunile Tale, chiar daca acum imi este foarte rau, stiu ca Tu ai grija de mine si ma izbavesti’