ROSE

Posts tagged “Duhul Sfant

Holy Spirit Fire and Miracles in Madrid


Duhul Sfant se va lua?

Ma gandeam la rapire si evenimentele apocaliptice si mi-am adus aminte ca de cand ma stiu am in cap ideea ca atunci cand biserica va fi rapita Duhul Sfant va fi luat de pe pamant. Oare unde scrie in Biblie despre asta? Am senzatia ca teoria asta e luata din ceva versuri de cantari….  Cam toti din jurul meu cred acelasi lucru, ca Duhul Sfant va fi luat. Aproape sunt sigura ca si asta e o legenda, pentru ca nu imi vine nicicum in minte vreun verset sau pasaj care sa confirme acest lucru. Poate stiti voi versetul din Biblie, nu versul de cantare…


PRIN PUTEREA CARE LUCREAZA IN NOI….

Efeseni 3:20. Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi

20 Now to Him Who, by (in consequence of) the [action of His] power that is at work within us, is able to [carry out His purpose and] do superabundantly, far over and above all that we [dare] ask or think [infinitely beyond our highest prayers, desires, thoughts, hopes, or dreams]— AMP

20 Now to Him who is able to do exceedingly abundantly above all that we ask or think, according to the power that works in us… NKJV

PRIN PUTEREA CARE LUCREAZA IN NOI POATE SA FACA NESPUS MAI MULT DECAT CEREM SAU GANDIM NOI!!!

EXTRAORDINAR!!!

In noi ca si copii ai lui Dumnezeu exista deja puterea care sa poata genera acele lucruri care sfideaza logica, lucruri mai mari decat suntem noi in stare sa gandim. Toti crestinii stiu ca Dumnezeu poate sa faca orice, dar putin stiu ca acea capacitate e depozitata in noi prin Duhul Sfant. Nu mai trebuie sa ne rugam sa ni se dea acea putere. Ea exista deja in noi. Trebuie sa ne rugam sa ni se deschida ochii si intelegerea sa pricepem ca ea e deja in noi, si sa intelege cum sa folosim acea putere pentru a manifesta Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, Imparatie care consta in lucruri ce depasesc imaginatia omului.

E unul din versetele care m-au coplesit cel mai mult de-a lungul anilor. Mi se pare urias ceea ce spune acest verset. Nici macar nu trebuie explicat, trebuie doar citit si gandit. Gandeste-te ce spune versetul asta despre tine…..


Ungerea Lui va invata toate lucrurile

V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.
Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.  (1Ioan 2:26,27)

Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan.16:13)

Prea mult depindem de altii, de invatatura pe care o dau altii, putem invata unii de la altii, dar fiecare dintre noi trebuie sa aiba o relatie cu Duhul Sfant, prin care El sa ne invete, sa ne calauzeasca. E nevoie si de invatatori si de prooroci, dar fiecare dintre noi trebuie sa ajungem sa ne lasam invatati de Duhul Sfant direct, si sa invatam sa auzim glasul Lui. Ungerea Lui ne invata toate lucrurile, Duhul adevarului ne calauzeste in tot adevarul.

Mare parte din invatatura de la noi e una alterata care te duce in ratacire, si nu imi cer scuze ca spun asta, de aceea Ioan spune: „ca sa nu va rataciti, sa nu cadeti prada invataturii eronate, apelati la Duhul Sfant cu incredere, in El e adevarul, El va va arata tot adevarul de care aveti nevoie. Stiu ca e mult mai usor sa asculti o predica care poate iti incanta urechile decat sa iei singur Cuvantul si sa lasi ca ungerea Lui sa te invete, dar asta e calea, si cine a apelat la calauzirea directa a Duhului Sfant si la invatatura care vine de la El, stie bine ca a trebuit sa renunte la multe invataturi de-ale oamenilor care erau contrarii invataturii date de Duhul Sfant.

Cum sa faci asta? Prima data sa fi sincer, si sa fi dispus sa renunti la tot daca Duhul Sfant iti va spune ca nu crezi bine ceea ce crezi. Apoi sa ii spui Duhului Sfant ca vrei sa fi invatat de El si sa ii dai timpul tau sa poata sa faca asta. Duhul Sfant abia asteapta sa ne invete, vrea doar sa vada niste semnale din parte noastra.


Oameni in prezenta lui Dumnezeu – inchinare extraordinara!!!


Duhul Sfant va va invata toate lucrurile

Ioan 14:26. Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Duhul Sfant va va invata toate lucrurile. Nu boala, nu suferinta, nu saracia, ci Duhul Sfant. Nu boala este cea care te invata cum au unii pretentia ca ar sta lucrurile, nu saracia te invata, nu suferintele de tot felul, ci Duhul Sfant. Duhul Sfant a fost trimis ca sa ne invete toate lucrurile.

Isus i-a vindecat pe toti care au venit la El, pentru ca a stiut ca boala nu este buna la nimic. Singura concluzie pe care o poti trage cand esti bolnav, e ca nu e bine sa fi bolnav. Singura concluzie pe care o poti trage cand esti sarac, e ca nu e bine sa fi sarac. Isus nu a spus: va voi trimite boala pentru ca asa veti fi invatati multe lucruri, va voi trimite saracie pentru ca asa veti invata alte lucruri si va voi trimite suferinta in general, pentru ca asa va veti baga mintile in cap. Isus a spus: Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile.

Gand luat de AICI


Roadele frate, roadele….

Isus vindeca pe banda rulanta, in capitolele precedente capitolului 12 din Matei, El vindeca mii de oameni, de fapt toti care au venit la El bolnavi, au plecat sanatosi. Isus il vindeca si pe cel cu mana uscata si pe indracitul mut si orb, iar din invidie fariseii fac comentariile bine cunoscute cu privire la Isus, Il acuzat ca lucreaza cu diavolul, la care Isus le spune ca de fapt imparatia lui Dumnezeu a venit la ei, si continua cu versetele de mai jos.

Matei 12:32-35. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor. Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui. Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Daca veti lua orice om a lui Dumnezeu din lumea asta care asculta de Dumnezeu si vindeca bolnavi, scoate draci si face minuni, veti observa ca fiecare astfel de om, are un alai de „pocaiti” dupa el(mai ales baptisti), care dupa ce i-au investigat viata amanuntit i-au gasit o sumedenie de bube, si de dimineata pana seara nu auzi decat ca X-lescu lucreaza cu diavolul, nu are roade, doar semnele sunt de el. Mai spun acesti „pocaiti” care se ocupa cu paiul din ochiul altora, cum ca oamenii trebuie sa aiba roade, ca pomul se cunoaste dupa roade si vai aia care lucreaza cu minuni nu au roade, si bineinteles ca lucreaza cu diavolul.

Culmea ca Isus le spune fariseilor ca pomul se cunoaste dupa rodul lui, si ii acuza pe farisei ca de aia spun lucruri rele pentru ca inima lor este rea, exact dupa ce acestia L-au acuzat ca lucreaza cu diavolul. Cred ca este evident faptul ca a considera vindecarile facute in numele lui Isus ca venind de la diavolul, este o roada nu tocmai buna, din moment ce Isus le spune fariseilor: „pui de naparci, asta va e roada, acuzatia cum ca Eu as vindeca cu puterea diavolului, este roada de care dati dovada acum, din gura voastra a iesit exact ce e in inima voastra, sunteti pomi putrezi, tocmai v-ati etalat roadele. „

Iti dai seama ca blasfemia impotriva Duhului Sfant, cu siguranta nu este una dintre roadele Duhului Sfant. Si ce inseamna blasfemia impotriva Duhului? Marcu 3:28-30. Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant nu va capata iertare in veac: ci este vinovat de un pacat vesnic.” Aceasta pentru ca ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Fariseii L-au blasfemiat pe Duhul Sfant pentru ca au spus ca Isus este demonizat si ca vindecarile sunt facute cu puterea diavolului, iar Isus le-a spus clar ca aceasta este o roada a inimii lor rele, cu alte cuvinte le-a spus ca nu au roada Duhului Sfant. Asa ca acei care va aventurati cu acuzatii ca X-lescu nu are roade si desi face minuni in Numele lui Isus, voi il acuzati ca lucreaza cu diavolul, sorry, tocmai ati impuscat mai multi iepuri dintr-o lovitura, sunteti pasibili de blasfemie impotriva Duhului Sfant, sunteti varza la capitolul roade si aveti o problema cu barna din propriii ochi. Ma refer la acei care si-au facut o pasiune din a pune pe seama diavolului orice lucrare miraculoasa facuta de Duhul Sfant.


Ucenicul sa fie ca Invatatorul lui!

Matei 10:24,25. Ucenicul nu este mai presus de invatatorul sau, nici robul mai presus de domnul sau. Ajunge ucenicului sa fie ca invatatorul lui, si robului sa fie ca domnul lui. Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul, cu cat mai mult vor numi asa pe cei din casa Lui

De ce L-au numit pe Stapanul casei (pe Isus), Beelzebul?

Matei 12:22-24. Atunci I-au adus un indracit orb si mut; si Isus l-a tamaduit, asa ca mutul vorbea si vedea. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Cand au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decat cu Beelzebul, domnul dracilor!”

Ucenicul sa fie ca Invatatorul sau? Hai mai lasa-ma. Cum adica, ucenicul sa scoata dracii din oameni si sa ii vindece? Si din cauza asta unii sa zica ca ucenicul lucreaza cu cel rau? Extraordinar. Adica cei care sunt ca Invatatorul lor si Domnul lor si ca urmare fac vindecari, scot draci, si care sunt catalogati de unii ca fiind lucratori ai celui rau, prooroci mincinosi, de fapt sunt pe calea cea buna? Wow. Adica aia care ii catalogheaza pe ucenicii Stapanului ca fiind eretici sunt intr-o mare eroare si sunt fariseii vremii noastre??

Marcu 3:28-30. Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant nu va capata iertare in veac: ci este vinovat de un pacat vesnic.” Aceasta pentru ca ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Aoleu, se pare ca fariseii de fapt prin catalogarea Stapanului ca fiind demonizat, L-au hulit pe Duhul Sfant. Sa nu imi spui ca fariseii zilelor noastre cand ii considera pe ucenicii Stapanului ca fiind lucratorii diavolului, de fapt nu fac altceva decat sa Il huleasca pe Duhul Sfant…..

Stefan a zis bine cand a zis: Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. (Fapte 7:51) Cum au facut inaintasii vostri fariseii, asa faceti si voi oameni care nu Il cunoasteti pe Dumnezeu si desi sunteti presedinti de culte, lectori, licentiati si io mai stiu cum sunteti, Il huliti pe Duhul Sfant in ritmul in care respirati.


Atitudinea in fata persecutiei

Fapte 4: 29. Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala

30. si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”

In Fapte 2 cei adunati in camera de sus sunt umpluti cu Duhul Sfant, vorbesc in limbi noi, proorocesc, trei mii de suflete se intorc la Dumnezeu la o singura predica, in capitolul 3 incep vindecarile, iar in capitolul 4 incepe persecutia. Lucrarea supranaturala a Duhului Sfant le aduce persecutie, atacuri demonice. Ce fac oamenii astia? Se intalnesc la rugaciune si se roaga : “Doamne, da-ne mai mult, vrem mai mult, vrem si semne si minuni”

Ucenicii s-au prins: “aha deci asta nu ii place diavolului…. Ok. Doamne da-ne mai mult, asta e calea, vrem mai mult.”  Nici nu le-a trecut prin cap sa ia o pauza, sa nu se mai roage pentru bolnavi, sa nu mai prooroceasca vreo doua luni pana se linistesc apele ci dimpotriva.

Tendinta pe care o au oamenii este aceea ca atunci cand sunt persecutati, amenintati si denigrati dau inapoi. Pocaitii au intiparita in sange frica de demoni, atat de tare incat nici macar nu vorbesc despre ei, iar daca au curajul sa vorbeasca despre acest subiect si sa recunoasca existenta lor, au fost indoctrinati cu ideea ca nu e bine sa te pui cu diavolul, mai bine stai cuminte, mai bine te retragi cand te ataca, pana se potoleste, daca vrei sa scapi intreg mai bine iei o pauza. Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi. Nu retrageti-va si diavolul se va retrage. E bataie, e razboi, si cine fuge pierde, iar cand ti s-a oferit garantia victoriei, ar trebui sa fi nebunul nebunilor sa bati in retragere.

Biserica primara nu era umpluta cu tampenii cum se intampla in biserica de azi, ei stiau ca Isus care locuieste in ei e mai tare decat tot iadul si ca toti demonii sunt net inferiori lor.

Si apoi unde e logica cu atitudinea aceea de retragere din fata persecutiei, din fata atacurilor diavolului? De ce ataca cel rau direct sau prin oameni? Pentru ca nu ii convine ceva. Fi sigur ca daca esti pe calea buna o sa fi atacat in toate felurile posibile, natural si supranatural. Asta e cel mai bun indiciu ca esti pe calea buna, cu cat prinzi axa drumului si esti mai in centru, mai pe faza, cu cat mergi mai drept cu atat diavolul va folosi oameni mai abili, mai sireti, isi triaza si el slujitorii si ii trimite la atac pe cei mai versati pe masura ce umbli cu mai multa precizie in ascultare de Dumnezeu. Si atunci sa te retragi? Oo, nu. Cum sa te retragi cand tocmai diavolul ti-a confirmat ca mergi in directia buna, ar fi o prostie sa te lasi intimidat, mai ales ca tocmai ai prins secretul, voia lui Dumnezeu il inebuneste pe diavol, lucrarea supranaturala a Duhului Sfant il face sa atace;  mergi inainte cu increderea oarba ca Cel ce e in tine e mai tare decat cel ce e in lume, cu increderea oarba ca si daca o mie vor cadea alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, de tine nu se va apropia. Vei fi denigrat si persecutat, dar nu conteaza, conteaza ca ai gasit calea, singura cale care merita, calea umblarii cu Isus in puterea Duhului Sfant.

Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.   AMIN


MANIFESTARI IN PREZENTA DUHULUI SFANT (Benayah Gordon)

O scurtă evaluare biblico-istorică

În timp ce așteptăm trezirea în mijlocul creștinilor și apoi revărsată între cei pierduți, ne confruntăm deseori cu aspecte dificil de primit sau înțeles. Vrem atingerea Duhului Sfânt, iar ceea ce observăm deseori sunt manifestări și semne exterioare care nu știm cum să le evaluăm. Ceea ce ne este clar e faptul că Duhul lucrează cu putere, iar dacă ne așteptăm ca slava Sa să se coboare în mijlocul nostru, trebuie de asemenea să ne pregătim pentru a întâmpina unele aspecte neobișnuite.

Cuvintele lui Jonathan Edwards răsună pline de adevăr și în secolul nostru. Teologul afirmă:

„Dacă se așteaptă să se vadă o lucrarea a lui Dumnezeu lipsită de dificultăți și pricini de poticnire, vor fi asemenea unui nebun așteptând pe malul unui râu să se scurgă toată apa acestuia. Nu trebuie să ne așteptăm la vreo lucrare a lui Dumnezeu fără poticnire. Cu siguranță va veni și ofensa. Până acum nu a existat nici o puternică manifestare pe care Dumnezeu a desfășurat-o în lume fără ca multe dificultăți să o urmeze

Deși Edwards continua să încurajeze oamenii care au fost martori ai Marii Treziri din sec. XVIII, să nu se opună Duhului lui Dumnezeu în trezire, mulți oameni au găsit mai degrabă pricini de poticnire în manifestările care însoțeau evenimentele Trezirii. Oameni influenți ai vremii, printre care Charles Chauncy au întreprins acțiuni agresive anti-Trezire. Cel pe care tocmai l-am menționat, trece de la atacul împotriva lui Jonathan Edwards la critica virulentă a Trezirii pe care el o privește ca „dezordine”. Chauncy încropește un tratat în cinci părți (un fel de „comunicat” al zilelor noastre), Seasonable Thoughts on the State of Religion, în care prezintă pericolele „epidemiei de izbucniri emoționale” din perioada Marii Treziri precum și sfaturi pastorale pentru lucrători în ceea ce privește restabilirea ordinii, păstrarea unei „religii curate și nepătate” și evitarea Trezirii în general.

Ceea ce este foarte interesant este faptul că Chauncy chema poporul la o curățire de orice implică emoțiile și manifestările, însă în cele din urmă sfârșește ca pionier al Unitarianismului, negând Sfânta Treime și susținând mântuirea universală, a tuturor oamenilor indiferent dacă aceștia au sau nu o relație personală cu Domnul Isus. Edwards rămâne chiar și astăzi recunoscut și respectat printre creștini.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze vom avea parte atât de opoziție, cât și de confuzie. Aceasta din urmă nu se arată deoarece Duhul Sfânt ar trezi confuzia, ci mai degrabă se datorează faptului că oamenii nu sunt înrădăcinați în adevărurile Scripturale. O astfel de confuzie poate fi prezentă atât în inimile celor care vor respinge realitatea lucrării Duhului, cât și în cei care o îmbrățișează cu entuziasm.

Manifestări în Scriptură.

O astfel de situație este cel puțin la fel de veche ca și prima Cincizecime după înălțarea Domnului Isus:

Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa… Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi… mulţimea s’a adunat şi a rămas încremenită [în alte traduceri „confuză”]… Toţi se mirau, se minunau… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă… Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sînt plini de must!” Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: … Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.” (Fapte 2.1-5)

În ziua Cincizecimii 120 de persoane au fost umplute cu Duhul Sfânt experimentând mai apoi manifestările Duhului, printre care sunetul unui vânt puternic, limbi de foc care s-au așezat peste ei, vorbire în limbi necunoscute de ei până atunci, arătându-se asemenea unor oameni beți.

Cei care i-au observat în acea zi au avut reacții împărțite. Unii erau uimiți și nu știau ce să creadă, alții au batjocorit lucrarea Duhului în ei. Putem vedea același răspuns dat activității Duhului și astăzi. Unii privesc manifestările ca și lucrare a Duhului în timp ce alții sunt ofensați sau confuzi. Mulți sunt sceptici, considerând manifestările ca fiind un comportament venit din fire sau chiar cu rădăcini demonice. De aceea avem nevoie de cunoașterea Scripturilor și discernământ, pentru a fi atenți în ceea ce privește lucrarea Duhului printre noi și manifestările care uneori o însoțesc.

Când prezența lui Dumnezeu lucrează în mijlocul oamenilor, deseori pot fi observate manifestări cel puțin ciudate. Biblia ne prezintă câteva dintre acestea:

1.      Fapte 2 ne vorbește despre o stare a ucenicilor care pentru omul neștiutor părea a fi beție curată (Fapte 2.15). Fie datorită faptului că vorbirea lor nu putea fi deslușită de cei care nu cunoșteau limbile respective, fie datorită faptului că picioarele lor erau nesigure datorită puterii cu care Duhul a venit peste ei, manifestarea lor era clar vizibilă;

2.      Frica de Dumnezeu a căzut peste oamenii din jurul lui Daniel în timp ce acesta a primit o viziune din partea lui Dumnezeu (Daniel 10.7). Daniel a fost cutremurat de frică în prezența lui Dumnezeu (Daniel 8.17-18; 10.7-11). Același lucru s-a petrecut și cu ucenicii Domnului Isus (Matei 17.6);

3.      În prezența lui Dumnezeu, munții se cutremură (Exod 19.16-18). Chiar și clădirile au de suferit când prezența Sa este manifestată (Fapte 4.31; Isaia 6.4);

4.      În urma întâlnirii sale cu Dumnezeu, Daniel a rămas fără grai și fără putere, stors de orice vlagă (Daniel 10.15-19). Ezechiel rămâne înmărmurit o săptămână întreagă după întâlnirea cu Dumnezeu (Ezechiel 3.15);

5.      Experiențele cu Dumnezeu și cuvântul Său apar însoțite de lacrimi de bucurie, de pocăință, de jale (2 Cronici 34.27; Osea 12.4; Matei 26.75; Luca 19.41; Romani 2.4; 2 Corinteni 7.10; Apocalipsa 5.4);

6.      Petru și Pavel au avut parte de răpiri sufletești care le-au permis să vadă și audă lucruri din lumea spirituală (Fapte 10.10; 22.17).

7.      Am putea lista multe alte manifestări precum un animal vorbitor (Numeri 22.28). umblarea pe apă (Matei 14.29), lupta sau umblarea cu îngeri (Geneza 32.28; 2 Împărați 2.11), oase care învie morți (2 Împărați 13.21), fețe strălucitoare (Exod 34.30), vizite în cer (2 Corinteni 12.2-3).

Privind la aceste aspecte, nu cred că putem presupune faptul că anumite manifestări sunt false datorită faptului că nu găsim o descriere biblică EXACTĂ pentru fiecare experiență. De ce? Nu cred că era scopul principal al autorilor biblici să ne ofere o listă comprehensivă a manifestărilor survenite în urma atingerii prezenței lui Dumnezeu. Dacă o manifestare nu contrazice Biblia nu ar trebui demisă imediat, DACĂ aduce roade duhovnicești în viețile celor care experimentează respectiva manifestare. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect.

Manifestări în istoria trezirilor.

Pionierii marilor treziri și nu numai, scriu în cărțile și jurnalele lor despre diverse manifestări care se petrec în mijlocul serviciilor bisericești.

John Wesley, pionierul metodist mărturisește spunând:

Pe la ora trei dimineața, în timp ce continuam în mod constant în rugăciune, puterea lui Dumnezeu s-a revărsat copleșitor peste noi, atât de mult încât mulți au strigat cu mare bucurie și mulți au căzut la pământ. Imediat ce ne-am revenit puțin din teamă și uimire față de prezența Maiestății, am izbucnit cu toții într-o voce: „Te lăudăm, Dumnezeule, recunoaștem că Tu ești Domn.”

În urma unei predici la închisoarea Newgate, Wesley notează în Jurnalul său:

Imediat, unul, și încă unul și încă unul au căzut la pământ. Au căzut de-o parte și de cealaltă ca loviți de trăsnet. O femeie a strigat cu voce tare. Ne-am rugat Domnului pentru ea și Domnul i-a schimbat apăsarea în bucurie. O a doua persoană se afla în aceeași agonie. Am strigat la Dumnezeu și pentru ea și El i-a împărtășit pace sufletului ei.

În mod interesant, un alt binecunoscut predicator al Marilor Treziri, George Whitefield a protestat în ceea ce privește manifestările prezente în mijlocul serviciilor lui Wesley. Cu privire la acest aspect, Wesley notează în jurnalul său:

Am avut oportunitatea să vorbesc cu el în ceea ce privește acele semne exterioare care au însoțit deseori lucrarea interioară a lui Dumnezeu. Am descoperit că obiecțiile sale erau adânc înrădăcinate în denaturarea crasă a faptelor care s-au petrecut de fapt. Ziua următoare însă a avut ocazia să se informeze pe sine mai bine. Imediat ce a început (în ceea ce privește aplicația predicii sale) să invite toți păcătoșii să creadă în Cristos, patru persoane din vecinătatea sa au căzut la pământ, aproape în același moment. Unul dintre ei zăcea fără simțiri sau mișcări. Un al doilea tremura incontrolabil. Un al treilea avea parte de convulsii din întregul trup, dar nu scotea nici un sunet în afara suspinelor. Al patrulea, în egală măsură în convulsii, striga la Dumnezeu cu țipete și lacrimi.

Jonathan Edwards, marele lider a Primei Treziri din New England a încercat să creeze o punte peste prăpastia dintre excesul emoțional și libertatea Duhului, evidențiate în manifestările oamenilor. În lucrările sale, el oferă o evaluare biblică a trezirii și manifestărilor ei. Iată câteva dintre înregistrările sale:

Mulți dintre tineri păreau copleșiți de un simțământ al măreției și al slavei lucrurilor cerești…, iar mulți alții erau cuprinși în același timp de supărare cu privire la starea lor păcătoasă și mizerabilă. Întreaga încăpere era astfel plină de nimic altceva decât strigăte, leșinuri și altele asemănătoare

Era ceva frecvent să vezi o casă plină de strigăte, leșinuri, convulsii și altele asemănătoare, ambele în neliniște sau admirație și bucurie… deseori unii erau atât de afectați și trupurile lor atât de copleșite, încât nu mai puteau merge acasă, ci rămâneau peste noapte acolo unde se aflau…

Au existat cazuri în care unele persoane zăceau într-un fel de transă, rămânând astfel nemișcați chiar timp de 24 de ore, fără să simtă ce se petrece în jur, dar în același timp aflându-se sub influența unor imagini puternice, ca și cum au fost în ceruri, având parte acolo de vederea unor lucruri glorioase și pline de desfătare.

Alte figuri implicate în marile treziri scriu despre experiențe asemănătoare.

Francis Asbury, rânduit de Wesley ca misionar în colonii, un om disciplinat, care insista ca întâlnirile conduse de el să se desfășoare în ordine și liniște, relatează cum întâlnirile erau caracterizate de strigăte, căderi la pământ, plânsete și convulsii.

Peter Cartwright, predicator al trezirii din Cane Ridge de la începutul secolului XIX vorbește despre manifestări care-i cuprindeau pe sfinți și păcătoși deopotrivă, aceștia intrând în convulsii pe care nu le puteau evita, iar cu cât se împotriveau mai mult, cu atât convulsiile se intensificau.

Un ateu relata despre întâlnirile de trezire din Cane Ridge:

Unii oameni cântau, alții se rugau, unii strigau pentru milă cu cel mai jalnic accent, în timp ce alții strigau cu voce tare. Fiind martor la aceste scene, am avut o senzație ciudată, ca nici când înainte. Inima îmi bătea cu putere, genunchii îmi tremurau, buzele îmi fremătau și am simțit că trebuie să cad la pământ. O putere supranaturală ciudată părea că pătrunde în acea masă de oameni strânși acolo. La un moment dat am văzut cel puțin 500 de persoane secerate într-un moment ca și cum o întreagă baterie de tunuri a deschis focul asupra lor, imediat urmând strigăte și țipete care au sfâșiat văzduhul.

Îi putem menționa pe alții precum George Fox, Charles Finney, John Alexander Dowie, John G. Lake, Frank Bartleman și o miriadă întreagă de oameni care au trăit în diverse momente ale trezirilor spirituale și au văzut manifestările oamenilor atinși de Duhul lui Dumnezeu, dar cred că ne-am atins scopul în ceea ce privește mărturiile istorice.

Încheiem această secțiune în cuvintele Lui Martyn Lloyd-Jones. Respectat ca și evanghelic, oponent al teologiei liberale, Lloyd-Jones observă câteva aspecte esențiale în ceea ce privește trezirile spirituale și manifestările care o însoțesc:

Iată ce spun mulți oameni. Ei susțin că aceasta este lucrarea diavolului. Dar sunt câteva dificultăți clare ale acestei teorii. Iată câteva dintre ele. De ce ar începe diavolul să facă astfel de lucrări? Care este scopul lui clar în acestea? Biserica este într-o perioadă de uscăciune, ariditate, de ce ar încerca diavolul să facă ceva care să atragă atenția asupra religiei și asupra Domnului Isus Cristos?… dacă aceasta este lucrarea diavolului, atunci diavolul este un prost fără pereche. El își dezbină propria împărăție, contribuind la creșterea împărăției lui Dumnezeu și a lui Cristos. Dacă diavolul îi conduce pe oameni la mântuire, atunci înseamnă că lucrează împotriva lui însuși.

Lloyd-Jones accentuează faptul că în ceea ce privește trezirea, apariția manifestărilor se apropie de o regulă a trezirii. El vorbește despre oameni care agonizează în duhul și simt puterea Duhului Sfânt peste ei cu atât de multă intensitate încât leșină și cad la pământ. Uneori oamenii par să cadă într-o stare de inconștiență, un fel de transă în care pot rămâne ore întregi. În același timp însă punctează un aspect esențial pe care trebuie să îl observăm cu atenție și care ne va conduce la următoarea secțiune:

Încheiem prin a spune că aceste fenomene [manifestările mai sus punctate] pot să apară într-o trezire, care după spusele apostolului Pavel este rezultatul revărsării Duhului lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să căutăm manifestări și experiențe ciudate. Ceea ce trebuie să căutăm este manifestarea slavei lui Dumnezeu și puterea Lui și tăria lui. Ceea ce trebuie să căutăm este trezirea. Iar când aceasta vine, va fi atât de uimitoare încât lucruri ciudate și neobișnuite se prea poate să se petreacă. Întotdeauna însă trebuie să știm că Dumnezeu se mișcă printre noi și să fim gata să identificăm și să îngrădim falsul, prefăcutul și în adevăr tot ceea ce aparține răului.

Căderea în Duhul

Una dintre cele mai evidente manifestări care se observă în zilele noastre în unele biserici, adunări, evenimente creștine, este ceva ce stârnește o mulțime de controverse și atitudini confuze. Unii o numesc „căderea pe spate”, „căderea în Duhul”, „șarlatanie”. Am văzut din relatările predicatorilor trezirii că a cădea în prezența lui Dumnezeu nu era o experiență străină întâlnirilor de trezire. Sprijină oare Scriptura o astfel de cădere în prezența lui Dumnezeu?

1.      Este un efect secundar al manifestării slavei lui Dumnezeu (2 Cronici 5.14; Exod 40.34,35). Slava lui Dumnezeu este palpabilă. Moise, cel care a văzut slava lui Dumnezeu nu putea să intre, la modul propriu, în cort atunci când slava lui Dumnezeu l-a umplut în întregime. Când Pavel a văzut slava lui Isus, a căzut la pământ (Fapte 9.3,4; 22.6,7);

2.      Nu avem o bază scripturală pentru a stabili nivelul de spiritualitate al individului în funcție de căderea sau necăderea în prezența lui Dumnezeu. Oameni sfinți asemenea lui Daniel au căzut sub puterea Duhului (Daniel 10.7-9). Prooroci ascultători, asemenea lui Ezechiel au fost secerați de pe picioare în prezența lui Dumnezeu (Ezechiel 1.28). În același timp au căzut și oamenii care au venit să-L aresteze pe Domnul Isus (Ioan 18.5,6). Pavel la rândul său, prigonitor al bisericii la acea vreme, cade în prezența slavei Domnului Isus (Fapte 9.3,4);

3.      Nu toți cei care au căzut sub puterea Duhului Sfânt au avut viețile transformate mai apoi. Cei care au venit să-L aresteze pe Domnul Isus, deși au căzut în prezența Sa, au rămas neschimbați în determinarea lor de a-L răstigni pe Domnul (Ioan 18.6-12)

4.      Sunt oameni care au avut parte de o binecuvântare deosebită sau transformare. Pavel și-a primit chemarea vieții și a fost total transformat în urma experienței de pe drumul Damascului (Fapte 26.12-19);

5.      Scriptura tratează acest fenomen ca fiind unul secundar și nu o experiență care trebuie căutată intenționat. Isus a ignorat faptul că cei care L-au arestat au căzut în prezența Sa (Ioan 18.6,7). Nu a luat în seamă acest fenomen. Când Ezechiel a căzut sub puterea lui Dumnezeu, Acesta i-a cerut să se ridice pentru a-i putea vorbi (Ezechiel 2.1); scopul Domnului Isus în manifestarea lui Pavel nu a fost ca acesta să cadă la pământ,, ci să-i vorbească și să-l însărcineze cu lucrarea Evangheliei (Fapte 26.16). Și ceilalți care îl însoțeau pe Pavel au căzut (Fapte 26.14), dar nu au primit nici o binecuvântare deosebită (Fapte 22.9).

Aspectul foarte important de reținut este, după cum și Lloyd-Jones amintea, faptul că această cădere este un efect secundar al unei manifestări mult mai importante. Sunt destul de multe practici nescripturale și perspective care circulă în lumea creștină și care întristează Duhul lui Dumnezeu. Această cădere despre care spuneam ar trebui privită ca efect secundar al manifestării puterii Duhului Sfânt și nu manifestarea în sine! Ceea ce noi căutăm este ungerea care vine din Duhul Sfânt, acea ungere care sfărâmă juguri, care nimicește lucrările întunericului din viața oamenilor. Nu avem nevoie de un joc domino uman.

Când Dumnezeu se manifestă, El nu face acest lucru fără un scop precis. El nu dă oamenilor viziuni lipsite de scop. Dacă biserica din Corint puteau transforma vorbirea în limbi autentică în sursă de confuzie, fără să zidească pe nimeni (1 Corinteni 14.16,23), tot astfel creștinii din zilele noastre care au de-a face cu căderile în Duhul pot privi în mod eronat manifestarea ungerii lui Dumnezeu.

În jurul nostru avem de-a face cu o lume frântă și decăzută care așteaptă să fie eliberată. Ungerea pe care Dumnezeu ne-a împărtășit-o este pentru a propovădui anul de îndurare al Domnului, pentru vindecarea celor cu inimile zdrobite, să propovăduim robilor libertatea, pentru redarea vederii orbilor și eliberarea celor captivi. Dacă acești oameni cad sau nu în prezența lui Dumnezeu, nu ne interesează în mod primar. Ceea ce vrem să vedem este libertatea lor și împlinirea Scripturilor în ei. Nu vrem să-i vedem pe oameni căzând, vrem să-i vedem mântuiți. De aceea, să ne ațintim privirile asupra lui Isus și nu asupra fenomenelor și manifestărilor. Domnul este bun și ne face parte de experiențe neobișnuite cu El și în prezența Lui și le primim cu bucurie. Dar ceea ce trebuie să ne preocupe este nu interesul pentru efectele secundare, ci pentru rezultatele permanente!

Să testăm toate lucrurile

Biblia ne cheamă și este de datoria noastră să testăm toate lucrurile în lumina Cuvântului. Dacă un predicator ne spune un lucru, iar Biblia ne spune un altul, atunci Biblia are dreptate! Punct. Dacă o învățătură nu se regăsește în Biblie, ea trebuie respinsă (1 Tesaloniceni 5.21).

Acestea sunt principiile pe care ar trebui să le avem mereu în vedere: „este biblic” și „zidește o majoritate”? Care este roada unei învățături sau a unei manifestări (Matei 7.20)? Dă slavă Domnului Isus? Atrage atenția asupra omului? Sunt oamenii aduși la Isus și la neprihănire? Ioan Botezătorul, Ilie și Ezechiel au acționat ciudat, dar au avut roade bune în viața lor. Ceea ce ar trebui să fie scopul nostru este dragostea și smerenia. Aici sunt învinse controversele și discuțiile inepuizabile. Oamenii care trăiesc în dragoste și umilință sunt greu de ofensat și stabili în umblarea lor deoarece nu au așteptări nerealiste în slujirea lor.

În lucrarea sa Distinguishing Marks of a Work of the Spirit of God, Jonathan Edwards își cheamă cititorii să evalueze trezirea privind dincolo de comportamentele pline de entuziasm pentru a vedea roadele. Menționează cinci semne distinctive ale lucrării Duhului, argumentând că diavolul nu va falsifica activități care au ca rezultat aceste răspunsuri. Dacă putem răspunde cu „da” acestor întrebări, ar trebui să privim manifestările ca autentice, chiar dacă nu sunt obișnuite pentru noi:

1.      Cinstesc persoana lui Cristos?

2.      Produc o mai mare ură față de păcat și o mai mare iubire a neprihănirii?

3.      Au ca rezultat un mai mare respect pentru Scripturi?

4.      Îi conduc pe oameni în adevăr?

5.      Au ca rezultat o mai mare dragoste pentru Dumnezeu și oameni?

Cu alte cuvinte, ceea ce ne ajută să determinăm că o manifestare este o autentică sunt rezultatele care se văd pe urma acesteia. Nu este vorba de faptul că vom cădea sub puterea Duhului, ci despre ceea ce se întâmplă după ce ne ridicăm, ca și în experiența apostolului Pavel. Manifestările precum această cădere nu reprezintă în sine un semn al maturității spirituale și nici nu garantează creșterea acesteia. De aceea să fim înțelepți în cântărirea și evaluarea lor.

preluat de pe www.strajerii.ro


Duhul Sfant intr-un du-te – vino continuu !??!

Exista un bau bau printre pocaiti, si anume plecatul si venitul Duhului Sfant in viata cuiva in functie de pacatele acestuia. La baptisti ni se spune foarte clar ca X-leasca de la penti nu poate avea Duhul Sfant si vorbeste in limbi de la cel rau, pentru ca are un comportament nu chiar perfect si Duhul Sfant nu locuieste in cineva care inca pacatuieste. La penti vei fi amenintat ca Duhul Sfant pleaca de la tine daca faci niste pacate dintr-o anume categorie, barfa, invidia, rautatea, fatarnicia nefacand parte dintre pacatele fatale. Si uite asa Duhul Sfant nu mai stie exact ce sa faca sa stea sau sa nu stea in viata cuiva, pentru ca na trebuie sa se ghideze dupa conceptiile noastre, si e complicat.

Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune insa ceva foarte straniu si anume : “Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor care sa ramana cu voi in veac, si anume Duhul adevarului pe care lumea nu-L poate primi pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste, dar voi Il cunoasteti pentru ca ramane cu voi si va fi in voi” (Ioan 14:16-17)

Si uite asa din nou pot trage concluzia ca in biserica se predica o altfel de Evanghelie. Pocaitii desi teoretic stiu ca au fost mantuiti prin har si nu prin merite, au pasiunea de a se compara unii cu altii, si de a trage cele mai “grozave” concluzii. Cei care simt ca au reusit sa isi depaseasca anumite defecte din caracter, au impresia ca se afla intr-o pozitie superioara in fata lui Dumnezeu fata de cei care inca se lupta cu acele defecte, si uita ca lui Dumnezeu nu ii putem fi pe plac decat daca suntem perfecti. Daca ai calcat legea intr-o chichita, ai incalcat toata legea.

Ooo, multi vorbesc ca si cum ar fi perfecti, si-i condamna pe altii fara sa vada ca de fapt si ei au o gramada de bube in cap, care ii pun exact pe aceeasi pozitie in fata lui Dumnezeu cu cel care fura din magazine si da in cap la trecatori. Din cate am citit in Biblie nu am gasit ca pacatosii sa fie categorisiti in pacatosi groaznici si pacatosi buni, pacatosul e pacatos. Daca la urma urmei se doreste relatia cu Dumnezeu pe baza de performante, performantele celor mai sfinti dintre noi nu pot fi prezentate in fata lui Dumnezeu din cauza ca sunt imbibate cu pacate din alea pe care noi le toleram ca si cum nu ar fi pacate.

De aceea s-a inventat harul si mantuirea prin har, de aceea tot ce vine de la Dumnezeu pentru noi e sub forma de cadou nemeritat. Isus pe cruce a castigat cadoul acesta pentru noi, cadou care acopera fiecare aspect al vietii noastre. De aceea Duhul Sfant este dat prin credinta si nu ca o recompensa a faptelor, si daca este dat prin credinta, ramane tot prin credinta. Daca ar fi fost dat ca recompensa a faptelor bune, atunci am putea sa emitem ideea ca ar putea pleca de la noi din cauza lipsei faptelor bune.

Cei care spun ca au Duhul Sfant si ii acuza pe altii ca Duhul Sfant a plecat de la ei, au impresia falsa ca Duhul Sfant ramane in ei datorita faptului ca sunt mai morali decat ceilalti. Dupa multa comparatie au tras ei concluzia asta, desi daca  cineva i-ar lua la maruntis, ar gasi o gramada de chestii care mai de care mai pacatoase, dar in comunitatea de pocaiti s-a facut un acord tacit cum ca acele pacate nu ar fi asa grave si se poate si cu ele. Daca nu curvesti, nu bei, nu dai in cap la nimeni, o barfa, o invidie, o criza de nervi, un gand murdar,  o minciuna, nesimtirea, indiferenta, ura, pofta ochilor, lacomia, se permit; Duhul Sfant suporta lucrurile astea.

Duhul Sfant nu vine pleaca, vine pleaca si iar vine si iar pleaca in functie de cantitatea de pacate din viata nostra. Duhul Sfant nu se uita non stop la cantarul de pacate din viata noastra si daca am mintit ramane, dar daca am fumat pleaca, daca am invidiat pe cineva ramane, dar daca am injurat pleaca, daca am barfit pe cineva ramane, dar daca am facut nu stiu ce pacat aparent mai grav pleaca. Astea sunt cantarele noastre religioase, ne place sa ne credem neprihaniti prin propriile eforturi cand de fapt in inima noastra numai noi stim ce e, daca putem fi sinceri.

Schimbarea din exterior spre interior nu functioneaza, te va duce eventual la ideea ca esti mai sfant decat Georgica, dar trecut prin sita lui Dumnezeu esti varza. Duhul Sfant va produce din interior schimbarea, El vine in viata ta, constient fiind ca vine intr-o persoana imperfecta, nu o sa il surpinda pacatele tale, daca s-ar fi temut de pacatele tale nu ar fi venit niciodata, pentru ca tu nu poti fi perfect. Pentru asta vine sa te ajute sa invingi firea, si nu fuge atunci cand o iei pe aratura, ci dimpotriva sta sa te ajute sa te redresezi.

Doar prietenii lasi fug atunci cand ai o problema grava in viata, cei fideli raman cu tine si te ajuta sa iesi la suprafata.

Atat de mult am deformat imaginea lui Dumnezeu incat daca te gandesti putin si oamenii au un comportament mai bun decat Dumnezeul inventat de religie, un Dumnezeu monstrous, un Duh Sfant partinitor, care nu tine cont de harul lui Dumnezeu, o brambureala si un ghiveci care spre uimirea mea e aparat de enorm de multa lume.


Mierea care curge…

Am scris AICI (partea 1) si AICI (partea a 2-a) despre Saul, omul religios care pune reguli stupide ca sa isi alimenteze eul, mandria si prostia, reguli prin care isi sleieste de puteri poporul, care intr-un final ajunge sa incalce voia lui Dumnezeu tocmai din cauza ca respecta niste reguli omenesti.

1Samuel 14:25. Tot poporul ajunsese intr-o padure, unde se gasea miere pe fata pamantului. 26. Cand a intrat poporul in padure, a vazut mierea curgand; dar niciunul n-a dus mierea la gura, caci poporul tinea juramantul. Hai sa ne uitam in Deuteronom 32:13. L-a suit pe inaltimile tarii, si Israel a mancat roadele campului, i-a dat sa suga miere din stanca, untdelemnul care iese din stanca cea mai tare.

Ce a facut Saul? Prin blestemul pe care l-a pus peste popor, prin regula pe care a instituit-o, a dus poporul intr-o situatie bizara. Desi erau sleiti de foame, nu s-au atins de mierea care curgea in acea padure, râul era langa ei, si ei mureau de sete si de foame. S-au uitat la acel râu de miere, Dumnezeu i-a dus exact langa provizii, le-a aratat proviziile, dar ei au preferat sa asculte de niste legi omenesti, iar Saul ca sa fie sigur ca ei se vor supune a instituit un blestem, nu a fost suficient sa le spuna: „nu aveti voie sa mancati nimic pana la apusul soarelui, pentru ca asa vor muschii mei” ci i-a amenintat si condus in directia in care a vrut printru-un blestem, adica „daca veti manca, vi se va intampla ceva foarte rau, asa ca aveti grija, regula trebuie tinuta cu orice pret” .

Asa se intampla si azi, in foarte multe biserici. Dumnezeu isi revarsa prezenta, râul Duhului Sfant, acel râu curat, simplu si plin de adevar si putere, râu care curge, insa oamenii infometati si setosi in loc sa se arunce sa guste, sa experimenteze, stau in bancile lor, in rigiditatea impusa de religie sau de unii lideri care ii conduc pe oameni cu blestemul, adica „daca nu te supui, te va bate Dumnezeu, daca nu te incadrezi in reguli frate, sora, va fi vai de capul tau, te va pedepsi Dumnezeu”. Si poporul crede, asta e cel mai enervant ca poporul crede, in loc sa cerceteze Biblia sa vada totusi cum stau lucrurile, iau de bun tot ce le spune Saul, se lasa pacaliti de blestemele acestuia, si ajung sa fie doar piele si oase din punct de vedere spiritual, cu râul curgand langa ei, cu mierea si undelemnul langa ei, cu mierea care curge din stanca.

Poporul nu stie ca are tot dreptul sa se arunce asupra mierii si sa manance cat vrea, curgerea aceea de miere exista tocmai pentru ca Dumnezeu vrea sa sature pe cel flamand si insetat, mierea asta nu e doar asa de decor. Dumnezeu vrea ca noi sa ne napustim asupra mierii, sa mancam, sa ne hranim, sa primim putere, râul acesta care curge este pentru noi, daca bineinteles vom renunta la a mai asculta de oameni in detrimentul lui Dumnezeu.

Nici nu sti pe cine sa invinovatesti mai tare, pe Saul care da reguli absurde, sau pe popor care inghite tot ce vine la rand fara sa cerceteze cu propriul cap.


In ciuda circumstantelor

Aratati-mi si mie cine nu si-a batut joc de David, in afara de Samuel, in prima parte a vietii lui, de fapt pana la biruinta asupra lui Goliat? Parintii nu dadeau doi lei pe el, pasajul in care Samuel vine si ii trece in revista pe fii lui Isai, ne sugereaza ideea ca daca ar fi fost vreun recensamant in perioada aceea, David ar fi fost trecut cu vederea, el nu conta, Samuel a trebuit sa insiste cu intrebarile, pentru ca era presat de Dumnezeu: „alt fiu nu mai aveti?” si parintii lui David, au o licarire” aaa, parca mai e unu care paste oile, da, mai e unu David” .

Sa trecem acum la fratii lui care daca l-ar fi apreciat si ar fi avut niste sentimente cat de cat fata de fratele lor, l-ar fi aparat, sustinut, si protejat, doar era fratele lor mai mic, dar nu…. pe langa faptul ca banuiesc i-a lovit invidia asa pe rand, vazand ca David are parte de ungerea din partea lui Dumnezeu, Eliab ostas falnic in armata care tremura de frica in fata filistenilor, atunci cand David vine si se agita in stanga si dreapta sa primeasca dreptul de a se bate cu Goliat, adica de a-i taia gatul intr-un final, este acuzat de Eliab cum ca s-ar mandri. Eliab i-a spus ceva de genul „bai baiatule, vi aici si te dai mare, ia du-te la oile tale, aici nu e loc de joaca pentru copii, esti tu uns de Samuel, dar uita-te la tine, hai pa”.

No bun, David merge in fata lui Saul si ii tot explica una alta, cum el s-a batut cu ursul si din moment ce merge in numele Domnului nu va avea probleme cu Goliat, iar Saul ….. ati ghicit, ii da una peste freza „esti doar un copil, uita-te la tine, filisteanul e de patru ori mai mare ca tine, sa fim seriosi, se va juca cu tine ca si cu un titirez”.

Pune-te un pic in locul lui David. Sti cum e sa  clocoteasca duhul in tine, si nimeni din jur sa nu inteleaga ce e in tine si felul tau de a judeca lucrurile, ba chair sa te descurajeze la fiecare pas? E foarte interesant, si nu usor sa iti pastrezi calmul in astfel de situatii in care tu sti sigur, absolut sigur ca lucrurile stau intr-un anume fel, doar Dumnezeu ti-a spus asa ca de asta esti atat de sigur, dar nimeni din jur nu iti da dreptate, ba mai mult te considera nebun.

David a avut o astfel de provocare, nimeni nu a avut incredere in actiunile lui, nimeni nu l-a creditat ca avand vreo sansa de castig. Cred ca David era furios la faza asta, dar nu s-a aratat pana in ultimul moment, a strans din dinti, a inghitit in sec, l-au enervat toti in fel si chip, totul a culminat cu Saul care l-a imbracat in propria-i imbracaminte care il incomoda vizibil pe David, dar si-a tinut furia sub control pana a dat ochii cu Goliat, care ……. ce credeti ca i-a spus lui David? : „Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege?” Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adaugat: „Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului.”.Goliat atat de tare l-a desconsiderat pe David incat mai mai sa simta ca este sub demnitatea lui sa lupte cu un baietandru ca el.

Ce mai vrei, David a fost desfintat de toti, dar de absolut toti, au sters cu el pe jos, nu fizic, ci prin vorbe, prin atitudini. David era nimicul, neinsemnatul, dar acest nimic in a carui vene clocotea Duhul lui Dumnezeu, acest nimic care Il respira pe Dumnezeu, acest nimic care stia ca este un nimic, dar stia foarte bine in acelasi timp ca in inima lui bate inima lui Dumnezeu, a rabufnit plin de puterea lui Dumnezeu.

Imagineazati-l pe David spunand cu autoritatea pe care doar Duhul lui Dumnezeu ti-o poate da :”Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori si-ti voi taia capul; astazi voi da starvurile taberei filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie, nici prin sulita. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre.”

Sigur sunt printre voi, macar cativa care sunt sau au fost desconsiderati de familie, prieteni, frati, surori, conducatori, dusmani, toti au cazut de acord ca esti un nimeni, si nu esti in stare de nimic, dar in venele tale curge mai mult decat sange, esti manat permanent de viziunea pe care Duhul Sfant ti-a dat-o. Uita-te la David, a trebuit doar sa fie statornic chemarii pe care Dumnezeu i-a facut-o, nu a avut nevoie de confirmarea oamenilor, a fost suficient ca Dumnezeu l-a ales si a pus in el o altfel de inima, a fos suficient ca el a perseverat si a crezut in visele iesite din comun pe care le avea cu privire la viata lui. Visele acelea exagereate au devenit realitate in ciuda circumstantelor.
1Samuel 16,17


BOTEZUL CU DUHUL SFANT

Botezul cu Duhul Sfant!! (1)

Inima Tatalui e sfasiata de fiecare data cand un copil al Sau are Biblia in fata si in loc sa soarba adevarul simplu si sa il puna in practica, dimpotriva complica lucrurile in asa fel incat invatatura rezultata din combinarea a ceea ce scrie in Cuvant cu parerile omenesti, traditiile transmise din generatie in generatie duce la o mare bataie de cap si la imposibilitatea de a vedea rezultate concrete in urma punerii in practica a invataturii respective.

Botezul cu Duhul Sfant e unul din cele mai discutate si comentate subiecte in biserica crestina de azi. Desi Biblia este foarte explicita, oamenii au simtit nevoia sa complice atat de mult aceasta invatatura incat foarte putini sunt cei care mai inteleg despre ce e vorba.

Oricine poate face un mic experiment care il va ajuta sa vada in ce masura parerile oamenilor despre umplerea cu Duhul Sfant se bazeaza pe Biblie. Cere argumentarea parerilor cu pasaje din Biblie. Intreaba : Unde scrie ???? Din pacate uneori la aceasta intrebare o sa ti se raspunda ca batranii bisericii spun asa sau ca dintotdeauna s-a spus si s-a crezut asa, chiar daca in Biblie nu se sustine ideea respectiva. CONTINUAREA AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (2)

Eu provin dintr-o biserica care considera ca umplerea cu Duhul Sfant si darurile duhovnicesti sunt de domeniul trecutului si ca un crestin care l-a primit pe Isus in viata sa experimenteaza automat botezul cu Duhul Sfant, dar fara ca darurile precizate in Biblie sa se manifeste. Cunosc foarte bine invatatura aceasta, insa exista pagini intregi in Biblie care desfinteaza pur si simplu aceasta teorie.

Cei care aveti aceeasi perceptie asupra acestui subiect cum ca e de domeniul trecutului, ar trebui sa cititi urmatoarele versete pe care nu vreau sa le scot din context, puteti sa deschideti Biblia si sa cititi si contextul. Am inteles………., se spune ca odata cu acceptarea lui Isus in viata crestinului are loc si umplerea cu Duhul Sfant. Daca e asa, de ce in bisericile care adopta teoria aceasta nu gasim apostoli, prooroci, cei care au darul vindecari, eliberarii sau oameni care vorbesc in limbi ? Ceva nu functioneaza cum trebuie, ori D-zeu e confuz si Biblia perimata, depasita de timp si istorie, ori biserica respectiva se ghideaza dupa invataturi omenesti. Uite ce scrie in

1 Corinteni 12 :28 : SI D-ZEU A RANDUIT IN BISERICA INTAI APOSTOLI, AL DOILEA PROOROCI, AL TREILEA INVATATORI, APOI PE CEICE AU DARUL MINUNILOR, APOI PE CEI CARE AU DARUL TAMADUIRILOR, AJUTORARILOR, CARMUIRILOR SI VORBIRII IN FELURITE LIMBI. CONTINUARE AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (3)

Multi din cei care vor sa arate ca Botezul cu Duhul Sfant se primeste automat odata cu acceptarea lui Isus si ca darurile supranaturale ale Duhului Sfant nu mai sunt de actualitate apeleaza la 1 Corinteni 13 : 8 :…. PROOROCIILE SE VOR SFARSI, LIMBILE VOR INCETA, CUNOSTINTA (darul de cunostinta 1 Cor 12 :8) VA AVEA SFARSIT.

Multa vreme am citit si eu versetul acesta scos din context si nu ii gaseam nici o explicatie, insa la un moment dat am descoperit una dintre cele mai incredibile scoateri din context din cate am vazut in viata mea. Explicatia este chiar in versetele care urmeaza, care spun clar cand se va termina cu aceste daruri, cand nu va mai fi nevoie de ele. Versetele 9,10 spun asa : CACI CUNOASTEM IN PARTE SI PROOROCIM IN PARTE, DAR CAND VA VENI CE ESTE DESAVARSTI ACEST «  IN PARTE » SE VA SFARSI. CONTINUARE AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (4)

Dumnezeu nu ne obliga sa acceptam voia Sa in intregime, nu ne obliga sa renuntam la parerile omenesti, nu ne obliga sa traim din plin si sa renuntam la maruntisuri, la traditii insa El ramane la fel ieri, azi si in veci indiferent de parerile nostre.

Botezul cu Duhul Sfant este dreptul fiecarui om care l-a primit pe Isus in inima, care s-a pocait si a decis sa traiasca implinind voia lui Dumnezeu.

Faptele Apostolilor 2 :38-39 « POCAITI-VA » LE-A ZIS PETRU SI FIECARE DIN VOI SA FIE BOTEZAT IN NUMELE LUI ISUS HRISTOS, SPRE IERTAREA PACATELOR VOASTRE, APOI VETI PRIMI DARUL DUHULUI SFANT!!  CONTINUARE AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (5)

Pentru ca suntem preaiubiti de Dumnezeu, El ne-a dat darul mantuirii cadou, special pentru restaurarea noastra dar in acelasi timp El vrea revarsarea Duhului Sfant peste noi sub forma de dar, un alt cadou generat de dragoste.

Cuvantul DAR este explicat in Dex : DAR= obiect primit de la cineva sau oferit fara plata, cuiva in semn de prietenie sau ajutor. Cadoul sau darul este ceva ce se da sau se primeste. Cineva da si altcineva primeste. Darul nu poate sa isi faca efectul daca nu exista persoana care primeste. Darul nedaruit sau neprimit nu ajuta la nimic. De aceea Dumnezeu are aceasta dorinta permanenta de a vedea darurile Lui in posesia nostra, facand-si efectul

Imagineaza-ti ca merg la tine avand un dar special, un cadou facut special pentru tine, ca sa iti faca bine, mult bine. Iti spun ca acest dar este o comoara pe care vreau ca tu sa o ai, ceva care iti va aduce doar binecuvantare, este exact ceea ce ai tu nevoie.. Si stau asa in fata ta cu acest cadou despre care tu stii deja ca este special pentru tine si ca iti va face mult bine. CONTINUARE AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (6)

Daca cersitul este stilul tau de viata ca si crestin si de ani de zile ai vazut ca modul tau de a cere nu da rezultate, asta nu inseamna ca Dumnezeu este surd, Lui nu ii place sa chinuie oamenii, inseamna ca greseala este la tine, la modul tau de a gandii, pentru ca ti-a fost mai usor sa adopti parerea celor din jur decat sa citesti direct din Scriputura si sa intelegi calea Bibliei spre umplerea cu Duhul Sfant. Sunt multi crestini a caror viata se bazeaza pe concepte aparent spirituale dar care nu au nici o legatura cu adevarul Bibliei. Te poti ruga foarte frumos, sa impresionezi pe cei din jur, dar totusi rugaciunea sa fie gresita, sa nu aiba nici un rezultat, pentru ca mostenirea noastra ca si crestini nu se obtine cu vaicareli sau cu rugaciuni de autocompatimire ci cu indrazneala, o indrazneala care vine din increderea in El

Biblia ne arata clar ca Duhul Sfant, umplerea cu Duhul Sfant si consecintele acestui fapt sunt un dar din partea lui Dumnezeu. Primesti un dar daca ai incredere in cel care ti-l daruieste si daca ai incredere ca ceea ce iti spune despre acel dar este adevarat. La fel cum Isus a venit in viata ta ca un dar, fara sa fi meritat, la fel Tatal vrea sa iti dea Duhul Sfant sub forma unui dar, prin har si prin credinta. CONTINUAREA AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (7)

Te provoc sa lasi la o parte orice idee preconceputa, orice parere umana pe care o stii de o viata si sa citesti Faptele Apostolilor, Corinteni si celelalte carti din Biblie care iti vor arata cat se poate de clar care e adevarul despre darurile Duhului Sfant si despre semnul vorbirii in limbi. Nu exista alt loc de unde putem afla intregul adevar despre aceasta experienta decat Biblia, asa ca daca vrei purul adevar il vei gasi in Biblie. Stiu ca este mult mai comod sa crezi vorbele oamenilor decat sa rezervi timp pentru a citi, medita si asimila invatatura din Biblie, dar te incurajez in directia asta, spunandu-ti ca rezultatul va fi spectaculos.

Dumnezeu a avut grija sa spulbere orice teama pe care diavolul abia asteapta sa o aduca in mintea ta, asa ca ceea ce scrie in Luca are menirea sa te faca sa fii relaxat si plin de incredere in Dumnezeu care nu face decat bine, care nu da decat lucruri bune copiilor Sai. Daca diavolul vine in mintea ta cu teama ca s-ar putea sa primesti un duh rau, sau ceva care o sa te distruga, in timp ce tu ceri Duhul Sfant, te rog citeste urmatoarele cu atentie. CONTINUARE AICI

Botezul cu Duhul Sfant!! (8)

Una dintre cele mai frecvente frici este aceea de a nu spune de la sine cuvintele care se presupune a fi vorbirea in limbi data de Duhul Sfant. Poate ti-e frica de faptul ca ai putea sa inventezi tu singur ceea ce spui. Este exclus, aceasta este doar o alta minciuna a diavolului care va incerca in toate felurile sa te faca sa dai inapoi. Nimeni nu este in stare sa inventeze pe loc o limba cursiva, e o nebunie sa crezi asa ceva, o aberatie. Cat timp iti trebuie sa inveti o limba noua in mod normal ? Luni de zile, ani intregi de stat cu nasul in carti, exersat peste exersat, si tocmai tu cel care poate te crezi incapabil sa inveti engleza, spaniola ori alta limba pamanteasca, acum brusc ti-a venit ideea ca esti capabil sa inventezi pe loc o limba si ca totul va fi o pacaleala. Minciunile diavolului sunt asa subtiri incat, daca vei gandi logic poti sa le dai la o parte foarte usor.

Poate te intrebi cum faci sa te opresti din vorbirea duhovniceasca, cum revii la vorbirea materna, daca cumva nu o sa stii sa faci asta ? Totul se petrece in mod normal, natural, asa cum daca vrei sa vorbesti in limba ta materna, incepi si vorbesti si daca vrei sa te opresti din vorbit, te opresti si taci, la fel se intampla si cu vorbirea spirituala. Este atat de simplu incat e greu de explicat, dar cu siguranta ca daca dai la o parte teama nefondata, vei intelege simplitatea acestui fapt. CONTINUAREA AICI


Discernamantul spiritual

Atunci cand te lupti pentru cineva sa iasa dintr-o stare care nu e dupa voia lui Dumnezeu, eu cred ca vei avea de a face cu demonii care alimenteaza acea stare. In decursul timpului am trait experiente de felul asta si mai cred ca daca persoana aceea nu este de acord sa iasa din starea aceea te vei lupta mult si bine cu demonii aceia, vei fi atacat in fel si chip, iar rezultatul poate fi epuizarea ta totala, daca nu te lupti eficient.

Din pacate biserica cum e ea in ziua de azi nu ne invata sa cautam discernamantul care vine de la Duhul Sfant, nu ne invata sa ne rugam pentru darul deosebirii duhurilor care este unul foarte important. Recunosc ca de-a lungul timpului am fost pacalita de foarte multe ori de oameni cumsecade, glumeti si aparent la locul lor, nu odata mi s-a demonstrat ca am gresit crezand ca totul e ok cu oamenii respectivi.

E extrem de important ca ochii spirituali sa fie larg deschisi, e vital ca Duhul Sfant sa te faca sa intelegi intr-un fel sau altul ca de fapt ceea ce se vede cu ochiul liber e doar o perdea care acopera multe lucruri dubioase, pe care daca nu ti le descopera direct Duhul, de la oameni nu cred ca vei putea accepta ca asa stau lucrurile.

Cred din toata inima ca majoritatea oamenilor traiesc intr-o mare minciuna, vorbesc de cei care cred ca apartin Domnului, aproape ca ma trec fiorii cand ma gandesc la asta. Exista atatea lucruri false incat odata descoperit falsul iti vine sa fugi departe de propriile ganduri, nu e usor sa traiesti cu adevarul in brate, cand acest adevar e considerat nebunie de majoritatea celor din jur.

Discernamantul spiritual te va ajuta sa nu te mai lasi tras in actiuni si anturaje care par a fi rupte din cer, e vital, nu am inteles asta pe deplin pana nu demult, esti mort daca nu vezi uneltirile diavolului, si te bagi direct in gura lui fara sa ai habar ca ceea ce e atat de frumos si normal poate fi o capcana a lui foarte sireata.

Va indemn sa cereti intens din partea lui Dumnezeu acest disernamant, va va scapa de multe necazuri, pe zi ce trece e tot mai important sa vezi in lumea invizibila si sa pui cap in cap lucrurile. Apostolii spuneau: „nu suntem in necunostinta de planurile diavolului”.  Spuneau asta pentru ca exact asta se intampla, ei vedeau in lumea spirituala si stiau ce le pregateste diavolul.


Programul bisericesc

Vorbeam cu un prieten despre felul cum noi pocaitii ne mintim si avem impresia ca totul e ok si mi-a marturisit ca duminica la biserica s-a gandit cum Dumnezeu sta si se uita la cei din biserica, la programul robotizat si se gandeste ca suntem niste fraieri care trec pe langa lucrurile care conteaza intr-adevar, confectionandu-ne programe care nu Ii incalzesc inima cu nimic. Din vorba in vorba am inceput sa ne imaginam cum aratau intalnirile dintre ucenici si Isus.

Iti poti imagina cum Isus conduce adunarea ucenicilor, si dupa rugaciunea de inceput, se ridica si spune prima parte a programului:  „fratele Ioan ne va canta o cantare, si apoi fratele Petru va lauda numele Tatalui printr-o alta cantare dar intre aceste doua cantari fratele Toma ne va recita o poezie. Si acum sa reluam locurile frati ucenici, si sa ne bucuram de jertfa adusa de cei trei frati” .

Imagineazati-l pe Petru care era emotionat gandindu-se ca o sa falseze si pe tot parcursul cantarii fratelui Ioan si poeziei fratelui Toma, isi repeta versurile ca nu cumva sa se faca de ras. Ba mai mult iti poti imagina cum ucenicii in decursul saptamanii au facut repetitii dupa repetitii la care s-au certat ca la usa cortului pentru un vers care nu le-a iesit bine, pentru o intonatie care suna aiurea, pentru ca Ioan dorea sa cante primul sau pentru ca Petru vroia sa cante in grup cu Andrei, Iacov si Filip, dar pentru ca Filip stie ca Petru mai falseaza nu e de acord cu asta, asa ca Petru mocneste zile intregi si pana la urma le demonstreaza ca poate canta si singur.

Imagineazati-l pe Isus ridicandu-se in picioare si continuand cu programul: „acum fratele Andrei ne va da un indemn dupa care un grup de trei frati ucenici va lauda numele Tatalui timp in care ne vom inchina si cu darurile de buna voie. Iti imaginezi grupul de trei mentionat mai sus, (Filip bucuros ca a scapat de Petru) cantand perfect, etalandu-si talentele si toata lumea  este emotionata, sau cercetata, la auzul perfect al sunetelor cantate de cei trei?

Iti vine cumva sa razi? Eu am ras cand mi-am imaginat scenele astea, e absurd, si totusi noi traim intr-o absurditate de nota zece. O sa imi spui ca altfel nu se poate, ca trebuie sa existe un program cat de cat, insa cred totusi ca atunci cand Duhul Sfant e lasat sa conduca biserica (ceea ce la noi nu se intampla, poti numara bisericile pe degete in tara asta unde Duhul Sfant e lasat sa conduca) rigiditatea din program va disparea, nimeni nu va mai avea chef sa isi etaleze talentele muzicale sau oratorice, nimeni nu va mai simti nevoia sa iasa in evidenta cu o jertfa care doar teoretic e jertfa.

Duminica urmatoare stai si gandeste-te ca Dumnezeu e undeva pe tavanul bisericii si se uita la ce se intampla in biserica si fi atent si tu la ce se intampla in biserica. Cred ca te va bufni rasul cand iti vei da seama de comicul situatiei, cand vei vedea niste omuleti care se agita ca sa iasa un program cat de cat, sa fie umplut cu cantari si tot felul de indemnuri pe care nu ai cum sa le pui in practica pentru ca sunt spuse doar sa fie spuse, iar intr-un final imagineaza-ti ce simte Dumnezeu cand vede atata falsitate, promovare de sine, mandrie, si prostie (cu putine exceptii)

Povestea conform careia Duhul  Sfant calauzeste totul e doar o poveste, daca ar fi asa rezultatele ar fi total diferite. Cineva spunea ca daca Duhul Sfant ar fi luat din biserica in prea putine locuri s-ar simti lipsa Lui, pentru ca de fapt Duhul Sfant nu conteaza, la urma urmei e programul nostru si voia noastra, nimic mai mult.


Fecioarele nechibzuite

Matei 25:1-13

Citeam textul din Matei si dintr-o data mi-am dat seama ca fecioarele nechibzuite sunt caracaterizate de neseriozitate, la ele merge si asa, nu au un plan, o viziune, lasa lucrurile la voia intamplarii, plus de asta au in cap dezvoltata ideea ca se poate profita de pe urma celor din jur ca sa iti atingi scopul.

Fecioarele nechibzuite, si-au facut din start calculele, ele sunt comode si nu au chef momentan sa se duca dupa ulei, o sa traga un pui de somn si daca mai au timp se duc mai tarziu, pentru ca asa au chef, si daca nu mai au timp, cele chibzuite sunt langa ele si se vor milogi ca si alta data, le vor considera fraiere ca si alta data, vor beneficia de pe urma lor si vor trece din nou cu bine de provocarea pe care le-a dat-o viata.

M-au trecut fiorii cand am identificat aceste caracteristici ale fecioarelor nechibzuite, pentru ca seamana foarte bine cu un intreg segment dintre pocaiti. Oameni care lasa lucrurile la voia intamplarii, care nu sunt condusi de o viziune, ignoranti, nepasatori, comozi, si neseriosi in relatia cu oamenii si implicit cu Dumnezeu, oameni care nu au un scop in viata, care sunt imprastiati, pe care nu te poti baza si care ajung sa fie o povara pentru fecioarele chibzuite.

Imagineaza-ti insistenta cu care acestea le-au cerut ulei, imagineaza-ti ce au discutat fecioarele neintelepte pe drum, cum le-au barfit pe cele chibzuite ca de data asta nu au fost la cheremul lor, ca de data asta nu au acceptat sa mai fie locomotiva pentru ele si cu totii stim deznodamantul.

Biblia ne spune sa daruim, dar se pare ca exista o limita, acolo unde fiecare trebuie sa se descurce pe cont propriu, pe ceea ce a adunat sau nu a adunat.
Eu nu mai spun nimic, va las sa meditati in continuare.

1. Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare care si-au luat candelele si au iesit in intampinarea mirelui.

2. Cinci din ele erau nechibzuite, si cinci intelepte.

3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.

5. Fiindca mirele zabovea, au atipit toate si au adormit.

6. La miezul noptii, s-a auzit o strigare: „Iata mirele, iesiti-i in intampinare!”

7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat si si-au pregatit candelele.

8. Cele nechibzuite au zis celor intelepte: „Dati-ne din untdelemnul vostru, caci ni se sting candelele.”

9. Cele intelepte le-au raspuns: „Nu; ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua nici voua; ci mai bine duceti-va la cei ce vand untdelemn si cumparati-va.”

10. Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el in odaia de nunta si s-a incuiat usa.

11. Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare si au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”

12. Dar el, drept raspuns, le-a zis: „Adevarat va spun ca nu va cunosc!”

13. Vegheati, dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului.


Predica cu sinonime

Predica cu sinonime este stilul de predica cel mai raspandit in bisericile din Romania. Sa nu imi spuneti ca nu stiti despre ce e vorba, in fiecare saptamana auziti la biserica macar un frate care predica cu sinonime. Inteleg ca nu v-ati prins asa ca o sa explic despre ce e vorba.

Asa arata predica cu sinonime: se citeste un text, iar predica va consta in repetarea aproape identica a celor citite cu mici exceptii, folosindu-se sinonime ale cuvintelor folosite in acel text.

Exista o moda conform careia toata lumea tre sa dea un indemn, nu conteaza daca stie, nu conteaza daca are chemarea pentru asa ceva, nu conteaza daca e insuflat de Duhul Sfant, toti barbatii trebuie sa treaca pe la amvon la un moment dat, sa citeasca un pasaj si sa il comenteze. Unii imbina predica cu sinonime cu cea „heavy metal” si atunci mi se pare ca se atinge apogeul a tot ce inseamna „crestinism” pe meleagurile romanesti.

Am tot discutat pe tema asta cu un prieten, si ne gandeam noi ca logic si conform Bibliei ar fi ca doar cei care sunt insuflati de Duhul Sfant sa predice, in rest ceilalti sa mearga prin munti, sa stea singuri, sa se roage, pana prind legatura cu Duhul Sfant si apoi sa vina si sa urce la amvon, daca chiar vor sa predice.


Cine va da buzna?

Odata cu ploaia tarzie si revarsarea din zilele din urma a Duhului Sfant, stiti cine va beneficia la maxim de ceea ce Dumnezeu va turna pe pamant, (pe langa pocaitii care acum stau ca pe ace, pentru ca nu mai suporta starea actuala a lucrurilor)? Cei care se vor converti, vazand maretia si imensitatea lui Dumnezeu, pentru ca tocmai asta au cautat toata viata, din pacate multi pocaitilor vor pune aceste lucruri pe seama diavolului si vor pierde ce e mai pretios.

Din pacate asta e adevarul, noi pocaitii suntem niste oameni foarte stranii, teoretic suntem ai lui Dumnezeu, dar practic denominatiuni intregi, grupuri intregi de pocaiti pe sleau, fara perdea, pun lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului. Se fac studii teologice, se studiaza pana miroase a creier incins, doar ca sa se mai aduca un argument impotriva statorniciei lui Dumnezeu care este acelasi ieri azi si in veci, doar doar se mai gaseste un argument, cum ca Dumnezeu e neputincios si vrea sa ne vada chinuind.

Stati linistiti fratilor care aveti convingerea venita din muuult studiu biblic, cum ca lucrarea Duhului Sfant e de domeniul trecutului, stati linistiti, nimeni nu va va misca din pozitia in care sunteti, vor da altii buzna sa guste din tot ce are Dumnezeu, puteti sta pe locuri, puteti continua studiile teologice, puteti citii toate cartile din lume, exista multa lume care se va pocai pentru ca va vedea un Dumnezeu spectaculos, inimaginabil de spectaculos, care vindeca, invie, elibereaza atat sufletul cat si trupul, atat launtrul cat si exteriorul.

Daca pocaitii nu vor sa guste maretia lui Dumnezeu, stati linstiti, vor vrea cei care vor face cunostinta cu El prin intermediul minunilor, ei care cauta in stanga si dreapta un raspuns pentru vietile lor, si uitandu-se la crestinismul nostru de doi lei, nu sunt deloc atrasi, ei vor ceva spectaculos, daca tot e sa se incredinteze cuiva, daca tot e sa slujeasca pe cineva, ei vor pe cineva cu puteri mai mari decat cele pe care le vad in crestinismul nostru.

Cei din lume, cand vor da fata in fata cu maretia lui Dumnezeu nu Il vor opri, nu Ii vor pune limite, ci vor striga dupa mai mult, dupa Dumnezeu in intregime. Pe zi ce trece ne apropiem tot mai mult de secerisul de pe urma, si abia astept lucrurile extreme care se vor intampla, extreme pentru ca nu avem un Dumnezeu banal, desi unii asa zic.


What??????

Noi credem şi mărturisim că Duhul Sfânt este suveran în felul în care dă daruri spirituale pentru desăvârşirea sfinţilor. Vorbirea în limbi şi vindecările au fost „daruri semne” ale Duhului Sfânt date înainte de completarea cărţilor Bibliei pentru a autentitica lucrarea apostolilor şi ele n-au fost lăsate ca să devină caracteristici obligatorii ale vieţii creştine.

Asta am gasit azi, cand am dat click pe Ce credem noi pe un site al unei biserici evanghelice din Romania, am ajuns intamplator si nu stiu cand o sa ma opresc din crucire.  Adica Isus ne spune: ‘Adevarat adevarat va spun ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu ma duc la Tatal si orice veti cere in Numele meu voi face‘  doar asa ca sa ne pacaleasca?

Oare Marcu 16 e pus in Biblie asa de fenta? ‘ Iata semnele cari vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi in limbi noi … isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa‘. Probabil in Bibliile celor de la biserica cu pricina si de la alte sute de biserici din Romania scrie asa: Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede in perioada de la Rusalii pana inainte de completarea cartilor Biblie pentru a autentifica lucrarea apostolilor….. La mine in Biblie nu se precizeaza o perioada anume din istorie, ci spune Iata semnele cari vor insoti PE CEI CE VOR CREDE. Punct.

Oare Pavel atat de aiurit a putut fi cand ne-a spus sa cautam sa avem din belsug darurile Duhului Sfant, a uitat si el sa precizeze perioada in care se poate asta si dupa aia nu mai are rost pentru nimeni sa ceara?

Si asta e o biserica evanghelica, cica se ghideaza dupa Biblie, dar propovaduie o minciuna a diavolului, o predica, o publica pe net, si membrii bisericii sunt indoctrinati cu aceeasi minciuna nerusinata a diavolului care se bucura teribil cand ii vede pe crestini crezand niste inventii ale lui.

Are dreptate doctrina bisericii asteia, nu ii dau numele, (mai toate bisericile baptiste si cde din Romania si nu numai au aceeasi doctrina, asa ca nu ar fi corect sa ii dau numele) , nu e obligatoriu sa ai darurile Duhului, Dumnezeu nu prezinta nici mantuirea ca pe ceva obligatoriu, ramane la alegerea noastra daca vrem sau nu, dar sa propovaduiesti ca darurile Duhului Sfant nu mai sunt necesare…… Si daca nu sunt obligatorii, atunci macar o parte din biserica ar trebui sa le aiba, banuiesc ca la biserica cu pricina vorbire in limbi nu vezi, proorocie nu vezi, minuni, vindecari iar nu vezi, iar daca cumva se intampla asa ceva acel om va fi considerat un slujitor al diavolului.

Parca nu imi vine sa cred, desi am auzit teoria asta de multe ori, imi sta mintea in loc. Adica nu avem nevoie de vindecari, de eliberari, de vorbire in limbi, de proorocie, de talmacire, de darul minunilor, intelepciunii, cunostintei? Chiar ne descurcam cu propria putere, nu ne mai trebuie lucrarea supranaturala a lui Dumnezeu, lumea de azi care moare si merge in iad cu argumentele si predicile noastre seci legate de gat, nu are nevoie de vindecare, eliberare de demonii care ii chinuie? Nici nu stiu exact sa ma enervez sau sa rad, mi se pare de-a dreptul incredibil, probabil peste jumatate din pocaitii din Romania asa cred. E incredibil dar adevarat.

Vreau si eu un verset, o propozitie in Biblie care sa spuna ca darurile astea nu mai sunt valabile, ca nu mai sunt de actualitate, ca nu sunt de folos, ca Dumnezeu nu le mai vrea din toata inima pentru noi ci doar cu 10% din inima, de vreme ce nu mai sunt importante, vreau sa vad doua cuvinte din Biblie daca gaseste cineva, care sa imi spuna ca la un moment dat a incetat importanta acestor daruri. Orice argument, teologie, explicatie, care sa nu vine cu acest verset legat de ea, nu are nici o valoare.

Diavolul isi bate joc de noi, asta face, ne minte in fel si chip si atat de siret este incat si-a pus puncte importante in doctrina denominatiunilor crestine, si cu nesimtire truncheaza adevarul Bibliei care e foarte clar si simplu.

Suntem urmasi ai lui Isus dar ne comportam ca urmasi ai Papei de la Roma, sau a Patriarhului, sau a presedintelui de cult, sau a nu mai stiu ce alt om lipsit de putere. Urmasii lui Isus traiesc si umbla ca Isus, li se intampla aceleasi lucruri, manifesta aceleasi lucruri, idem.


Isus are nevoie de tine!

Nici nu stiu cum sa pun in cuvinte ceea ce vreau sa spun, dar sper sa reusesc cat de cat. Anul acesta o buna parte din an, in fiecare seara am luat masina si am mers undeva in natura singura ca sa ma rog, am gasit eu cateva locuri in care puteam sa stau linistita si sa petrec timp cu Dumnezeu. Am facut asta pentru ca simteam ca trebuie sa schimb ceva in viata mea de rugaciune, si asa am petrecut in fiecare seara cam o ora, doua, in partasie cu Duhul Sfant, in intimitate cu Dumnezeu.

Am putut sa ma rog cum nu m-am mai rugat niciodata, oriunde esti inconjurat de oameni, ai sansa sa fi deranjat, sau te temi ca tonul prea ridicat sa nu deranjeze pe cineva, dar acolo nu am avut de cine ma feri, asa ca am alternat momentele de tacere si uimire in fata dragostei si maretiei lui Dumnezeu cu cele de strigate din toata inima si din toti plamanii, ceea ce acasa nu imi prea permit.

Timpul asta de rugaciune m-a schimbat mult, si cand spun rugaciune, sa nu te gandesti ca o ora i-am tot cerut lui Dumnezeu una alta, uneori am petrecut timpul acesta necerandu-i mai nimic, ci doar stand de vorba cu El ca si cu Cel mai bun prieten. Am folosit multe servetele pentru ca de multe ori discutia cu Isus a facut sa imi dea lacrimile sau sa plang isteric, prezenta lui Dumnezeu nu ma poate lasa indiferenta, de multe ori am uitat servetelele acasa si nu a fost usor fara ele.

Si in timpul acesta, mai ales in timpul verii, am avut nu odata senzatia, de fapt mai mult decat o senzatie, chiar siguranta ca Isus abia asteapta sa vina seara sa ma duc sa stau de vorba cu El, sau sa stau asa pur si simplu, sa tac in prezenta Lui. M-am si mirat cand am facut descoperirea asta in duhul meu, stiam ca eu sunt cea care are nevoie sa stea cu El, dar pe langa asta am vazut clar ca Isus era nerabdator sa imi fac timp pentru El, ca ma dorea cu disperare sa stau cu El, ca avea nevoie  sa-mi impartaseasca dragostea Lui.

Nu stiu cum sa explic mai bine, dar ma cutremur de fiecare data cand realizez ca Isus are nevoie de partasia cu mine, stiu ca suna nu stiu cum, poate suna aiurea, poate suna a erezie, nu ma intereseaza, asta am simtit, si simt in continuare. Nu stiam asta, credeam ca doar eu am nevoie de partasia cu El, dar acum stiu, simt, sunt convinsa de faptul ca El se bucura poate mai mult ca mine cand petrec timp cu El.

Acum ca ziua e asa de scurta, se intuneca repede si nu mai reusesc sa merg seara cu masina in natura, decat foarte rar, asa ca a trebuit sa imi reorganizez timpul de rugaciune, si tranzitia asta nu a fost usoara, m-am luat cu diverse lucruri si timpul de rugaciune s-a imputinat. De cateva zile simt ca o durere in stomac, dar nu e fizica, e vorba de intristarea duhului, si e ceva care imi produce un disconfort f mare, cunosc senzatia asta foarte bine, Duhul Sfant e intristat, si zilele trecute am simtit ca Isus e gelos, ca e intristat de faptul ca timpul pe care Il petrec cu El e mai scurt, ca mi-am incarcat programul cu altceva. Sunt coplesita de sentimentul asta, m-am cutremurat de ceea ce am simtit, si nu e vorba de imaginatia mea, sau de o impresie, cei care aveti parte de o relatie vie cu Duhul Sfant intelegeti despre ce vorbesc.

Dumnezeu are nevoie sa petreaca timp cu noi, El e dragostea in persoana iar dragostea sufera daca nu e in prezenta persoanei iubite, dragostea vrea sa stea, sa impartaseasca cu persoana iubita. Isus are nevoie de tine, de partasia cu tine, Duhul Sfant are nevoie de timpul tau, pentru a revarsa dragostea Tatalui. Te vrea cu gelozie, e gelos atunci cand faci orice altceva decat sa stai cu El. E incredibil, dar nu doar tu ai nevoie de Isus, ci si Isus are nevoie de tine pentru ca te iubeste. Think about that!!!


Din nou despre manifestari!

De la inceput precizez ca nu sunt disperata dupa manifestari, nu ele sunt motivul cautarilor mele spirituale,  Il caut pe Dumnezeu si in rest El hotaraste cum si ce, iar in cazul in care apar si manifestari foarte bine. Vreau sa disec subiectul asta cu manifestarile pentru ca mi se par incredibile argumentele contra acestora.

Voi cum credeti ca a cazut Pavel cand Dumnezeu I s-a revelat. A cazut in genunchi, in fata, in spate, pe partea dreapta, pe partea stanga, dezordonat, ordonat? Oare a cazut in atitudine de inchinare, sau a cazut ca traznit, a avut el chef la ora aia sa se inchine sau nici nu a mai stiut de el, doar s-a trezit ca s-a prabusit. Oare cum arata un om care cade asa surprinzator? Pavel nici nu stia cine ii vorbeste, asa ca nu a avut cum sa cada in semn de reverenta si inchinare, omul a cazut fiind coplesit de situatie. Ma intreb daca a fost pe cal sau magar, cum o fi aterizat la pamant, in ce pozitie, oare a aterizat in cap? Si dupa ce a cazut a ramas nemiscat, sau a dat din picioare , din maini, oare o fi tremurat, oare nu o fi tremurat, oare tremuratul a fost doar la maini sau intreg corpul?

Voi cum credeti ca a aratat Pavel cand a fost rapit in cer, el ne marturiseste ca nu stia exact daca rapirea a fost doar in duhul sau a fost plecat cu trupul. Sa presupunem ca a fost rapit doar in duhul, oare cum a aratat trupul lui atunci, o fi stat in pozitie perfect ordonata, o fi stat intins pe spate, sau pe burta, sau in genunchi, sau o fi fost asa ca si cum ceva l-ar fi traznit, dezordonat, fara putere si vlaga, probabil fara puls.

Oare cum credeti voi ca a aratat Ioan care a cazut ca mort? Cum cade un om cand moare, oare cade asa ordonat, in pozitie de inchinare, sau imprastiat, cum apuca saracul, doar moare? Intreb pentru ca sunt curioasa si eu care cadere e autentica, in fata, in spate, pe margine, in cap, oblic, incovoiat, si daca incovoiat la ce unghi.

Fleacurile, astea ne intereseaza pe noi, ca sa ne dam seama daca rapirea a fost de la Dumnezeu si nu de la diavolul va trebui in prima instanta sa aflam sigur sigur, daca fizic oamenii astia erau cazuti in fata sau pe spate, sau in cine stie ce alta pozitie dezordonata, si in functie de aceasta, calculat cumva matematic, putem spune cu siguranta ca Duhul Sfant sau un duh rau a facut toata lucrarea respectiva.

Daniel in timp ce ii vorbea Dumnezeu a cazut lesinat cu fata la pamant, si nu numai odata, se pare ca Daniel lesina cam des atunci cand ii vorbea Dumnezeu. Aici ni se spune ca a cazut cu fata la pamant, dar atunci cand lesini indiferent daca lesini pe spate, in fata sau in alta directie tot lesin se numeste, sunt sigura ca pt Dumnezeu lesinul in fata nu e diferit de lesinul pe spate si nici de lesinul intr-o parte, noi insa avem impresia ca a lesina in fata e muuult mai cool si spiritual decat lesinul pe spate sau lesinul pe o parte. Oricum omul a lesinat, spune clar, nu s-a inchinat, a lesinat, repet pentru ca unii confunda lesinul cu inchinarea, iar mie mi se par doua chestii diferite, poate gresesc eu. Si culmea dupa ce si-a revenit din lesin, Daniel tremura. Cum arata omul cand tremura, oare? Sta asa nemiscat, fara sa schiteze nici un gest, sau chiar tremura ca bagat la curent? Intreb pentru ca am vazut ca sunt foarte multi experti care explica in fel si chip si lesinul si rapirea in duhul si tremuratul, si sunt curioasa si eu.

Dumnezeu nu vorbeste oamenilor si ei lesina, Dumnezeu e un Dumnezeu al ordinii si disciplinei, a lesina nu se include in ordine, a lesina e haos, El nu face haos. Ups, dar tocmai in Biblie vedem ca unii au lesinat, au cazut in diverse pozitii, ba la Rusalii au aratat ca niste oameni beti. Dumnezeu nu vrea sa aratam ca niste beti, El e ordonat, totul e pace, fara zgomot si asa in pozitie stat pe scaun, picior peste picior. Ori noi nu am inteles Biblia si nu am inteles nimic, ori Biblia a deformat adevarul despre experientele unora dintre personaje, si atunci noi avem dreptate.

Din cate stiu eu Dumnezeu nu se manifesta cu forta acolo unde nu e lasat, nu ii pocaieste cu forta pe cei care nu vor sa creada in El, nu se revarsa cu putere peste cei care nu vor asta, asa ca faptul ca la noi nu se intampla ca oamenii sa cada de pe picioare in prezenta lui Dumnezeu nu inseamna decat ca noi nu Il lasam sa se manifeste asa cum vrea. punct. Pentru ca daca L-am lasa sa faca asta cu siguranta ca nu multi ar fi in stare sa stea in picioiare cand s-ar cobora puterea si prezenta Lui. Probabil ca multi destepti care mai de care mai destepti, de fapt cei mai destepti dintre destepti m-ar contrazice, ei ar putea sta in picioare in fata revelatiei puterii, prezentei si maretiei lui Dumnezeu, un pumn de tarana, un fir de praf,  pe care daca ii loveste o masina nu mai ramane nimic intreg in ei, ar putea cu siguranta sa stea neclintiti in fata imensitatii lui Dumnezeu. Ma gandesc ca in cer nu o sa mai avem trupuri de carne pentru simplul motiv ca trupurile acestea de carne sunt atat de limitate, si neputincioase, nu ar rezista in prezenta lui Dumnezue, ar exploda, si de aceea o sa avem un alt fel de trupuri care sa fie in stare sa faca fata atmosferei din cer.

Imi imaginez putin faza cu umbra lui Petru care vindeca. Oare cum s-a intamplat practic. Imi imaginez ca oamenii dupa ce s-au prins ca umbra lui Petru vindeca, au insirat bolnavii exact pe partea drumului pe care urma sa bata umbra lui Petru. Deci Petru umbla si umbra vindeca. Ce se intampla oare cand umbra aceea atingea oamenii? Banuiesc ca unii erau vindecati fara sa simta nimic, altii banuiesc ca simteau cum puterea lui Dumnezeu trece prin ei mai mult sau mai putin iar cei care simteau ca ii loveste pur si simplu puterea lui Dumnezeu banuiesc eu ca se clatinau pe picioare ba chiar cadeau acolo sub puterea lui Dumnezeu.

Imi permit sa imi imaginez asta pentru simplul motiv ca nu pot sa cred cum cred foarte multi ca a face cunostinta cu revelatia si atingerea lui Dumnezeu e ceva banal la care reactia e cel mult cazutul in genunchi in semn de reverenta. In umblarea mea cu Dumnezeu au fost situatii in care fizic nu m-am putut tine pe picioare, acasa singura in camera de rugaciune, pentru ca am simtit ca sunt coplesita, ca prezenta lui Dumnezeu e ceva imens. Cum poti sa minimalizezi asa ceva, cum poti sa spui ca e o bazaconie asta, cum poti sa crezi ca Dumnezeu e banal, ca e ceva asa minuscul care cel mult te va gadila in rest nimic deosebit? Trebuie sa fi cel putin lipsit de intelepciune sa consideri imensitatea si maretia lui Dumnezeu ca pe ceva la care tu sigur poti rezista fara sa schitezi nici o reactie. Dumnezeu e real si cand te atinge o sa simti.

Manifestarile ciudate de care noi abia acum auzim, ele se intampla de mult la cei care Il lasa pe Dumnezeu sa lucreze asa cum vrea, chiar de la  Rusalii, noi abia acuma am fost izbiti de realitatea lor si din pacate in loc sa gandim logic lucrurile si bineinteles Biblic, le catalogam imediat ca fiind de la diavolul. Si in felul acesta avem pretentia ca Dumnezeu sa lucreze din moment ce noi punem lucrarea Lui pe seama diavolului. Nu am nici o reputatie de aparat, nici o imagine de pastrat, asa ca in continuare o sa spun pe sleau ceea ce cred, nu ma tem ca imi pierd admiratori scriind ce scriu, nu mi-e teama ca voi fi categorisita intr-un fel sau altul, ba chiar mi se pare extraordinar cum cei care vor sa umble intocmai dupa urmele lui Isus, au parte de aceleasi categorisiri ca si Isus.

Sper ca cei care privesc critic acest articol isi dau seama ca stiu si eu ca diavolul la randul lui se manifesta in fel si chip, ca da nastere la manifestari tare ciudate si stranii, dar eu vorbesc aici strict de manifestarea Duhului Sfant.


Vorbirea in limbi (2)

ft_access1Pot intelege ca nu stii cum sa cauti, cum sa primesti, dar nu inteleg cum sa nu iti doresti asa ceva, cum sa nu tanjesti dupa asa ceva, cum sa refuzi un asemenea ajutor din partea lui Dumnezeu. Treaba lor, cei care au inventat tot felul de teorii care te si infioara cu privire la felul cum trebuie sa primesti acest dar, eu nu vorbesc aici de vreo denominatiune sau alta, ci despre Biblie, despre ce spune Cuvantul lui Dumnezeu.

O experienta recenta, de care am avut parte de multe ori, ma face sa ii multumesc din nou si din nou lui Dumnezeu pentru acest dar. La un moment dat zilele trecute am simtit ca mi s-au inecat corabiile, sufleteste vorbind, si pentru ca altceva nu eram in stare sa fac, am inceput sa ma rog in limbi, cam dupa 5 minute mi-am dat seama ca eu nu mai sunt trista, de fapt starea mea s-a schimbat complet. Biblia este adevarata cand spune :Cine vorbeste in alte limbi se zideste pe sine. Am experimentat asta de foarte multe ori, e pur si simplu adevarat.

Un alt exemplu care imi vine in minte este acela ca atunci cand ma aflu in zone ale orasului in care este evident ca diavolul face prapad, in preajma unor oameni condusi de diavol, de multe ori cand am vazut imagini la televizor, sau pe internet care au in spate influenta demonica, sau cand ma apropiam de o situatie periculoasa fara sa imi dau seama, m-am trezit vorbind in limbi in minte, fara sa imi fi propus. A fost ca o protectie asupra mintii mele, ca o avertizare, am stiut ca Duhul Sfant se roaga pentru situatia respectiva, se roaga si pentru mine ca mintea mea sa fie aparata, nu stiu cum sa explic foarte bine, dar e minunat.

As mai putea sa adaug unele situatii in care nu stiam cum sa ma rog, nu stiam ce sa fac ca problema respectiva sa dispara, oricum m-am rugat in romana, am vazut ca nu functioneaza. Cand ai de a face cu cineva care iti spune ca e atacat demonic si incepe sa faca in toate felurile si vezi clar ca omul nu glumeste, cel putin pentru mine la un moment dat salvarea a fost ca am putut sa ma rog in limbi si pur si simplu am simtit cum demonul respectiv a plecat, ca in lumea invizibila s-a rupt ceva, si brusc persoana respectiva s-a linistit. Biblia ne spune ca Duhul Sfant ne ajuta atunci cand nu stim sa ne rugam. Apoi, Duhul Sfant ne ajuta sa ii aducem lui Isus o lauda perfecta, ceea ce nu am fi in stare sa facem in limba materna.

Sunt de acord ca daca nu se vad roadele in viata unui crestin,degeaba are daruri, dar, nu inteleg de ce sa refuzi a avea ceva care aduce binecuvantare, ceva ce este voia lui Dumnezeu, ceva ce te va zidi. Sau noi preferam sa fim saraci si cinstiti, cand se poate sa fi si bogat si cinstit. Dumnezeu vrea sa avem toate din belsug, noi am inventat filosofii care mai de care prin care sa ne scuzam necredinta, sau prin care sa ne aparam propriile filosofii . Ideea ca vorbirea in limbi este de domeniul trecutului este o filosofie omeneasca, sau sa ii spun pe nume, o invatatura a diavolului cu care tare mult se mai distreaza, pentru ca ii tine pe crestini intr-un ţarc bine determinat, cu garduri sigure din care sa nu iasa ca sa ii puna in pericol imparatia.

Vorbirea in limbi este reala si actuala, eu vorbesc in limbi de 16 ani, in fiecare zi, si daca cazul meu nu este concludent, mai sunt milioane si milioane de oameni care au acest dar. Ce au facut oamenii astia ? L-au crezut pe Dumnezeu, nu au anulat Biblia sub pretextul unei teologii a nu stiu carei denominatiuni, si au cerut. Nici unul nu a fost mai breaz ca altul, toti avem sansa de a primi botezul cu Duhul Sfant care are ca si componenta vorbirea in limbi, prin credinta si nu prin fapte, asa ca nimeni sa nu se poata lauda ca a facut mai multe fapte marete pentru Dumnezeu decat altul si sa se ajunga la ideea ca prin fapte castigam favorurile lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este partinitor, cand in Biblie a spus ca darul Duhului Sfant este pentru toti, atunci este pentru toti, nu doar pentru o anumita categorie. Intotdeauna m-a uimit incapatanarea si indarjirea cu care crestinii nu vor, nu vor si nu vor sa primeasca ceea ce Dumnezeu vrea ca ei sa primeasca. Nu vor si gata. Le este mult mai lejer sa devina martiri aparand ideea ca aceste manifestari sunt de la diavolul, decat sa cerceteze Scripturile din care vor gasi adevarul.

Vorbirea in limbi este un dar minunat, fascinant, foarte folositor in umblarea de zi cu zi si actual si se primeste daca il ceri. Daca scapi de ideea ca acest dar vine de la diavolul, sau ca nu mai exista, te indemn sa ceri si vei primi, Duhul Sfant iti va da ceva nou si minunat care te va apropia mult de Dumnezeu. Daca vei dezvolta acest dar, te asigur, iti garantez ca vei ramane uimit de rezultate.


ATACURILE DEMONICE (2)

3544351-060510-52471144Unui atac in mod logic i se raspunde cu un atac. Daca cineva te ataca, ca sa scapi sau ca sa invingi trebuie sa te ridici din locul in care esti si sa incepi si tu sa dai pumni si picioare pe unde apuci. Daca vei sta ca un bleg si te vei vaita de loviturile celuilalt nu vei ajunge decat sa incasezi cat incape. Reactia ta va determina cum arata lucrurile la final, daca il lasi pe adversar sa dea si nu ripostezi, vei primi o bataie zdravana, poate chiar vei fi omorat. Dar daca te ridici si treci la atac altfel vor sta lucrurile

Daca stii cine esti in Hristos, si ar trebui sa stii, atunci ridicandu-te la atac ai asigurata victoria.

Efeseni 6:13. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. 14. Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, 15. avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. 16. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. 17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 10 : 4. Caci armele cu cari ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.

Daca stii care sunt armele tale, si ar trebui sa stii, inamicul nu are nici o sansa de castig. Daca te vei imbraca cu armatura din Efeseni, si vei trece la atac il vei face praf si pulbere in 100% din situatii pentru ca Cel ce este in tine este mai tare decat cel ce este in lume. Esti condamnat la biruinta, doar trebuie sa te ridici, sa te scuturi de lene si vaicareala si sa sari la gatul adversarului. Batalia va avea un singur invingator daca stii cine esti si care sunt armele pe care le poti folosi. Daca stii ca nu Dumnezeu este cel care te chinuie, daca stii ca diavolul e sursa tulburarilor din viata ta si ar trebui sa stii asta, nu trebuie decat sa te antrenezi, sa te deprinzi cu lupta aceasta pana cand iti va intra in instinct sa te impotrivesti imparatiei intunerecului

Ioan 10:10. Hotul (diavolul) nu vine decat sa fure, sa junghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s’o aiba din belsug.

Isaia 54:15. Daca se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni impotriva ta va cadea supt puterea ta.17. Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi.

Cam tot ce am scris pe acest blog am scris din proprie experienta si nici acest articol nu face exceptie. Mai demult faceam o greseala, multa vreme am persistat in prostia de a astepta sa fiu atacata si atunci nu stiam pe unde sa fug, nu stiam cum sa reactionez, eram luata prin surprindere si aveam nevoie urgenta de sprijin in rugaciune, de ajutorul altcuiva, nu stiam sa ma descurc singura cu ce am si cu ce sunt in Hristos. Ulterior, am invatat ca nu trebuie sa mai astept sa fiu atacata, Duhul Sfant ma avertizeaza atunci cand urmeaza un atac si eu pot sa fac primul pas.

Nu trebuie sa stau si sa astept ca diavolul sa inceapa sa isi trimita demonii in diverse moduri si sa imi complice viata, odata ce stiu in duhul meu ca urmeaza ceva, trec la atac si ii spun diavolului ceva de genul. Nu ai nici un drept asupra mea, in Numele lui Isus vin impotriva ta si te calc in picioare, nici un drept nu ai asupra vietii mele, iti anulez orice intentie de a ma ataca, orice atac al tau este sortit esecului. Aplic sangele lui Isus asupra mea si declar ca Cel ce e in mine e mai tare decat cel ce e in lume.