ROSE

Posts tagged “egoism

Dragostea??

Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. (1Tim.1:5)

Aoleu, deci dragostea de care vorbeste Dumnezeu tre sa vina dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta?? Deci asta era explicatia pentru care mult trambitata dragoste e de fapt praf in ochi sau mai bine zis sinonimul perfect al egoismului. De aia nu exista dragoste veritabila decat extrem de rar, pentru ca putini oameni au inima curata, putini oameni au un cuget bun si la fel de putini au o credinta neprefacuta. Si cand spun putini, spun de fapt extrem de putini.

Un articol AICI despre inima curata

Reclame

Pacea Imparatiei lui Dumnezeu e altfel…

La fel cum dragostea lui Dumnezeu nu e acelasi lucru cu dragostea promovata de lume, ba chiar sunt doua chestii complet diferite, cu motivatii si fundamente diferite, la fel e si cu pacea si bunul simt. Din pacate asa cum biserica confunda dragostea fireasca cu cea Dumnezeiasca, la fel face si cu pacea. Pacea si bunul simt promovate de societate sunt de tip new age. Doar nu credeti ca diavolul a scapat din vedere aspectul asta… Bineinteles ca nu, a contrafacut si pacea. Suntem indemnati sa ne toleram toate prostiile sa fim ecumenici, sa nu ne jignim, sa impacam si capra si varza. Pace, porumbei si iar porumbei, porumbeii pacii. Mie nu imi place pacea asta. E nociva si mizerabila.

Isus nu a venit sa aduca pacea asta nociva pe care o promoveaza lumea. Isus a venit si a invatat norodul adevarul despre Imparatia Lui si nu i-a pasat de nimeni, nu i-a pasat de confortul nimanui, nu i-a pasat ca jigneste pe nimeni, nu s-a gandit: „vai, oile se vor simti jignite, hai sa fiu mai ecumenic, hai sa nu pomenesc de iad, hai sa imi pervertesc destinul si sa transform cuvantul care e o sabie cu doua taisuri in ceva care mangaie pe crestetul capului comportamentele pacatoase”

Apostolii la fel, nu s-au gandit sa indulceasca mesajul Imparatiei doar doar ii impaca si pe baptisti si pe cde si pe penticostali si pe adventisti. Nimeni din Biblie nu a pozat in Papa de la Roma, nimeni nu a facut congrese ecumenice, ci dimpotriva. Oricat te-ai stradui nu poti gasi in Biblie nici macar oleaca de ecumenism. A fost razboi, razboi intre imparatia luminii si imparatia intunerecului. Jertfa lui Isus, tot ce a insemnat rastignirea Lui nu a fost un episod bazat pe infratire, unitate si buna intelegere, ci dimpotriva.

Pacea si chiar bunul simt promovate de sistemul lumii asteia sunt bazate pe minciuna. Adevarul niciodata nu se va pleca in fata compromisului, adevarul nu va lasa standardul jos doar pentru ca oamenii carora le place pacatul o sa se simta jigniti. Pe Isus nu L-a interesat ca oamenii vor avea o parere proasta despre El, le-a spus adevarul in fata, si stim bine ca El este dragoste, El este Printul pacii. Isus a trait o altfel de dragoste, o altfel de pace. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu nu e una New Age, in care trebuie sa ne intelegem si cu diavolul in persoana. Nu. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu sunt de pe alta planeta, au surse diferite, vin din Dumnezeu, pe cand ce vedem in lumea asta vine dintr-o sursa opusa. Imparatia lui Dumnezeu functioneaza dupa alte reguli, si desi multora nu le vine sa creada, sunt reguli diametral opuse de cele de pe pamant, unde dragostea e de fapt egoism si pacea e compromis cu diavolul.

AICI si AICI doua articole pe aceeasi tema


Fundatia

Cum se construieste o casa? Prima data se face fundatia, cu cat proiectul casei este mai mare cu atat fundatia se face mai adanca si mai solida, ca sa poata tine cladirea care se va ridica ulterior. Pentru asta trebuie timp si nu se vede ca s-a realizat mare lucru in exterior. Ce se face apoi? Se cladesc zidurile, caramida cu caramida, iar apoi i se pune acoperisul si intr-un final are loc decorarea casei. Exact in aceeasi ordine se cladesc toate in viata noastra, mai ales viata spirituala, relatia cu Dumnezeu.

Foarte multi oameni vor sa puna acoperis la casa cand de fapt nici macar fundatie nu au, foarte multi vor deja sa puna decoratiuni prin casa cand nici macar nu au sapat santul pentru fundatie. Vrem doar lucrurile spectaculoase, dar uitam ca pentru ele trebuie o fundatie solida, altfel se vor prabusi in secunda in care vor aparea. Si ce ne facem daca avem o fundatie facuta in graba din paie si vreascuri, ce ne facem daca fundatia e facuta din fire si din roadele firii?

Ce se poate intampla daca teoretic, puterea lui Dumnezeu ajunge pe mana unui om care nu are fundament, sau a carui fundament este firea? Am avut un vis anul acesta cand eram cu nervii la pamant si cand totul din jur imi spunea ca trebuie sa platesc cu aceeasi moneda, ca si pe mine ma duce capul sa fiu ca restul oamenilor, sa faci rau nu e greu, si cand ma luptam cu asta am avut un vis in care am vazut niste demoni care stateau la discutie pe seama mea, erau foarte nervosi, se certau si i-am auzit cand au zis asa: daca ii vom strica caracterul va deveni un vrajitor in mainile noastre. Slava Domnului ca am rezistat presiunii respective, dar aceasta fraza nu o mai uit niciodata.

Un om fara caracter, care intra in posesia puterii Duhului Sfant, la urma urmei se va prabusi in mandrie, premergator mandriei vor fi alte pacate probabil, dar intr-un final va cadea in mrejele mandriei si desi poate nu isi va da seama, nu va mai sluji lui Dumnezeu ci diavolului, pentru ca diavolul este dumnezeul mandriei. Cand cineva traieste in mandrie sti ce face? Are partasie cu diavolul, cu demonii, si cred ca acelasi lucru se intampla cu fiecare pacat, cand omul staruieste in pacatul respective pur si simplu are partasie cu demonii.  Stiu ca suna foarte dur, stiu ca nu e placut la citit ce scriu eu aici, dar asta e adevarul. (1Cor.10:20) Sunt destule exemple de oameni care au facut asta si fac asta.

Pe blog am scris foarte mult despre vindecari, despre semne si minuni, dar in aceeasi masura am scris si despre caracter. Si daca prin absurd, maine dimineata mi s-ar spune ca doar un aspect din astea doua mai poate ramane pe blog, si mi s-ar cere sa decid pe care l-as sterge, nici nu as sta pe ganduri, as sterge partea cu miracolele, pentru ca fara caracter esti terminat in fata lui Dumnezeu. Fara minuni poate esti terminat in fata oamenilor, minuni iti trebuie sa traiesti bine pe pamantul asta, sa ii faci pe oameni sa vina la Hristos, dar caracterul e o chestie personala de viata sau moarte vesnica.

Consider ca fundamentul casei spirituale este caracterul. Daca in fundatie sunt lucrurile firii, casa se va prabusi, garantat, fara nici o indoiala cand ii va fi lumea mai draga, cand se va vedea mai frumos ornamentata, casa se va face praf si pulbere. V0rbeam de mandrie. Asta e buba cea mare care va izbucni intotdeauna, daca nu ti-ai cizelat caracterul, si daca nu ai murit fata de tine, fata de egoismul ala cat muntele cu care mai toti ne nastem, caruia ii place la nebunie sa  i se dea atentie, sa fie laudat si care se hraneste din asta. Daca pornesti in lucrare fara lucrurile astea ucise in tine, imagineaza-ti care va fi reactia ta launtrica cand de exemplu un olog se va ridica din scaunul cu rotile. Chiar daca esti mort fata de mandrie, ea iti va da tarcoale, asa ca daca nu ai omorat-o inainte, acum te va omora ea pe tine. Si esti pierdut. Daca acum te dai mare cu fleacuri, imagineaza-ti cum te vei simti cand o gramada de oameni te vor aclama. Si nu ma intereseaza fraze de genul: “sti soro, eu dau toata slava lui Dumnezeu”. Noi ne putem pacali unii pe altii foarte usor prin vorbe, doar ca de obicei vorbele nu exprima adevarul, asta am observat eu de-a lungul anilor. “Da al vostru sa fie da, si nu al vostru sa fie nu” adica “vorbirea voastra sa fie clara, sincera”, asta poate a fost scris pentru extraterestrii ca oamenii nu prea iau seama la asta.

Luca 6:47-49. Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. Dar cine aude, si nu face, se aseamana cu un om care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”

Nu e suficient sa vi la Isus, nu e suficient sa te urci pe stanca sa iti ridici zidurile si gata ai casa. Nu. Cu cat esti mai sus pe munte cu atat vanturile vor fi mai puternice si ai nevoie de o fundatie cat mai solida. Odata urcat pe stanca trebuie sa sapi adanc in stanca, pentru a-ti aseza temelia. Asta e faza cea mai grea si care dureaza cel mai mult, si culmea cand trecatorii vin sa vada care sunt progresele nu o sa vada nimic ridicat deasupra pamantului. Lucrarea asta se face in adanc, si nu e spectaculoasa deloc pentru trecatori, dar fara lucrara asta e ca si cum nu ai fi urcat pe stanca, pentru ca fara fundatie te vei duce la vale mai devreme sau mai tarziu si te vei multumi cu casa zidita pe pamant, care una doua e cladita. Casa pe pamant e spectaculoasa intr-un timp scurt, nu cere efort, nu are temelie, e facuta ca sa se vada de afara, oamenii vor avea in timp record ce lauda si aplauda, dar casa zidita pe pamant  nu are valoare, e egala cu zero.

Moise a stat 40 de ani undeva unde si-a cizelat caracterul, a stat la oi, si apoi stim cu totii ce s-a intamplat cu el. David a stat si el o gramada de ani la oi, undeva departe de ochii celor care aplauda, Ioan Botezatorul a stat si el in pustie o viata de om, ca sa fie de folos lucrarii lui Dumnezeu, si am putea continua, Pavel a stat 3 ani in desert, unde a lucrat la fundatie, nimeni nu a vazut ce face omul ala acolo, era vorba de el si Dumnezeu, de transformarea mintii, de moartea fata de sine, de luarea crucii, de inlocuirea mandriei cu smerenia, de inlocuirea egoismului cu altruismul, si abia apoi a continuat constructia cladirii, toata viata lui a continuat cladirea si a ajuns si la decoratiunile spectaculoase. Dar totul s-a facut cu intelepciune, s-au luat lucrurile pe rand, s-a platit pretul.

Umblarea cu Dumnezeu presupune in primu rand caracter, si apoi semne si minuni, umblarea cu Dumnezeu presupune si proorocie, vindecare, vorbire in limbi, semne si minuni, dar in primul rand presupune dragoste, fara dragoste totul e o zanganeala suparatoare pentru urechile lui Dumnezeu.


Cerul

scari_spre_cer_cathalin_wordpress_botosaniO sa ne speriem de cer, de comportamentul de acolo, bine ca avem o vesnicie sa ne obisnuim cu mecanismele cerului, cu dragostea data fara rezerve, cu zambetul, cu altruismul, cu seninatatea fetei, cu lipsa durerii, cu lipsa nervozitatii, cu lipsa veninului, rautatii, minciunii, tradarii, bolii, saraciei. Daca in cer s-ar putea face infarct, am cadea pe capete cand am intelege ca ne era accesibil pe pamant un trai ceresc dar pentru ca ne-am hranit firea, rautatea, egoismul am trait ca niste caini cand eram destinati pentru cu totul altceva. Sansa noastra este harul fara margini a lui Dumnezeu, sangele lui Isus care spala orice pacat, un har nedrept singurul care ne poate salva de la iadul vesnic.


Cersitul – opera nepasatorilor!

sad-old-womanAti vazut oameni care nu daruiesc de buna voie, din proprie initiativa ? In schimb asteapta tot timpul sa li se ceara, se simt importanti ca altii ajung sa le cerseasca din nou si din nou, atentie, cuvinte de incurajare, ajutor material sau orice alt lucru care iti poate trece prin cap. Oameni care se cred altruisti, de fapt ei daruiesc, dar dupa insistente, dupa ce celalalt s-a umilit cat a putut in fata lor. Acum el se simte bine, si-a hranit si egoismul, si mandria, si stima fata de sine, pe deasupra e si bun, dupa insistente a spus cuvantul de incurajare, a ajutat. Da, el e bun, e ok ,in fata Domnului, nu ai ce reprosa.

Biblia ne spune asa : Cel ce poate sa faca un bine si nu il face pacatuieste. Aha, deci daca stii ca aproapele tau are nevoie de ceva anume pentru a fi incurajat si pe tine nu te costa mare lucru, sau iti sta in putinta sa daruiesti, sa sari in intampinarea nevoilor lui si nu faci, pacatuiesti. Nu o spun eu care de multe ori m-am lovit de capatul puterilor vazand in jurul meu nepasarea, egoismul si impresia ca totul e ok si asa, o spune Biblia. Da, Biblia Cuvantul lui Dumnezeu.

Cersitul, un obicei condamnat de multi dar o hrana deosebita pentru eul multora, destui nevinovati care fac fapte de caritate in urma cersitului intens, in urma cersitului enervant de insistent, desi nevoia respectiva sta sub nasul lor de multa vreme, desi li s-a adus la cunostinta de nenumarate ori ca acolo e nevoie de ajutorul lor, de incurajarea lor, pe ei nu ii intereseaza, sunt prea absorbiti de ei insisi, de propriile mofturi si nazuri, de propriile probleme, de egoismul pe care trebuie sa si-l hraneasca, doar si asta da o oarecare satisfactie. Nepasarea si ignoranta sunt un semnal de alarma ca ceva nu este in regula in inima respectiva.

Predica nu prea foloseste la nimic in multe dintre cazuri, pur si simplu intra pe o ureche si iese pe cealalta, chiar si constientizarea pe moment a voii lui Dumnezeu cu privire la felul in care trebuie sa ne comportam de cele mai multe ori duce la ceea ce Biblia spune la un moment dat intr-un mod foarte dur : „cainele s-a intors la ceea ce varsase” ; se uita repede si se ajunge din nou la alimentarea egoismului. Ca in mai toate aspectele in care omul nu se schimba prin luarea la cunostinta a voii lui Dumnezeu, se va trezi dupa ce va culege ce a semanat, cand vor fi tratati cu indiferenta si nepasare, cand vor trebui sa cerseasca atentie sau ajutor de orice fel ar fi el, atunci se vor trezi, cand vor simti pe propria piele, unii dintre ei, iar altii nu se vor trezii decat cand va fi prea tarziu. Predica e inutila de multe ori, ferice de cei care se trezesc din predici, din predici repetate, din pacate putini fac asta, omul e o fiinta care se trezeste la realitate doar cand da cu capul, si nici atunci nu e sigura desteptarea lui.

Stilul acesta de care vorbesc, de nepasare si indiferenta, este stilul care conduce lumea crestina in care ma invart eu de cand ma stiu, asta e, nu mi-a fost usor sa accept ca asa e, poate la voi e altfel. Si culmea e, ca aceasta este considerata tacit  de toata lumea ca fiind o stare de normalitate.

Cersitul este creatia in mare parte a crestinilor, pentru ca ei nu isi fac datoria, pentru ca ei sunt crestini doar cu numele. Marea majoritate a cersetorilor de orice fel ar fi, ar disparea urgent daca « pocaitii » si-ar face datoria, nimic mai mult decat ceea ce sunt datori.


Intunecat de propriul egoism

sadEgoismul, boala care se vede foarte bine in fiecare fiinta umana, unii au tratat-o, au ucis o parte semnificativa, altii o lasa sa ii stranga de gat, o boala care isi are desavarsirea in multe persoane atunci cand ele sunt deprimate, triste, atunci nu mai conteaza nimeni, decat eu si propria persoana, atunci uit de toate problemele si nevoile celor din jur, nu mai imi pasa, mi se pare drept si corect sa ma cocolosesc si sa ma uit cu admiratie la propriile rani, sa nu mai dau doi lei pe ranile altora, sa mi se para justificat ca eu si numai eu sa fiu in centrul atentiei universului si cand o sa imi fie mai bine sa mi se para drept si corect sa cer ajutor celor care poate la randul lor sunt deprimati cu probleme si sa ma astept sa mi se raspunda promt, sa mi se dea atentie neconditioanta, chair daca eu la randul meu mi-am dat numai mie atentie desi Dumnezeu mi-a dat suficient potential ca si atunci cand sunt daramat sa ajut si sa incurajez pe altii.

Toanele si mofturile fiintei umane sunt nelimitate, si foarte greu de strivit, totul din noi striga pentru a implini mofturile firii, pervertita de pacat pana in cele mai adanci aspecte.

Uita-te la Isus, cand era in agonie in Gradina Ghetimani, s-a gandit si la El, a cerut Domnului daca se poate sa ia paharul acela de la El, dar pentru ca stia finalitatea mortii si invierii Sale, a acceptat de dragul nostru, a pus binele nostru mai presus de binele Lui de moment. Desi era la pamant, ii curgeau sudori de sange, era o durere profunda, nu mofturi cum avem noi de multe ori, mofturi pe care le etichetam in tot felul ca sa fim credibili, El avea sudori de sange dar in ciuda tristetii fara margini, gandul Lui a fost la noi; s-a gandit si la El, dar a pus folosul nostru mai presus de folosul Lui.

Daca crezi ca crizele tale existentiale sunt un motiv sa fi egoist, te inseli. Nu conteaza cum te simti, chiar daca o sa ai expereinta sudorilor de sange, trebuie sa slujesti, cu picatura aia de energie pe care o mai ai. Stiu ca ti se pare exagerat, dar nu vad alta invatatura in Biblie, decat sacrificiul de sine, a inceput cu Isus si trebuie sa continue cu tine si cu mine.