ROSE

Posts tagged “fire

Dragoste sau jegmaneala reciproca?

Cea mai incredibila chestie pe care o putem invata pe lumea asta este sa iubim. Si cand spun asta, banuiesc ca multi/multe o sa cadeti asa intr-o stare de melancolie si incepeti sa visati cai verzi pe pereti, dar nu despre asta e vorba.

Dragostea asa cum o percepe lumea este o chestie pervertita, o imitatie jalnica, o cale spre autodistrugere si distrugere a celor din jur, o cale pe care daca mergi ajungi evident sa fi un profitor de pe urma sufletelor altora si bineinteles altii devin profitori de pe urma inimii tale, si nu neaparat pentru ca asta intentionezi, asa e firea, asta e roada firii. Dragostea asa cum o percepe lumea nu e dragoste adevarata, pentru ca nu vine din Dumnezeu, nu e produsul Duhul Sfant, e generata de fire si de pretentiile firii si ca atare duce la neimplinire, tulburare, instabilitate, si tragedii, toate astea pigmentate cu momente de aparent bine.

Cand pacatul a distrus omul la inceput, a distorsionat tot ceea ce trebuia sa se numeasca dragoste chiar si dragostea din instinct, cum ar fi cea dintre parinte si copil.  Parintii sunt disperati sa isi gaseasca implinirea in copil, sa profite de pe urma existentei lui la maxim, de aia il concep, sa se simta impliniti, numai ca Dumnezeu cand a creat omul, l-a creat ca sa isi gaseasca rostul vietii si implinirea doar in El, sa fie complet in El. Conceperea unui copil ma gandesc ca ar trebui sa aiba alta motivatie, decat aceea de a crea o persoana care sa iti umple golul (pe care credeai ca ti-l va umple partenerul), un fel de sluga care la inceput sa te distreze, apoi sa te dai mare cu el in dreapta si in stanga ca sa complexezi si tu pe cine poti, desi de fapt esti nemultumit de el si apoi spre batranete sa aiba grija de tine.

Dragostea e altfel, dragostea din Dumnezeu nu profita, nu cauta folosul sau, e incredibil, nu? Am ajuns la concluzii si mai radicale dar ma abtin sa le scriu deocamdata, chiar nu vreau sa bag in depresie pe nimeni, pentru ca aproape toti oamenii si-au cladit viata pe motive absolut egoiste, sa isi implineasca firea si cu toate astea nu au gasit implinirea, ca doar nu ai cum sa o gasesti din moment ce nu ai fost conceput sa fi implinit in felul asta. Si nu e nici o diferenta intre pocaiti si nepocaiti, se gandeste la fel, desi ar trebui sa fie o diferenta ca de la cer la pamant, dragostea celor care se pretind a fi crestini ar trebui sa fie complet diferita de cea a celor care il au ca dumnezeu pe diavolul, si cu toate astea nu vad nici o diferenta, motivatiile sunt aceleasi.

Oamenii de regula nu se iubesc intre ei, de fapt se storc reciproc de energie, de atentie, de tot felul de sentimente, dar nu se iubesc, profita unii de pe altii, se agata cu disperare unii de altii, isi bazeaza supravietuirea pe orice altceva decat pe Dumnezeu desi din gura e simplu de zis: “Dumnezeu e totul pentru mine”. Suntem invatati de mici sa facem asta, de cand dam fata in fata cu viata, totul din jur, familia, scoala, biserica, ne invata si perpetueaza chestia asta pe care nu stiu cum sa o numesc decat: jegmaneala reciproca. Si pun pariu ca multi oameni pocaiti sau nepocaiti nici nu inteleg ce scriu eu aici, au senzatia ca bat campii, pentru ca ceea ce traiesc ei de cand se stiu, adica jegmaneala reciproca li se pare singura cale, habar nu au ca exista o alta cale.

Omul a fost creat sa isi gaseasca implinirea in Dumnezeu, sa gaseasca dragostea in Dumnezeu si cu dragostea care vine din Dumnezeu, implinit in Dumnezeu, fara sa mai caute implinire in oameni, poate sa iubeasca la randul lui cu dragostea care vine din Dumnezeu. Punct.

In cartea Mananca trupul Meu si bea sangele Meu, de Ana Mendez, (fragmente din carte puteti citi pe blogul Gradina Eden la categoria Cina Domnului), am citit un pasaj extraordinar despre dragoste, cam asta e dragostea adevarata din Dumnezeu:

Dragostea nu respinge, dragostea rascumpara. Dragostea are intentii bune indreptate spre om. Se concentreaza nu asupra defectelor ci asupra calitatilor. Nu considera faptele noastre ca fiind importante ci mai degraba cine suntem in El. El a suferit si s-a expus reprosului in fiecare zi, ca sa poata fi un stindard neschimbat al dragostei pentru noi. 

Dragostea nu isi inchide inima in fata tradarii, indiferentei si dispretului. Apare in fiecare dimineata, dulce si delicata, intotdeauna incercand sa faca ce e mai bun. Este blanda. Cauta intotdeauna o cale sa faca bine, sa multumeasca, sa creeze un moment placut. Cu delicatese incearca sa slefuiasca locurile zglonturoase.

Dragostea are o rezistenta de lunga durata. Este rabdatoare si buna. Niciodata nu demonstreaza invidie si niciodata nu clocoteste cu gelozie (invidie). Nu se lauda, nu se faleste. Nu isi manifesta aroganta. Nu este mandra sau aroganta. Nu este nepoliticoasa si niciodata nu se comporta nemanierat.

Dragostea nu este egoista. Nu isi cere drepturile, nu cauta sa isi sustina propriul mod de a face lucrurile pentru ca dragostea nu isi vede de propriile cai.

Dragostea nu este iritabila. Nu se simte amenintata si nu tine pica. Nu se bucura de nedreptate si nu doreste sa faca rau. Se bucura cand adevarul si dreptatea prevaleaza. Nu se simte jignita. Nu tine socoteala greselilor.

Dragostea indura totul. Este intotdeauna gata sa creada ce e mai bun despre fiecare persoana. Este plina de speranta si credinta tot timpul. Intotdeauna ramane puternica in orice situatie.  Se sacrifica la infinit si da fara limite. Este brava, luptatoare, si nu este intimidata in fata niciunui dusman. Nu da inapoi, castiga. In ea nu exista frica. Poate face totul, si nimic nu o poate opri. Dragostea rupe in bucati inamicii fiorosi, si cucereste raurile salbatice in dorinta sa de a-l salva pe cel care se ineaca. Dragostea este contagioasa. Demoleaza pereti de nedemolat. Schimba inimi de piatra in inimi de carne. Are mii de cai inaccesibile si unde nu exista o cale, o creaza.

Dragostea niciodata nu esueaza. Niciodata nu decade, niciodata nu devine demodata (invechita), niciodata nu abandoneaza o cauza, si niciodata nu inceteaza sa existe. Dragostea nu poate fi invinsa de nimeni si de nimic. Dragostea este forta cea mai puternica din univers. Este cea mai pura manifestare a fiintei Sale. Este ceea ce Il face pe Dumnezeu vizibil si palpabil pe pamant.”

Dar daca nu ai fost implinit cu dragostea din Dumnezeu, si cauti sa fi implinit cu „dragostea” care vine de la oameni, niciodata nu o sa poti sa iubesti in felul descris mai sus.

Ps: pentru cei care stiti engleza, cautati pe net si ascultati tot ce gasiti cu Dan Mohler si Todd White, oamenii astia traiesc din dragostea lui Dumnezeu si iubesc cu dragostea lui Dumnezeu si stiu sa explice bine cum sa ajungem si noi la stadiul asta.

Reclame

Sodomitii

Ezechiel 16: 49-50.Iată care a fost nelegiuirea surorii tale, Sodoma: era mândră, îmbuibată de hrană, ea şi fiicele ei trăind în lâncezeală şi nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului şi a nevoiaşului. S-au îngâmfat şi au săvârşit urâciuni înaintea Mea. Când am văzut ce fac, le-am îndepărtat. NTR

Iata care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit si au facut uraciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cand am vazut lucrul acesta. (Cornilescu)

Singurul loc in care este precizat motivul pentru care Sodoma a fost nimicita este pasajul de mai sus. Surpriza mare, se pare ca termenul de „sodomie”, „sodomiti”, nu ii are in vedere doar pe gay ci si pe cei ingamfati, mandri, nepasatori, care nu sprijinesc saracii.

Pacatul Sodomei era unu complex, oamenii astia erau rai, traiau in fire, isi exploatau firea la maxim. De aceea Avraam cand mijloceste pentru cetate spune: Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni ( Suppose there were fifty righteous within the city… NKJV): ii vei nimici oare si pe ei si nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? (Genesa 18:24)

Avraam nu spune: „Doamne, daca vei gasi 50 de oameni heterosexuali in Sodoma, scuteste cetatea”. Avraam stia ca pacatul Sodomei era unu complex, oamenii erau rai, mandri, ingamfati, centrati doar pe sine si pe placeri, nu le pasa de aproape, nu dadeau doi lei pe necazul saracului, tot ce faceau faceau cu gand sa isi implineasca eul, orgoliul, firea.

Genesa 13:13. Oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului  

Pe mine „ma distreaza” cum  oamenii au senzatia ca daca nu sunt gay sunt ok, desi sunt mandri, ingamfati, nepasatori. Se pare ca unul din pacatele cele mai strigatoare la cer din Sodoma a fost acela ca oamenilor nu le pasa de saraci. Asta e tare de tot, nici prin cap nu mi-a trecut ca pacatul Sodomei ar putea fi altul decat pacatul homosexualitatii, sau ca Dumnezeu a distrus cetatea din cauza altor pacate, si la faza asta se pare ca am cazut prada legendelor bisericesti.

Peste tot in Biblie pacatul homosexualitatii este pus pe acelas palier cu alte pacate acceptate si considerate ca fiind mai putin grave.

1 Corinteni 6:9-10 Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Romani 1: 20 De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici5. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă. Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.

Pacatul Sodomei era mare, si era compus din toate pacatele posibile. Oamenii astia ascultau doar de fire si nu aveau cam nimic in comun cu Dumnezeu. Ar fi interesant cand se fac demonstratii anti gay sa se scrie pe pancarde toata lista de pacate, pentru ca unii chiar cred ca daca nu sunt gay si participa la manifestatii de genul asta o sa primeasca o coronita desi sunt practicanti ai curviei, adulterului, lacomiei, nepasarii, mandriei, ingamfarii, desi sunt nemilosi, desi nu ii ajuta pe cei saraci, desi sunt aroganti, desi sunt fatarnici, barfitori, mincinosi, desi nu isi tin promisiunile, sunt nedrepti sunt plini de rautate si invidie, ucid in fel si chip, inseala, etc. Chiar, cand ati vazut ultimul miting  impotriva poftei, lacomiei, adulterului, minciunii, mandriei, insensibilitatii fata de aproape si restul lucrurilor care vin din fire?? Daca dintr-o inima curata suntem ingroziti de pacatul homosexualitatii la fel de tare ar trebui sa fim ingroziti si de restul pacatelor. Cand ti s-a intors stomacul pe dos ultima data cand ai vazut pe cineva insensibil fata de saraci?

Daca cineva  crede ca e nascut din nou si totusi se incadreaza la aceste pacate si nu e disperat sa scape de urgenta de ele ci dimpotriva isi apara conditia si se simte bine in propria piele, eu cred ca nu e nascut din nou, si trebuie sa se pocaiasca, pentru ca va merge in iad. 1 Corinteni 5:11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!

Dupa noua intelegere a termenului „sodomit”, nu pot sa trag concluzia decat ca societatea in care traim e Sodoma in toata regula. Lumea chiar a inebunit, pentru ca nu Il cunoaste pe Dumnezeu. Din necunoasterea Lui deriva toate pacatele astea fara numar, din respingerea lui Dumnezeu ies la suprafata toate mizeriile firii pamantesti. Galateni 5:19-21 Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar daca este cineva in Hristos, este o faptura noua, cele vechi s-au dus si iata ca toate lucrurile s-au facut noi! (2 Corinteni 5:17 ) Pacatul respingerii lui Dumnezeu constient sau inconstient, duce la moarte si la umblarea in degradarea prezentata de versetele de mai sus, si chiar daca dupa unele pareri, Dumnezeu poate nu mai pedepseste tari, orase dupa principiul Vechiului Testament, oricum finalul fiecarui individ care nu a devenit o faptura noua in Hristos, e iadul. Am o strangere de inima cand scriu aceste lucruri pentru ca am si eu oameni la care tin, care sunt pe calea asta, dar asta e purul adevar.

Sodomia e practicata de cei care nu ajuta saracii, de cei ingamfati, mandri, imbuibati si de cei care fac diverse uraciuni. Va vine sa credeti? Asta inteleg eu din ce spune versetul cu care am inceput acest articol! Poate nu inteleg eu bine.

PS:  Versetele din Ezechiel 16 in traducerea NKJV 49 Look, this was the iniquity of your sister Sodom: She and her daughter had pride, fullness of food, and abundance of idleness; neither did she strengthen the hand of the poor and needy. 50 And they were haughty and committed abomination before Me; therefore I took them away as I saw fit.

Definitia idle: – (of a person) not working; unemployed.
– (of a person) avoiding work; lazy

„Traind in lancezeala si nepasare” (varianta NTR), se traduce prin a fi lenes. Mi-a atras atentia o prietena asupra traducerii in engleza si ce sa vezi, inca o surpriza, sodomitii erau lenesi, evitau munca, cu alte cuvinte cam ceea ce practica multi din semenii nostri.


Scuza pocaitului pentru pacat – Romani 7

Cu urechile mele am auzit nu odata folosindu-se pasajul din Romani 7 ca si scuza pentru fire si pacat. Si daca citesti Romani fara sa ai descoperirea Duhului Sfant, exact la aceeasi concluzie o sa ajungi, cum de altfel ani de zile am inghitit si eu aceeasi explicatie complet eronata.

Hai sa vedem ce spune in  Romani 7:14-25. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.

Daca veti citi Romani facand abstractie de capitole si subtitluri si veti lua aceasta carte ca un intreg veti dezlega intelesul acestui pasaj. Chiar la inceputul acestui capitol observam ca Pavel le vorbeste celor care sunt sub lege, incepe sa le explice care e efectul legii, ce anume provoaca legea in om si felul in care pacatul actioneaza intr-un om care incearca sa fie neprihanit prin lege.

Pavel le spune ceva de genul: Eu daca sunt sub lege stiu ca legea e buna dar eu sunt vandut rob pacatului. Daca sunt sub lege stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Daca sunt sub lege observ ca binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Daca sunt sub lege, cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.

Pavel nu vorbeste despre sine la momentul respectiv, vorbeste despre cum se simtea el cand nu cunoscuse harul lui Dumnezeu, explica la persoana intai care e viata traita sub lege. In momentul in care Pavel a scris Romani, el traia in har, cunoscuse si avusese revelatia harului, deci nici vorba sa se refere la el in acele randuri.

Uite ce spune Pavel inainte si dupa capitolul 7.

Romani 6:6. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  (Cum poate Pavel sa spuna despre el ca nu mai e rob al pacatului si in acelasi timp ca e vandut rob pacatului)

17,18. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o. Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. –

22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. (cum poate Pave sa spuna ca fiind robi ai lui Dumnezeu avem ca rod sfintirea si in acelasi timp sa se vaite ca el nu poate sa faca nicicum binele pe care vrea sa il faca?)

Romani 8:12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. 2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. (cum poate sa spuna despre sine ca nu mai traieste dupa indemnurile firii pamantesti dar in acelasi timp ca e pamantesc, firesc si vandut pacatului)

Pavel prezinta clar influenta legii asupra omului, arata cum prin lege e imposibil sa scapi de pacat ci dimpotriva pacatul are putere asupra ta tocmai prin lege, si apoi prezinta alternativa, viata traita prin har (darul nemeritat), arata de fapt care e rezultatul crucii, si ne arata cine este el in Hristos, cum a scapat de pacat, cum a scapat de fire, cum pacatul nu mai are putere asupra lui.

E incredibil cum acest pasaj din Romani 7 este folosit pentru a scuza lipsa de sfintenie in viata pocaitilor, pentru a scuza lipsa de caracter, lipsa de infranare, lipsa de ce vrei tu.

Crestinul traieste in pacat si nu are ca rod sfintirea pentru simplul fapt ca asta ii e credinta, e pacatos prin credinta, Bibia insa ne prezinta o cu totul alta realitate, o realitate SF, o nebunie. De aia crucea este considerata nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii, si se pare ca ceea ce spune Biblia despre a fi nascut din nou e considerata nebunie pentru pocaiti, pentru pastori, teologi. N-am cunosc pe nimeni in jur care sa ia ca atare Biblia si sa creada orbeste in ceea ce spune Pavel in Romani despre a trai in neprihanire.

Tot Noul Testament vorbeste despre perfectiune, nimic mai putin decat perfectiune, iar noi prin credinta noastra in imperfectiune, pacat, fire si umblare in fire, am deturnat, am inventat o religie si chiar daca vedem ca scrie negru pe alb nu credem, ni se pare irealizabil si preferam sa nu credem. Cum sa crezi ca esti desavarsit, cum sa crezi ca in tine nu mai locuieste pacatul, e mai usor sa crezi „evidenta” diavolului decat realitatea lui Dumnezeu.

E mai usor sa crezi inselaciunea decat sa crezi adevarul crucii care e o nebunie, e cea mai grozava nebunie, si anume ca prin credinta esti transformat radical si dintr-o data esti nascut din nou, cele vechi s-au dus, toate s-au facut noi. E o nebunie sa crezi ca pacatul nu mai are putere asupra ta, e o nebunie sa crezi ca in tine nu mai exista intunerec ci doar lumina, nu un amalgam de lumina si intunerec ci doar lumina, e o nebunie sa crezi ca nu mai traiesti in fire ci in duhul pentru ca Duhul Sfant locuieste in tine, e o nebunie sa crezi ca nu mai esti rob al pacatului ci rob al neprihanirii, e o nebunie sa crezi ca doar atat trebuie sa faci, sa crezi in rezultatul crucii, sa crezi in Isus din toata inima, ca acestea sa devina realitate.

Si totusi acesta este realitatea lui Dumnezeu cu privire la cei care se nasc din nou prin credinta in Isus Hristos. E incredibil dar adevarat!

De ce crezi ca in 1 Ioan 3:6 se spune ca: Oricine ramane in El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Sti soro, DAR….  Nici un DAR.
Daca Dumnezeu a spus asta atunci asa e. Stiu ca apar o gramada de intrebari si nedumeriri, dar daca Dumnezeu a spus asta nu-mi ramane decat sa cred asta din toata inima. Noi avem senzatia ca prima data tre sa tragem de noi sa devenim perfecti si apoi putem sa spunem ca suntem perfecti, numai ca nu e asa, crestinismul nostru este pe dos, intoarceti pe dos cam tot ce vi se spune la biserica si o sa aflati adevarul.

Lucrurile trebuie luate prin credinta, prima data crezi si apoi esti mantuit, prima data crezi ca esti facut neprihanit, desavarsit si apoi devi, de la credinta merge tot. Nu exista alt traseu, prima data credem si apoi devenim ceea ce credem. De aceea crestinii pe care ii vedem in jur sunt varza la capitolul morala si caracter, pentru ca incearca sa faca ceva ce Dumnezeu nu le-a cerut, se straduiesc sa devina perfecti prin propriile forte ca apoi sa vina cu performantele lor inaintea lui Dumnezeu pentru recunoastere, doar ca lucrurile nu functioneaza deloc asa, realitatea confirma pe deplin acest fapt.

Crestinii sunt pacatosi pentru ca asta cred, sunt deplin incredintati ca e imposibil sa devi desavarsit, iar Biblia spune lucrurile astea asa ca fapt divers, nu e posibil si gata. Degeaba Pavel a spus: „urmati-ma pe mine caci eu il urmez pe Isus”, sau „nu mai am nimic impotriva mea”. Pavel a inteles ca e posibil si a si trait realitatea asta. A inteles ca nu mai e rob pacatului ci e rob al neprihanirii si a trait ca atare.

Ma intreb daca nu a fost suficienta demonstratia a nu stiu cate generatii de oameni care au trait sub lege si au aratat clar ca nu asta e calea, nu legea te scapa de pacat. Ma intreb de ce nimeni nu se sesizeaza ca ceva nu e in regula din moment ce moralitatea pocaitilor e una jalnica. De ce o fi asa oare? E simplu, oamenii vor neaparat sa tina legea, iar aceasta cale duce cu sine la exacerbarea pacatului in viata lor, toata invatatura din biserica te forteaza sa te fortezi tu si sa lupti cu pacatul si te face efectiv rob legii, pacatului si firii desi Pavel ne spune clar ce inseamna credinta in Isus si care e rezultatul credintei in Isus si nasterii din nou.

Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! (Evrei 11:6) De la asta se porneste, crezi si devi ceea ce crezi.


Din inima omului…

De obicei oamenii dau vina pe diavol pentru lucrurile pe care le fac, de vina este cel rau, nu ei ci cel rau. Isus ne spune insa ca roadele firii vin din inima omului.

Marcu 7:21,23 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău (invidia, zgarcenia), blasfemia, mândria şi prostia! Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l spurcă pe om! NTR

In marea majoritate a cazurilor nu este nevoie de eliberare de demoni, nu e nevoie de rupere de legaturi, nici de consiliere, ci e nevoie de sinceritate, sa vi in fata lui Dumnezeu si sa recunosti cum esti si sa Ii ceri sa te schimbe, sa te invete ce trebuie sa faci sa te schimbi, sa iti arate cum sa cladesti o inima aleasa, cum sa te transformi prin cunoasterea lui Hristos. Desi lumea pare posedata demonic de mandrie si prostie, de invidie si depravare, de fapt inima lor neschimbata, inima lor fireasca genereaza in majoritatea cazurilor astfel de apucaturi si doar o intalnire reala cu Isus poate sa realizeze acel transplant de inima de care este nevoie ca inima sa functioneze cum trebuie. Nu rezolvam nimic daca dam vina pe diavol cand de fapt buba e la noi. Diavolul are partea lui de implicare, dar noi suntem dusmanul nostru numarul unu.

Lepadati de la voi toate faradelegile prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel? (Ezec.18:31)


Lipsa responsabilitatii

Se pare ca tendinta unui procent mare dintre bisericile de la noi este de a ne indruma tacit spre adoptarea unui mod de viata in care sa nu existe simtul responsabilitatii, desi aparent se predica responsabilitatea. Putem sa ii punem lui Dumnezeu in carca toate nereusitele noastre, toate esecurilor noastre, toate urmarile caracterului nostru uneori de doi lei. Avem mare sansa cu Dumnezeu ca putem sa ne scoatem basma curata in fata oamenilor. Cand ceva nu reuseste pentru ca noi suntem de vina, nu trebuie sa fim responsabili, sa tratam lucrurile intr-un mod responsabil, e foarte la indemana sa presupunem sau chiar sa credem ca asa au trebuit sa stea lucrurile, ca asta a fost calculul si voia lui Dumnezeu.

Din moment ce teologia noastra ne spune ca Dumnezeu controleaza totul, atunci ne vine foarte bine o astfel de scuza, ne-am scos de tot, nimeni nu poate sa spuna ca nu ar fi asa. Doar ca Dumnezeu ne-a dat o vointa libera pe care nu ne-o manipuleaza, vointa noastra chiar e libera, e controlata doar de noi, nu de El, El ne da vointa, ne da toate instrumentele pentru a face lucrurile bune, dar la urma urmei noi suntem responsabili de ceea ce facem, firea noastra, orgoliul nostru, sunt responsabile de esecurile pe care le avem. Bineinteles ca mai e si diavolul prin preajma, dar cred ca in mare masura incurcaturile din viata noastra sunt generate de firea noastra.

Ar fi tare bine sa nu Il mai bagam pe Dumnezeu in probleme care nu Il privesc, la urma urmei e vorba de firea noastra si de diavol care se foloseste de firea noastra. Dumnezeu nu are nici o treaba cu comportamentul tau de doi lei, nu El te-a impins sa faci ce ai facut ca sa ruinezi lucrurile, tu ai facut singur ce ai facut pt ca te-au impins nervii, orgoliul, mandria sau frica. Sa-L lasam pe Dumnezeu in pace cand e vorba de esecurile noastre, El poate interveni in poveste doar cand va fi vorba de pocainta adevarata sincera, cand vom vrea sa avem o inima curata si cand vom invata sa purtam crucea, cand vrem schimbarea, vindecarea si eliberarea Lui.

Si daca nu Dumnezeu e de vina pentru esecurile noastre, ar fi tare bine sa fim responsabili si sa ne vedem bubele, sa nu ne ascundem dupa deget, ci sa infruntam adevarul, nu e usor dar adevarul te face liber, oricat de dureros ar fi pentru fire sa se confrunte cu adevarul.


Voia lui Dumnezeu??!! (6)

Dumnezeu ne-a pus in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Imagineaza-ti un pic faza asta. Dumnezeu a facut de la inceput niste reguli, a venit in fata omului, i-a pus cartile pe masa, si i-a explicat cum stau lucrurile. A aruncat regulile pe masa si din momentul acela nu putem sa Il mai facem pe El raspunzator de ceea ce urmeaza. Asa stau lucrurile, cine seamana in fire, va culege in fire, cine seamana in duhul va culege in duhul, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, El a pus in fata noastra regulile jocului si depinde doar de noi ce anume vom culege.

Stim foarte bine ca fiecare fiinta umana, din pacate are perioade in care isi cultiva parcele intregi cu umblarea in fire, si apoi se mira de ce se intampla cutare sau cutare lucru. In momentul in care Dumnezeu ne-a pus in fata regulile jocului s-a absovit de vinovatia pe care noi am putea sa o aruncam asupra Lui in momentul in care am semana in fire si am culege in fire, blestem dupa blestem.

Nici macar nu putem sa iesim in fata cu celebra fraza „Dumnezeu a permis”. Nu! Lucrurile stau altfel, e ilogic sa spunem ca Dumnezeu a permis, din moment ce El a fost clar, din moment ce regulile lui sunt clare, eventual El a permis ca noi sa alegem, dar nu El a permis sa avem parte de nenorociri.
Oricat m-as stradui nu Il pot vedea pe Dumnezeu targuindu-se cu diavolul pe seama vietilor noastre. Stiu, stiu, am citit si eu despre Iov, deocamdata nu am o explicatie pentru ce s-a intamplat cu Iov, dar cand o sa am o sa o scriu cu siguranta. Dar dupa ce Isus a murit pe cruce, El a definitivat niste lucruri extrem de clare.

Simt ca mi-am taiat craca de sub picioare, o craca formata din idei omenesti, duh de religiozitate, si io stiu ce o mai fi continut, nu spun ca ma simt confortabil fara acea craca, nu, e o oarecare tulburare inlauntrul meu, dar ma bucur enorm ca s-a dus craca aceea care spunea ca tot ce se intampla pe lumea asta e voia lui Dumnezeu. M-am simtit confortabil stand pe acesta conceptie, dar acum brusc nu o mai pot accepta, si cred ca ceea ce Duhul imi spune de vreun an de zile in ce ma priveste se intampla si anume restaurarea imaginii lui Dumnezeu, cel putin in mintea mea, daca nu cumva si in a ta, cel care citesti aceste randuri.


Traiesti fara sa fi murit?

TRAITI IN DRAGOSTE, DUPACUM SI HRISTOS NE-A IUBIT SI S-A DAT PE SINE PENTRU NOI…….

Are vreo legatura trairea noastra cu ceea ce spune Biblia? Intreb foarte serios, are vreo legatura trairea ta cu dragostea despre care vorbeste Biblia? Dragostea este dragoste, nu egoism. Dragostea este slujire curata, este ceva ce nu poate fi pus in cuvinte, ceva f rar intalnit in jurul nostru, sau in tine, sau in mine. Dragostea adevarata nu poate izvori din firea omului, ea vine din Dumnezeu si atata timp cat tu inca mai traiesti fara sa fi murit nu ai cum sa iubesti cum a iubit El.

Ne lipseste moartea!! Da, ai citit bine, moartea zilnica. Ne lipseste crucea, aici nu vorbesc despre boala sau probleme in familie, din acestea avem suficiente si gresit le numim cruce. Ceea ce a purtat Isus pe cruce a purtat tocmai ca noi sa nu mai purtam, a luat asupra Lui pacatul, boala, saracia, blestemul ca noi sa fim izbaviti. Crucea pe care trebuie sa o purtam noi este acea cruce pe care sa murim zilnic fata de noi.

Moarte, nu este un cuvant frumos, dar fara de moartea acesta ne numim degeaba crestini. Urmasii lui Hristos isi atarna pe cruce firea in fiecare zi, uita de ei si se lupta pana la sange impotriva pacatului.

Tot ce am scris pana acum in blogul acesta nu este doar datorita intelegerii intelectuale asupra unor aspecte ale vietii sau a ceea ce scrie in Bibile, ci este experienta personala, moarte si viata, moarte fata de mine si viata pt Hristos. “Moartea” e cel mai greu lucru pe care l-am facut de cand ma stiu, moartea fata de sine e traumatizanta, se lasa cu lacrimi cu scrajneli din dinti, cu senzatia de infarct, cu senzatia ca nu te mai tin nervii. Moartea fata de sine este moarte, nu distractie, e sange pe pereti, pt ca e o lupta in adevaratul sens al cuvantului, lupta care se poate termina cu moartea ei, a firii, sau cu moartea ta ca entitate spirituala.

A trai in dragoste este sinonim cu a muri fata de egoismul care este implantat in genele noastre si totodata singura cale spre cer, spre Isus. Egoismul este o problemă de care mulţi nu sunt conştienţi, se identifică atât de mult cu acesta încât li se pare normal ca ei sa fie cei care să primească tot timpul şi bineînţeles cei care nu stiu că de fapt menirea lor e să ofere. Este păcat în faţa lui D-zeu să nu fi tu cel care dăruieşte, asa ca Isus, fără interese, fără condiţii, ci pur şi simplu pentru că vrei să fii ca El, bănuiesc că asta e ţinta ta ca şi creştin, dacă nu, atunci schimbă-ţi ţinta.