ROSE

Posts tagged “frica

Frica de Domnul

the-fear-of-the-lord-e1311510391491Fapte 2:43-47. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.

Tocmai avusese loc revarsarea Duhului Sfant la Rusalii, oamenii au fost botezati cu Duhul Sfant, mii de oameni au inceput sa se converteasca, iar cei convertiti aveau anumite trairi pe care din pacate noi nu le prea cunoastem. Frica de Domnul…. Nu e neaparat frica aceea ca Dumnezeu te poate trazni si pentru ca esti pacatos trebuie sa te temi ca oricand poti face cunostinta cu un fulger direct in crestet. Crestinii de la inceput aveau inima curata (vs 46) Probabil dupa episodul Anania si Safira a intervenit si frica aceasta, frica sa nu faci o greseala care ar putea fi fatala, de exemplu o banala minciuna. Cred ca in mare parte frica din vs 43 este una pe care poate unii dintre voi ati experimentat-o la inceputul convertirii voastre sau cand ati avut parte de o intalnire puternica cu Dumnezeu. E acel sentiment ca ti se lasa picioarele doar cand te gandesti la imensitatea lui Dumnezeu, la dragostea Lui perfecta, care pe langa faptul ca iti face extrem de mult bine, iti da si o senzatie de frica. Nu te mai intereseaza nimic decat Dumnezeu, ai mintea conectata non stop la El, nu ai cum sa uiti o secunda de El, pentru ca fiecare celula din tine e imbibata cu acel sentiment de frica de maretia lui Dumnezeu.

Nu poti avea parte de frica despre care se vorbeste in versetele astea daca nu te afli intr-o interactiune puternica cu Dumnezeu. Pentru ca noi ca oameni suntem atat de limitati, nu ai cum sa nu te ia cu tremuraturi cand vezi semne si minuni puternice, cand simti prezenta lui Dumnezeu intr-un mod evident. Opusul limitarii si micimii noastre ca oameni, maretia lui Dumnezeu cand este manifestata produce frica, o frica sfanta. Si in frica asta exista si o doza de frica de a nu pacatui, esti cu ochii in patru continu si veghezi sa nu faci ceva ce Il poate intrista pe Duhul Sfant, pe Dumnezeul pe care Il sti imens si fara margini, pentru ca tocmai L-ai experiemntat.

Nu stiu cum esti tu, dar daca as vedea un olog din nastere vindecat, in genul celui pe care l-au vindecat Petru si Ioan la templu (Fapte 3:1-9), daca as vedea strazi intregi cu oameni pusi pe margine peste care trece umbra lui Petru si TOTI sunt vindecati: Fapte 5:15,16. pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei. Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau.”, daca as vedea ca Anania si Safira au fost omorati pentru ca au mintit (Fapte 5:1-11. O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri.), m-as ingrozi, m-as si minuna dar mi-ar fi si frica. Nu ma mir ca in atmosfera aceea sfanta, oamenii isi vindeau averile, nu mai dadeau doi lei pe posesiunile lor pentru ca descoperirea lui Dumnezeu intre ei era asa puternica incat si-au dat seama ce conteaza si ce nu conteaza, iar averea la urma urmei nu conteaza, daca ai ce manca si imbraca e suficient. Dar la reactii de genul asta, la aceasta frica nu ajungi doar ca ti se pare teoretic corect, ci doar cand cerul invadeaza pamantul si te trezesti in mijlocul manifestarii Imparatiei lui Dumnezeu.

Nu am experimentat inca frica despre care se vorbeste in Fapte, am avut cateva situatii in care mi-a fost frica in prezenta lui Dumnezeu, dar cred ca a fost ceva superficial fata de ceea ce citesc in Biblie, si nu a durat mult. Noi experimentam frica puternica, pana la panica si colaps, fata de lucrurile negative care ni se intampla sau ar putea sa ni se intample, ne temem de diavol, tocmai ceea ce Biblia ne spune de sute de ori sa nu facem, dar ne e inca necunoscuta frica aceea sfanta, pentru ca putin dintre noi am fost pusi in situatii in care sa facem cunostinta cu maretia lui Dumnezeu pana acolo incat sa ne apuce groaza. Unii au senzatia ca intalnirea cu Dumnezeu e ceva banal, simti cel mult un fior sau doua fioruri si o stare de bine si gata, nimic exagerat.

Fratilor uitati-va la primii crestini, tremura pielea pe ei, pentru ca erau martori la dezlantuirea Imparatiei lui Dumnezeu intre ei. Noi nu ne temem de pacat, pacatul e ceva normal, cam nimeni nu crede ca putem fi fara pacat, ca a fi o faptura noua, nascuta din nou inseamna sa fi eliberat de pacat, putina lume stiu care e ingrozita de ideea de a gresi, in rest doar are mila Dumnezeu. Da, are mila, doar ca la nivelul la care era biserica primara, minciuna era un pacat de moarte, interesant, nu? Scapam din vedere faptul ca peste tot in Biblie se vorbeste despre perfectiune, nu se accepta standardul pe care crestinismul l-a creat in zilele noastre. Ne permitem orice si habar nu avem ce e frica de Dumnezeu, ne balacim in frica de diavol si pentru ca Il acuzam pe Dumnezeu ca da necazuri pe care diavolul le da, confundam frica de diavolul cu frica de Dumnezeu, dar nu are nici o legatura una cu alta. De diavol ni se spune sa nu ne temem. Revarsarea Imparatiei lui Dumnezeu aduce bucurie fara margini, extaz la maxim, dar si frica, o frica pe care ramane sa o descoperim, pentru ca ea e ceva ce trebuie sa existe in inimile noastre.

In momentele din istorie in care au avut loc revarsari puternice ale Duhului Sfant, cand oamenii au experimentat botezul cu foc, oamenii au experimentat frica de Dumnezeu. Imi aduc aminte ca l-am auzit pe John Paul Jackson povestind ca la un moment dat a fost dus in cer si s-a trezit in sala tronului si a auzit multimea de ingeri cantand:Sfant sfant este Domnul, si i-au trebuit cateva luni sa isi revina din starea de soc si frica pe care le-a experimentat, si inca un an sau doi sa aiba curajul sa ii mai ceara lui Dumnezeu sa aiba parte din nou de asa ceva. Pentru ca enoriasul roman are senzatia ca Dumnezeu e atat cat se intampla la biserica, Il consideram pe Dumnezeu ca fiind ceva banal, dar nu e deloc banal.

Reclame

Despre scoala

Pe mine scoala m-a facut sa cred ca sunt proasta, ca habar nu am de mai nimic, ca nu ma duce capul, ca n-am idei, ca nu am inventivitate, si altele din acelasi registru. De fapt in afara de faptul ca am invatat sa scriu si sa socotesc, nu stiu de ce m-am dus la scoala, ca mare lucru nu imi amintesc de acolo. Cultura generala mi-am facut-o singura, limbi straine am invatat singura.

Nu-mi aduc aminte de nici un profesor care sa fi descoperit ca valorez macar doi lei, sa ma fi incurajat in vreo directie care sa mi se potriveasca. Nu am fost rebela, am fost un copil relativ cuminte, deci nu rebeliunea a condus la inutilitatea scolii in ce ma priveste. Dupa ce am terminat scoala, minune mare, dupa o vreme am descoperit ca nimic din ceea ce scoala m-a facut sa cred despre mine nu a fost adevarat, sincer nu mi-a venit sa cred.

Mai demult ma gandeam ca sunt eu un caz mai aparte dar am intalnit si alti oameni care au trait experiente asemanatoare cu ale mele. Apoi intamplator sau nu am avut legatura cu sistemul asta de invatamant si am tras o concluzie care cred ca e valabila pentru majoritatea elevilor: trebuie sa termini scoala, sa sti ca ai terminat cu ea de tot, ca sa poti sa te descoperi, sa sti ce esti, ce sti, ce abilitati ai, ce abilitati nu ai, pentru ca intreg sistemul e facut parca special sa iti dea in cap. Nici nu vreau sa ma gandesc cati oameni au facut sa zicem facultatea de drept cand ei au fost destinati sa fie ingineri, sau cati au fost obligati de sistem sa mearga la facultate cand de fapt trebuiau sa fie fermieri.

Dumnezeu a dat fiecarui om anumite daruri, nu ma refer la darurile Duhului Sfant ci la daruri de genul: cineva e talentat la tamplarie, altu e talentat ca inginer, altu e talentat ca tractorist, etc, doar ca scoala iti spune ca trebuie sa fi talentat la niste chestii cu care tu nu ai nici in clin nici in maneca. Si stai si te uiti realmente ca boul la poarta noua pentru ca nu intelegi in ce ai fost bagat de altii, la scoala esti stresat de profesori care pentru asta sunt platiti sa te preseze sa inveti ceva ce nu vrei, nu sti, nu poti, nu intelegi, si la urma urmei nu iti foloseste la nimic, iar acasa esti presat de parinti care uita ca au fost elevi si ei, si la randul lor au jucat rolul boului la poarta noua nu odata, si care acum te apasa pe cap sa treci prin acelasi traseu inutil.

Si atunci ai de ales, in cazul in care nu esti un geniu si iti e usor la toate materiile, ori devi stresat, timid si complexat ori devi rebel si adopti o atitudine de nepasare fata de tot, si daca esti mai neastamparat iti iei lumea in cap. Si cam asta zace in majoritatea elevilor, ori complexe care mai de care, complexe mincinoase cladite probabil incepand de la gradinita, si care se transforma in unelte ale diavolului care se vor perpetua de-a lungul vietii, ori rebeliunea si ea folosita de diavol care te ajuta sa scapi cumva de presiunea de moment.

Bineinteles ca nu ai cum sa scapi de scoala, cel putin 4 clase folosesc tuturor, nu indemn la abandonul scolar, spun doar niste chestii pe care le vad si le-am vazut la o gramada de copii. Si ma refer aici in special la invatamantul de stat, am inteles ca au aparut scoli gen Montessori, care cred ca iti dau o sansa sa descoperi in timpul scolii care sunt aptitudinile cu care Dumnezeu te-a inzestrat. Am citit undeva mai demult si sper ca imi aduc aminte bine si nu vorbesc aiurea, cum ca sistemul de invatamant al evreilor din vechime era unul complet diferit de ce avem acum, si ce avem acum e facut sa te tampeasca mai mult decat sa te ajute sa evoluezi pe traseul pe care de fapt ai fost pus de Dumnezeu tinand cont de suma calitatilor si abilitatilor pe care le ai.

Si pentru ca nu te descurci la scoala, unde esti fortat sa inveti ceva ce nu ti se potriveste, ceva ce ulterior vei uita cu cea mai mare rapiditate, parintii fac un efort financiar uneori destul de mare si te dau la meditatii, daca la scoala nu ti s-au bagat in cap lucruri pentru care tu de fapt nu ai fost creat, vei fi trimis la meditatii pe bani seriosi ca sa se mai faca o incercare, doar doar “incapatanarea” iti va fi distrusa. Si poate ca de frica tuturor sau ca tot auzi repetandu-se acelasi lucru, iti mai intra una alta in cap, dar totul se depoziteaza intr-un dulapior din creier pe care scrie UITARE, pentru ca in momentul in care ai trecut de examen sau ai terminat scoala, uiti tot, si nu o sa iti foloseasca la absolut nimic. Un fel de goana dupa vant.

Ce e de facut? In mare nimic, pentru ca nu prea exista solutii. Scriu doar niste constatari personale, de fapt vorbesc si eu in vant. Poate parintii ar trebui sa inteleaga ca nu trebuie ca al lor copil sa fie de 10 la toate materiile, nu il trimit la scoala sa concureze cu copilul Margaretei, ci ca sa se dezvolte in ritmul lui, poate tot parintele ar trebui sa inteleaga ca daca nu are omu aptitudini de matematica degeaba il trimite la meditatii ca e inutil. Sunt unii copii carora ar trebui sa li se interzica matematica, nu sa fie trimisi la meditatii, altora ar trebui sa li se interzica alte materii. Pentru ce sa il chinui pe copil cu chestii care i se potrivesc ca nuca in perete?

Din pacate nu prea exista alternativa, probabil pana la Armaghedon lucrurile vor continua la fel, copilul va fi fortat sa invete si sa mearga pe un traseu pe care nu era destinat sa mearga, creierul ii va fi tocit si format intr-o directie complet aiurea, parintele va avea constiinta impacata ca isi da copilul la scoala, apoi la meditatii si a facut tot posibilul ca al lui copil sa invete ceva ce nici parintele nu a invatat la vremea lui, iar profesorul isi ia banul din afacerea asta numita scoala din care toti am iesit cam trasi la indigo, desi am fost creati diferiti, (vezi poza de la inceputul articolului), profesor care poate si el a ajuns intr-un loc nepotrivit, el fiind creat probabil pentru o cu totul alta meserie.

Sa zic ca scoala, asa cum e ea acum e inutila? As exagera dar nici departe de adevar nu as fi. Pana intr-un punct e necesara, dar dincolo de punctul ala e inutila sau chiar nociva.


Roaga-te pentru bolnavi

Motivul principal pentru care bolnavii nu sunt vindecati prin tine, este frica, lipsa de indrazneala sa te rogi pentru ei.  Daca ti-ai lua inima in dinti si te-ai ruga pentru ei ai vedea rezultate. Ii crezi mai mult pe oameni decat pe Dumnezeu, te crezi mai mult pe tine decat pe Dumnezeu. Daca esti copil a lui Dumnezeu, umplut cu Duhul Sfant, ai tot ce ai nevoie ca sa vezi minuni intamplandu-se.

Nu toti suntem chemati sa predicam pe stadioane, dar toti suntem chemati sa Il marturisim pe Hristos acolo unde suntem, si exact dupa acelasi principiu, e si cu vindecarea bolnavilor, nu toti suntem chemati sa avem cruciade de vindecare pe stadioane, dar toti suntem chemati acolo unde suntem sa ne rugam pentru vindecarea celor pe care ii intalnim in cale si care sufera de diverse boli. E la indemana noastra. Vai Rose dar trebuie sa fi foarte spiritual, sa fi citit Biblia de multe ori, sa ai o experienta vasta, iei lucrurile cu prea mare ursuratate (probabil ca asta imi spui acuma, nu?) Cum ti se pare absolut normal sa vorbesti in limbi, si acesta manifestare a Duhului devine dupa o perioada la fel de obisnuita in viata ta ca si respiratia, la fel ar trebui sa ti se para de normala si rugaciunea pentru bolnavi.

Isus nu a spus ca doar unii speciali se vor ruga pentru bolnavi, El nu a spus ca doar varfurile si cei care au deja o experienta de 20 de ani cu Dumnezeu se vor ruga pentru bolnavi si ii vor vedea vindecati, ci a spus asa: „Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede in Numele Meu…. vor vorbi in limbi noi…..isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosi” (Marcu 16:17-18)  „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea….” (Ioan 14:12)

Despre cine vorbeste Isus aici? Despre copiii Lui imperfecti prin propriile eforturi, despre cei saraci cu duhul carora Dumnezeu le da Imparatia, despre cei slabi. Stiu ca iti e greu sa crezi dar despre tine si despre mine vorbeste aici Isus. Si cum am putea sa ratam asa ceva, o astfel de chemare extraordinara din partea Lui? Isus nu vorbeste aici despre cei care se cred tari prin propriile forte, despre cei a caror talente le confera o oarecare siguranta si superioritate, nu vorbeste aici despre cei care se simt stapani pe situatie. Nu! El vorbeste aici de cei dependenti de El, care Il cred pe cuvant, cei care stiu ca Isus e totul in ei, si ca in Isus au toata autoritatea si puterea de care au nevoie pentru a duce la indeplinire dorinta Lui, sau realitatea pe care El a afirmat-o prin aceste versete.

Daca am inceta sa mai filosofam si sa complicam invatatura simpla a lui Isus, daca am inceta sa ne mai fie frica cum ca lucrurile nu functioneaza si ne facem de ras, daca ne-am aventura nebuneste bazati doar pe cuvintele lui Isus, si am renunta la a aprecia mai mult parerea oamenilor si propria parere decat parerea lui Dumnezeu despre noi, am vedea minuni pe banda rulanta. E si asta o lupta si un proces, dar merita parcurs, un proces de innoire a mintii.

Cum s-a rugat Isus pentru bolnavi  AICI partea 1,   AICI partea 2


Stefan in fata sinedriului

Stefan este invitat, adica dus cu forta in fata sinedriului, nu pentru o conferinta sau pentru un schimb de idei teologice, ci pentru ca era acuzat pe baza unor minciuni.  Le tine o predica de toata frumusetea, un rezumat al Vechiului Testament, si cred ca unii dintre preafericitii prezenti la intalnire au fost impresionati, banuiesc ca erau cat pe ce sa inceapa sa aiba o parere buna despre Stefan.

Recent am ascultat intreg capitolul 7 din Faptele Apostolilor in care Stefan este genial, face acest rezumat extraordinar al evenimentelor biblice din trecutul Israelului, si daca s-ar fi oprit la atat, probabil ar fi scapat cel putin atunci cu viata, dar nu……..Stefan caruia cred ca ii fierbea sangele in vene a avut un final al discursului exploziv, in care i-a acuzat pe cei prezenti de lucruri grave si adevarate in acelasi timp „. …Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi.”.

Oare trebuia sa taca Stefan, sa fie pacifist, sa incerce sa impace si capra si varza, sa nu fie o pricina de poticnire? Ceea ce a spus Stefan i-a intaratat atat de mult pe religiosi incat din ziua aceea a urmat un dezastru pentru biserica, in ce priveste persecutia.  Ce parere au fratii si surorile pacifiste din biserica cu privire la atitudinea lui Stefan? Trebuia sa taca sau nu?  Era mai bine daca tacea, era mai bine sa isi protejeze viata, ar fi putut sa isi inghita cuvintele, ar fi pastrat linistea si nu ii ducea pe oamenii aia in culmea turbarii, a fost Stefan o pricina de poticnire pentru farisei?

Sa nu uitam ca pe parcursul acestei scene, Duhul Sfant era atat de puternic peste Stefan incat fatza i-a stralucit, Duhul Sfant nu a fost jenat sau intristat de radicalitatea lui Stefan, ba chiar a fost incantat de aceea prezenta divina a stralucit peste el.

Ce sa mai vorbim de felul in care Isus s-a raportat la cei religiosi…. M-am gandit de multe ori la acest aspect, pentru simplul motiv ca temperamentul meu desi uneori nu pare asa, este unul foarte ingaduitor si pot sa tolerez multe, iar uitandu-ma in urma pot identifica situatii in care am fost mai pacifista decat Isus, adica Isus in locul meu ar fi spus vorbe grele, eu insa am tacut, tocmai de dragul linistii si pacii, sau poate din lasitate si frica, si ma intreb daca pacea aceea a fost benefica sau nu. Inclin sa cred ca nu, pentru ca Isus sigur ar fi procedat altfel, doar ca eu nu am avut taria sa spun ce trebuia spus, cand am fost pusa in situatii dificile.

Daca s-ar putea sa dam inapoi istoria, sa ajungem la momentul in care Stefan era in fata sinedriului, ce sfat i-ati da? L-ati sfatui sa se opreasca inainte de izbucnirea aceea cu „oameni incapatanati, voi si tot neamul vostru” sau sa continuie si sa moara intr-un final sub o ploaie de meteoriti lansati din mainile fratilor religiosi?

OAMENI INOFENSIVI – un articol pe aceeasi tema


Rezultatul presiunii

Diavolul va folosi presiunea ca noi sa lasam standardul lui Dumnezeu mai jos, pentru a nu fi considerati chiar nebuni de legat, sa lasam de la noi. Cu siguranta ca daca vei avea parte de revelatiile lui Dumenzeu si El iti va deschide ochii, vei arata ca un nebun pentru cei care nu vad lucrurile respective, dar a lasa standardul jos e cea mai mare prostie. Poate veni din lasitate, din frica, din dorinta de a-ti pastra imaginea, din dorinta de a pastra anumite relatii, dar a lasa din voia lui Dumnezeu doar pentru a face pe plac oamenilor e un compromis prea mare.

Uitati-va la proorocii din Biblie, cum au aratat strigand adevarul lui Dumnezeu, cei mai multi daca nu toti i-au ignorat si si-au vazut de treburile lor. Asa e si acum, sa nu crezi ca daca vei striga adevarul profund si radical a lui Dumnezeu vei fi privit altfel decat un nebun extremist, un exagerat si un dezaxat. Asta e soarta celor care au curajul sa infrunte sistemul si au curajul sa spuna lucrurilor pe nume, nu ai cum sa scapi de asta, decat lasand de la tine, de fapt lasand din viziunea si intelegerea pe care ti-a dat-o Dumnezeu sa o transmiti cu orice pret celor din jur.

Nu mai e responsabilitatea mea si a ta de a-i schimba pe cei care asculta mesajul, responsabilitatea noastra e sa fim suficient de curajosi sa spunem tot adevarul indiferent de consecinte. .

S-ar putea sa treci prin situatii in care relatiile cu oamenii sa fie puse in pericol tocmai pentru parerile tale radicale, dar rupte direct din inima lui Isus. Pentru ca mesajul tau nu este primit favorabil, te-ai putea gandi ca pentru aplanarea starii respective ai putea lasa de la tine, insa daca mesajul este unul primit de la Duhul Sfant, el trebuie spus pe şleau, asa a facut Isus si apostolii si nu s-a temut de consecinte.


Petru – Iuda

Este curios ca atat Petru cat si Iuda l-au tradat pe Isus fiecare in felul lui, sunt sigura ca pe Isus l-a durut in mod egal aceste tradari, (desi noi am putea socoti tradarea lui Iuda ca fiind mult mai grava, cum si este) dar deznodamantul  lor a fost complet diferit. Petru a primit iertarea si a fost reabilitat iar Iuda s-a spanzurat. Inima sincera a facut diferenta.

In timp ce Petru din toata inima i-a promis lui Isus ca nu Il va trada si parasi si tot din toata inima s-a lepadat de El fiind coplesit de frica si lasitate, Iuda a actionat manat de o inima sireata, fatarnica, cu doua feţe, o inima lacoma. Cred ca Petru a fost un om foarte usor de cunoscut, si faptele bune si greselile le facea dintr-o inima sincera, atat era in stare sa faca, coplesit si paralizat de o eventuala raspundere, Petru se leapada, si tot cu aceeasi inima curata si sincera, atunci cand isi da seama de greseala pe care a facut-o, plange si se pocaieste.

Iuda era unul greu de cunoscut, om cu ascunzisuri, om care pozeaza in ucenicul lui Hristos, dar in acelasi timp fura banii, bani care ii erau incredintati spre administrare. Nu fura banii impulsionat pe moment de frica de ceva anume, ci pentru ca avea o inima marsava, isi doreste castigul cu orice pret, chiar furandu-i si trandandu-i pe cei apropiati. Diavolul a vazut inima lui Iuda si a actionat, si-a indreptat atentia spre el si folosindu-se de inima lui duplicitara, lacoma si-a pus demonii la lucru.

Iuda isi gandeste actiunile, greselile lui sunt premeditate, Petru actioneaza din instinct, răul pe care il face nu este rezultatul unui plan, unor socoteli, atat poate Petru pe moment, in schimb Iuda calculeaza totul mânat de o inima rea si desi realizeaza ca a gresit nu are taria de a recunoaste, nu suporta umilinta, alege sa moara, astfel nu va mai trebui sa isi ceara scuze de la nimeni, nu va mai trebui sa se umileasca in fata nimanui, nu va trebui sa se vada dispretuit de cei din jur, alege sa se omoare.

Petru a strans din dinti si desi banuiesc ca se simtea ingrozitor numai la gandul ca va trebui sa dea ochii cu Isus, pentru ca inima ii spunea ca a gresit, a sperat la iertare, Il iubea pe Isus si desi probabil ca a avut o cadere nervoasa si a avut momente de autocompatimire si condamnare suprema, inima lui sincera l-a impins la a spera.

De multe ori oamenii gen Petru sunt o pacoste, si sunt condamnati de cei din jur, in fata lui Dumnezeu insa ei au un avantaj, din cauza inimii lor sincere. Dumnezeu stie ca prin propriile nostre forte nu suntem in stare de mai nimic, ca frica si situatiile dificile ne pot face sa actionam exact cum nu am vrea; El cunoste inima si vede motivatiile, vede premeditarea sau neputinta de a actiona corect. Iuda a premeditat tradarea lui Isus, a primit oferta, a gandit si a acceptat oferta, si-a facut niste calcule, in schimb Petru a promis ceva si era convins ca asa va face, dar incarcatura nervoasa a acelei situatii a fost prea mult pentru el, a clacat si s-a lepadat si cum a iesit din menghina acelei situatii si-a venit in fire si a vazut ce a facut.

Tradarea lui Iuda l-a dus pe acesta la moarte, pe cand lepadarea lui Petru a avut un alt rezultat tocmai datorita inimilor diferite pe care acestia le-au avut.