ROSE

Posts tagged “instinct

De ce pocaitii nu adopta copii?

De ce pocaitii nu adopta copii? Sunt multe cupluri care s-au dat peste cap, au facut tratamente peste tratamente doar doar reusesc sa aiba copii, si intr-un final nu au reusit dar nici nu au adoptat. De cand eram mica mi-am tot pus intrebarea asta. Oare ce ii impiedica pe oameni sa adopte copii daca tot vor copii? Daca nu vrei copii asta e, nu vrei si gata, dar daca vrei, sunt suficienti care isi blastama zilele prin orfelinate pentru ca multi inconstienti nu au nici macar instinctul ala care ai zice ca tre sa existe.

Stiu doar un caz de adoptie printre pocaitii pe care ii cunosc, si asta dupa ce s-a ajuns la concluzia ca nici un tratament nu functioneaza. Si cum blogul asta e destinat pocaitilor, ma refer la ei. Si dupa ce m-am tot intrebat am ajuns la concluzia urmatoare. Oamenii nu stiu sa iubeasca, nu stiu ce e dragostea adevarata, daca vine din instinct bine, daca nu iar bine, daca nu vine din instinct ea nu exista. Oamenii isi fac copii din motive total egoiste, pentru implinirea lor si nu pentru altceva iar daca adopta un copil neexistand instinctul, trebuie sa faca un efort pe care mai nimeni nu e dispus sa il faca. Pentru a iubi pe cineva pentru care nu mai functioneaza instinctul, trebuie sa sti sa iubesti, sa cunosti ce e dragostea neconditionata, compasiunea, lucruri care se pare ca sunt extrem de rare.

Apoi lumea se gandeste ca probabil copilul ala cine stie ce parinti o fi avut, cine stie ce apucaturi are si poate fi nasol. Trag concluzia ca oamenii au o parere atat de buna despre ei incat orice alta combinatie intre alti oameni poate duce doar la aparitia unui copil inferior fata de ceea ce pot produce ei si nu se merita.

Si se prefera facerea pe banda rulanta a copiilor desi mii zac prin orfelinate, aia sa crape doar ce conteaza, si sa se duca in iad, ca doar nici asta nu conteaza. Si mai avem curajul sa vorbim despre dragoste. Cum nu am auzit nici o predica in biserica despre faptul ca a trai necasatorit e varianta descrisa de Biblie ca fiind cea mai buna, asa nu am auzit niciodata o predica despre adoptia copiilor. Sunt biserici penticostale in care cuplurile sunt trase la raspundere daca nu au copii macar unu la doi ani, dar nimeni nu promoveaza adoptia de copii. Stiu ca pentru asta trebuie dragoste, si nu din aia instinctuala pe care o ai fara sa vrei, ci una constienta, care se sacrifica.

Daca tot vreti copii de ce nu va uitati si la aia care exista deja?????? Zic asta pentru ca peste tot aud vorbindu-se despre dragoste. Atata love n-am mai vazut, doar ca e un love egoist suta la suta. Acuma stiu ca pe unii v-am enervat, stiu ca o sa imi spuneti ca nu inteleg anumite lucruri, si intr-adevar nu inteleg multe lucruri dar o sa va raspund ca dragostea despre care vorbeste Biblia, in biserica e doar la nivel de vorba, concept, si nimic mai mult. Si sunt sigura ca procentul de adoptie printre nepocaiti e mai mare decat cel printre pocaiti, asta ca sa fie si mai clar cum stau lucrurile. Daca oamenii care isi doresc copii ar cunoaste ce inseamna a iubi, ar adopta copii si ar fi o moda, oamenii s-ar lua la intrecere cum sa faca mai mult bine, cum sa scoata din nenorocire suflete care majoritatea vor merge in iad, dar nu se intampla deloc asta. Sorry asta e adevarul.

Reclame

Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.


Petru – Iuda

Este curios ca atat Petru cat si Iuda l-au tradat pe Isus fiecare in felul lui, sunt sigura ca pe Isus l-a durut in mod egal aceste tradari, (desi noi am putea socoti tradarea lui Iuda ca fiind mult mai grava, cum si este) dar deznodamantul  lor a fost complet diferit. Petru a primit iertarea si a fost reabilitat iar Iuda s-a spanzurat. Inima sincera a facut diferenta.

In timp ce Petru din toata inima i-a promis lui Isus ca nu Il va trada si parasi si tot din toata inima s-a lepadat de El fiind coplesit de frica si lasitate, Iuda a actionat manat de o inima sireata, fatarnica, cu doua feţe, o inima lacoma. Cred ca Petru a fost un om foarte usor de cunoscut, si faptele bune si greselile le facea dintr-o inima sincera, atat era in stare sa faca, coplesit si paralizat de o eventuala raspundere, Petru se leapada, si tot cu aceeasi inima curata si sincera, atunci cand isi da seama de greseala pe care a facut-o, plange si se pocaieste.

Iuda era unul greu de cunoscut, om cu ascunzisuri, om care pozeaza in ucenicul lui Hristos, dar in acelasi timp fura banii, bani care ii erau incredintati spre administrare. Nu fura banii impulsionat pe moment de frica de ceva anume, ci pentru ca avea o inima marsava, isi doreste castigul cu orice pret, chiar furandu-i si trandandu-i pe cei apropiati. Diavolul a vazut inima lui Iuda si a actionat, si-a indreptat atentia spre el si folosindu-se de inima lui duplicitara, lacoma si-a pus demonii la lucru.

Iuda isi gandeste actiunile, greselile lui sunt premeditate, Petru actioneaza din instinct, răul pe care il face nu este rezultatul unui plan, unor socoteli, atat poate Petru pe moment, in schimb Iuda calculeaza totul mânat de o inima rea si desi realizeaza ca a gresit nu are taria de a recunoaste, nu suporta umilinta, alege sa moara, astfel nu va mai trebui sa isi ceara scuze de la nimeni, nu va mai trebui sa se umileasca in fata nimanui, nu va trebui sa se vada dispretuit de cei din jur, alege sa se omoare.

Petru a strans din dinti si desi banuiesc ca se simtea ingrozitor numai la gandul ca va trebui sa dea ochii cu Isus, pentru ca inima ii spunea ca a gresit, a sperat la iertare, Il iubea pe Isus si desi probabil ca a avut o cadere nervoasa si a avut momente de autocompatimire si condamnare suprema, inima lui sincera l-a impins la a spera.

De multe ori oamenii gen Petru sunt o pacoste, si sunt condamnati de cei din jur, in fata lui Dumnezeu insa ei au un avantaj, din cauza inimii lor sincere. Dumnezeu stie ca prin propriile nostre forte nu suntem in stare de mai nimic, ca frica si situatiile dificile ne pot face sa actionam exact cum nu am vrea; El cunoste inima si vede motivatiile, vede premeditarea sau neputinta de a actiona corect. Iuda a premeditat tradarea lui Isus, a primit oferta, a gandit si a acceptat oferta, si-a facut niste calcule, in schimb Petru a promis ceva si era convins ca asa va face, dar incarcatura nervoasa a acelei situatii a fost prea mult pentru el, a clacat si s-a lepadat si cum a iesit din menghina acelei situatii si-a venit in fire si a vazut ce a facut.

Tradarea lui Iuda l-a dus pe acesta la moarte, pe cand lepadarea lui Petru a avut un alt rezultat tocmai datorita inimilor diferite pe care acestia le-au avut.


Crestinul „planta”

Planta de floarea-soarelui atacata de manaDesi voi bate campii putin in randurile de mai jos sper ca cineva sa inteleaga sensul acestor aparente aberatii.

Odata cu descoperirea fosilei Darwinius masillae, oamenii de stiinta se simt mai bine, deci maimuta este stra strabunica lor. As putea sa fac misto suficient pe tema aceasta pentru ca si daca as fi ateu nu as putea crede o asemenea aberatie. Una la mana, de ce evolutia a incetat si nu mai continua si in ziua de azi ( sa zicem ca in ultimele trei sute de ani ar fi trebuit sa evoluam, sa umblam intr-un picior) apoi de ce mai sunt maimute care nu au evoluat in om. Glumeam zilele trecute cu o prietena ca poate o fi si aici o problema de predestinare, unele maimute au avut sansa unei predestinari fericite, altele au ramas inca la stadiul de maimuta. In fine, prostie mare, inca o incercare a diavolului de a nega Biblia cu descoperiri stintifice si are destui care ii cred minciunile.

Daca oamenii de stiinta au evoluat din maimuta, noi cred ca am evoluat din plante. Ce face planta ? Sta si nu face nimic, din instinct ea creste, daca ploua primeste ploaia, daca nu, moare, nu face nimic ca sa se descurce pe cont propriu, nu iese din pamant sa mearga la robinet sa bea putina apa, pur si simplu sta si asteapta sa isi infrunte destinul. Daca are nesansa ca destinul sa ii scoata in cale o vara secetoasa, asta e, o sa moara, daca nu, o sa se bucure ca planta, crescand fara sa faca nici un efort. Planta este predestinata la a sta pe loc. Daca a avut nesansa sa fie sadita sau sa rasara intr-un pamant arid foarte bine, daca nu iar foarte bine.

Daca vine coropisnita sa ii manance radacina, sta si nu comenteaza, primeste ce vine la rand, nu ai ce sa ii faci, soarta asta, soarta cruda. Daca vine insecta sau colorado sa ii manance frunzele, se autocompatimeste, dar nici macar nu se scutura un pic sa tranteasca colorado la pamant, daca asta i-a fost harazit, ea nu poate sa se impotriveasca,  « asta e voia Domnului ».

Crestinul « planta », o specie crescuta cu grija, prin lipsa de cunostinta din biserica, de predicile submediocre, crestinul planta care din instinct are urmasi tot plante, care traiesc asa cum vine la rand, incapabili de a face vreun gest in fata « destinului nefavorabil ». Pastorii « planta », fiecare cu parcela lui de plante, multe sortimente de plante, dar tot plante la urma urmei. Putinele plante care realizeaza ca nu aceasta e conditia pentru care au fost create, daca vor iesi din rand, se vor trezi cu sapa in cap, e greu sa scapi din rand. Toata lumea face asa, trebuie sa fii nebun sa iesi din randul oamenilor, daca ei sunt plante, trebuie sa fii si tu, e rusine sa nu fii planta, rusine mare. Cu toate acestea fi nebun si iesi din randul plantelor, nebun din perspectiva plantelor.

Plantelor nu mai fiti plante, pentru ca nu ati fost concepute ca plante, sunteti dotate cu picioare, cu cap, minte, va puteti deplasa, puteti sa cautati un loc mai bun, puteti sa cautati apa, daca pe parcela in care ati prins radacini nu a mai plouat de 10 ani, dezradacinati-va, sanse de precipitatii in acel loc nu prea exista. In sistemul in care nu a plouat niciodata, nici nu o sa vina prea curand ploaia, acolo totul este destinat pentru seceta. Vai, dar Dumnezeu poate schimba lucrurile, Rose, aici nu ai dreptate. Probabil, dar imi sustin parerea ca sunt locuri in care nu va ploua niciodata, pentru ca nu se vrea, totul este conceput in asa fel incat norii sunt dati la o parte automat, din instinct, si e o pierdere de vreme sa astepti ceva ce nu va venii.

In concluzie, diavolul adora crestinii planta, ii adora, nu o sa le faca prea multe probleme, sa nu ii trezeasca din conditia lor, crestinul planta nu face nici un rau iadului, dar isi face lui rau suficient. Cat la suta din crestinii din jurul tau sunt plante, incluzandu-te si pe tine daca e cazul…..ar fi interesant de aflat un procent, s-ar putea afla raspunsul la multe nedumeriri.