ROSE

Posts tagged “mandrie

Sodomitii

Ezechiel 16: 49-50.Iată care a fost nelegiuirea surorii tale, Sodoma: era mândră, îmbuibată de hrană, ea şi fiicele ei trăind în lâncezeală şi nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului şi a nevoiaşului. S-au îngâmfat şi au săvârşit urâciuni înaintea Mea. Când am văzut ce fac, le-am îndepărtat. NTR

Iata care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit si au facut uraciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cand am vazut lucrul acesta. (Cornilescu)

Singurul loc in care este precizat motivul pentru care Sodoma a fost nimicita este pasajul de mai sus. Surpriza mare, se pare ca termenul de „sodomie”, „sodomiti”, nu ii are in vedere doar pe gay ci si pe cei ingamfati, mandri, nepasatori, care nu sprijinesc saracii.

Pacatul Sodomei era unu complex, oamenii astia erau rai, traiau in fire, isi exploatau firea la maxim. De aceea Avraam cand mijloceste pentru cetate spune: Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni ( Suppose there were fifty righteous within the city… NKJV): ii vei nimici oare si pe ei si nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? (Genesa 18:24)

Avraam nu spune: „Doamne, daca vei gasi 50 de oameni heterosexuali in Sodoma, scuteste cetatea”. Avraam stia ca pacatul Sodomei era unu complex, oamenii erau rai, mandri, ingamfati, centrati doar pe sine si pe placeri, nu le pasa de aproape, nu dadeau doi lei pe necazul saracului, tot ce faceau faceau cu gand sa isi implineasca eul, orgoliul, firea.

Genesa 13:13. Oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului  

Pe mine „ma distreaza” cum  oamenii au senzatia ca daca nu sunt gay sunt ok, desi sunt mandri, ingamfati, nepasatori. Se pare ca unul din pacatele cele mai strigatoare la cer din Sodoma a fost acela ca oamenilor nu le pasa de saraci. Asta e tare de tot, nici prin cap nu mi-a trecut ca pacatul Sodomei ar putea fi altul decat pacatul homosexualitatii, sau ca Dumnezeu a distrus cetatea din cauza altor pacate, si la faza asta se pare ca am cazut prada legendelor bisericesti.

Peste tot in Biblie pacatul homosexualitatii este pus pe acelas palier cu alte pacate acceptate si considerate ca fiind mai putin grave.

1 Corinteni 6:9-10 Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Romani 1: 20 De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici5. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă. Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.

Pacatul Sodomei era mare, si era compus din toate pacatele posibile. Oamenii astia ascultau doar de fire si nu aveau cam nimic in comun cu Dumnezeu. Ar fi interesant cand se fac demonstratii anti gay sa se scrie pe pancarde toata lista de pacate, pentru ca unii chiar cred ca daca nu sunt gay si participa la manifestatii de genul asta o sa primeasca o coronita desi sunt practicanti ai curviei, adulterului, lacomiei, nepasarii, mandriei, ingamfarii, desi sunt nemilosi, desi nu ii ajuta pe cei saraci, desi sunt aroganti, desi sunt fatarnici, barfitori, mincinosi, desi nu isi tin promisiunile, sunt nedrepti sunt plini de rautate si invidie, ucid in fel si chip, inseala, etc. Chiar, cand ati vazut ultimul miting  impotriva poftei, lacomiei, adulterului, minciunii, mandriei, insensibilitatii fata de aproape si restul lucrurilor care vin din fire?? Daca dintr-o inima curata suntem ingroziti de pacatul homosexualitatii la fel de tare ar trebui sa fim ingroziti si de restul pacatelor. Cand ti s-a intors stomacul pe dos ultima data cand ai vazut pe cineva insensibil fata de saraci?

Daca cineva  crede ca e nascut din nou si totusi se incadreaza la aceste pacate si nu e disperat sa scape de urgenta de ele ci dimpotriva isi apara conditia si se simte bine in propria piele, eu cred ca nu e nascut din nou, si trebuie sa se pocaiasca, pentru ca va merge in iad. 1 Corinteni 5:11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!

Dupa noua intelegere a termenului „sodomit”, nu pot sa trag concluzia decat ca societatea in care traim e Sodoma in toata regula. Lumea chiar a inebunit, pentru ca nu Il cunoaste pe Dumnezeu. Din necunoasterea Lui deriva toate pacatele astea fara numar, din respingerea lui Dumnezeu ies la suprafata toate mizeriile firii pamantesti. Galateni 5:19-21 Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar daca este cineva in Hristos, este o faptura noua, cele vechi s-au dus si iata ca toate lucrurile s-au facut noi! (2 Corinteni 5:17 ) Pacatul respingerii lui Dumnezeu constient sau inconstient, duce la moarte si la umblarea in degradarea prezentata de versetele de mai sus, si chiar daca dupa unele pareri, Dumnezeu poate nu mai pedepseste tari, orase dupa principiul Vechiului Testament, oricum finalul fiecarui individ care nu a devenit o faptura noua in Hristos, e iadul. Am o strangere de inima cand scriu aceste lucruri pentru ca am si eu oameni la care tin, care sunt pe calea asta, dar asta e purul adevar.

Sodomia e practicata de cei care nu ajuta saracii, de cei ingamfati, mandri, imbuibati si de cei care fac diverse uraciuni. Va vine sa credeti? Asta inteleg eu din ce spune versetul cu care am inceput acest articol! Poate nu inteleg eu bine.

PS:  Versetele din Ezechiel 16 in traducerea NKJV 49 Look, this was the iniquity of your sister Sodom: She and her daughter had pride, fullness of food, and abundance of idleness; neither did she strengthen the hand of the poor and needy. 50 And they were haughty and committed abomination before Me; therefore I took them away as I saw fit.

Definitia idle: – (of a person) not working; unemployed.
– (of a person) avoiding work; lazy

„Traind in lancezeala si nepasare” (varianta NTR), se traduce prin a fi lenes. Mi-a atras atentia o prietena asupra traducerii in engleza si ce sa vezi, inca o surpriza, sodomitii erau lenesi, evitau munca, cu alte cuvinte cam ceea ce practica multi din semenii nostri.


Prostia

De unde vine prostia? Unii ar spune ca prostia tine de gradul de inteligenta, dar uite ce ne spune Isus  „Căci dinăuntru, DIN INIMA OMULUI, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău (invidia, zgarcenia), blasfemia, mândria şi PROSTIA! Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l spurcă pe om!” (NTR) Marcu 7:21,23

Printre lucrurile enumerate de Isus, care vin din inima omului se afla si prostia.

Asa cum Dumnezeu condamna curvia, crimele, lacomia, rautatea, inselaciunea, mandria, Dumnezeu condamna si prostia. In felul asta putem sa ne dam seama ca nu se refera la ceea ce unii ar crede, Isus nu se refera la prostia care deriva dintr-un eventual IQ mic, nu are nimic de a face cu nivelul de inteligenta, Isus se refera la prostia  care are de a face cu inima.

Prostia despre care vorbeste Isus in acest verset este impletita cu mandria, fudulia, ipocrizia, invidia, lacomia, rautatea. Toate acestea si nu numai, sunt componente ale prostiei, si cand un om este mandru, nu isi vede varful nasului, cand se crede superior, cand e lacom sau rau, atunci acel om este prost.

Prostia nu se trateaza cu frecventarea a nu stiu cate scoli, cu invatarea a nu stiu cate limbi straine, prostia nu se anuleaza prin diplome, prostia se anuleaza prin schimbarea inimii, pentru ca prostia vine din inima. Sistemul de educatie asa cum este el pe pamant, s-ar putea chiar sa dea aripi prostiei in loc sa o starpeasca.

Stateam ieri in bucatarie si de acolo aud televizorul care se afla intr-o camera apropiata, nu am vazut cine vorbea, nu am cunoscut vocea, dar persoana pe care am auzit-o cam 5 minute, a reusit sa ma scoata din sarite tocmai prin prostia de care vorbesc in articolul asta, apoi am aflat cine era, e intr-o pozitie de sus, probabil are diplome, poate un IQ destul de mare, dar garantat sufera de prostie.

Simptomele prostiei nu sunt nota 4 la matematica, sau o cultura generala dezastroasa. Simtomele prostiei sunt: mandria, ipocrizia, figurile in cap, impresia ca tu esti cel mai cu mot dintre toti, aroganta, lipsa de bun simt. Omul este prost atunci cand nu recunoaste si nu traieste ordinea lui Dumnezeu, cand se crede mai destept ca El, cand se baga unde nu ii fierbe oala, cand nu isi vede locul, este prost cand se ridica impotriva a ceea ce Biblia spune ca e adevarat (vezi religiosii), cand crede ca este bine, traind departe de Dumnezeu, cand ii darama si ucide pe cei din jur, cand isi bati joc de altii, cand minte ca sa traga foloase de pe urma altora, cand este hot de inimi sau bunuri materiale, cand pofteste ce nu e a lui, cand este mana in mana cu diavolul si ii place.

Prostia umbla pe strada imbracata in cele mai diverse culori, poate fi exprimata in multe feluri, dar intotdeauna vine dintr-o inima care nu a prea avut tangente cu Dumnezeu, decat probabil in teorie. Un om destept nu va avea fumuri in cap niciodata, pentru ca stie ca asta e o prostie. Un om destept nu va fi zgarcit niciodata pentru ca stie ca a darui este cea mai buna afacere. Un om destept nu va actiona cu rautate pentru ca de destept ce e, stie ca ceea ce seamana omul aceea va si culege.

Nu trebuie sa ne facem un test de inteligenta ca sa aflam daca suntem prosti sau nu, e suficient sa ne uitam la propriile roade, pentru ca o inima fireasca va da acele roade care sunt infratite pana la contopire cu prostia. Si daca chiar vrem sa aflam daca suntem prosti sau nu, cu siguranta vom afla daca raspundem la urmatoarele intrebari:

Sunt mandru, ma dau mare?

Sunt invidios?

Sunt rautacios?

Sunt lacom, poftesc ce are altul?

Ucid (cu vorba)?

Fur?

Seduc (si apoi abandonez)?

Insel, mint, tradez?

Sunt zgarcit?

Ma bag unde nu imi fierbe oala?

Etc…..

Cat mai multe raspunsuri DA, indica un grad mare de prostie. (Rezultatul testului este irelevant pentru cei care nu stiu sa fie sinceri cu ei insisi!)


Din inima omului…

De obicei oamenii dau vina pe diavol pentru lucrurile pe care le fac, de vina este cel rau, nu ei ci cel rau. Isus ne spune insa ca roadele firii vin din inima omului.

Marcu 7:21,23 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău (invidia, zgarcenia), blasfemia, mândria şi prostia! Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l spurcă pe om! NTR

In marea majoritate a cazurilor nu este nevoie de eliberare de demoni, nu e nevoie de rupere de legaturi, nici de consiliere, ci e nevoie de sinceritate, sa vi in fata lui Dumnezeu si sa recunosti cum esti si sa Ii ceri sa te schimbe, sa te invete ce trebuie sa faci sa te schimbi, sa iti arate cum sa cladesti o inima aleasa, cum sa te transformi prin cunoasterea lui Hristos. Desi lumea pare posedata demonic de mandrie si prostie, de invidie si depravare, de fapt inima lor neschimbata, inima lor fireasca genereaza in majoritatea cazurilor astfel de apucaturi si doar o intalnire reala cu Isus poate sa realizeze acel transplant de inima de care este nevoie ca inima sa functioneze cum trebuie. Nu rezolvam nimic daca dam vina pe diavol cand de fapt buba e la noi. Diavolul are partea lui de implicare, dar noi suntem dusmanul nostru numarul unu.

Lepadati de la voi toate faradelegile prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel? (Ezec.18:31)


Simtirile cumpatate

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. (Rom 12:3)

Versetul asta e luat in seama de putina lume. De obicei oamenii se admira atat de mult, si-au facut o parere atat de inalta despre sine incat e greu sa te mai intelegi cu ei pentru ca ei sunt superiori. De cand ma stiu pe lumea asta am avut o problema cu cei care se dau mari, si desi unii au impresia ca nu se vede, se vede, si se vede de la o posta. Fiecare gand de autoinaltare miroase urat, si mirosul se emana automat. Si am mai observat ca unii oameni se ascund in spatele autoinjosirii, desi aparent se injosesc prin propriile cuvinte, de fapt inlauntru lor e o inchinare 24 de ore din 24 la propria persoana.

Cunosc foarte putini oameni intr-adevar smeriti, care ar putea sa se laude non stop cu multe, pornind de la situatia financiara pana la statura lor spirituala si totusi nu o fac, si nici macar nu lasa impresia ca s-ar simti grozavi, nu miroase in jurul lor a “parere mai inalta decat se cuvine” dar cunosc o gramada care orice ai face te lovesti permanent de statuia pe care si-au ridicat-o si de care nu ai cum sa treci.

“Simtirile cumpatate” despre care vorbeste Pavel aici sunt niste simtiri care iti aduc fericirea. Ferice de cel cu simtirile cumpatate. Mandria si umflarea in pene aduc numai tulburare si sunt o usa laarg deschisa pentru ca toti demonii posibili sa isi faca de cap, asta e teritoriul preferat al diavolului, e natura lui, simtirile si inchipuirile de autoinaltare sunt inventia lui.. Din pacate putini au curajul si puterea sa aiba simtiri cumpatate despre sine. E si asta o dovada de maturitate.


Laudarosia vietii

1 Ioan 15. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. 16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.

Laudarosia vietii este de fapt mandrie, aroganta, fala, lauda de sine, lucruri facute cu intentia de a impresiona si injosi, de a provoca, de a demonstra cine e cel mai tare, cine e cel mai plin de calitati, cine arata cel mai bine, cine are mai multe posesiuni si realizari, cam cat de superior e el sau ea celorlalti, cine e cel mai cu motz si daca vezi ca nu ai nici o sansa sa iei locul intai, incepi sa ii urasti pe cei care iti sunt superiori, sa ii invidiezi si sa visezi cum intr-o zi printr-o minune o sa ajungi tu in fata si atunci ei o sa crape de ciuda. Oamenii care se complac intr-o astfel de atitudine, carora li se pare normal sa fie asa, cei care isi gasesc placerea si isi iau hrana pentru suflet din asa ceva, Biblia ne spune ca dragostea lui Dumnezeu nu locuieste in ei, si cum Dumnezeu e dragoste, putem trage usor concluzia ca oamenii astia nu Il cunosc pe Dumnezeu.

M-a blocat versetul asta, nu pentru ca nu l-as fi citit pana acum, nu pentru ca ar fi ceva greu de inteles si acuma am avut o revelatie, ci pentru ca poate pentru prima data m-am gandit practic la cati oameni din biserica isi gasesc placerea in asa ceva, e absolut devastator. De cand ma stiu pe lume, laudarosia vietii a fost o componenta absolut normala in bisericile pe care le-am frecventat, atat bapti cat si penti, e ceva general acceptat.  Ma deprima realitatea asta.


Fundatia

Cum se construieste o casa? Prima data se face fundatia, cu cat proiectul casei este mai mare cu atat fundatia se face mai adanca si mai solida, ca sa poata tine cladirea care se va ridica ulterior. Pentru asta trebuie timp si nu se vede ca s-a realizat mare lucru in exterior. Ce se face apoi? Se cladesc zidurile, caramida cu caramida, iar apoi i se pune acoperisul si intr-un final are loc decorarea casei. Exact in aceeasi ordine se cladesc toate in viata noastra, mai ales viata spirituala, relatia cu Dumnezeu.

Foarte multi oameni vor sa puna acoperis la casa cand de fapt nici macar fundatie nu au, foarte multi vor deja sa puna decoratiuni prin casa cand nici macar nu au sapat santul pentru fundatie. Vrem doar lucrurile spectaculoase, dar uitam ca pentru ele trebuie o fundatie solida, altfel se vor prabusi in secunda in care vor aparea. Si ce ne facem daca avem o fundatie facuta in graba din paie si vreascuri, ce ne facem daca fundatia e facuta din fire si din roadele firii?

Ce se poate intampla daca teoretic, puterea lui Dumnezeu ajunge pe mana unui om care nu are fundament, sau a carui fundament este firea? Am avut un vis anul acesta cand eram cu nervii la pamant si cand totul din jur imi spunea ca trebuie sa platesc cu aceeasi moneda, ca si pe mine ma duce capul sa fiu ca restul oamenilor, sa faci rau nu e greu, si cand ma luptam cu asta am avut un vis in care am vazut niste demoni care stateau la discutie pe seama mea, erau foarte nervosi, se certau si i-am auzit cand au zis asa: daca ii vom strica caracterul va deveni un vrajitor in mainile noastre. Slava Domnului ca am rezistat presiunii respective, dar aceasta fraza nu o mai uit niciodata.

Un om fara caracter, care intra in posesia puterii Duhului Sfant, la urma urmei se va prabusi in mandrie, premergator mandriei vor fi alte pacate probabil, dar intr-un final va cadea in mrejele mandriei si desi poate nu isi va da seama, nu va mai sluji lui Dumnezeu ci diavolului, pentru ca diavolul este dumnezeul mandriei. Cand cineva traieste in mandrie sti ce face? Are partasie cu diavolul, cu demonii, si cred ca acelasi lucru se intampla cu fiecare pacat, cand omul staruieste in pacatul respective pur si simplu are partasie cu demonii.  Stiu ca suna foarte dur, stiu ca nu e placut la citit ce scriu eu aici, dar asta e adevarul. (1Cor.10:20) Sunt destule exemple de oameni care au facut asta si fac asta.

Pe blog am scris foarte mult despre vindecari, despre semne si minuni, dar in aceeasi masura am scris si despre caracter. Si daca prin absurd, maine dimineata mi s-ar spune ca doar un aspect din astea doua mai poate ramane pe blog, si mi s-ar cere sa decid pe care l-as sterge, nici nu as sta pe ganduri, as sterge partea cu miracolele, pentru ca fara caracter esti terminat in fata lui Dumnezeu. Fara minuni poate esti terminat in fata oamenilor, minuni iti trebuie sa traiesti bine pe pamantul asta, sa ii faci pe oameni sa vina la Hristos, dar caracterul e o chestie personala de viata sau moarte vesnica.

Consider ca fundamentul casei spirituale este caracterul. Daca in fundatie sunt lucrurile firii, casa se va prabusi, garantat, fara nici o indoiala cand ii va fi lumea mai draga, cand se va vedea mai frumos ornamentata, casa se va face praf si pulbere. V0rbeam de mandrie. Asta e buba cea mare care va izbucni intotdeauna, daca nu ti-ai cizelat caracterul, si daca nu ai murit fata de tine, fata de egoismul ala cat muntele cu care mai toti ne nastem, caruia ii place la nebunie sa  i se dea atentie, sa fie laudat si care se hraneste din asta. Daca pornesti in lucrare fara lucrurile astea ucise in tine, imagineaza-ti care va fi reactia ta launtrica cand de exemplu un olog se va ridica din scaunul cu rotile. Chiar daca esti mort fata de mandrie, ea iti va da tarcoale, asa ca daca nu ai omorat-o inainte, acum te va omora ea pe tine. Si esti pierdut. Daca acum te dai mare cu fleacuri, imagineaza-ti cum te vei simti cand o gramada de oameni te vor aclama. Si nu ma intereseaza fraze de genul: “sti soro, eu dau toata slava lui Dumnezeu”. Noi ne putem pacali unii pe altii foarte usor prin vorbe, doar ca de obicei vorbele nu exprima adevarul, asta am observat eu de-a lungul anilor. “Da al vostru sa fie da, si nu al vostru sa fie nu” adica “vorbirea voastra sa fie clara, sincera”, asta poate a fost scris pentru extraterestrii ca oamenii nu prea iau seama la asta.

Luca 6:47-49. Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. Dar cine aude, si nu face, se aseamana cu un om care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”

Nu e suficient sa vi la Isus, nu e suficient sa te urci pe stanca sa iti ridici zidurile si gata ai casa. Nu. Cu cat esti mai sus pe munte cu atat vanturile vor fi mai puternice si ai nevoie de o fundatie cat mai solida. Odata urcat pe stanca trebuie sa sapi adanc in stanca, pentru a-ti aseza temelia. Asta e faza cea mai grea si care dureaza cel mai mult, si culmea cand trecatorii vin sa vada care sunt progresele nu o sa vada nimic ridicat deasupra pamantului. Lucrarea asta se face in adanc, si nu e spectaculoasa deloc pentru trecatori, dar fara lucrara asta e ca si cum nu ai fi urcat pe stanca, pentru ca fara fundatie te vei duce la vale mai devreme sau mai tarziu si te vei multumi cu casa zidita pe pamant, care una doua e cladita. Casa pe pamant e spectaculoasa intr-un timp scurt, nu cere efort, nu are temelie, e facuta ca sa se vada de afara, oamenii vor avea in timp record ce lauda si aplauda, dar casa zidita pe pamant  nu are valoare, e egala cu zero.

Moise a stat 40 de ani undeva unde si-a cizelat caracterul, a stat la oi, si apoi stim cu totii ce s-a intamplat cu el. David a stat si el o gramada de ani la oi, undeva departe de ochii celor care aplauda, Ioan Botezatorul a stat si el in pustie o viata de om, ca sa fie de folos lucrarii lui Dumnezeu, si am putea continua, Pavel a stat 3 ani in desert, unde a lucrat la fundatie, nimeni nu a vazut ce face omul ala acolo, era vorba de el si Dumnezeu, de transformarea mintii, de moartea fata de sine, de luarea crucii, de inlocuirea mandriei cu smerenia, de inlocuirea egoismului cu altruismul, si abia apoi a continuat constructia cladirii, toata viata lui a continuat cladirea si a ajuns si la decoratiunile spectaculoase. Dar totul s-a facut cu intelepciune, s-au luat lucrurile pe rand, s-a platit pretul.

Umblarea cu Dumnezeu presupune in primu rand caracter, si apoi semne si minuni, umblarea cu Dumnezeu presupune si proorocie, vindecare, vorbire in limbi, semne si minuni, dar in primul rand presupune dragoste, fara dragoste totul e o zanganeala suparatoare pentru urechile lui Dumnezeu.


Regulile prostesti! (2)

1 SAMUEL 14

Saul Il intreaba pe Dumnezeu ceva in legatura cu filistenii,  Dumnezeu  nu ii raspunde si in loc sa se gandeasca ca el este artizanul intregului haos (spiritual vorbind) in care s-a bagat, cauta sa il omoare pe Ionatan care cica a mancat miere si poarta vina faptului ca Dumnezeu nu ii raspunde. De dragul regulilor lui, care ii hranesc mandria si eul, de dragul fiorilor pe care ii simte atunci cand inventeaza tot felul de reguli fara nici o noima, fara strop de logica, e in stare sa isi omoare fiul cand afla ca acesta a incalcat porunca lui „sfanta”.

In loc sa mearga in fata poporului sa le spuna „v-am folosit ca sa ma simt eu grozav, v-am dat o regula stupida, v-am infometat ca sa ma simt eu buricul pamantului, si din cauza mea ati mancat animalele cu sange cu tot, ati pacatuit impotriva Domnului, sorry, sper sa nu se mai repete” , Saul il scoate tap ispasitor pe Ionatan, care de fapt i-a adus victoria asupra filistenilor, daca Ionatan nu era nebunul intregii povesti, Saul nu ar fi primit laurii victoriei.  De data acesta poporul are o licarire de desteptaciune si il salveaza pe Ionatan din mana lui Saul.

Saul il  ilustreaza perfect pe omul religios, care de dragul regulilor, incalca voia lui Dumnezeu, care inventeaza reguli din cele mai bizare si le pune etichete din cele mai spirituale, dar prin care seaca poporul de putere, Saul e genul de om care nu isi recunoaste vina, care ii acuza de esec, tocmai pe cei pe care el insusi i-a dus la esec, omul religios care sufera de mandrie, isi hraneste mandria cu aceste reguli prin care manipuleaza si controleaza masele de oameni, care din prostie se supun regulilor, reguli care pana la urma le aduc pieirea. Saul seamana cu destui barbati din Romania

Ionatan, omul curajos, care nu are nevoie de confirmarea oamenilor, cand Dumnezeu ii pune pe inima ceva, nu mai sta sa primeasca aprobarea comitetului, imparatului, ci trece la atac, pentru ca Dumnezeu e singura autoritate careia i se supune. Nu face asta din rebeliune ci pentru ca stie cat il duce capul pe Saul si pe popor, stie ca sunt niste fricosi, lasi si oameni mandrii, se fereste sa le destanuie ceea ce are pe inima, isi ia un om de incredere, e de ajuns, si duce la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu i-a incredintat. Ii face partasi biruintei lui si pe cei care in mod normal l-ar fi incurcat in lupta, l-ar fi descurajat, l-ar fi considerat nebun.

Ionatan e umil, ii lasa pe altii sa se bucure de victoria pe care el a provocat-o, de care el e vinovat. Ionatan nu se supune regulilor absurde, „nu manca, nu gusta”, el se foloseste de tot ce Dumnezeu a pus in preajma lui sa ii dea energie, putere, fara sa isi faca probleme de regulile stupide. Il stie pe tatal lui, Ionatan cunoaste foarte bine omul religios, nu suporta acest stil, devine irascibil cand ia cunostinta de ceea ce a poruncit tatal sau, si isi spune pe fata parerea. Ionatan e un om radical, simplu, dintr-o bucata, statornic si intelept, stie ce vrea si nu se lasa pana nu duce la bun sfarsit ce are de facut.(vezi si relatia lui cu David)


Aprecierea – sursa mandriei?

Unul din lucrurile pe care romanii nu stiu sa le faca este sa-i aprecieze pe cei care fac lucruri bune, care se lupta corect in viata asta si au rezultate. Din pacate aceasta e o boala, care a ajuns atat de evoluata incat in biserica s-a ajuns la ideea conform careia nu trebuie sa ne laudam unii pe altii, nu trebuie sa ne exprimam aprecierea pentru ca am putea sa il facem pe om sa se mandreasca.

Oo, daca ar face Dumnezeu asa cu noi, cred ca nu ne-ar placea, El stie foarte bine din ce suntem facuti, care sunt tendintele firii noastre, dar cu toate astea in Cuvantul lui ne promoveaza in fel si chip, spune lucruri incredibile despre noi, ne numeste preoti, copii de Dumnezeu, mostenitori ai cerului, sfinti si neprihaniti. Daca teoria conform careia nu trebuie sa ne laudam unii pe altii pentru ca se poate isca mandria, ar fi corecta, atunci Dumnezeu ar fi eronat in atitudinea fata de noi.

Cred ca unul din motivele acestui comportament este invidia, o alta boala nationala sau planetara prezenta mai peste tot.  Nu ai cum sa apreciezi, nu ai cum sa iti exprimi aprecierea fata de anumite lucruri pe care omul le face bine, daca tu mocnesti inlauntru de invidie.

O alta cauza este prostia si lenea launtrica, da prostia, pentru ca desi fiecare din noi ne simtim bine cand suntem apreciati, nu suntem in stare sa facem un exercitiu de logica elementar, si anume daca mie imi place sa fiu apreciat, si asta imi poate da avant in a continua lupta in anumite domenii, atunci si celui de langa mine ii fac bine aprecierile. Daca bine ma gandesc prostia si egoismul se impletesc bine de tot atunci cand omul nu realizeaza ca o vorba de apreciere poate face mult bine. Si nu vorbesc neaparat de lipsa de desteptaciune, ci lipsa de intelepciune.

Ma crucesc cand vad cum am deteriorat tot ce Dumnezeu a creat, am distrus puritatea sentimentelor, am inversat multe lucruri, si stati linistiti ca nu ma refer la lume ci la biserica, atatea teorii care nu vin din Dumnezeu dar care sunt perpetuate ca si cum Biblia ar vorbi despre ele pe fiecare pagina. Crestinismul dupa ureche este cel care domina in tara asta iar una din filosofiile crestinismului dupa ureche este aceasta pe care am tratat-o mai sus.


Antidotul mandriei!

Ispita mandriei este urmarea fiecarei realizari din viata noastra si daca nu invatam sa luptam si sa o anihilam, realizarile care la inceput sunt binecuvantari ajung sa se transforme in blesteme. Cu multi ani in urma am inceput sa meditez la acest subiect si am inteles ca acesta ispita poate fi invinsa la fel ca si celelalte, de fapt acelasi principiu de lupta impotriva  acestei ispitei functioneaza in cazul tuturor ispitelor. Fiecare gand trebuie luat si pus la cruce, trebuie facut rob ascultari de Hristos.

Ce e mandria la urma urmei? Ca si celelalte pacate, mandria este incercarea diavolului de a ne minti. Asa a facut si cu Eva la inceput, asa face si cu noi, prin minciuna va cauta sa ne pacaleasca, sa ne faca sa credem ceva ce nu este real si in felul acesta sa ne umple mintea cu porcarii, urmarea fiind cea pe care o stim cu totii, pacatul.

Cum functioneaza mandria? Ce anume iti spune ispita mandriei cand vine in minte? Iti spune ceva de genul: wow, mai dar tu chiar esti mai tare ca Gigel, e clar, lumea e la picioarele tale, toti ar trebui sa iti pupe papucii, esti cel mai frumos, cel mai destept, cel mai talentat, esti cel mai grozav, cel mai descurcaret, cel mai bogat, ai cele mai grozave lucruri materiale, ia te rog priveste-i pe ceilalti de sus, ai dreptul acesta, uita-te, datorita unor criterii lumesti ai fost pus pe primul loc sau printre primii, majoritatea pamantenilor iti sunt inferiori, asa ca savureaza superioritatea, lasa-te dus de sentimentul inaltarii proprii, lasa-te sa simti, sa simti fiorul, doar acum esti mai grozav decat ei, trebuie sa fi prost sa nu te lasi in voia simtirii, e dreptul tau sa simti asa, e dreptul tau sa te simti mai tare ca toti, si e dreptul tau sa gusti aceasta stare de maretie, ai muncit pentru asta deci meriti, trebuie sa te umfli putin in pene, e o senzatie cool, tu meriti, pur si simplu meriti.

Daca nu Il cunosti pe Dumnezeu nici nu stiu care e solutia ca sa scapi de mandrie, dar daca ai o relatie personala cu Dumnezeu atunci stiu care e solutia. Unii oameni sunt mai predispusi la mandrie decat altii, dar absolut toti ne simtim tentati sa ne dam mari intr-o situatie sau alta dupa ce avem cine stie ce realizare. Daca perseveram in lupta impotriva ei, mandria va fi ceva tot mai indepartat de noi, dar va da tarcoale toata viata asa ca trebuie veghere non stop. Fiecare gand trebuie triat, fiecare sentiment trebuie pus in ordine, oricat de mica ar fi tentatia trebuie omorata din start. A negocia cu ispita mandriei te va baga in groapa, ea trebuie nimicita din secunda in care iti dai seama ca vrea sa se apropie de tine. Cum sa faci asta? La fel cum faci si cu celelalte ispite. Pe ispita mandriei scrie: minciuna. Si trebuie sa o demasti.

Dau un exemplu: Daca eu scriu un articol senzational, si o sa am 100 de comentarii favorabile care vor recunoaste ca  acesta e cel mai tare articol din anul asta, fi sigur ca ispita mandriei va sta la usa, va incerca sa ma faca sa cred ca ceilalti care scriu imi sunt inferiori si eu sunt cea mai tare, si cu cat realizarea e mai mare diavolul va presa mai puternic. Dar care e adevarul la urma urmei? Eu stiu din start ca ceea ce scriu este sub calauzirea Duhului Sfant, stiu ca singura nu as fi in stare sa scriu doua randuri care sa aiba impact asupra cuiva, stiu ca sunt un nimeni la urma urmei si ca de la inceput lucrarea asta a fost si este a lui Dumnezeu, ca eu sunt doar un canal si nimic mai mult, ma bucur mult ca sunt un canal, ma bucur mult ca Dumnezeu ma foloseste, nu o sa ma comport cum fac unii care neaga ceea ce face Dumnezeu prin ei doar ca sa se arate smeriti, asta e o prostie.

Da, ma bucur ca Dumnezeu a ales sa lucreze prin mine si vreau din ce in ce mai mult sa stau la dispozitia Lui, dar adevarul e ca nu eu scriu aici ci e vorba de inspiratia Duhului Sfant, asa ca nu e lucrarea mea. Cand vine diavolul si imi spune ca eu as fi mai grozava decat ceilalti care scriu, eu vin cu adevarul, care imi spune ca si daca acel articol e cel mai tare, nu eu sunt autoarea, nu am cum sa ma dau mare cu lucrarea altcuiva, si asa i-am taiat craca de sub picioare ispitei. Minciuna trebuie invinsa prin adevar. Daca ajungi sa te cunosti, sa stii cine esti fara de Dumnezeu, si cine esti cu El, incercarea mincinoasa a diavolului de a te determina la mandrie va fi un esec de fiecare data cu conditia unei vegheri continue din partea ta.

Nu e usor sa ajungi ca acesta lupta sa fie ca un mecanism automat in mintea ta, dar trebuie sa incepi sa lupti cu fiecare gand, iti va intra in instinct sa te impotrivesti minciunilor diavolului care dau tarcoale minti.


Mandrie spirituala??

mountain_runing02Am auzit o teorie conform careia trebuie sa ne asteptam unii pe altii in ce priveste nivelul spiritual, ca nu cumva unii dintre noi sa inaintam prea mult si sa ne mandrim cu asta. O mai mare aberatie mai rar, cred ca exact contrariul este corect.

La urma urmei relatia noastra cu Dumnezeu este individuala, nu in grup, si daca Dumnezeu pune foame si sete dupa El in inima ta nu vad de ce ar trebui sa stai pe loc pana cei care inca cască si se intorc pe cealallta partem se vor trezi si vor tine pasul cu tine. Nici nu este vorba de mandrie in cazul acesta, a te avanta cu tot ce ai inainte spre a apuca premiul, tine chiar de invatatura Biblie, si dupa cum stim Biblia nu ne indeamna la mandrie, a te arunca inainte indiferent daca mai sunt altii cu tine in aceeasi directie, este datoria fiecarui crestin.

Daca teoria de mai sus ar fi fost aplicata in orice alt domeniu al vietii, probabil ca omenirea ar fi stagnat si acum la nivelul epocii de piatra, dar au fost oameni care au avut o idee, s-au aruncat inainte, au riscat sa fie considerati nebuni, mandrii, etc, si au pus in aplicare ceea ce ulterior a ajutat si celor fara idei, celor care bat pasul pe loc la infinit.

Da, in timp ce cresti spiritual, in timp ce iti dezvolti tot mai mult relatia cu Dumnezeu, poti foarte bine sa incerci sa tragi dupa tine si pe altii, poti foarte bine sa te cobori la nivelul lor si sa le explici cum stau lucrurile, dar a-i astepta pana se dezmeticesc, a bate cu ei pasul pe loc la acelasi nivel la care sunt de cand se stiu crestini, inseamna o lipsa de intelepciune ca sa nu spun prostie.

Smerenia falsa este una din bolile crestinismului in care ne invartim cu totii, a fi smerit doar asa ca sa para bine la lume, este o virtute care automat te promoveaza in ochii oamenilor, dar smerenia falsa este la fel de paguboasa ca mandria in sine. Imi aduc aminte in adolescenta, cu multi ani in urma, in biserica in care mergeam a fost o mica trezire printre tineri si unii dintre noi ne-am permis sa ridicam mainile in inchinare, iar pastorul a tras concluzia ca suferim de mandrie, asta a inteles el pentru ca nu am ramas fideli nivelului general. Nu foarte demult am auzit teoria aceasta predicata in biserica, trebuie sa ne asteptam unii pe altii, sa nu ne „ingamfam” in cunoastinta, in trairea cu Dumnezeu, nu trebuie ca unul sa fie inaintea celuilalt.

O smerenie comunista, parca atunci se propovaduia egalitarismul in toate si in tot. Biblia ma indeamna insa la a fi extravagant, la a sari peste bariere, la a face pasi in directia  lui Dumnezeu chiar daca toti stau pe loc. Smerenia propovaduita de Biblie arata altfel, smerenia Bibliei imi spune sa cuceresc noi teritorii, sa nu stau ca blegul si sa astept ca cei mai blegi ca mine sa sara din sezlogurile lor, si abia apoi sa actionez.

Cu totii suntem de acord ca Isus a fost smerit. Uitati-va la El; nu si-a incetinit cu nimic lucrarea, nu s-a dat inapoi in relatia cu Dumnezeu chiar daca cei din jur nu au inteles mare lucru din ceea ce facea El, nu a stat pe loc pana ei se vor dezmeticii, ci a cautat ca de la intelegerea pe care o avea cu privire la relatia cu Tatal sa le explice, sa incerce sa ii traga dupa El, dar in nici un caz nu a batut pasul pe loc ca nu care cumva sa fie acuzat de mandrie spirituala. Cine a vrut sa mearga cu El, a mers, cine nu, nu. insa Isus nu a stagnat.