ROSE

Posts tagged “munte

Fundatia

Cum se construieste o casa? Prima data se face fundatia, cu cat proiectul casei este mai mare cu atat fundatia se face mai adanca si mai solida, ca sa poata tine cladirea care se va ridica ulterior. Pentru asta trebuie timp si nu se vede ca s-a realizat mare lucru in exterior. Ce se face apoi? Se cladesc zidurile, caramida cu caramida, iar apoi i se pune acoperisul si intr-un final are loc decorarea casei. Exact in aceeasi ordine se cladesc toate in viata noastra, mai ales viata spirituala, relatia cu Dumnezeu.

Foarte multi oameni vor sa puna acoperis la casa cand de fapt nici macar fundatie nu au, foarte multi vor deja sa puna decoratiuni prin casa cand nici macar nu au sapat santul pentru fundatie. Vrem doar lucrurile spectaculoase, dar uitam ca pentru ele trebuie o fundatie solida, altfel se vor prabusi in secunda in care vor aparea. Si ce ne facem daca avem o fundatie facuta in graba din paie si vreascuri, ce ne facem daca fundatia e facuta din fire si din roadele firii?

Ce se poate intampla daca teoretic, puterea lui Dumnezeu ajunge pe mana unui om care nu are fundament, sau a carui fundament este firea? Am avut un vis anul acesta cand eram cu nervii la pamant si cand totul din jur imi spunea ca trebuie sa platesc cu aceeasi moneda, ca si pe mine ma duce capul sa fiu ca restul oamenilor, sa faci rau nu e greu, si cand ma luptam cu asta am avut un vis in care am vazut niste demoni care stateau la discutie pe seama mea, erau foarte nervosi, se certau si i-am auzit cand au zis asa: daca ii vom strica caracterul va deveni un vrajitor in mainile noastre. Slava Domnului ca am rezistat presiunii respective, dar aceasta fraza nu o mai uit niciodata.

Un om fara caracter, care intra in posesia puterii Duhului Sfant, la urma urmei se va prabusi in mandrie, premergator mandriei vor fi alte pacate probabil, dar intr-un final va cadea in mrejele mandriei si desi poate nu isi va da seama, nu va mai sluji lui Dumnezeu ci diavolului, pentru ca diavolul este dumnezeul mandriei. Cand cineva traieste in mandrie sti ce face? Are partasie cu diavolul, cu demonii, si cred ca acelasi lucru se intampla cu fiecare pacat, cand omul staruieste in pacatul respective pur si simplu are partasie cu demonii.  Stiu ca suna foarte dur, stiu ca nu e placut la citit ce scriu eu aici, dar asta e adevarul. (1Cor.10:20) Sunt destule exemple de oameni care au facut asta si fac asta.

Pe blog am scris foarte mult despre vindecari, despre semne si minuni, dar in aceeasi masura am scris si despre caracter. Si daca prin absurd, maine dimineata mi s-ar spune ca doar un aspect din astea doua mai poate ramane pe blog, si mi s-ar cere sa decid pe care l-as sterge, nici nu as sta pe ganduri, as sterge partea cu miracolele, pentru ca fara caracter esti terminat in fata lui Dumnezeu. Fara minuni poate esti terminat in fata oamenilor, minuni iti trebuie sa traiesti bine pe pamantul asta, sa ii faci pe oameni sa vina la Hristos, dar caracterul e o chestie personala de viata sau moarte vesnica.

Consider ca fundamentul casei spirituale este caracterul. Daca in fundatie sunt lucrurile firii, casa se va prabusi, garantat, fara nici o indoiala cand ii va fi lumea mai draga, cand se va vedea mai frumos ornamentata, casa se va face praf si pulbere. V0rbeam de mandrie. Asta e buba cea mare care va izbucni intotdeauna, daca nu ti-ai cizelat caracterul, si daca nu ai murit fata de tine, fata de egoismul ala cat muntele cu care mai toti ne nastem, caruia ii place la nebunie sa  i se dea atentie, sa fie laudat si care se hraneste din asta. Daca pornesti in lucrare fara lucrurile astea ucise in tine, imagineaza-ti care va fi reactia ta launtrica cand de exemplu un olog se va ridica din scaunul cu rotile. Chiar daca esti mort fata de mandrie, ea iti va da tarcoale, asa ca daca nu ai omorat-o inainte, acum te va omora ea pe tine. Si esti pierdut. Daca acum te dai mare cu fleacuri, imagineaza-ti cum te vei simti cand o gramada de oameni te vor aclama. Si nu ma intereseaza fraze de genul: “sti soro, eu dau toata slava lui Dumnezeu”. Noi ne putem pacali unii pe altii foarte usor prin vorbe, doar ca de obicei vorbele nu exprima adevarul, asta am observat eu de-a lungul anilor. “Da al vostru sa fie da, si nu al vostru sa fie nu” adica “vorbirea voastra sa fie clara, sincera”, asta poate a fost scris pentru extraterestrii ca oamenii nu prea iau seama la asta.

Luca 6:47-49. Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. Dar cine aude, si nu face, se aseamana cu un om care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”

Nu e suficient sa vi la Isus, nu e suficient sa te urci pe stanca sa iti ridici zidurile si gata ai casa. Nu. Cu cat esti mai sus pe munte cu atat vanturile vor fi mai puternice si ai nevoie de o fundatie cat mai solida. Odata urcat pe stanca trebuie sa sapi adanc in stanca, pentru a-ti aseza temelia. Asta e faza cea mai grea si care dureaza cel mai mult, si culmea cand trecatorii vin sa vada care sunt progresele nu o sa vada nimic ridicat deasupra pamantului. Lucrarea asta se face in adanc, si nu e spectaculoasa deloc pentru trecatori, dar fara lucrara asta e ca si cum nu ai fi urcat pe stanca, pentru ca fara fundatie te vei duce la vale mai devreme sau mai tarziu si te vei multumi cu casa zidita pe pamant, care una doua e cladita. Casa pe pamant e spectaculoasa intr-un timp scurt, nu cere efort, nu are temelie, e facuta ca sa se vada de afara, oamenii vor avea in timp record ce lauda si aplauda, dar casa zidita pe pamant  nu are valoare, e egala cu zero.

Moise a stat 40 de ani undeva unde si-a cizelat caracterul, a stat la oi, si apoi stim cu totii ce s-a intamplat cu el. David a stat si el o gramada de ani la oi, undeva departe de ochii celor care aplauda, Ioan Botezatorul a stat si el in pustie o viata de om, ca sa fie de folos lucrarii lui Dumnezeu, si am putea continua, Pavel a stat 3 ani in desert, unde a lucrat la fundatie, nimeni nu a vazut ce face omul ala acolo, era vorba de el si Dumnezeu, de transformarea mintii, de moartea fata de sine, de luarea crucii, de inlocuirea mandriei cu smerenia, de inlocuirea egoismului cu altruismul, si abia apoi a continuat constructia cladirii, toata viata lui a continuat cladirea si a ajuns si la decoratiunile spectaculoase. Dar totul s-a facut cu intelepciune, s-au luat lucrurile pe rand, s-a platit pretul.

Umblarea cu Dumnezeu presupune in primu rand caracter, si apoi semne si minuni, umblarea cu Dumnezeu presupune si proorocie, vindecare, vorbire in limbi, semne si minuni, dar in primul rand presupune dragoste, fara dragoste totul e o zanganeala suparatoare pentru urechile lui Dumnezeu.

Reclame

Posibil sau imposibil?

1Petru 1:15,16. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant„.

Aoleu, dar Biblia asta chiar vorbeste serios, sau glumeste? Pana si ortodoxii in felul lor au inteles partial lucrurile astea si ii declara pe unii sfinti, insa noi n-am prea inteles nimic. Noua ni se pare ca Biblia exagereaza. Asa ceva nu e posibil, cum sa fi inca pe pamant si sa fi sfant? Daca nu e posibil, atunci de ce sa ma mai stresez cu ideea, nu e posibil si gata, hai sa coboram stacheta, sa ne multumim cu ce e pe lumea asta, doar nu-i musai sa fi rupt din cer.  Pai daca Biblia spune asta cine sunt eu sa anulez Biblia prin experienta mea proprie sau experienta a nu stiu cate miliarde de oameni. Biblia are dreptate, tu si cu mine ne putem insela, toate miliardele de oameni se pot insela, dar Biblia are dreptate. Asta vrea Dumnezeu de la noi si ne-a dat parghiile prin care putem ajunge la ceea ce ne cere.

O sa imi spui ca este vorba de neprihanirea pe care o primim prin credinta atunci cand credem in Isus. Da si despre asta e vorba, doar ca aici se spune clar, “fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra”. Refuz sa cred ca Dumnezeu ne-a cerut ceva irealizabil.

La fel Marcu 11: 23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: „Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

Toti suntem tentati sa credem ca Isus a vorbit la figurat. Nu, Isus a spus ca noi putem face asta. O sa imi spui ca nimeni nu a mutat inca un munte din loc prin credinta. Poate Isus a dat un exemplu care pana acum nu a fost necesar sa se intample, nu te apuci asa de nebun sa muti munti daca nu e nevoie, dar s-au intamplat chestii asemanatoare, ceea ce inseamna ca nu a vorbit la figurat.

Gandeste-te la cei din Vechiul Testament, proorocii din vechime, care aveau acelasi Duh Sfant ca si noi, pe vremea aceea sansa aceasta o aveau doar cativa indivizi, acum e pentru toata lumea. Moise a despartit Marea Rosie, Iosua a despartit Iordanul, a oprit soarele sa apuna, Ilie a chemat foc din cer, Elisei a despartit Iordanul si putem continua. Crezi ca daca in cale se afla un munte imens pe care nu ar fi putut sa il treaca, Moise nu ar fi mutat muntele din loc? Eu sunt sigura ca l-ar fi mutat, doar ca din intamplare sau nu, in calea lor se afla Marea Rosie.

Suntem blocati si infestati cu gandirea lumeasca, nu stim sa gandim ca niste copii de Imparat, si nu orice Imparat. Ce ni se pare imposibil cu mintile astea limitate, o dam imediat ca ar fi vorba de metafore sau gasim noi o explicatie teologica. Dar ne inselam profund. Dumnezeu nu e un Dumnezeu banal, si nici noi daca chiar suntem copiii Lui nu suntem niste fiinte banale. Suntem oameni dar nu suntem doar oameni.  Aa, ca pacatul, ignoranta si neascultarea ne tin in zone mediocre, asta e alta poveste, dar Dumnezeu nu ne-a cerut chestii imposibile, nu ne-a spus ca putem face ceva ce de fapt nu putem face, nu ne-a spus ca putem fi intr-un fel in care de fapt nu putem fi. E atat de clar.


Cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada

Cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada. (1 Cor 10:12)

Unora se poate sa le treaca prin cap gandul ca lucrurile in sfarsit stau bine, nu are ce sa li se intample, au ajuns la un nivel spiritual la care totul este sigur, au ajuns la o intelegere a lui Dumnezeu care le permite sa stea picior peste picior relaxati, s-au prins cum stau lucrurile, sunt mult superiori celor din jur (ceea ce poate fi foarte adevarat), sunt invatatorii celor din jur la mai toate capitolele, sunt un exemplu de moralitate, deci au ajuns in sfarsit intr-un punct de siguranta absoluta.

Biblia ne da o veste nu chiar placuta, se pare ca nu exista pe pamant o stare la care odata ajuns poti sa respiri usurat, sa te simti in absoluta siguranta in ce priveste o eventuala cadere.

Uitati-va la Adam si Eva. Cati dintre noi am ajuns la relatia cu Dumnezeu pe care o aveau Adam si Eva, cati dintre noi comunicam cu Dumnezeu in felul in care au facut-o ei, cati dintre noi ne exercitam autoritatea in felul in care si-o exercitau ei, aveau autoritatea in sange, totul le era supus, din instinct stiau ca sunt stapani pe intrega creatie, oamenii astia erau perfecti, nu facusera nici o greseala, cu siguranta ca erau obisnuiti cu starea asta in asa masura incat nu si-au pus problema ca la un moment dat vor cadea direct in cap si vor trage dupa ei intreaga omenire. Erau atat de sfinti si concentrati la Dumnezeu incat nici nu aveau in cap ideea de pacat. Putem spune clar ca Adam si Eva erau la maximul posibil in ce priveste relatia lor cu Dumnezeu. Dar surpriza, mare surpriza, s-au dus in râpă cat au fost ei de mari, sfinti, perfecti, echilibrati, cu autoritate si putere.

Daca scapam din vedere faptul ca diavolul abia astepta sa respiram usurati, sa ne consideram invincibili, suntem victime sigure. Cel rau da tarcoale sa omoare pe cine prinde, si o tinta preferata si extrem de usoar de atins e categoria celor care cred ca au ajuns in punctul din care e imposibil sa mai cazi. Avem destule exemple de oameni ai lui Dumnezeu care atunci cand pareau ca sunt pe munte si chiar erau pe munte, s-au pravalit, unii si-au revenit, altii nu.

Desi urcusul pare cea mai grea parte, in lumea sportului exista o vorba in ce priveste performanta sportivilor, e mai usor sa ajungi in varf decat sa te menti, vorba asta se poate aplica si vietii de credinta.