ROSE

Posts tagged “pace

Pacea Imparatiei lui Dumnezeu e altfel…

La fel cum dragostea lui Dumnezeu nu e acelasi lucru cu dragostea promovata de lume, ba chiar sunt doua chestii complet diferite, cu motivatii si fundamente diferite, la fel e si cu pacea si bunul simt. Din pacate asa cum biserica confunda dragostea fireasca cu cea Dumnezeiasca, la fel face si cu pacea. Pacea si bunul simt promovate de societate sunt de tip new age. Doar nu credeti ca diavolul a scapat din vedere aspectul asta… Bineinteles ca nu, a contrafacut si pacea. Suntem indemnati sa ne toleram toate prostiile sa fim ecumenici, sa nu ne jignim, sa impacam si capra si varza. Pace, porumbei si iar porumbei, porumbeii pacii. Mie nu imi place pacea asta. E nociva si mizerabila.

Isus nu a venit sa aduca pacea asta nociva pe care o promoveaza lumea. Isus a venit si a invatat norodul adevarul despre Imparatia Lui si nu i-a pasat de nimeni, nu i-a pasat de confortul nimanui, nu i-a pasat ca jigneste pe nimeni, nu s-a gandit: „vai, oile se vor simti jignite, hai sa fiu mai ecumenic, hai sa nu pomenesc de iad, hai sa imi pervertesc destinul si sa transform cuvantul care e o sabie cu doua taisuri in ceva care mangaie pe crestetul capului comportamentele pacatoase”

Apostolii la fel, nu s-au gandit sa indulceasca mesajul Imparatiei doar doar ii impaca si pe baptisti si pe cde si pe penticostali si pe adventisti. Nimeni din Biblie nu a pozat in Papa de la Roma, nimeni nu a facut congrese ecumenice, ci dimpotriva. Oricat te-ai stradui nu poti gasi in Biblie nici macar oleaca de ecumenism. A fost razboi, razboi intre imparatia luminii si imparatia intunerecului. Jertfa lui Isus, tot ce a insemnat rastignirea Lui nu a fost un episod bazat pe infratire, unitate si buna intelegere, ci dimpotriva.

Pacea si chiar bunul simt promovate de sistemul lumii asteia sunt bazate pe minciuna. Adevarul niciodata nu se va pleca in fata compromisului, adevarul nu va lasa standardul jos doar pentru ca oamenii carora le place pacatul o sa se simta jigniti. Pe Isus nu L-a interesat ca oamenii vor avea o parere proasta despre El, le-a spus adevarul in fata, si stim bine ca El este dragoste, El este Printul pacii. Isus a trait o altfel de dragoste, o altfel de pace. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu nu e una New Age, in care trebuie sa ne intelegem si cu diavolul in persoana. Nu. Dragostea si pacea Imparatiei lui Dumnezeu sunt de pe alta planeta, au surse diferite, vin din Dumnezeu, pe cand ce vedem in lumea asta vine dintr-o sursa opusa. Imparatia lui Dumnezeu functioneaza dupa alte reguli, si desi multora nu le vine sa creada, sunt reguli diametral opuse de cele de pe pamant, unde dragostea e de fapt egoism si pacea e compromis cu diavolul.

AICI si AICI doua articole pe aceeasi tema


Stefan in fata sinedriului

Stefan este invitat, adica dus cu forta in fata sinedriului, nu pentru o conferinta sau pentru un schimb de idei teologice, ci pentru ca era acuzat pe baza unor minciuni.  Le tine o predica de toata frumusetea, un rezumat al Vechiului Testament, si cred ca unii dintre preafericitii prezenti la intalnire au fost impresionati, banuiesc ca erau cat pe ce sa inceapa sa aiba o parere buna despre Stefan.

Recent am ascultat intreg capitolul 7 din Faptele Apostolilor in care Stefan este genial, face acest rezumat extraordinar al evenimentelor biblice din trecutul Israelului, si daca s-ar fi oprit la atat, probabil ar fi scapat cel putin atunci cu viata, dar nu……..Stefan caruia cred ca ii fierbea sangele in vene a avut un final al discursului exploziv, in care i-a acuzat pe cei prezenti de lucruri grave si adevarate in acelasi timp „. …Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi.”.

Oare trebuia sa taca Stefan, sa fie pacifist, sa incerce sa impace si capra si varza, sa nu fie o pricina de poticnire? Ceea ce a spus Stefan i-a intaratat atat de mult pe religiosi incat din ziua aceea a urmat un dezastru pentru biserica, in ce priveste persecutia.  Ce parere au fratii si surorile pacifiste din biserica cu privire la atitudinea lui Stefan? Trebuia sa taca sau nu?  Era mai bine daca tacea, era mai bine sa isi protejeze viata, ar fi putut sa isi inghita cuvintele, ar fi pastrat linistea si nu ii ducea pe oamenii aia in culmea turbarii, a fost Stefan o pricina de poticnire pentru farisei?

Sa nu uitam ca pe parcursul acestei scene, Duhul Sfant era atat de puternic peste Stefan incat fatza i-a stralucit, Duhul Sfant nu a fost jenat sau intristat de radicalitatea lui Stefan, ba chiar a fost incantat de aceea prezenta divina a stralucit peste el.

Ce sa mai vorbim de felul in care Isus s-a raportat la cei religiosi…. M-am gandit de multe ori la acest aspect, pentru simplul motiv ca temperamentul meu desi uneori nu pare asa, este unul foarte ingaduitor si pot sa tolerez multe, iar uitandu-ma in urma pot identifica situatii in care am fost mai pacifista decat Isus, adica Isus in locul meu ar fi spus vorbe grele, eu insa am tacut, tocmai de dragul linistii si pacii, sau poate din lasitate si frica, si ma intreb daca pacea aceea a fost benefica sau nu. Inclin sa cred ca nu, pentru ca Isus sigur ar fi procedat altfel, doar ca eu nu am avut taria sa spun ce trebuia spus, cand am fost pusa in situatii dificile.

Daca s-ar putea sa dam inapoi istoria, sa ajungem la momentul in care Stefan era in fata sinedriului, ce sfat i-ati da? L-ati sfatui sa se opreasca inainte de izbucnirea aceea cu „oameni incapatanati, voi si tot neamul vostru” sau sa continuie si sa moara intr-un final sub o ploaie de meteoriti lansati din mainile fratilor religiosi?

OAMENI INOFENSIVI – un articol pe aceeasi tema


Promotorii pacii cu orice pret! (din arhiva)

jesus-angry-1-715132Promotorii pacii cu orice pret! (1)

Nu ma mira foarte tare ca traim in nereguli strigatoare la cer la nivel de biserici si la nivel individual, dar ma mira ca sunt destui aparatori ai acestei stari. Aparatori cu care in nici un caz nu am de gand sa ma contrazic pentru ca daca ai ajuns sa aperi mizeria si mediocritatea cu siguranta ca nu ai cum sa accepti un bob de adevar, vei lua piatra, vei arunca cu ea in Stefan pana il vei face praf si vei crede ca ai facut slujba Domnului, l-ai scapat pe Dumnezeu de un revolutionar care nu isi stie locul.

De cate ori cineva isi exprima revolta fata de neregulile din sistemul nostru bisericesc, primeste binecunoscuta replica « nu este bine sa ii vorbim de rau, ei sunt alesii Domnului » « nu este bine sa critici, toti suntem copiii Domnului, trebuie sa ne mangaiem pe crestet, sa fim pasnici, calmi, blanzi, impaciuitori.  Continuarea articolului aici

Promotorii pacii cu orice pret! (2)

Imi imaginez ca unii dintre cei apropiati de farisei cand l-au auzit pe Isus adresandu-se atat de « bland » mai marilor lor mai sa faca infarct ; « cum, liderul nostru sa fie jignit in halul acesta, el este alesul lui Dumnezeu intre noi, Isus tu blasfemiezi biserica, cum iti permiti sa spui asemenea lucruri, adica Tu spui sa nu folosim cuvantul nebun si tocmai Tu te trezesti sa vorbesti asa? »

Pare o contradictie, nu ? Toata Biblia ne indeamna la pace, blandete si uite ca sunt unele scene de-a dreptul violente care Il au ca protagonist chiar pe Cel care ne indeamna la pace. Ce concluzie putem trage de aici ? Isus s-a comportat in felul acesta dur cu cei a caror stil de viata era fatarnicia, una predicau, alta traiau. Continuarea articolului aici


Give me a break cu ecumenismul!

271_ecumenismCe se intampla daca un crestin se intalneste cu un budist? Stim toti ca budistul se inchina la Buda iar crestinul la Isus. Sa presupunem ca cei doi ajung la discutii aprinse despre religie si ar intervenii un filosof crestin roman, la ce credeti voi ca i-ar indemna? Bineinteles ca la ecumenism. Si crestinul in multe cazuri in loc sa declare Numele lui Isus si sa Il lase pe Duhul Sfant sa demonstreze El care e adevaratul Dumnezeu, din pacate va pleca capul lovit fiind de ecumenism in ceafa.

Doar nu conteaza la urma urmei cui te inchini, un singur Dumnezeu exista dar fiecare il percepe cum vrea si asta e, un ghiveci la nivel cosmic. Ma gandesc ca si budistul e un budist de doi lei daca accepta si varza si capra, adica ecumenismul care la urma urmei este o incercare extraordinar de smechera a diavolului de a prostii oamenii inteligenti, cei care adora toleranta, dar nu toleranta bazata pe dragoste, ci toleranta in spatele careia isi ascund necunoasterea si trairea in fire. In loc sa plece capul sa recunoasca ca nu intelege mai nimic, ecumenicul filosof umbla cu capul pe sus dorind sa fie apreciat pentru ca el nu da in cap nimanui, el este pacifist, intelegator, tolerant, ce mai…. e bun ca painea calda. Nu conteaza ca prin ecumenism, crestinul face niste compromisuri de te doare capul instant cand auzi, conteaza pacea mondiala, conteaza sa ne periem pe crestet toti pe toti ca sa fie armonie, sa convietuim in buna vecinatate.

Simon cel care vroia si vrajitorie si Duhul Sfant ar  fi un exemplu de ecumenic din Biblie dar Petru cred ca a fost foarte concret cand i s- a adresat (Fapte 8), Petru nu era ecumenic, el era urmasul radical a lui Hristos. Simon vroia si crestinism si vrajitorie, doar era magie alba nu facea nimic rau, distra oamenii, le facea bine, si Dumnezeu face bine oamenilor, ce rau este in a imbina lucrurile?

Arata-mi un ecumenic in Biblie. Ti se pare Pavel cumva unul dintre ei? Sau Petru? Sau Ioan Botezatorul? Ti se pare ca Isus a facut vreun compromis, s-a balacit in ape tulburi. Ti se pare ca Vechiul Testament ar da vreun exemplu de ecumenism? In Vechiul Testament au fost nenumarate incercari de ecumenism, adica oamenii au incercat sa se inchine cand lui Dumnezeu cand lui Baal, cand altor idoli, si Dumnezeu a fost atat de lipsit de ecumenism incat stim cu totii care a fost rezultatul.

Nu sunt de acord cu inchizitia, stati linistiti, dar ecumenismul mi se pare o prostie majora. Dragostea lui Dumnezeu nu este ecumenica, dragostea lui Dumnezeu o putem vedea clar manifestata in umblarea lui Isus pe pamant, dragostea lui Dumnezeu iarta, vindeca, elibereaza si este una foarte radicala, fara compromisuri. Ecumenismul starneste gelozia lui Dumnezeu, ori esti crestin si umbli dupa invatatura Bibliei ori nu. Nu exista zona gri, ecumenismul e imbracat in haine gri, cei gri nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu, doar cei albi, cei care traiesc radical dupa invatatura lui Hristos si nu Il tradeaza cu alti dumnezei.

Vad ca la noi in Romania, daca esti filosof, scriitor, si crestin (din nastere), esti automat ecumenic, si esti cool. Cand ai spus ca esti ecumenic, toata lumea cade in şpagat de admiratie, uite tolerantul, uite pacifistul, uite omul bun. Cum am spus in titlu, Give me a break, fi ecumenic atunci, dar nu mai poti sa spui ca esti crestin. Nu vreau razboi intre religii, Biblia ne indeamna la pace, dragoste, dar nu una bolnavicioasa plina de pacat si compromis, ci una sfanta.

Isus a iubit femeia prinsa in preacurvie si a iertat-o, a eliberat-o de vina ei, dar i-a spus clar – du-te si nu mai pacatui, si femeia a fost de acord, nici Isus nici femeia nu au facut o mini conferinta a ecumenismului intre crestinism si prostitutie.  Poate nu inteleg eu bine cum stau lucrurile dar mie mi se pare ca ecumenismul este o infratire marsava cu diavolul, si putini isi dau seama ce fel de forte spirituale sunt promovate prin aceasta miscare..

content_img.2607.imgSi  acum sa mergem si mai aproape de miez, ce spuneti de ecumenismul dintre cultele evanghelice? Cred ca ecumenismul nu e tot una cu adevarata toleranta a lui Isus, Isus nu a fost tolerant cu ereziile, nu a facut congresul ecumenicilor nici macar cu fariseii si carturarii, le-a spus in fata lucruri pe care orice ecumenic in viata le-ar cataloga ca fiind de neconceput. Isus nu a fost ecumenic, fratilor ecumenici, El a stiut care e voia Tatalui si nu a acceptat nimic mai putin de atat. Cand a fost omorat, ar fi putut sa mai lase de la El si ar fi putut scapa daca ar fi impacat si varza si capra, dar a fost radical, cand oamenii L-au acuzat ca lucreaza cu Belzebul, nu a dat dovada nici macar o secunda de ecumenism, le-a spus clar, voi Il blasfemiati pe Duhul Sfant prin care lucrez Eu si care face minuni, iar acest pacat nu va va fi iertat. Aoleu, si atunci eu ce sa fac, sa urmez exemplul lui Isus si sa spun lucrurile pe nume, sau sa devin ecumenica si sa ma cred mai pacifista ca Isus insusi. Noi oamenii am distorsionat si falsificat totul inclusiv dragostea, pacea, blandetea, le-am dat o doza puternica de lasitate si compromis dar am pastrat eticheta.

Sunt foarte multi pocaiti care au mintea plina cu filosofiile lumii acesteia, se simt grozvi daca au citit cartile marilor filosofi care in majoritatea lor nu au trait si nici nu au propovaduit o credinta crestina biblica ci una care imbata auzul, si starneste intelectul la a lucra, o invatatura dupa placul multimii, una care sa nu genereze un pret prea mare de platit, care sa nu aiba de a face cu moartea fata de sine, ci cu cat de mult te duce capul sau nu. Ma uit la marii filosofi romani in viata, toti dar absolut toti sunt ecumenici pana in panzele albe, si sunt cititi si aprobati de prea multi oameni care teoretic se considera copii ai lui Dumnezeu. De ce oare? Pentru ca e o chestie si asta, sa te simti mare si grozav ca gandesti ca Liiceanu, Patapievici, Plesu, si mai nou Dan Puric. Nu stiu cat de gresit este sa ii citesti, desi mi se pare o pierdere de vreme, iti umplii capul cu ceva ce nu vine din Dumnezeu ci din intelepciunea lumii care de fapt este o nebunie pentru Dumnezeu.

Vad ca ma arunc in niste subiecte la care nu ma gandeam vreodata ca o sa ajung, dar pe mine ecumenismul ma scoate din sarite. Crestinul biblic nu are cum sa fie ecumenic, el trebuie sa fie plin de dragoste, pasnic, bland dar nu ecumenic. Eu nu sunt ecumenica, asta nu inseamna ca dau in cap celui care nu e de acord cu mine, puteti vedea pe blog la comentarii atitudinea pe care o am, dar ecumenica nu sunt si nu voi fi in veac. Exista o singura cale, fara compromisuri, fara zone gri, o cale radicala, o cale stramta si aceea e Isus Hristos.  E mult mai sanatos sa fii numit iesit din minti pentru Hristos, decat sa fi catalogat ca fiind ecumenic.



Cerul

scari_spre_cer_cathalin_wordpress_botosaniO sa ne speriem de cer, de comportamentul de acolo, bine ca avem o vesnicie sa ne obisnuim cu mecanismele cerului, cu dragostea data fara rezerve, cu zambetul, cu altruismul, cu seninatatea fetei, cu lipsa durerii, cu lipsa nervozitatii, cu lipsa veninului, rautatii, minciunii, tradarii, bolii, saraciei. Daca in cer s-ar putea face infarct, am cadea pe capete cand am intelege ca ne era accesibil pe pamant un trai ceresc dar pentru ca ne-am hranit firea, rautatea, egoismul am trait ca niste caini cand eram destinati pentru cu totul altceva. Sansa noastra este harul fara margini a lui Dumnezeu, sangele lui Isus care spala orice pacat, un har nedrept singurul care ne poate salva de la iadul vesnic.


OAMENI INOFENSIVI !

ist2_5884460-two-puppets-installing-an-exclamation-markStiti cum arata ? Orice le-ai spune ei tac si aproba si nu ma refer aici la timiditate ci la nepasare fata de tot si toate. Chiar diavolul de le-ar vorbi ei raman inofensivi si nu schiteaza nici un gest de nervozitate, de revolta. Oamenii acestia sunt denumiti in poporul lui Dumnezeu « smeriti »

Doar ca de la smerenie la lasitate, duplicitate, nepasare este un drum foarte lung.

Acestia iti vor spune ca ei Il urmeaza pe Isus, ca au luat exemplul de la El, doar ca Isus nu a fost un Isus inofensiv, dragostea Lui a fost si este una ofensiva, mania Lui fata de diavol nu este una inofensiva. Nu in biserica crestina este locul oamenilor inofensivi, ci eventual in bisericile New Age unde totul este bine si frumos, pace, liniste, nu conteaza nimic ci doar pacea aceea nociva care ii face pe oameni sa se inchine diavolului la urma urmei, sunt inofensivi, muzica linistita, NO WAR.

Isus pe care Il cunosc eu din Biblie nu de la oameni ci din camera unde petrec timp cu El, ma instiga la a calca in picioare puterea intunerecului, la a fi un razboinic, la a lucra la daramarea intariturilor diavolului, la a spune adevarul, la a fi un om ofensiv atat in dragoste cat si in lupta impotriva domniilor si stapanirilor.

Acesta nu este un timp pentru crestinii inofensivi, acesta este un timp pentru cei care isi iau armatura si care renunta la sezlongul lor din biserica si sar la bataie, pentru a-si apara fratii de atacurile vrajmasului, care sar la bataie in rugaciune, acesta este timpul oamenilor care invata sa umble in autoritatea lui Hristos, acesta este un timp al celor care stiu sa se sacrifice, caci dragostea inseamna sacrificiu, slujirea iti va cere sacrificiu. Un om inofensiv nu va risca eventuale tensiuni implicandu-se, va face totul cu rezerve, sa fie sigur ca nu intra pe teritorii unde trebuie folosita sabia Duhului. El nu vrea sange, el vrea porumbei, panselute, sa se bata altii, el este urmasul lui Hristos cel pasnic, el merge la biserica, uneori predica, uneori canta si indiferent cum arata cei din jur, daca au sau nu nevoie de sprijinul lui, de slujirea lui, pe el il preocupa doar linistea proprie pentru care nu va sacrifica nimic.

Biserica oamenilor inofensivi……….este o adevarata cultura in directia aceasta, nu ne bagam, nu e treaba noastra, PEACE, porumbei albi, flori, cer albastru pe dinafara iar pe dinlauntru nepasare, ignoranta, lasitate, durere in cot ca sa nu vorbesc si mai direct de atat.

Inca o invatatura aparent biblica dar care nu are nimic de a face cu Biblia. Biserica oamenilor inofensivi este locul in care demonii se simt la ei acasa, acolo chiar si lucrarea diavolului este pusa pe seama lui Dumnezeu, sucim Biblia ca sa se potriveasca cu situatiile in care traim si zicem : n-avem ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu. Si nu conteaza ca a fost lucrarea diavolului pe care trebuia sa o desfintam in numele lui Isus, nu, nu conteaza ca trebuia sa spunem adevarul si sa ne spalam pe maini daca cei din jur nu ne baga in seama, preferam duplicitatea, si capra si varza. Pe langa Biserica « durerii in cot » , acum imi dau seama ca exista si Biserica « caprei si verzei », biserica oamenilor inofensivi. Se pare ca nu se poate face prea mult pentru a schimba acest tip de biserici, ele au fost, sunt si vor fi cat vom trai.


Promotorii pacii cu orice pret! (2)

authority-power-jesus1Imi imaginez ca unii dintre cei apropiati de farisei cand l-au auzit pe Isus adresandu-se atat de « bland » mai marilor lor mai sa faca infarct ; « cum, liderul nostru sa fie jignit in halul acesta, el este alesul lui Dumnezeu intre noi, Isus tu blasfemiezi biserica, cum iti permiti sa spui asemenea lucruri, adica Tu spui sa nu folosim cuvantul nebun si tocmai Tu te trezesti sa vorbesti asa? »

Pare o contradictie, nu ? Toata Biblia ne indeamna la pace, blandete si uite ca sunt unele scene de-a dreptul violente care Il au ca protagonist chiar pe Cel care ne indeamna la pace. Ce concluzie putem trage de aici ? Isus s-a comportat in felul acesta dur cu cei a caror stil de viata era fatarnicia, una predicau, alta traiau. Cunosti pe cineva in preajma ta care poarta haine de mare preot dar care este un blid murdar pe dinlauntru ? Crezi ca daca Isus ar trai acum pe pamant si ar vorbi cu persoana respectiva, i s-ar adresa altfel decat a facut-o cu fariseii ? Crezi ca vreodata Isus ar lauda, promova, mangaia, incuraja pacatul, fatarnicia, mandria, nedreptatea ?

Pe de alta parte gandeste-te cum s-a comportat Isus cu cei pacatosi, cu femeia prinsa in adulter, i-a inconjurat cu atata dragoste si ingaduinta incat ti se inmoaie inima cand citesti pasajele respective din Scriptura. Dupa logica noastra pacatosii ar fi trebuit sa si-o incaseze, ei ar fi trebuit sa primeasca apelative greu de ascultat si liderilor religosi sa li se faca plecaciuni, sa fie ridicati in slavi pentru ca ei sunt « alesii Domnului ».

Atat de mult imi place de Isus, El nu s-a pierdut in fata hainelor stralucitoare, nu a tratat cu respect lucrurile pieritoare, nu s-a temut sa numeasca pacatul pacat, e atat de linistitor sa vezi ca Isus nu s-a complicat, a spus adevarului adevar si minciunii si fatarniciei, minciuna si fatarnicie, fara sa se simta jenat. Ati vazut vreodata in Biblie ca Isus sa isi ceara scuze dupa ce a spus sau a facut ceva ? Nu, Isus nu si-a cerut scuze. Noi de multe ori ne cerem scuze cand nu trebuie si nu ne cerem scuze cand trebuie. Am incurcat rau borcanele, asa multe lucruri par bune si nu sunt, par spirituale si nu sunt, atatea perceptii gresite avem despre Dumnezeu.

Isus nu si-a cerut scuze, cui nu i-a placut nu a avut decat sa mocneasca in el si sa ramana nemultumit pe veac dar scuze nu a vazut de la Isus. E socant, asa-i ?Isus nu si-a cerut scuze pentru ca nu a pacatuit cu nimic, deci spre marea noastra surpriza, adica a voastra celor care aparati spiritul pagan care a ajuns sa conduca biserica din Romania, a spune adevarul nu este un pacat. Aceasta inseamna ca noi ca si crestini trebuie sa traim in dragoste, pace, bucurie, bunatate, facere de bine dar in acelasi timp sa nu lingusim ce Isus a dezaprobat ci sa fim radicali in adevar.


Promotorii pacii cu orice pret! (1)

jesus-angry-1-715132Nu ma mira foarte tare ca traim in nereguli strigatoare la cer la nivel de biserici si la nivel individual, dar ma mira ca sunt destui aparatori ai acestei stari. Aparatori cu care in nici un caz nu am de gand sa ma contrazic pentru ca daca ai ajuns sa aperi mizeria si mediocritatea cu siguranta ca nu ai cum sa accepti un bob de adevar, vei lua piatra, vei arunca cu ea in Stefan pana il vei face praf si vei crede ca ai facut slujba Domnului, l-ai scapat pe Dumnezeu de un revolutionar care nu isi stie locul.

De cate ori cineva isi exprima revolta fata de neregulile din sistemul nostru bisericesc, primeste binecunoscuta replica « nu este bine sa ii vorbim de rau, ei sunt alesii Domnului » « nu este bine sa critici, toti suntem copiii Domnului, trebuie sa ne mangaiem pe crestet, sa fim pasnici, calmi, blanzi, impaciuitori. Dumnezeu nu vrea nervi, stres si ne vrea linistiti si daca se poate asa intr-o stare de visare continua indiferent cum arata realitatea din jur » La fel aici pe blog mi s-a spus de cateva ori sa fiu mai calma, sa nu fiu disperata, sa tratez cu liniste subiectele care te fac sa ti se ridice tensiunea.

Pe moment replicile astea chiar te fac sa te simti vinovat, vai am indraznit sa ridic tonul, am indraznit sa vorbesc pe sleau, sa spun lucrurilor pe nume cand se putea sa vorbesc cu perdea, sa folosesc metafore placute auzului sau vazului.

Ma intreb oare ce criza existentiala o fi avut Isus cand ajuns in templu a dat in stanga si dreapta cu biciul, a rasturnat tot ce a intalnit in cale, ba in alte situatii le-a spus fariseilor (conducatorilor spirituali ai vremii) ceva de genul: « pentru ce ma ispititi fatarnicilor ? »(Matei 22 : 18 ) « Vai de voi povatuitori orbi…nebuni si orbi » (Matei 23 :16-17) serpi, pui de naparci (Matei 23 :32) Doar cateva exemple din care ne dam seama care a fost atitudinea lui Isus fata de cei religiosi, fata de cei care predicau despre Dumnnezeu dar care nu umblau in dreptate,dragoste, mila si credinciosie, a caror credinta era fara fapte.

A fost Isus deplasat ? Ar fi trebuit sa ii respecte pe « reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant », ar fi trebuit sa incerce cu vorba buna, sa nu foloseasca violenta si vorbe nu tocmai placute?

Da, trebuie sa fim oameni pasnici, blanzi, impaciuitori atunci cand are rost sa fim asa, dar sunt unele situatii care l-au starnit pe Isus la manie, la vorbe grele, jignitoare pentru noi sensibilii. Isus nu a imbracat pacatul in haine decente, a spus lucrurilor pe nume si putin i-a pasat ca urechile delicate ale fariseilor nu ar fi suportat asemenea insulte.