ROSE

Posts tagged “Pavel celibatar

Avantajele celibatului

ARTICOLUL ACESTA NU SE ADRESEAZA CELOR CASATORITI

Poate nu am vazut eu sau poate nu am auzit, dar nimeni nu trateaza subiectul asta inca in biserica, e o tacere de mormant, teama de sinceritate de care am vorbit intr-un articol precedent. Pastorii si liderii sunt incantati de invataturile lui Pavel dar nu dau doi lei pe ceea ce spune el despre posibilitatea de a trai singur, adica necasatorit, sa nu mai spun ca nici ceea ce a spus Isus cu privire la subiectul asta nu e luat in seama (un articol pe aceeasi tema AICI). Parca subiectul asta ar fi legat de cesationism, adica era valabil pana s-a scris Biblia si dupa aia la revedere. O sa va suparati unii cand o sa cititi articolul dar n-am ce face, scriu ce scriu pentru ca sunt sigura de lucrurile astea, nu pentru ca am citit in ceva carte, ca oricum nu exista asa ceva, ci pentru ca am experimentat si pentru ca vad in jur, nu e nevoie de analize profunde, se pot trage concluzii la o simpla privire in jur. Cred ca unii trebuie sa se casatoreasca, asta e menirea lor, iar altii nu, asa ca cine scoate din vorbele astea ca sunt impotriva casatoriei inseamna ca e cel putin obosit.

Prin celibat inteleg ca omul dupa ce a inteles cum e viata asta si care sunt avantajele si dezavantajele casatoriei a hotarat ca e mult mai bine sa ramana singur, desi i s-au oferit ocazii, pentru ca peste tot sunt ocazii, celibatarul a spus nu si si-a vazut de viata lui. Nu vorbesc in acest articol despre cei care cauta sa se casatoreasca si nu isi gasesc partener, ei sunt o categie aparte, vorbesc despre cei care dupa ce au cantarit lucrurile au ajuns sa fie celibatari si in fapta si in gandire si in traire, cum era Pavel de ex.

Avantajele celibatarului nu sunt deloc putine. Nu mai stiu de cate ori mi s-a spus ca eu nu stiu ce inseamna sa fi ingrijorat. Si adevarul asta e, am avut putine griji. Sunt o celibatara multumita de alegerea pe care am facut-o pentru ca alegerea asta mi-a adus enorm de multe beneficii pentru care ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi. Celibatarul e liber sa fie cum vrea si sa faca ce vrea, nu e constrans sa faca lucruri pe care nu le vrea doar sa faca pe plac cuiva, celibatarul nu depinde emotional de un om, de toanele unui om sau de programul lui, si e ferit de colaborarea pe alocuri sau permanent tensionata cu familia largita a acestuia.

Celibatarul nu trebuie sa munceasca pana ii sar capacele ca sa hraneasca alti doi, trei, cinci, sau zece persoane, celibatarul are timp sa isi dezvolte pasiunile, si sa investeasca in exact ce isi doreste fara sa primeasca reprosuri care sa il faca la urma urmei pentru binele conjugal sa renunte la ele, sa nu mai vorbesc despre certuri, hartuiala emotionala pe care o vad la absolut toate cuplurile. Celibatarul nu trebuie sa fie stresat ca partenerul il inseala, nu trebuie sa fie ingrijorat cand partenerul are perioade de raceala, nu trebuie sa indure defectele cuiva de care nu mai scapa toata viata, daca nu luam in calcul divortul, nu trebuie sa se streseze ca daca cumva o sa aiba o perioada mai nasoala dpdv financiar, o sa fie in pericol copiii, nu trebuie sa se streseze pentru sanatatea, siguranta si viitorul copiilor. Celibatarul nu are stresuri de genul: vai ma ingras, partenerul se va uita dupa altele, partenera se va uita dupa altii. Pavel spune asa despre cei care nu sunt casatoriti:Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei. Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici. (1 Cor 7:32-35)

I-am auzit de nenumarate ori pe cei casatoriti spunand: „Impreuna o sa trecem peste toate obstacolele, daca esti singur e greu, dar impreuna o sa trecem cu bine peste obstacole”. Faza e ca celibatarul nu are parte de obstacolele de care e vorba in zicala asta. Motivul principal pentru care celibatarul nu s-a casatorit sunt tocmai acele obstacole pe care nu le-a dorit, deci celibatarul nu va trebui sa sara singur peste obstacolele evocate mai sus pentru ca el nu le are, el are obstacolele care sunt comune si inerente existentei pe pamant si cam atat. Tocmai despre obstacolele astea vorbeste Pavel cand spune: „Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamantesti, si eu as vrea sa vi le crut.” ( 1 Cor 7:28). Am auzit si ineptia urmatoare: „vai dar e o dovada de egoism sa ramai singur”. Serios? De cand e o dovada de egoism ca nu vrei sa ai griji, ca nu iti trebuie obstacole suplimentare pe care sa le depasesti, de cand e dovada de egoism sa alegi ce ti se pare mai bine pentru tine fara sa faci rau nimanui prin aceasta alegere? Nu toti oamenii incearca sa isi faca viata mai usoara? As spune mai multe despre egoismul asta si ce e de fapt egoismul dar mai bine tac deocamdata.

Multi din jurul meu gandesc asa despre cei care nu sunt casatoriti: „degeaba are ce are, ca nu are cu cine imparti, degeaba a lucrat toata viata ca nu are cui lasa mostenirea, nu are copii, degeaba a muncit, degeaba. What? Pentru ca sunt foarte sincera in ceea ce spun in articolul asta, cred ca afirmatiile astea sunt generate de invidie. De ce cred asta? Oamenii nu se simt confortabili sa vada pe cineva care nu duce lipsa pe plan financiar si nu are griji. Daca vrei sa fi singur si iti place singur, nu faci altceva decat sa iti indeplinesti dorinta inimii si iti e bine, de fapt asta te intereseaza sa iti fie bine, si iti e bine ca ai ce vrei, adica sa fi singur, ai ajuns la performanta sa poti trai asa cum vrei. Daca vroiai copii te casatoreai, dar tocmai asta e faza ca nu ai vrut din diverse motive sau din toate motivele, nu vrei si gata, si esti bucuros ca nu ai, de fapt ai exact ce iti doresti. Ce se intampla cu averea dupa ce mori? Imi vine sa rad. Cui ii mai pasa de niste caramizi, metale si alte lucruri dupa ce ai ajuns in prezenta lui Dumnezeu unde te vei bucura vesnic de binele maxim. A, daca ai inima legata de posesiunile astea pamantesti, si asta apropo e pacat, atunci te poti gandi cu groaza ca niste caramizi sau metale vor fi alterate de vreme si vai nu vor avea stapan, sau vai cine stie pe mana cui vor ajunge.

Apoi celibatarul nu lucreaza aiurea si degeaba, lucreaza sa isi faca lui bine, sa isi construiasca un spatiu in care sa se simta bine dpdv material, asa ca nu trebuie nimeni sa ii planga de mila ca nu are cu cine imparti, celibatarul nu simte nevoia asta, de fapt a luptat sa isi creeze un spatiu a lui, asa ca no problem. Apropo celibatarul o duce bine din punct de vedere material, si vorbesc de cei care nu s-au casatorit niciodata, nu de cei care s-au casatorit si divortat ulterior, acolo e discutabil, dar cei care nu s-au casatorit niciodata observ ca au bani, cel putin pe cei pe care ii cunosc eu, fie tineri fie batrani si chiar f batrani au suficient, ba majoritatea au din belsug pentru ca dintr-un salariu sau pensie trebuie sa traiasca doar o persoana, si nu ii vad frustrati ca nu au cu cine sa isi imparta averea, s-a inventat filantropia asa ca daca celibatarul simte nevoia sa fie filantrop, poate avea satisfactia darniciei fara probleme si e o darnicie pura, care nu cere nimic in schimb.

Oh dar la batranete vai de el, ramane singur nu are cine avea grija de el. Intotdeauna am fost „fascinata” de motivatiile oamenilor vizavi de facerea de copii. Nu spun ca nu sunt exceptii, dar perceptia generala e ca iti faci copii ca sa ai cu cine sa te joci cand sunt mici ca sunt draguti, si apoi sa aiba cine avea grija de tine la batranete. Stiti cum suna asta? E ca si cum ai concepe o sluga care sa iti faca tie pe plac, si nu conteaza ca fiinta aia are multe sanse sa ajunga in iad, tu vrei sa ai o jucarie si apoi sa fi sigur la batranete ca iti da cineva sa mananci. Stiu ca acum v-am suparat pe unii, dar asta e purul adevar. Un copil nu il faci din motivele astea, pentru ca sunt motive de doi lei, stiu ca aproape toti am aparut din motivele astea, nici eu nu fac exceptie de la regula, dar ele sunt motive de doi lei. Un crestin ar trebui sa faca copii daca chiar vrea din alte motive si sa stie ca e responsabil pentru sufletul ala.

Vai dar celibatarul nu are parte de dragoste. Adica vreti sa spuneti de sex. Da, aveti dreptate celibatarul nu are parte de asa ceva, dar nu are parte nici de problemele generate de sex. Celibatarul a renuntat la asta pentru ca poate si-a dat seama ca desi aproape toata lumea e activa dpdv sexual, in mare parte oamenii sunt la pamant la capitolul fericire, implinire si echilibru launtric, asa ca celibatarul poate trage o concluzie extrem de simpla si anume ca nu se merita sa isi genereze o gramada de probleme pentru ceva ce nu e esential pentru echilibrul omului, asa ca daca reuseste sa isi puna in ordine gandurile si pornirile firii, celibatarul va fi linistit, credeti-ma chiar foarte linistit. Apropo omul are capacitatea de a se infrana si chiar daca esti casatorit nu ai voie nici macar in gand sa poftesti la altcineva, asa ca va trebui sa rezolvi problema asta a firii, oricum ar fi omul trebuie sa lupte cu partea asta. Pofta e pacat, fie ca esti casatorit fie ca nu, iar casatoria nu te izbaveste de pacatul asta, doar credinta, nasterea din nou si umblarea in Hristos te poate salva de pofta firii.

Daca vrei sa plangi de mila cuiva, poti sa plangi de mila fiecarei persoane din lumea asta, poti sa ii iei pe rand si sa gasesti o gramada de motive pentru care sa ii plangi de mila, dar macar sa fie reale. Observ ca celibatarului i se plange de mila exact pentru motivele pentru care el se simte bine, cei casatoriti privesc viata celibatarului prin prisma lor de oameni casatoriti si scapa din vedere ca celibatarul asa vrea el sa fie. De casatorit poti sa te casatoresti cand vrei, la orice varsta, nu cred ca e o problema pentru majoritatea oamenilor, dar cei care vor sa ramana singuri asta vor, de ce sa le plangi de mila pentru ca ei se simt bine asa?

Celibatarul are si el frustrarile lui, dar nu cele de care e acuzat, alea se prea poate sa fie tocmai fericirile lui. Sa zicem ca celibatarul are o problema de sanatate si nu e nimeni sa ii duca aspirina la pat, sau ceaiul, poate are nevoie de sprijin sufletesc uneori si nu il are, dar s-au inventat prietenii, chiar daca celibatarul nu a dat de un prieten adevarat, are cel putin prieteni care pentru anumite avantaje il vor ajuta pe moment, daca celibatarul sta bine dpdv material, vor veni unii sa ii duca aspirina la pat si chiar sa se prefaca pentru un moment ca le pasa.

Celibatarul crestin ca de fapt orice alt crestin isi va lua dragostea din Dumnezeu, el e complet in Dumnezeu si nu marseaza la ideea ca un om te poate completa cand de fapt nu poate, din moment ce tu esti deja complet in Dumnezeu.

Celibatarul poate avea perioade mai bune si perioade mai putin bune, poate avea chiar o cadere nervoasa cand se gandeste pe ce planeta traieste, care sunt motivatiile oamenilor, etc. Celibatarul poate avea perioade cu lupte launtrice, spirituale, perioade in care sa planga, sa aiba senzatia ca e pierdut in spatiu, sau perioade fara lupte, dar asta nu tine de a fi casatorit sau nu, tine de conditia de om, pentru ca in momentul in care ai aparut pe lume intri automat in ceea ce a spus Isus: „In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan.16:33)

Isus cand a trait pe pamant in conditia de om, a trait singur, nu s-a casatorit niciodata, Pavel la fel, alti apostoli la fel, atat barbati cat si femei, e o optiune de viata profitabila dar pentru ca societatea, biserica si familia in general sufera de teama de sinceritate, putina lume adopta celibatul si din cauza asta se petrec atatea tragedii ca nu mai vreau sa ma gandesc. E inoculat in mintea omului ca iti poti gasi fericirea si echilibrul in alt om, si asta e pacaleala suprema pe care diavolul o serveste omenirii. Omul isi poate gasi echilibrul doar in Dumnezeu iar casatoria si facerea de copii au cu totul alte motivatii in ochii lui Dumnezeu decat le prezinta societatea si din pacate si biserica.

Reclame

Despre recasatorire

Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. (Matei 19: 9-11)

El le-a zis: „Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste fata de ea; (Marc.10:11)

Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei preacurveste. (Luc.16:18)

Biblia ne spune ca daca minti e pacat, si toti suntem de acord, ne spune ca daca omoram iar e pacat, si iar toti suntem de acord, ne spune ca a fura e pacat si nimeni nu ar zice ca nu e asa, dar cand e vorba de recasatorire intervine un blocaj logic si o gramada de oameni nu doar ca nu stiu ce sa creada, ci sunt de acord ca recasatorirea e un lucru normal, nu e pacat, e bine.

Daca in Biblie nu ar fi atat de clar as intelege, dar mai clar de atat nu ai cum sa spui ca sa fie clar, si totusi multi au o alta parere. Si ma mir si ma minunez, cum poti sa spui ca recasatorirea nu e pacat cand e preacurvie si asta e pacat. O gramada de pastori, lucratori, slujitori nu inteleg logica asta elementara. Oare ce nu e clar?

Se porneste de la premiza ca omul nu poate trai fara sex, si asta e marea problema. Si pentru ca pocaitii americani, romani si ce alta natie vreti voi, gandesc asta, sunt invatati asta, e normal sa te recasatoresti pentru ca o sa patesti cine stie ce, poate faci si ceva boli grozave si o sa chinui ingrozitor si probabil o sa mori si decat sa mori din cauza asta mai bine te recasatoresti. Invatatura draceasca. Daca ne luam dupa informatiile oamenilor de stiinta, informatiile din telenovele, romane cu love, daca televizorul e sursa care ne ghideaza viata, daca invatatura lumii asteia e fundamentul generatiilor una dupa alta, daca parintii ii invata pe copii asa, nu e de mirare.

Biblia ne spune clar, daca ai divortat, nu e bine, trebuia sa stai casatorit, sorry daca nu ai fost anuntat ca nu e o treaba chiar usoara, dar daca totusi ai divortat din diverse motive, stai necasatorit sau te impaci cu cel care ti-a fost partener.1 Corinteni 7: 11. „Daca este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei” Si daca Biblia spune asta, cu siguranta ca nu cere ceva imposibil, ci dimpotriva. Nu e nici o specificatie ca o sa duci o viata de chin dupa aia ci dimpotriva.

Daca Pavel ar veni in bisericile noastre si ar predica ce le-a predicat corintenilor cu privire la casatorie si recasatorire, cu privire la faptul ca e mai bine sa fi necasatorit (AICI articol despre -a trai necasatorit), sunt absolut sigura ca o mare parte din enoriasi dupa cum ii stiu, l-ar considera gay sau cu probleme hormonale sau mincinos, fatarnic. „Ei, cum sa poata trai Pavel fara, nu se poate, minte, toata lumea vrea, nu se poate, e si el om si Timotei la fel si unii din preajma lui Isus, si chiar Isus”. De ce se gandeste asa la scara larga? Pentru ca pacatul e o chestie normala in viata pocaitului, toata viata va trebui sa fie rob pacatului asa ca daca s-a intamplat ca cineva sa divorteze nu are cum sa stea curat, are nevoie de nevasta urgent si neaparat, daca nu e grav, probabil se va imbolnavi, cum zic oamenii de stiinta, fara sex faci boli grave, desi nu am auzit pe nimeni sa fi murit din cauza asta, dar cam asta e perceptia. Pocaitii gandesc asa pentru ca la gandire, in proportie de 99 la suta nu e nici o diferenta intre ei si cei din lume si degeaba imi sariti in cap sa imi spuneti ca exagerez, nu exagerez, asta e cruntul adevar, de asta daca Pavel si cei enumerati mai sus ar veni in biserica la voi si nu ati sti cine sunt, si v-ar predica mesajul pe care l-au predicat in Biblie, i-ati privi ca pe niste ciudatenii ale naturii, ca pe niste dereglati, pentru ca mintea pocaitului e la fel de imbibata de pacat si pofta ca si al celor din lume. 1 Corinteni 7 cititi AICI 

Pocaitul roman cu extrem de putine exceptii nu a auzit inca de faptul ca daca esti in Hristos esti mort fata de pacat si fata de lume, nu a aflat ca nu mai esti rob pacatului ci esti rob neprihanirii, nu a auzit ca nu doar ca e posibil sa traiesti fara sa fi zdruncinat de pofte ci chiar asta trebuie sa se intample din moment ce esti nascut din nou. Cum? Chiar asa fratilor. Nu le mai puneti pe surori sa se imbrace in sac si in cenusa ca nu ele sunt problema, problema este pofta care nu trebuie sa mai existe, chiar daca oamenii umbla dezbracati pe strada. Un om nascut din nou, daca isi cunoaste identitatea, va trai fara sa fie chinuit de pofte. Daca nu stie cine e, daca nu stie ca e rob al neprihanirii si nu rob al pacatului, se va lasa, se va da pe mana poftelor. Din pacate asta e conceptul de crestin, nu poti sa iti stapanesti poftele si atunci normal ca ele te stapanesc pe tine si ce sa facem asa a lasat Dumnezeu. Asta cu „asa a lasat Dumnezeu”, e o scuza de doi lei, pentru ca NU asa a lasat Dumnezeu oricat ati incerca sa distorsionati Biblia.

Dumnezeu nu a creat niste obsedati sexuali, cand l-a facut pe Adam si Eva, nu a creat doi obsedati, erau goi si nu aveau nici o problema. Asa ca nu Dumnezeu a lasat obsesiile si poftele ci diavolul a venit si a pervertit totul, de aia cand crezi in Isus, esti scapat de pacatul pe care l-a introdus diavolul in sistem si esti readus la „ceea ce a lasat Domnul”, si anume la neprihanire si trairea fara pacat. Crezi ca daca te-ai casatorit si recasatorit scapi de pofta? Cred ca glumesti. Stiti bine ca nu functioneaza asa lucrurile. Si degeaba esti recasatorit sau casatorit daca inca esti framantat de pofte, nu ai rezolvat nimic. De pacat, inclusiv de pofta scapi prin Isus, cand esti rastignit cu Hristos si nu mai traiesti tu ci Hristos traieste in tine si viata pe care o traiesti o traiesti in El, atunci s-a terminat cu pacatul. Cine il cunoaste pe Dumnezeu nu mai pacatuieste. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. (1Ioan.3:9)

Stiu ca pare SF ce scriu dar asta e singurul adevar, imi pare rau ca nu e predicat, nu e promovat, decat cu putine exceptii, imi pare rau ca toata tara asta crede ca omul e supus pacatului pana la moarte, desi Biblia spune clar ca omul in Hristos NU mai e supus pacatului. (AICI si AICI articole despre ce suntem in Isus). Daca moartea te scapa de pacat, degeaba a mai murit Isus. Imi pare rau ca institutele biblice din tara asta instruiesc pastori si le baga clar in cap ca daca nu se casatoresc nu au cum sa devina pastori, pentru ca vor fi ispititi si sigur o sa cada, nu au cum sa ramana curati, trebuie sa se casatoreasca si ce sa mai discutam, invatatura Bibliei nu conteaza, frate, da nu conteaza deloc, totul e pe baza de hormoni. filosofie si psihologie omeneasca. La catolici nu ai voie sa fi popa daca te casatoresti, la pocaiti nu poti sa fi pastor daca nu te casatoresti, ca la nebuni.

Sunt multe de spus, asta e unul dintre subiectele de care oamenii fug, oamenilor nu le place deloc sa fie sinceri si sa isi infrunte demonii, le place convietuirea cu ei. Recasatorirea e pacat, poti sa stai in cap, e pacat si gata. Daca nu ar fi pacat, atunci ar trebui recomandat tuturor celor care au casatorii dificile si greu de suportat, sa divorteze si sa se recasatoreasca, nu? In ochii lui Dumnezeu e valabila doar prima casatorie, restul, recasatoririle ulterioare sunt valabile doar in actele lumii asteia, in fata lui Dumnezeu scrie: pacat!

Ps: Articolul este valabil pentru cei care se considera copii ai lui Dumnezeu, ce se intampla in afara Imparatiei lui Dumnezeu se supune regulilor lumii asteia, dar cei care isi spun copii de Dumnezeu trebuie sa asculte de regulile Imparatiei lui Dumnezeu.