ROSE

Posts tagged “Pavel

Iertarea si increderea

Mai demult, cand eram naiva credeam ca daca ierti un om asta inseamna ca trebuie sa restabilesti relatia cu acel om exact cum a fost inaintea evenimentului care a produs dezamagirea, altfel iertarea nu e iertare, undeva in launtrul meu aveam ideea ca daca cineva isi exprima regretul fata de o anume greseala asta inseamna ca se va si schimba. De cativa ani nu mai cred la fel. Acum cred ca oamenii nu se schimba, cu foarte putine exceptii, raman la fel, chiar daca isi cer iertare, chiar daca regreta, tiparul ramane la fel si mai devreme sau mai tarziu se vor comporta aproximativ la fel, daca nu chiar exact la fel.

Biblia ne spune ca trebuie sa iertam si desi uneori pare ca omul nu mai merita iertare, doar gandul ca Dumnezeu ne iarta la infinit trebuie sa ne dea imboldul necesar sa iertam. Dar iertarea nu inseamna si acordarea increderii. Increderea e un lucru care se castiga greu, si cand se pierde de cele mai multe ori nu se mai poate recastiga niciodata.

Oamenii sunt tentati sa creada ca nu i-ai iertat daca dupa ce le-ai spus ca i-ai iertat ii ti la distanta. Iertarea si acordarea increderii nu e acelasi lucru. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar nu e obligatoriu sa stam unii in preajma altora din moment ce ne facem rau. Evitarea conflictelor nu e o treaba rea ci dimpotriva.

O sa imi spuneti ca felul lui Dumnezeu de a ierta nu se potriveste cu ce scriu eu aici. Ba se potriveste. Dumnezeu iarta, dar daca tu pastrezi tiparul, si pe El chiar nu poti sa Il pacalesti, fi sigur ca nu va mai avea incredere in tine sa iti incredinteze anumite lucrari, se va duce la altii care I-au castigat increderea. Pavel spune la un moment dat: Multumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere si m-a pus in slujba Lui, (1Tim.1:12)

David a fost un personaj sensibil, care a iubit mult, care a fost dispus sa ierte, un tip sufletist chiar naiv pe alocuri. In 1 Samuel  este descris conflictul lui cu Saul, care isi pusese in cap sa il omoare. E interesant sa cititi povestea, am scris un articol AICI care va va ajuta sa intelegeti si mai bine despre ce vorbesc. David a iertat, dar si-a dat seama ca nu mai are rost sa stea in preajma lui Saul, pentru ca va fi omorat, Saul cu toate scuzele lui ar fi recidivat. David a fost destept la faza asta si a plecat departe, dar ulterior a gafat teribil la povestea cu Absalom cand sentimentele l-au facut sa actioneze fara intelepciune si asta in defavoarea tuturor. Daca David ar fi avut rautate si neiertare in inima l-ar fi omorat pe Saul, doar a avut doua ocazii. David l-a iertat, dar nu a mai putut avea incredere in absolut nimic din ceea ce Saul ar fi putut spune, asa ca a ales sa fuga departe . In felul asta a fost pace.

Ps: Cred ca Dumnezeu poate schimba inima unui om, dar prea putini oameni Il lasa sa faca asta.

Reclame

Invitat in biserica ta??? (1)

Spune-mi un personaj din Biblie care ar fi primit cu bucurie in biserica ta! Pe care dintre urmatorii l-ai dorii invitat duminica viitoare la amvonul bisericii tale?

Cum v-ati simti in biserica alaturi de un Petru care are pretentia ca umbra lui vindeca bolnavii? Ce parere ati avea despre el daca ar incepe sa se plimbe prin biserica cautand un unghi bun, ca umbra lui sa ii atinga pe oameni. Omul acesta mai avea si obiceiul cu basmalele, se atingea de niste bucati de material sau ce or fi fost si cei care intrau in contact cu ele erau vindecati.

Cum ar arata Petru la tine in biserica stand undeva langa amvon si cei cu probleme sa vina cu diverse batiste si servetele sa il atinga pe Petru cu credinta ca cei de acasa vor fi vindecati. Bizar, nu? Aproape ocult pentru noi, crestinii. Ca sa nu mai vorbim despre implicarea lui Petru in povestea cu Anania si Safira, se pare ca pe vremea aceea nu se jucau cu pacatul. Ti-ar placea sa vina Petru la biserica si tocmai atunci sa aiba o revelatie asupra pacatelor ascunse din biserica si sa procedeze cum a procedat in cazul amintit mai sus?

Care ar fi reactia voastra daca v-ati trezi cu Pavel in biserica, care avea obiceiul sa dea pe mana diavolului pe cei care persistau in a trai in curvie mai rau ca cei din lume, o sa imi spui ca la noi nu exista asa ceva, te asigur ca exista biserici in care e la fel sau chiar mai rau ca in lume, recent am facut o descoperire macabra, inca nu imi vine sa cred, nu vreau sa intru in detalii, dar cred ca pe vremea lui Pavel erau mici copii pe langa ce e acuma. Pavel ajuns intr-o biserica de felul asta, sfatuia conducerea bisericii sa ii dea pe mana diavolului pe cei care nici nu plecau in lume nici nu se pocaiau, ci aduceau o imagine rea bisericii lui Hristos (1 Corinteni 5)Ati vrea un astel de om in biserica voastra, cu astfel de sfaturi?

Sa vina dragul nostru frate Pavel la amvonul bisericii si sa va povesteasca ca el nu mai stie exact daca a fost in trup sau nu, nu mai are habar ce si cum, dar a ajuns in rai si a auzit cuvinte pe care nu le poate spune. Parca, parca ar fi un caz concludent de proiectie astrala, de fapt e clar, proiectie astrala in toata regula. Parca si vad o parte din biserica ta intorcand ochii pe dos gandindu-se ca un nebun a intrat in biserica, de ce oare pastorul nu a avut grija pe cine invita, crestinismul arata altfel, Pavel sa ne lase in pace cu rapirile lui cine stie pe unde, cica a auzit cuvinte care nu pot fi spuse, auzi la el, atunci ce rost a mai avut sa le auda daca tot nu le poate spune. Se contrazice, Pavel cred ca era afectat prea tare de tepus si a avut niste scapari, sau poate a fost batut de prea multe ori si a ramas cu sechele.

Pavel mai avea obiceiul sa isi puna mainile peste oameni si acestia sa fie umpluti cu Duhul Sfant si sa vorbeasca in limbi. Ups, fratii baptisti sau crestini dupa evanghelie cu siguranta ca nu ar permite asa ceva in biserica la ei, practici pagane, vorbire in limbi diavoleasca, mai bine nu. Deci Pavel sa mearga inapoi in timp cand lucrurile astea erau de la Dumnezeu, trecerea timpului le-a transformat in lucruri oculte.

Daca nu v-a placut de cei doi pana acum, presupun ca Isaia v-ar interesa ca musafir in biserica. Ar incepe Isaia sa va povesteasca cum Dumnezeu Insusi i-a cerut sa umble gol 3 ani de zile, (Isaia 20). “Ce lucrare minunata a Domnului”, s-ar auzi din sala. Frate Isaia, dar nu ti-a fost rusine, totusi puteai sa arunci pe tine ceva, un sac, ceva, totusi sa umbli gol prin fata copiilor, a familiei, a vecinilor, si sa mai si urlii ca descreieratul pe strada.

Isaia ti-ar spune ca Domnul i-a cerut asta, si El nu indrazneste sa nu asculte de El, dar noi care suntem mult mai intelepti decat Isaia, pentru ca mintea noastra nu pricepe, cred ca am trece la exorcizarea acestuia. Cu siguranta un duh de curvie a pus stapanire pe el si s-a ajuns unde s-a ajuns, am cauta radacina problemei, am cauta cativa batrani din biserica si exorcizarea s-ar lasa cu urlete si tipete. Am incerca sa scoatem Duhul Sfant din el pe motiv ca ar fi duh rau, cum sunt convinsa ca exista si azi cazuri suficiente de oameni care au discenamant spiritual zero, si care il considera pe Dumnezeu, diavol si invers.

Bun, Isaia e cam scarbos, inteleg. Ce spuneti de un Ezechiel? Ezechiel nici mai mult nici mai putin Il aude pe Dumnezeu cerandu-i sa isi pregateasca hrana, sa isi coaca hrana pe balega de om (Ezechiel 4) Măi, totul are o limita, precis nu Dumnezeu i-a vorbit, e imposibil…. Si totusi Biblia ne spune ca Dumnezeu i-a vorbit asa. Mi-l si inchipui pe Ezechiel la amvon, in fata microfonului impartasind experienta minunata a acestei revelatii, cerinte ale lui Dumnezeu. Aoleu, saracu Ezechiel, nu i-ar ajunge doua vieti sa isi spele imaginea dupa o astfel de predica, nimeni, absolut nimeni nu l-ar crede ca Dumnezeu i-a vorbit, sau poate doar vreun alt “nebun” ca el ar intelege.


Parerea lui Pavel despre casatorie, divort si despre a trai necasatorit

1 Corinteni 7

1. Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.

2. Totusi, din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei.

3. Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat.

4. Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta.

5. Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre.

6. Lucrul acesta il spun ca o ingaduinta; nu fac din el o porunca.

7. Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul intr-un fel, altul intr-altul.

8. Celor neinsurati si vaduvelor le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine.

9. Dar, daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca; pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda.

10. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat.

11. (Daca este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta.

12. Celorlalti le zic eu, nu Domnul: daca un frate are o nevasta necredincioasa, si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea.

13. Si daca o femeie are un barbat necredincios, si el voieste sa traiasca inainte cu ea, sa nu se desparta de barbatul ei.

14. Caci barbatul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasa, si nevasta necredincioasa este sfintita prin fratele; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti.

15. Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati: Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace.

16. Caci ce stii tu, nevasta, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui nevasta?

17. Incolo, fiecare sa ramana in starea in care l-a asezat Domnul si in care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate bisericile.

18. Daca cineva a fost chemat pe cand era taiat imprejur, sa ramana taiat imprejur. Daca cineva a fost chemat pe cand era netaiat imprejur, sa nu se taie imprejur.

19. Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare sa ramana in chemarea pe care o avea cand a fost chemat.

21. Ai fost chemat cand erai rob? Sa nu te nelinistesti de lucrul acesta; dar, daca poti sa ajungi slobod, foloseste-te.

22. Caci robul chemat in Domnul este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.

23. Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti, dar, robi oamenilor.

24. Fiecare, fratilor, sa ramana cu Dumnezeu in starea in care era cand a fost chemat.

25. Cat despre fecioare, n-am o porunca din partea Domnului. Le dau insa un sfat, ca unul care am capatat de la Domnul harul sa fiu vrednic de crezare.

26. Iata, dar, ce cred eu ca este bine, avand in vedere stramtorarea de acum: este bine pentru fiecare sa ramana asa cum este.

27. Esti legat de o nevasta? Nu cauta sa fii dezlegat. Nu esti legat de o nevasta? Nu cauta nevasta.

28. Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamantesti, si eu as vrea sa vi le crut.

29. Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste sa fie ca si cum n-ar avea;

30. cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani;

31. cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.

32. Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului.

33. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.

34. Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.

35. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici.

36. Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite.

37. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine.

38. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face.

39. O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul.

40. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.


Rugaciunea in limbi – rugaciune dupa voia lui Dumnezeu

1Ioan 5:14. Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta.

Romani 8:26,27. Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este nazuinta Duhului; pentru ca finti dupa El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu.

Va dati seama ca tot ce ne rugam in limbi e ascultat? Din pacate marea majoritate a celor care vorbesc in limbi nu folosesc acest dar, il lasa ingropat, e un dar extrem de important, mi se pare ca e o punte spre celelalte daruri, plus ca versetele de mai sus ne spun ceva colosal, atunci cand ne rugam in limbi, Duhul Sfant se roaga prin noi intr-un mod perfect, dupa voia lui Dumnezeu, Duhul Sfant nu va cere niciodata ceva aberant, Duhul Sfant nu va avea rugaciuni egoiste care vin din fire, Duhul Sfant se roaga exact pentru ce e nevoie la timpul potrivit si dupa voia lui Dumnezeu. Uneori habar nu avem sa ne rugam dupa voia lui Dumnezeu, dar cei care au darul vorbirii in limbi, daca ar sti cat de valoros e acest dar s-ar ruga zi si noapte in acest fel.

Nu degeaba Pavel spune la un moment dat: Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. (1Cor.14:18). Si chiar inainte de asta isi exprima clar o dorinta refuzata de confesiuni intregi crestine, uite ce spune Pavel: As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi, dar mai ales sa prorociti (1Cor.14:5)

Pavel a invatat secretul rugaciunii. Cum crezi ca te poti ruga continu in romana, nu ai cum, iar Biblia ne spune sa ne rugam neincetat. Imagineaza-ti ce s-ar intampla sa trebuiasca sa te rogi in romana non stop, probabil ca ar trebui sa iei cartea de telefon dupa tine si sa te rogi pe rand pentru cei trecuti acolo ca altfel nu ai mai sti ce sa spui la un moment dat, dar e minunat cum acest dar subestimat de marea majoritate a crestinilor ne ajuta in directia asta, nu o sa obosesti deloc mental, plus ca poti sa te rogi in minte, e impropriu cumva spus „in minte” pentru ca nu iti folosesti mintea, e Duhul Sfant cel care conduce totul.

Va indemn sa incercati sa va rugati macar 10 minute pe zi in limbi o sa va ajute mult, va veti trezi cu timpul ca ati cladit ceva extraordinar in viata voastra spirituala, pentru ca va veti intari launtric, va veti profeti viitorul, veti mijlocii pentru situatii de care habar nu aveti, ii veti ajuta pe cei din jur prin rugaciunea voastra, va veti ruga pentru aspecte din viata voastra de care iar nu aveti habar. Sunt nenumarate beneficiile vorbirii in limbi. E un dar extraordinar daca il folosesti, daca nu il folosesti degeaba il ai.

Cine crede ca darul asta a incetat odata cu moartea primilor apostoli, vreau versetul, insist, va descurcati voi, intrebati pastorul, rectorul de la institutul baptist, el tre sa stie versetul, intrebati pe cine vreti voi, si veniti cu versetul sau frantura de verset, dar sa nu fie totusi scoasa din context, si daca se poate sa nu fie din sfintii parinti, din Biblie as dori.

Despre BOTEZUL CU DUHUL SFANT AICI

Cum am primit eu Botezul cu Duhul Sfant:  partea 1,  partea 2, partea 3 

Despre vorbirea in limbi : partea 1, partea 2

O emisiune a lui Sid Roth pe aceeasi tema AICI


Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.


Scuza pocaitului pentru pacat – Romani 7

Cu urechile mele am auzit nu odata folosindu-se pasajul din Romani 7 ca si scuza pentru fire si pacat. Si daca citesti Romani fara sa ai descoperirea Duhului Sfant, exact la aceeasi concluzie o sa ajungi, cum de altfel ani de zile am inghitit si eu aceeasi explicatie complet eronata.

Hai sa vedem ce spune in  Romani 7:14-25. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.

Daca veti citi Romani facand abstractie de capitole si subtitluri si veti lua aceasta carte ca un intreg veti dezlega intelesul acestui pasaj. Chiar la inceputul acestui capitol observam ca Pavel le vorbeste celor care sunt sub lege, incepe sa le explice care e efectul legii, ce anume provoaca legea in om si felul in care pacatul actioneaza intr-un om care incearca sa fie neprihanit prin lege.

Pavel le spune ceva de genul: Eu daca sunt sub lege stiu ca legea e buna dar eu sunt vandut rob pacatului. Daca sunt sub lege stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Daca sunt sub lege observ ca binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Daca sunt sub lege, cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.

Pavel nu vorbeste despre sine la momentul respectiv, vorbeste despre cum se simtea el cand nu cunoscuse harul lui Dumnezeu, explica la persoana intai care e viata traita sub lege. In momentul in care Pavel a scris Romani, el traia in har, cunoscuse si avusese revelatia harului, deci nici vorba sa se refere la el in acele randuri.

Uite ce spune Pavel inainte si dupa capitolul 7.

Romani 6:6. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  (Cum poate Pavel sa spuna despre el ca nu mai e rob al pacatului si in acelasi timp ca e vandut rob pacatului)

17,18. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o. Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. –

22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. (cum poate Pave sa spuna ca fiind robi ai lui Dumnezeu avem ca rod sfintirea si in acelasi timp sa se vaite ca el nu poate sa faca nicicum binele pe care vrea sa il faca?)

Romani 8:12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. 2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. (cum poate sa spuna despre sine ca nu mai traieste dupa indemnurile firii pamantesti dar in acelasi timp ca e pamantesc, firesc si vandut pacatului)

Pavel prezinta clar influenta legii asupra omului, arata cum prin lege e imposibil sa scapi de pacat ci dimpotriva pacatul are putere asupra ta tocmai prin lege, si apoi prezinta alternativa, viata traita prin har (darul nemeritat), arata de fapt care e rezultatul crucii, si ne arata cine este el in Hristos, cum a scapat de pacat, cum a scapat de fire, cum pacatul nu mai are putere asupra lui.

E incredibil cum acest pasaj din Romani 7 este folosit pentru a scuza lipsa de sfintenie in viata pocaitilor, pentru a scuza lipsa de caracter, lipsa de infranare, lipsa de ce vrei tu.

Crestinul traieste in pacat si nu are ca rod sfintirea pentru simplul fapt ca asta ii e credinta, e pacatos prin credinta, Bibia insa ne prezinta o cu totul alta realitate, o realitate SF, o nebunie. De aia crucea este considerata nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii, si se pare ca ceea ce spune Biblia despre a fi nascut din nou e considerata nebunie pentru pocaiti, pentru pastori, teologi. N-am cunosc pe nimeni in jur care sa ia ca atare Biblia si sa creada orbeste in ceea ce spune Pavel in Romani despre a trai in neprihanire.

Tot Noul Testament vorbeste despre perfectiune, nimic mai putin decat perfectiune, iar noi prin credinta noastra in imperfectiune, pacat, fire si umblare in fire, am deturnat, am inventat o religie si chiar daca vedem ca scrie negru pe alb nu credem, ni se pare irealizabil si preferam sa nu credem. Cum sa crezi ca esti desavarsit, cum sa crezi ca in tine nu mai locuieste pacatul, e mai usor sa crezi „evidenta” diavolului decat realitatea lui Dumnezeu.

E mai usor sa crezi inselaciunea decat sa crezi adevarul crucii care e o nebunie, e cea mai grozava nebunie, si anume ca prin credinta esti transformat radical si dintr-o data esti nascut din nou, cele vechi s-au dus, toate s-au facut noi. E o nebunie sa crezi ca pacatul nu mai are putere asupra ta, e o nebunie sa crezi ca in tine nu mai exista intunerec ci doar lumina, nu un amalgam de lumina si intunerec ci doar lumina, e o nebunie sa crezi ca nu mai traiesti in fire ci in duhul pentru ca Duhul Sfant locuieste in tine, e o nebunie sa crezi ca nu mai esti rob al pacatului ci rob al neprihanirii, e o nebunie sa crezi ca doar atat trebuie sa faci, sa crezi in rezultatul crucii, sa crezi in Isus din toata inima, ca acestea sa devina realitate.

Si totusi acesta este realitatea lui Dumnezeu cu privire la cei care se nasc din nou prin credinta in Isus Hristos. E incredibil dar adevarat!

De ce crezi ca in 1 Ioan 3:6 se spune ca: Oricine ramane in El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Sti soro, DAR….  Nici un DAR.
Daca Dumnezeu a spus asta atunci asa e. Stiu ca apar o gramada de intrebari si nedumeriri, dar daca Dumnezeu a spus asta nu-mi ramane decat sa cred asta din toata inima. Noi avem senzatia ca prima data tre sa tragem de noi sa devenim perfecti si apoi putem sa spunem ca suntem perfecti, numai ca nu e asa, crestinismul nostru este pe dos, intoarceti pe dos cam tot ce vi se spune la biserica si o sa aflati adevarul.

Lucrurile trebuie luate prin credinta, prima data crezi si apoi esti mantuit, prima data crezi ca esti facut neprihanit, desavarsit si apoi devi, de la credinta merge tot. Nu exista alt traseu, prima data credem si apoi devenim ceea ce credem. De aceea crestinii pe care ii vedem in jur sunt varza la capitolul morala si caracter, pentru ca incearca sa faca ceva ce Dumnezeu nu le-a cerut, se straduiesc sa devina perfecti prin propriile forte ca apoi sa vina cu performantele lor inaintea lui Dumnezeu pentru recunoastere, doar ca lucrurile nu functioneaza deloc asa, realitatea confirma pe deplin acest fapt.

Crestinii sunt pacatosi pentru ca asta cred, sunt deplin incredintati ca e imposibil sa devi desavarsit, iar Biblia spune lucrurile astea asa ca fapt divers, nu e posibil si gata. Degeaba Pavel a spus: „urmati-ma pe mine caci eu il urmez pe Isus”, sau „nu mai am nimic impotriva mea”. Pavel a inteles ca e posibil si a si trait realitatea asta. A inteles ca nu mai e rob pacatului ci e rob al neprihanirii si a trait ca atare.

Ma intreb daca nu a fost suficienta demonstratia a nu stiu cate generatii de oameni care au trait sub lege si au aratat clar ca nu asta e calea, nu legea te scapa de pacat. Ma intreb de ce nimeni nu se sesizeaza ca ceva nu e in regula din moment ce moralitatea pocaitilor e una jalnica. De ce o fi asa oare? E simplu, oamenii vor neaparat sa tina legea, iar aceasta cale duce cu sine la exacerbarea pacatului in viata lor, toata invatatura din biserica te forteaza sa te fortezi tu si sa lupti cu pacatul si te face efectiv rob legii, pacatului si firii desi Pavel ne spune clar ce inseamna credinta in Isus si care e rezultatul credintei in Isus si nasterii din nou.

Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! (Evrei 11:6) De la asta se porneste, crezi si devi ceea ce crezi.


Tainele Imparatiei

Matei 13:35. …..„voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

Dumnezeu a creat omul, l-a pus in Gradina Eden, loc in care toate lucrurile au functionat perfect, loc in care nu a existat nimic rau. Omul a fost inselat de diavol, si cu ocazia asta tot echilibrul din el si din jurul lui s-a destramat, omul a fost distrus de pacat, iar natura a fost supusa si ea cu forta pentru a se potrivi cu pervertirea adusa de pacat in om. La inceputurile lumii in Gradina Eden, toate lucrurile functionau dupa regulile Imparatiei lui Dumnezeu, reguli bine conturate, datorita carora totul era perfect. Omul a cazut si s-a rupt totul, mii de ani s-a perpetuat aceasta stare, iar dupa 4000 de ani Isus a venit pe pamantul asta, unde a adus mesajul Imparatiei. Dupa atata amar de vreme in care omul nu stia altceva decat sa umble dupa regulile firii pamantesti, Isus vine si descopera lucrurile ascunse de la facerea lumii.

In momentul in care au pacatuit, Adam si Eva au pierdut contactul cu realitatea Imparatiei lui Dumnezeu, cu acea perfectiune pentru care au fost creati. Poate au pastrat cu ei niste principii pur teoretice, dar pacatul i-a rupt de logica perfecta a Imparatiei lui Dumnezeu, a fost ca si cand niciodata nu ar fi cunoscut realitatea Imparatiei. Isus ne spune ca a venit ca sa reveleze acele lucruri tinute ascunse de la inceputul lumii, care readuc perfectiunea relatiei dintre om si Dumnezeu si ca atare o viata din belsug (Ioan 10:10). Isus a murit pe cruce si a luat asupra Lui tot ceea ce a stat in calea acestei revelatii, a luat pacatul si toate repercursiunile acestuia ( boala, saracia, blestemul), pentru ca revelatia acestor taine sa fie accesibila pentru noi, pentru ca noi sa traim realitatea pe care au trait-o Adam si Eva inainte ca sa fie pervertiti de pacat.

Pavel ne spune acelasi lucru,
Coloseni 1:26-27.taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei.

Asta e o veste extraordinara, dar cu toate astea revelatia acestei taine nu vine oricum, ci prin credinta in Isus, in jertfa Lui, in ceea ce reprezinta Imparatia lui Dumnezeu. Inainte ca Isus sa moara pe cruce, aceasta revelatie nu era posibila, dar Isus a venit, a luat piedica pusa de diavol prin pacat, si acum omul prin credinta in Isus si prin inoirea mintii poate avea parte de revelatia Imparatiei, poate accesa informatiile care il pot ajuta sa traiasca dupa regulile pentru care a fost creat initial. E incredibil, dar e adevarat.


Casatorit sau necasatorit – doua variante viabile de viata

Cu siguranta exista doua variante de traire pe lumea asta, casatorit sau nu. Despre casatorie se vorbeste peste tot, in schimb despre a trai singur, necasatorit, nu am auzit vorbindu-se. Parca ar fi un subiect rusinos, sau un subiect de care nimeni nu se poate apropia, si cand colo se pare ca Biblia are o parere exact opusa.

M-am tot gandit care or fi motivele? Mai toti pastorii sunt casatoriti si nu ar putea sa se atinga de acest subiect si sa spuna in gura mare in biserica, ca atat Pavel cat si Isus au sugerat sau spus destul de raspicat, cum ca a trai singur este mai bine decat a te casatori. E o chestie extrem de delicata ca odata casatorit sa iei de bun ceea ce a spus Pavel, ce o sa zica partenerul? Ce o sa creada ceilalti? Nu e usor, desi in launtrul lor unii stiu ca Biblia are dreptate. La sfarsitul articolului aveti 1 Corinteni 7:29-40 si Matei 19:9-12 – pasajele pe care ma bazez in acest articol.

Nu am nici o treaba cu cei care sunt casatoriti, sunt casatoriti pe viata si gata, subiectul asta s-a incheiat pentru ei, dar ce ne facem cu tinerii, carora nu li se pun in fata ambele variante, la fel de viabile, ba una dintre ele se pare mai avantajoasa si care spre marea stupoare a lumii, cica aduce mai multa fericire. Nu am inteles de ce unele persoane casatorite „plang” de mila celor necasatoriti. Un prieten de-al meu zice ca acele persoane sunt invidioase, sa fie oare asa?

Sunt sigura ca unii oameni trebuie neaparat sa se casatoreasca, dar sunt la fel de sigura ca unii care se casatoresc nu ar trebui sa se casatoreasca, pentru ca daca ar fi fost informati ca e posibil sa traiesti singur, si li s-ar fi enumerat avantajele, care nu sunt deloc putine, ar fi ales aceasta varianta, pentru ca ar fi fost in stare cu putin efort sa isi potoleasca pornirile. Dar pentru ca societatea, biserica, familia si tot ce ii inconjoara le-au bagat in cap ca alta varianta nu exista, au facut pasul asta si se simt mizerabil.

Cine scoate din vorbele astea ca eu as fi impotriva casatoriei, inseamna ca ori e analfabet ori rau intentionat, simt nevoia sa precizez. Prezint doar alternativa, din moment ca nu am auzit pe nimeni prezentand-o, sau poate ca nimeni nu are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, m-am trezit eu, nimeni in drum, sa spun ce era de spus. Parinti care au avut casatorii mediocre, fac reclama copiilor lor vizavi de casatorie ca si cum ar fi trait raiul pe pamant. Ar trebui sa mintim rau de tot ca sa spunem ca institutia casatoriei trece printr-o perioada stralucita. Nu trebuie sa citesti, sa faci studii, sondaje, e suficient sa te uiti in propria ograda, in ograda familiei largite, printre cunostinte si e suficient sa tragi concluzia ca varianta cu singuratatea e o solutie care trebuie luata in calcul.

De ce sa nu se prezinte situatia asta jumi juma? Stiu ca unii imi sariti in cap, n-aveti decat. Spre deosebire de maimute, avem capacitatea de a ne infrana poftele, si a anihila pornirile. Oricum daca esti casatorit tot trebuie sa iti infranezi poftele fata de restul omenirii, deci tot aia e, intr-un fel, indiferent ce faci tot trebuie sa iti stapanesti pornirile. Foarte multi tineri neinformati se casatoresc pentru ca na, toate lumea o face, si apoi se lovesc de realitate, pentru ca unii chiar nu isi dau seama ca a fi casatorit inseamna o confruntare cu niste realitati uneori nu placute. Am fost luata la „pietre” nu odata de tineri carora incercam sa le deschid ochii sa vada ca lucrurile nu sunt asa cum par. De ce la biserica nu se prezinta realitatea completa despre viata asta? De ce ne ascundem dupa deget? De ce mimam? De ce mintim? De ce traim intr-o aparenta de imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc?

Oamenii nu au curajul sa vorbeasca pe sleau in biserica despre asta, pur si simplu nu au curaj, iti trebuie mult curaj sa recunosti cum stau lucrurile in propria viata si apoi sa sfatuiesti tinerii si sa le spui: mai exista si alta varianta, hai sa citim in Biblie, si daca sunteti in stare sa acceptati varianta asta, atunci bravo, sunteti favorizati, nu toata lumea poate, dar cine poate a castigat premiul cel mare. In Matei 19 ucenicii Il aud pe Isus spunandu-le ca divortul nu este permis decat pe motiv de curvie, si se impacienteaza, realizeaza ca nimic altceva in cadrul casatoriei nu poate fi motiv de despartire si trag concluzia ca atunci mai bine nu te casatoresti decat sa te lovesti de provocarile astea. Isus ii aproba discret si le spune: da, dar nu toti pot face asta, doar unii, care ori s-au nascut asa, ori treptat se autodisciplineaza si ajung sa isi stapaneasca pornirile. Stiu sigur ca multi dintre voi nici nu stiti ca exista pasajul asta in Biblie, pana acuma tuturor carora le-am aratat pasajul s-au mirat ca nu l-au vazut pana acuma.

Unde ati auzit voi spunandu-se lucrurile astea? Cand ati gasit ultima carte care trateaza subiectul asta? E incredibil. Nimeni nu predica, nimeni nu scrie, nimeni nu trateaza subiectul asta. Desi extrem de multa lume trece prin casatorii mediocre, nimeni nu are curajul sa prezinte alternativa.
N-aveti decat sa imi spuneti ce vreti si cum vreti, chiar nu ma tem de catalogarile voastre, stiu ca nu multi sunt in stare sa filtreze cu creierul ce am scris eu aici, dar poate poate cineva chiar va gandi.

Toata lumea organizeaza conferinte: cum sa iti alegi partenerul de viata. De ce nu se organizeaza si conferinte: cum sa traiesti singur?? Se scapa din vedere tocmai varianta pe care nu eu, ci Biblia o catalogheaza ca fiind aia cu fericire mai multa. O fi Biblia dezaxata sau poate noi?

Pavel a scris un intreg capitol bisericii din Corint, despre asta, a gasit cu cale ca e un subiect extrem de important si i-a sfatuit pe oameni, le-a spus cum e mai bine. Credeti ca aia din biserica din Corint nu aveau hormoni? Credeti ca nu erau supusi acelorasi porniri ca noi? O, dar ei nu aveau provocarile societatii de astazi…..o sa ziceti unii. Daca veti citi despre orasul Corint la acea vreme, o sa vedeti ca era un centru al desfraului, deci scuza asta cade din start.

As mai spune multe, dar poate e destul, restul sunt sigura ca puteti gandi si voi.Cititi pasajele de mai jos

1 Corinteni 7:29-40. Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste sa fie ca si cum n-ar avea; cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji  Domnului fara piedici.Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.

Matei 19:9-12. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.”  (famen = (Bis.) Bărbat care, prin voință statornică și exercițiu spiritual continuu, își înfrânează complet pornirea trupului, renunțând de bunăvoie la căsătorie sau la orice relații sexuale. DEX)


Va fi mai fericita daca NU?

Niciodata nu am auzit in biserica predicandu-se din pasajul urmator, oare de ce?

1 Corinteni 7:29-40. Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste sa fie ca si cum n-ar avea; cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Dar cine este insurat se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta, si cu trupul, si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici.Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.

N-am auzit niciodata predicandu-se nici din pasajul urmator. Oare de ce?

Matei 19:9-12. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.  (famen = (Bis.) Bărbat care, prin voință statornică și exercițiu spiritual continuu, își înfrânează complet pornirea trupului, renunțând de bunăvoie la căsătorie sau la orice relații sexuale. DEX)

Chiar de ce nu se predica din pasajele astea? Fac parte din Biblie. In schimb am auzit predici despre: femeia va fi mantuita prin facere de copii. Asta da. Si am mai auzit nu odata de la pocaiti ca daca nu esti casatorit sigur esti pe invers, apropo de diferenta in gandire dintre cei din lume si cei din biserica.

Oare daca s-ar predica si s-ar pune accent si pe aceste versete, nu s-ar evita nenumarate tragedii?


Atat valoreaza laudele oamenilor….

Hartuiti peste tot de iudei, Pavel si Barnaba ajung in Listra, unde spera probabil sa aiba liniste. “In Listra era un om neputincios de picioare, olog din nastere, care nu umblase niciodata.El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el si, fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit, a zis cu glas tare: „Scoala-te drept in picioare.” Si el s-a sculat dintr-o saritura si a inceput sa umble.” (Fapte 14:8-10).

“La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul si au zis in limba licaoneana: „Zeii s-au coborat la noi in chip omenesc.” Pe Barnaba il numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru ca manuia Cuvantul. Preotul lui Jupiter, al carui templu era la intrarea cetatii, a adus tauri si cununi inaintea portilor si voia sa le aduca jertfa, impreuna cu noroadele.” (vs 11-13)

Pavel si Barnaba fac tot posibilul sa ii opreasca pe oamenii astia sa le aduca jertfe, cu mare greutate reusesc intr-un final sa ii determine sa renunte la intentiile lor. Aici e vorba de adorare nu gluma, e mai mult decat simpatie. Aprecierea, aplauzele, consideratia, admiratia si ce mai vreti voi au fost duse la maxim, multimea dorea sa le aduca jertfe, au fost considerati dumnezei. Si…. “Atunci au venit pe neasteptate din Antiohia si Iconia niste iudei care au atatat pe noroade. Acestia, dupa ce au improscat pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, crezand ca a murit.” (vs 19).

What??? Cu juma de ora inainte ii consierasera dumnezei, vroiau sa le aduca jertfe, si acum ii omoara cu pietre??? Se pare ca da. Atat valoreaza laudele oamenilor. E socant dar asta e adevarul. Ce I s-a intamplat lui Isus (vezi aici), i s-a intamplat si lui Pavel si lui Barnaba si celorlalti ucenici si daca mergem pe urmele lor, o sa avem si noi parte de exact acelasi tratament.