ROSE

Posts tagged “romani

Liber de pacat, rob al neprihanirii!!!

Adevarul e ca odata nascut din nou, chiar esti facut neprihanit, desavarsit, perfect, sfant, esti transformat in asemanare cu Isus, ai preluat identitatea lui Isus. In duhul tau esti una cu El, Duhul Sfant locuieste in tine.

Pavel ne spune clar

Romani 6:2,6,18 Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.

Romani 8:1,2,12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Dupa ce prezinta realitatea omului nascut din nou, Pavel ne spune cum sa pastram si sa traim aceasta realitate.

Romani 6: 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte: considerati-va morti fata de pacat, daca tot sunteti nascuti din nou, credeti-Ma pe cuvant, sunteti morti fata de pacat, ganditi in felul asta despre voi, incetati sa va mai considerati robi ai pacatului, nu mai sunteti robi ai pacatului, fara credinta e cu neputinta sa Imi fiti placuti, credeti ce V-am spus, luati in considerare noua voastra identitate, sunteti morti fata de pacat, sunteti liberi de pacat, pacatul nu mai are putere asupra voastra, daca trebuie sa faceti ceva asta e ceea ce trebuie sa faceti: considerati-va, socotiti-va afara de sub influenta pacatului.

Romani 6:13,14. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.

Cand Isus a murit pe cruce a purtat asupra lui de fapt omul nostru pervertit de pacat, a purtat pacatul, boala, blestemul, exact ceea ce inseamna omul nascut in fire, continutul omului stricat de pacat. Prin jertfa lui Isus, si credinta in jertfa Sa, Dumnezeu a adus omul in aceeasi pozitie pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Cum erau ei atunci? Perfecti din toate punctele de vedere, nu cunosteau decat binele, nu aveau constiinta raului, dar aveau vointa libera, Dumnezeu le-a permis sa aleaga, le-a spus ce nu trebuie sa faca, dar le-a dat voie sa aleaga. Desi ei erau perfecti au putut sa faca alegerea de a-si da madularele pacatului, desi erau perfecti, au putut alege sa cada in necredinta, sa creada minciuna diavolului.

La fel si noi, am fost nascuti din nou, dusi in pozitia de neprihanire a lui Dumnezeu in Hristos dusi in pozitia de dinainte de caderea in pacat, insa cu vointa libera. Putem foarte bine sa ne dam madularele pacatului, avem libertatea de a alege, putem sa mintim, sa traim in desfrau, sa fim nemernici, sa ne batem joc de altii, sa barfim, sa ucidem cu vorba, etc.

Avem libertatea de a face tot ce e rau pe lumea asta, si Pavel ne spune: nu mai dati madularele voastre pacatului, sunteti liberi de pacat, gata, s-a terminat cu pacatul, nu va mai dati singuri de buna voie pacatului, aveti toata puterea sa va impotriviti pacatului, aveti toate armele prin care sa faceti fata pacatului, nu aveti nici o scuza, nici o ispita nu e prea mare ca sa nu o puteti invinge, nu va mai supuneti de buna voie pacatului, pacatul nu va mai poate forta sa va domine, voi insa puteti sa va dati lui, de fapt voi sunteti liberi, nu mai intrati iar sub jugul robiei de buna voie, ramaneti liberi, considerati-va morti fata de pacat si ramaneti in starea asta, credeti si constientizati noua voastra identitate si traiti ca atare.

E extraordinar! Credinta in faptul ca suntem neprihaniti va activa automat puterea in noi de a ramane neprihaniti, nu straduintele, ci credinta. Credinta in faptul ca suntem liberi de pacat, va activa automat puterea de a ramane liberi si de a nu ne mai da madularele pacatului, nu straduinta ci credinta. Credinta in faptul ca pacatul nu mai are putere asupra noastra, ca pacatului i s-a frant puterea si nu mai poate exercita putere asupra noastra, ne va duce in pozitia in care chiar sa simtim ca nu mai avem treaba cu pacatul, sa simtim ca pacatul e o chestie straina de care nu mai suntem constienti, credinta in acest adevar va activa aceasta realitate, nu straduintele ci credinta.

De fapt lupta, sau „straduinta”noastra ar trebui sa se rezume la a ne indopa cu Cuvantul si a ne schimba gandirea, mintea, pentru ca odata ce vom gandi exact ce spune Dumnezeu despre noi, vom umbla in aceste adevaruri.

Lupta cu pacatul a fost dusa pe cont propriu de multa lume, generatiile Vechiului Testament ar putea sa ne arate ca nimeni nu a putut sa fie neprihanit prin straduinta proprie, apoi generatiile de pocaiti actuale iar pot sa ne demonstreze acelasi lucru, pentru ca desi teoretic oamenii se cred Nou Testamentali, ei de fapt urmeaza conceptele Vechiului Testament. Lupta cu pacatul a fost un capitol ratat pentru toti, de aia a venit Isus care a fost singurul care a putut sa tina legea intr-u totul, Isus care apoi a purtat neputinta noastra pe cruce. Prin credinta in El, in ceea ce a realizat El pe cruce, si anume eliberarea noastra totala de pacat, avem acces la neprihanire.

Asa ca incetati cu ideea ca noi suntem incapabili sa scapam de pacat. Deja am fost scapati de pacat. Incetati cu ideea ca orice pocait e supus pacatului, noi deja am fost izbaviti de pacat prin credinta in Isus. A fi neprihanit, asta e ceva clar, nu e o chestie in ceata, ceva ambiguu, gri, neprihanit e neprihanit.

Vorbeam cu cineva recent despre faptul ca nu poti sa devi pastor decat daca esti casatorit. Din start se ia in considerare ca nimeni nu poate sa ramana pur, pentru ca pacatul are stapanire asupra omului si asta e, nu ai ce face. Dupa ce ani de zile ii tin in institute teologice care mai de care, cei mai grozavi teologi ai tarii ii invata, nu au putut sa ii invete o chestie simpla pe care Pavel o prezinta, si anume ca omul nascut din nou nu mai e supus pacatului, nu mai e supus curviei, e capabil o mie de ani sa traiasca fara nici o problema din punctul asta de vedere. Iti dai seama ca daca la nivel de pastori, de conducere de culte, se gandeste in felul asta, nu mai e de mirare nimic. De la cel mai inalt nivel se crede ca omul e rob pacatului, si daca nu se insoara gata e posedat de duhul poftei toata viata si asta e, o sa cada in pacat. E atat de ciudat felul in care se gandesc lucrurile, complet nebiblic, atat de nebiblic incat deja mi-am consolidat convingerea ca biserica cel putin de la noi, nu e una biblica, e una dupa ureche, una folclorica.

Desi nu va vine sa credeti omul nascut din nou e liber de pacat, e sfant, e scos de sub influenta pacatului, e capabil sa faca fata tuturor ispitelor, daca isi consientizeaza noua identitate in mod automat, va trai ca atare, pentru ca desi iar o sa iti vina greu sa crezi, credinta atrage automat dupa ea trairea practica a adevarului crezut.

Romani 6:22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.

Aveti ca rod sfintirea. Cum marul nu se chinuie, nu se lupta cu sine ca sa dea mere ci are ca rod mere pentru ca e mar, la fel omul nascut din nou, mort fata de pacat, are ca rod sfintirea, e o chestie care vine de la sine daca crestinul intelege ca e mort fata de pacat. Marul a inteles de mult ca e mar de aia din instinct da mere, crestinul trebuie sa inteleaga ca e rob al neprihanirii si va avea un singur instinct, si anume sfintirea.

Adam si Eva inainte de cadere aveau un singur instinct – binele, abia dupa ce au mancat din pomul cunostintei binelui si raului a aparut instinctul raului, iar prin credinta in Isus si ceea ce s-a intamplat la cruce suntem readusi in pozitia pe care o aveau Adam si Eva inainte de cadere.

Reclame

Scuza pocaitului pentru pacat – Romani 7

Cu urechile mele am auzit nu odata folosindu-se pasajul din Romani 7 ca si scuza pentru fire si pacat. Si daca citesti Romani fara sa ai descoperirea Duhului Sfant, exact la aceeasi concluzie o sa ajungi, cum de altfel ani de zile am inghitit si eu aceeasi explicatie complet eronata.

Hai sa vedem ce spune in  Romani 7:14-25. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.

Daca veti citi Romani facand abstractie de capitole si subtitluri si veti lua aceasta carte ca un intreg veti dezlega intelesul acestui pasaj. Chiar la inceputul acestui capitol observam ca Pavel le vorbeste celor care sunt sub lege, incepe sa le explice care e efectul legii, ce anume provoaca legea in om si felul in care pacatul actioneaza intr-un om care incearca sa fie neprihanit prin lege.

Pavel le spune ceva de genul: Eu daca sunt sub lege stiu ca legea e buna dar eu sunt vandut rob pacatului. Daca sunt sub lege stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Daca sunt sub lege observ ca binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Daca sunt sub lege, cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.

Pavel nu vorbeste despre sine la momentul respectiv, vorbeste despre cum se simtea el cand nu cunoscuse harul lui Dumnezeu, explica la persoana intai care e viata traita sub lege. In momentul in care Pavel a scris Romani, el traia in har, cunoscuse si avusese revelatia harului, deci nici vorba sa se refere la el in acele randuri.

Uite ce spune Pavel inainte si dupa capitolul 7.

Romani 6:6. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;  (Cum poate Pavel sa spuna despre el ca nu mai e rob al pacatului si in acelasi timp ca e vandut rob pacatului)

17,18. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o. Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. –

22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. (cum poate Pave sa spuna ca fiind robi ai lui Dumnezeu avem ca rod sfintirea si in acelasi timp sa se vaite ca el nu poate sa faca nicicum binele pe care vrea sa il faca?)

Romani 8:12. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. 2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. (cum poate sa spuna despre sine ca nu mai traieste dupa indemnurile firii pamantesti dar in acelasi timp ca e pamantesc, firesc si vandut pacatului)

Pavel prezinta clar influenta legii asupra omului, arata cum prin lege e imposibil sa scapi de pacat ci dimpotriva pacatul are putere asupra ta tocmai prin lege, si apoi prezinta alternativa, viata traita prin har (darul nemeritat), arata de fapt care e rezultatul crucii, si ne arata cine este el in Hristos, cum a scapat de pacat, cum a scapat de fire, cum pacatul nu mai are putere asupra lui.

E incredibil cum acest pasaj din Romani 7 este folosit pentru a scuza lipsa de sfintenie in viata pocaitilor, pentru a scuza lipsa de caracter, lipsa de infranare, lipsa de ce vrei tu.

Crestinul traieste in pacat si nu are ca rod sfintirea pentru simplul fapt ca asta ii e credinta, e pacatos prin credinta, Bibia insa ne prezinta o cu totul alta realitate, o realitate SF, o nebunie. De aia crucea este considerata nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii, si se pare ca ceea ce spune Biblia despre a fi nascut din nou e considerata nebunie pentru pocaiti, pentru pastori, teologi. N-am cunosc pe nimeni in jur care sa ia ca atare Biblia si sa creada orbeste in ceea ce spune Pavel in Romani despre a trai in neprihanire.

Tot Noul Testament vorbeste despre perfectiune, nimic mai putin decat perfectiune, iar noi prin credinta noastra in imperfectiune, pacat, fire si umblare in fire, am deturnat, am inventat o religie si chiar daca vedem ca scrie negru pe alb nu credem, ni se pare irealizabil si preferam sa nu credem. Cum sa crezi ca esti desavarsit, cum sa crezi ca in tine nu mai locuieste pacatul, e mai usor sa crezi „evidenta” diavolului decat realitatea lui Dumnezeu.

E mai usor sa crezi inselaciunea decat sa crezi adevarul crucii care e o nebunie, e cea mai grozava nebunie, si anume ca prin credinta esti transformat radical si dintr-o data esti nascut din nou, cele vechi s-au dus, toate s-au facut noi. E o nebunie sa crezi ca pacatul nu mai are putere asupra ta, e o nebunie sa crezi ca in tine nu mai exista intunerec ci doar lumina, nu un amalgam de lumina si intunerec ci doar lumina, e o nebunie sa crezi ca nu mai traiesti in fire ci in duhul pentru ca Duhul Sfant locuieste in tine, e o nebunie sa crezi ca nu mai esti rob al pacatului ci rob al neprihanirii, e o nebunie sa crezi ca doar atat trebuie sa faci, sa crezi in rezultatul crucii, sa crezi in Isus din toata inima, ca acestea sa devina realitate.

Si totusi acesta este realitatea lui Dumnezeu cu privire la cei care se nasc din nou prin credinta in Isus Hristos. E incredibil dar adevarat!

De ce crezi ca in 1 Ioan 3:6 se spune ca: Oricine ramane in El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Sti soro, DAR….  Nici un DAR.
Daca Dumnezeu a spus asta atunci asa e. Stiu ca apar o gramada de intrebari si nedumeriri, dar daca Dumnezeu a spus asta nu-mi ramane decat sa cred asta din toata inima. Noi avem senzatia ca prima data tre sa tragem de noi sa devenim perfecti si apoi putem sa spunem ca suntem perfecti, numai ca nu e asa, crestinismul nostru este pe dos, intoarceti pe dos cam tot ce vi se spune la biserica si o sa aflati adevarul.

Lucrurile trebuie luate prin credinta, prima data crezi si apoi esti mantuit, prima data crezi ca esti facut neprihanit, desavarsit si apoi devi, de la credinta merge tot. Nu exista alt traseu, prima data credem si apoi devenim ceea ce credem. De aceea crestinii pe care ii vedem in jur sunt varza la capitolul morala si caracter, pentru ca incearca sa faca ceva ce Dumnezeu nu le-a cerut, se straduiesc sa devina perfecti prin propriile forte ca apoi sa vina cu performantele lor inaintea lui Dumnezeu pentru recunoastere, doar ca lucrurile nu functioneaza deloc asa, realitatea confirma pe deplin acest fapt.

Crestinii sunt pacatosi pentru ca asta cred, sunt deplin incredintati ca e imposibil sa devi desavarsit, iar Biblia spune lucrurile astea asa ca fapt divers, nu e posibil si gata. Degeaba Pavel a spus: „urmati-ma pe mine caci eu il urmez pe Isus”, sau „nu mai am nimic impotriva mea”. Pavel a inteles ca e posibil si a si trait realitatea asta. A inteles ca nu mai e rob pacatului ci e rob al neprihanirii si a trait ca atare.

Ma intreb daca nu a fost suficienta demonstratia a nu stiu cate generatii de oameni care au trait sub lege si au aratat clar ca nu asta e calea, nu legea te scapa de pacat. Ma intreb de ce nimeni nu se sesizeaza ca ceva nu e in regula din moment ce moralitatea pocaitilor e una jalnica. De ce o fi asa oare? E simplu, oamenii vor neaparat sa tina legea, iar aceasta cale duce cu sine la exacerbarea pacatului in viata lor, toata invatatura din biserica te forteaza sa te fortezi tu si sa lupti cu pacatul si te face efectiv rob legii, pacatului si firii desi Pavel ne spune clar ce inseamna credinta in Isus si care e rezultatul credintei in Isus si nasterii din nou.

Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! (Evrei 11:6) De la asta se porneste, crezi si devi ceea ce crezi.


„Aparenţa să traiască”

metrosexualCultura si traditia romaneasca au o componenta deosebit de importanta si anume pastrarea aparentelor. Romanul stie una si buna, el nu trebuie sa se faca de ras, nu conteaza cum stau lucrurile in realitate, el vrea sa aiba o prestatie si imagine de nota zece, chiar daca totul este varza in viata lui de zi cu zi. Si folosim in confectionarea acestei imagini foarte multe artificii, lucruri materiale, cele care se vad cu ochiul si multe minciuni.

Ne impopoţonam cat mai de firma posibil, ne cumparam cea mai tare masina si daca cumva nu dispunem de bani foarte multi, gasim noi ceva pe care sa o punem ca si cortina, poate chiar o „super smerenie” ca oamenii sa vada ce destepti, bogati, talentati, grozavi, echilibrati, smeriti, oameni asezati din toate punctele de vedere suntem. Si asa incercam sa urcam cat mai mult in clasamentul celui mai grozav personaj de pe strada, din biserica, din cartier, s.a.m.d.

Bineinteles ca nu generalizez, nu toata lumea e asa, si in tot ce am spus pana acum pe blog, stiu ca sunt exceptii, cu siguranta ca sunt exceptii, in unele cazuri multe exceptii, in altele foarte putine. O parte din spectrul bisericesc de la noi duce cu sine o intreaga filosofie despre cum sa arati ok, cand de fapt esti varza. Si sunt destui naivi, care cred ce vad, care sunt impresionati de ce vad, si care culmea ii iau ca exemple pe cei care isi flutura aparentele pe unde pot. Si uite asa acestia sunt trasi intr-o capcana, cu metodele celor pe care ii iau ca exemplu vor ajunge si ei la randul lor niste oameni fara continut dar cu o aparenta de invidiat, si in felul acesta se ajunge la perpetuarea, cred ca de la Burebista si Decebal, a acestei mandrii prostesti de a-ti face o imagine care nu are legatura cu realitatea, dar daca nu lucrezi la propria imagine te faci de ras si nu e bine.

masterA te face de ras, este „pacatul” cel mai groaznic posibil, rusinea maxima la roman. Decat sa te faci de ras mai bine iti inventezi o identitate falsa, iti ornamentezi goliciunea din viata cu lucruri materiale, cu pervertirea talentelor cu care ai fost inzestrat, cu fluturarea bagajului de cunostinte, vorbe, filosofi, teologii, care la urma urmei nu folosesc la mare lucru, eventual asa vei fi privit ca marele atotcunoscator.

Vorbesc in acest articol de ceva ce ma derajeaza foarte tare, dar din pacate nu stiu sa pun punctul pe i cum trebuie. Prostia si fudulia sunt doua notiuni atat de raspandite incat daca esti alergic la asa ceva, poti intra in coma. Costumul impecabil, impresioneaza. „Haina il face pe om”, spune o vorba romaneasca, si chiar asa e, ne impresioneaza ce de fapt pe Dumnezeu nu Il impresioneaza deloc, ba mai mult suntem impresionati de ceea ce Dumnezeu este dezgustat.

Imaginea impecabila se pastreaza cu multe minciuni, asa se poarta, trebuie sa minti ca oamenii sa nu iti afle slabiciunile, aproape ca minciuna aceasta pare justificata si parca parca nu ar fi pacat, decat sa fi terfelit, mai bine ii minti si le induci impresia ca esti perfect, si ei ca fraierii te invidiaza, dar de fapt habar nu au ce invidiaza. Ma crucesc cum a ajuns lumea asta, si macar sa fie doar lumea, dar cand spun asta ii includ si pe cei care teoretic sunt crestini.

In fine, inchei acest articol de fapt neterminandu-l, il las asa in aer……….. vroiam sa imi exprim dezgustul fata de tendinta aceasta generalizata de a te da mare si grozav si de a-ti apara imaginea cu orice pret, de a te lupta cu toate fortele pentru ca lumea sa creada ca tu esti perfect, desi numai tu si Dumnezeu stiti care este adevarul. Si culmea lupta aceasta poate fi imbracata si intr-o smerenie excesiva, nesanatoasa, care pe mine cel putin ma scoate din sarite de fiecare data cand o vad.
Cam atat….