ROSE

Posts tagged “schimbare

Fundatia

Cum se construieste o casa? Prima data se face fundatia, cu cat proiectul casei este mai mare cu atat fundatia se face mai adanca si mai solida, ca sa poata tine cladirea care se va ridica ulterior. Pentru asta trebuie timp si nu se vede ca s-a realizat mare lucru in exterior. Ce se face apoi? Se cladesc zidurile, caramida cu caramida, iar apoi i se pune acoperisul si intr-un final are loc decorarea casei. Exact in aceeasi ordine se cladesc toate in viata noastra, mai ales viata spirituala, relatia cu Dumnezeu.

Foarte multi oameni vor sa puna acoperis la casa cand de fapt nici macar fundatie nu au, foarte multi vor deja sa puna decoratiuni prin casa cand nici macar nu au sapat santul pentru fundatie. Vrem doar lucrurile spectaculoase, dar uitam ca pentru ele trebuie o fundatie solida, altfel se vor prabusi in secunda in care vor aparea. Si ce ne facem daca avem o fundatie facuta in graba din paie si vreascuri, ce ne facem daca fundatia e facuta din fire si din roadele firii?

Ce se poate intampla daca teoretic, puterea lui Dumnezeu ajunge pe mana unui om care nu are fundament, sau a carui fundament este firea? Am avut un vis anul acesta cand eram cu nervii la pamant si cand totul din jur imi spunea ca trebuie sa platesc cu aceeasi moneda, ca si pe mine ma duce capul sa fiu ca restul oamenilor, sa faci rau nu e greu, si cand ma luptam cu asta am avut un vis in care am vazut niste demoni care stateau la discutie pe seama mea, erau foarte nervosi, se certau si i-am auzit cand au zis asa: daca ii vom strica caracterul va deveni un vrajitor in mainile noastre. Slava Domnului ca am rezistat presiunii respective, dar aceasta fraza nu o mai uit niciodata.

Un om fara caracter, care intra in posesia puterii Duhului Sfant, la urma urmei se va prabusi in mandrie, premergator mandriei vor fi alte pacate probabil, dar intr-un final va cadea in mrejele mandriei si desi poate nu isi va da seama, nu va mai sluji lui Dumnezeu ci diavolului, pentru ca diavolul este dumnezeul mandriei. Cand cineva traieste in mandrie sti ce face? Are partasie cu diavolul, cu demonii, si cred ca acelasi lucru se intampla cu fiecare pacat, cand omul staruieste in pacatul respective pur si simplu are partasie cu demonii.  Stiu ca suna foarte dur, stiu ca nu e placut la citit ce scriu eu aici, dar asta e adevarul. (1Cor.10:20) Sunt destule exemple de oameni care au facut asta si fac asta.

Pe blog am scris foarte mult despre vindecari, despre semne si minuni, dar in aceeasi masura am scris si despre caracter. Si daca prin absurd, maine dimineata mi s-ar spune ca doar un aspect din astea doua mai poate ramane pe blog, si mi s-ar cere sa decid pe care l-as sterge, nici nu as sta pe ganduri, as sterge partea cu miracolele, pentru ca fara caracter esti terminat in fata lui Dumnezeu. Fara minuni poate esti terminat in fata oamenilor, minuni iti trebuie sa traiesti bine pe pamantul asta, sa ii faci pe oameni sa vina la Hristos, dar caracterul e o chestie personala de viata sau moarte vesnica.

Consider ca fundamentul casei spirituale este caracterul. Daca in fundatie sunt lucrurile firii, casa se va prabusi, garantat, fara nici o indoiala cand ii va fi lumea mai draga, cand se va vedea mai frumos ornamentata, casa se va face praf si pulbere. V0rbeam de mandrie. Asta e buba cea mare care va izbucni intotdeauna, daca nu ti-ai cizelat caracterul, si daca nu ai murit fata de tine, fata de egoismul ala cat muntele cu care mai toti ne nastem, caruia ii place la nebunie sa  i se dea atentie, sa fie laudat si care se hraneste din asta. Daca pornesti in lucrare fara lucrurile astea ucise in tine, imagineaza-ti care va fi reactia ta launtrica cand de exemplu un olog se va ridica din scaunul cu rotile. Chiar daca esti mort fata de mandrie, ea iti va da tarcoale, asa ca daca nu ai omorat-o inainte, acum te va omora ea pe tine. Si esti pierdut. Daca acum te dai mare cu fleacuri, imagineaza-ti cum te vei simti cand o gramada de oameni te vor aclama. Si nu ma intereseaza fraze de genul: “sti soro, eu dau toata slava lui Dumnezeu”. Noi ne putem pacali unii pe altii foarte usor prin vorbe, doar ca de obicei vorbele nu exprima adevarul, asta am observat eu de-a lungul anilor. “Da al vostru sa fie da, si nu al vostru sa fie nu” adica “vorbirea voastra sa fie clara, sincera”, asta poate a fost scris pentru extraterestrii ca oamenii nu prea iau seama la asta.

Luca 6:47-49. Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. Dar cine aude, si nu face, se aseamana cu un om care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”

Nu e suficient sa vi la Isus, nu e suficient sa te urci pe stanca sa iti ridici zidurile si gata ai casa. Nu. Cu cat esti mai sus pe munte cu atat vanturile vor fi mai puternice si ai nevoie de o fundatie cat mai solida. Odata urcat pe stanca trebuie sa sapi adanc in stanca, pentru a-ti aseza temelia. Asta e faza cea mai grea si care dureaza cel mai mult, si culmea cand trecatorii vin sa vada care sunt progresele nu o sa vada nimic ridicat deasupra pamantului. Lucrarea asta se face in adanc, si nu e spectaculoasa deloc pentru trecatori, dar fara lucrara asta e ca si cum nu ai fi urcat pe stanca, pentru ca fara fundatie te vei duce la vale mai devreme sau mai tarziu si te vei multumi cu casa zidita pe pamant, care una doua e cladita. Casa pe pamant e spectaculoasa intr-un timp scurt, nu cere efort, nu are temelie, e facuta ca sa se vada de afara, oamenii vor avea in timp record ce lauda si aplauda, dar casa zidita pe pamant  nu are valoare, e egala cu zero.

Moise a stat 40 de ani undeva unde si-a cizelat caracterul, a stat la oi, si apoi stim cu totii ce s-a intamplat cu el. David a stat si el o gramada de ani la oi, undeva departe de ochii celor care aplauda, Ioan Botezatorul a stat si el in pustie o viata de om, ca sa fie de folos lucrarii lui Dumnezeu, si am putea continua, Pavel a stat 3 ani in desert, unde a lucrat la fundatie, nimeni nu a vazut ce face omul ala acolo, era vorba de el si Dumnezeu, de transformarea mintii, de moartea fata de sine, de luarea crucii, de inlocuirea mandriei cu smerenia, de inlocuirea egoismului cu altruismul, si abia apoi a continuat constructia cladirii, toata viata lui a continuat cladirea si a ajuns si la decoratiunile spectaculoase. Dar totul s-a facut cu intelepciune, s-au luat lucrurile pe rand, s-a platit pretul.

Umblarea cu Dumnezeu presupune in primu rand caracter, si apoi semne si minuni, umblarea cu Dumnezeu presupune si proorocie, vindecare, vorbire in limbi, semne si minuni, dar in primul rand presupune dragoste, fara dragoste totul e o zanganeala suparatoare pentru urechile lui Dumnezeu.


„Cercetare” la biserica…

artificiiTi s-a intamplat sa asculti vreo cantare lumeasca si sa te simti « cercetat » ? Nu, nu blasfemiez termenul de « cercetare » . Eu de exemplu am fost foarte « cercetata » cu ani in urma la un concert a lui Joe Cocker. Acum o sa crezi ca am innebunit de vorbesc asa. Mai astepta putin si mediteaza la ce urmeaza, poate scap cumva de diagnosticul pe care tocmai mi l-ai pus. Am mai fost tare cercetata odata la concertul celor de la Proconsul de la Cerbul de Aur, cu ani in urma. Tin minte « cercetarile » astea, pentru ca s-au lasat si cu lacrimi. Poate ma crezi labila, dar crede-ma au fost concerte foarte fain si as putea sa continui cu enumerarea inca a catorva concerte care m-au facut sa simt fiori. Probabil ca ai lacrimat si tu daca nu la Joe Coker, poate la Irina Loghin sau Fuego. Si imi aduc aminte ca dupa concertul lui Joe Cocker « cercetarea » aceea a durat cam o zi si ceva, Ma gandesc ca nu sunt singura care am trait asa ceva, de aia isi cumpara oamenii bilete la concerte, nu conteaza cat de scumpe sunt, cand vine vreun cantaret preferat, pentru ca traiesc niste senzatii, fiori, o stare de euforie. Sa nu mai vorbesc de concertele simfonice, am auzit ca unii spectatori sunt atat de « cercetati » incat intra intr-un fel de transa, sau opera, sa vezi acolo „cercetare”.

Repet, nu blasfemiez, doar prezint o realitate greu de acceptat de multi dintre noi, ba chiar necunoscuta de unii. Stii cu ce m-am ales eu spiritual dupa cercetarea de la concertele alea ? Cu nimic… nu m-a impins la nici o schimbare in viata mea, au fost doar stari emotionale deosebite, placute, dar care dupa ce au trecut, au ramas doar o amintire pe care v-o povestesc voua acum, nici o urmare, nici buna nici rea. Oare care este diferenta intre ‘cercetarea’ pe care o simti cand asculti o muzica simfonica, usoara, pop, sau jazz, muzici lumesti si cercetarea pe care o simti la biserica cand iti canta Ovidiu Liteanu, Gabi Ilut sau Speranta sau orice alta formatie? Daca dupa ce pleci de acolo te alegi cu NIMIC, cu exceptia unor fiori si unei stari de inaltare sufleteasca, dar schimbare ioc, hotarari noi nici atat, te intorci la acelasi fel de vietuire ca pana atunci.

Probabil ca ai avea argumente sa ma contrazici, dar cred ca intelegi la ce ma refer. Am confundat cercetarea Duhului Sfant cu emotia generata de cateva note muzicale care ne sunt pe plac, am confundat cercetarea Duhului Sfant cu lacrimile stoarse de o cantare la biserica in care este vorba de cat de greu o ducem noi in lume si cum ne doboara greutatile. Ai vazut vreodata intreaga sectiune de surori in biserica bufnind in plans la auzul povestii spuse de la amvon cum o mama cu 9 copii a murit in chinuri dupa ce 3 ani a suferit de nu stiu ce boala cumplita? No, si asta numim noi cercetare. Ma intreb de cate ori am avut parte de o cercetare veritabila a Duhului Sfant si de cate ori ne-am autocercetat doar la nivelul sentimentelor. Nu spun ca cercetarea Duhului Sfant e seaca fara emotii, dimpotriva, dar stii la ce ma refer, nu ?

Si uite asa gasim o explicatie, de ce dupa nenumarate cercetari lacrimogene la biserica, la evanghelizare, la concerte crestine, noi ramanem la fel, pentru ca a fost doar o gadilare a emotiilor si a gusturilor noastre muzicale sau oratorice si atat. Mergem acasa, mai plangem sau mai simtim fiorii o zi sau doua cand ne amintim de fazele cu pricina si gata. Ne urmam nestingheriti umblarea in fire, fara sa fi fost deranjati de cercetarea senzationala de care am avut parte. Tot durere in cot fata de aproape, fie el prieten sau necunoscut, tot ignoranta, tot invidie, tot mandrie, tot linguseala, tot jumatati sau sferturi de masura, tot comozi, tot tradare, tot lacomi, tot mincinosi, tot fatarnici, tot in nemernica asta de fire. Oare cati cantareti crestini in tara asta atunci cand canta reusesc sa transmita mai mult decat fiori, mai mult decat o cercetare gen Joe Cocker ?

Cercetarea Duhului Sfant te clatina din temelii, te sfasie pe dinlauntru, te face sa iti pui intrebari care ajung sa starneasca hotarari noi, Cercetarea Duhului Sfant te schimba, s-ar putea sa nu plangi, sa nu simti fiori, sau s-ar putea sa dea cu tine de pamant de cate emotii poate starni, dar in final cercetarea Duhului Sfant schimba.


Instabilitatea lui Petru! (2)

walking_on_water_jekelIti dai seama ce grad de instabilitatea avea Petru, imediat dupa ce Isus da cea mai grozava revelatie despre un om in Noul Testament, Petru actioneaza ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat

«Tu esti o piatra de poticnire, nu mai esti o stanca, caci gandurile tale nu sunt gandurile Mele ci gandurile oamenilor ». Poti sa ai autoritate dar daca gandurile tale nu sunt schimbate de Duhul Sfant, degeaba Dumnezeu iti incredinteaza semne si minuni ca dupa aceea sa cazi. Mintea ta trebuie innoita, Dumnezeu ne-a dat autoritate, dar El vrea sa ne schimbam rotitele, sa nu mai mearga invers, sa nu ajungem la mandrie. El vrea sa avem o gandire innoita si atunci diavolul nu va mai putea ajunge sa ne conduca mintea.

Marcu 9:2-13 Petru, Iacov si Ioan in gloria cereasca pe Muntele Schimbarii la Fata, nu mai vrea sa plece de acolo, propune sa se faca niste corturi unde sa stea si Ilie si Moise si Isus. In acelasi capitol 31-37, atat de mult au fost impresionati ucenicii de episodul de pe munte incat acuma se certau care sa fie mai mare intre ei, cum arata ierarhia si cu siguranta ca Petru a avut si el un cuvant de spus. Din nou vedem oscilatia sus – jos. Am putea spune ” mai, dar nu s-a plictisit Isus de Petru, tot asa si iar asa……….”

Il vedem pe Isus umbland pe ape: « Isuse spune-mi un cuvant sa vin la Tine pe ape » si Isus zice « vino » Merge Petru prin credinta, umbla pe ape si pe la mijlocul drumului se scufunda, credinta l-a tinut doar jumatate de drum. La un moment dat vine la Isus si Il intreaba  „Isuse, 7 e cifra, nu ? cat de des trebuie sa iert ?.”S-o fi gandit Petru ca 7 este cifra desavarsirii teologic vorbind, „deci de 7 ori trebuie sa iert, mai mult de atat nu pot, daca are unul ghinionul sa ma supere de 8 ori, asta e……..”

Petru Il intreaba pe Isus . „Doamne noi am parasit toate lucrurile, cu ce ne alegem de pe urma acestui fapt ? ” Ce josnic….

Isus ii spune : „Satana a cerut sa te cearna, Eu m-am rugat pentru tine sa nu ti se piarda credinta, pana va canta cocosul te vei lepada de 3 ori „. Daca astazi ai viata plina de oscilatii, exista un secret, s-ar putea ca oscilatiile tale sa fie din cauza ca in lumea invizibila, diavolul se lupta pentru viata ta, in lumea invizibila exista un razboi, Satan vrea sa te prinda iar Isus sta la dreapta Tatalui si se roaga si mijloceste pentru tine, de aceea te simti atras cand intr-o parte cand intr-alta pentru ca Dumnezeu si diavolul se lupta pentru tine. Daca azi simti lupta aceasta in dreptul tau, treci de partea lui Dumnezeu

Ce zice Petru ?  « Doamne, toti se vor lepada de Tine, dar eu raman langa Tine, am sa mor pentru Tine ». Mai tarziu cand s-a saturat sa spuna lucruri mari, a obosit cand a venit vorba de rugaciune, cand Isus a avut nevoie de el in rugaciune il gasim pe Petru dormind. Trezit de galagia de acolo, a scos sabia si a facut un act de vitejie, a taiat urechea unui rob, iar cand vede ca Isus nu este de acord cu acest gest, Biblia ne spune ca toti, inclusiv Petru, L-au parasit. (acestia erau marii apostoli prin care Isus avea sa isi intemeieze biserica)

La un moment dat Petru sta in mijlocul unor slujnice, acestea il ironizeaza, iar el le spune ca nu Il cunoaste pe Isus, odata, de doua ori si in final ca sa fie cat se poate de clar incepe sa se blesteme si sa se jure, si-apoi canta cocosul. Biblia ne spune ca tocmai atunci Isus iesea si s-a uitat la Petru.  Crede-ti ca s-a uitat urat la el ? I-a spus oare : „ti-am spus Eu ca asa o sa faci ” ? Cred ca intristarea din privirea lui Isus a rupt inima lui Petru, care a plans cu amar. In sfarsit Dumnezeu a reusit sa zdrobeasca acest individ mandru, independent, incapatanat si greu de supus.

Dumnezeu se lupta pentru viata ta


Instabilitatea lui Petru! (1)

jesus-and-peter1Cu multi ani in urma am ascultat o predica care m-a marcat si as vrea sa o impartasesc cu voi, o sa o redau din notitele pe care le-am luat atunci. Am descoperit cu stupoare ce fel de om a fost Petru, cat de instabil, nestatornic, schimbator de la o ora la alta si aceasta m-a incurajat foarte mult pentru ca am putut gasi destule asemanari intre temperamentul lui si al meu, gandindu-ma ca daca el a avut o sansa o sa am si eu. Petru a fost o catastrofa din multe puncte de vedere, putem vedea foarte clar ca Dumnezeu nu a ales un om puternic si echilibrat ci unul cu aceleasi slabiciuni ca si noi.

Instabilitatea este o problema cu care majoritatea dintre noi ne confruntam. Da, Petru a fost folosit de Dumnezeu intr-un mod deosebit, dar ca sa ajunga acolo a trecut printr-un procesul de modelare. Inainte de a ajunge marele om al lui Dumnezeu, a facut foarte multe gafe si sunt sigura ca doar o mica parte dintre ele le gasim scrise in Biblie.

Dupa ce tocmai facuse minuni, Isus merge la Petru care statea pe marginea barcii deprimat pentru ca nu prinsese nici un peste si ii spune : « Petre, mână in larg, hai sa prindem pesti » si Petru cel realist, inradacinat in realitatile obiective spune « stii Doamne, de cand ma stiu sunt in barca aceasta, eu am o experienta adanca, am facut si seminarii despre pescuit, am o licenta, cateva inventii in domeniul acesta si Tu imi spui mie ca o sa prindem peste…….dar daca Tu zici ca o sa prindem peste, inteleg, Tu esti asa mai visator, hai sa aruncam mrejele, ce poate fi rau, hai sa le aruncam » Urmarea: dupa ce mreaja mai gata sa se rupa din cauza cantitatii de peste, Petru cel realist se tine cu mainile de picioarele lui Isus si striga : « pleaca de la mine ca sunt un pacatos »

Isus intreaba la un moment dat : « Stiti voi cine sunt Eu ? » Si Petru are o revelatie, face un pas in fata, din tot grupul el era mai reprezentativ si spune « Doamne, Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu » si se mira si el de ceea ce spune. Isus ii spune : « Bravo Petre, nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta ci Tatal Meu care este in ceruri ». Petru se uita la el si spune : Aha, ungerea este peste mine……. si Isus continua « iata iti dau cheile Imparatiei cerurilor » si de-odata Petru vede atarnandu-i la brau niste chei enorme, se simte portar in rai si Isus ii spune « pe aceasta stanca voi zidi biserica Mea si portile locuintei mortilor nu o vor birui », deja Petru vede toti demonii la picioarele lui zvarcolindu-se « orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruru….. » Marele Petru acuma stia ca are autoritate de a lega si dezlega.

Hai sa vedem in Marcu 16 :21-23 ce s-a intamplat imediat dupa aceea. Isus explica ucenicilor ca El trebuie sa mearga la Ierusalim, sa sufere din partea batranilor si Petru acuma avand cheile Imparatiei l-a luat deoparte si i-a spus « Isuse, hai sa iti spun ceva, acuma eu sunt un tip rezonabil, am si cheile, leg, dezleg, stai sa iti explic eu situatia, stii…te inteleg ce vrei sa zici dar sa te pazeasca Dumnezeu nu vorbi asa negativ, sa nu care cumva sa ti se si intample ce spui »

Cand citesti versetele 22,23 te ingrozesti cum asa repede in decurs de cateva ore poate mai putin Isus ii spune : « Inapoia mea, Satano », nu un duh oarecare ci Satana in persoana. Diavolul in persoana era acolo, nu a trimis nici un duh sa se ocupe de caz  si cand a gasit o portita la Petru a si actionat. De ce oare a avut putere asupra lui ?

Probabil ca Petru in momentele acelea de glorie s-a simtit atat de mare si tare incat a deschis o usa in lumea invizibila numita mandrie si diavolul a putut sa intre si sa se foloseasca de el. Biblia ne spune ca mandria merge inaintea caderii. Oamenii se intreaba cum se poate ca un crestin adevarat care umbla cu Dumnezeu sa aiba probleme cu demonii. Uite, Petru nu avea probleme cu demonii ci cu Satana in persoana.