ROSE

Posts tagged “seceta

Reactia in urma binecuvantarilor.

Dragostea de la inceput, entuziasmul de inceput, senzatia aceea de uimire, de multumire, de satisfactie, de mirare in urma unei binecuvantari este o stare care atunci cand dispare compromite intreaga binecuvantare a lui Dumnezeu. Indiferent cum se numeste binecuvantarea cu pricina cand ajungem sa ne obisnuim cu ea, cand ni se pare ca e ceva banal, cand nu mai tresarim de uimire, drumul pe care am luat-o este unul care duce la seceta spirituala.

Senzatia pe care o ai in prima perioada dupa ce primesti o binecuvantare, trebuie pastrata, pentru ca totul e HAR, un har nemeritat, un har care nu poate fi cumparat cu nimic, un har bazat pe jertfa totala. Cand ajungem sa nu mai fim uimiti de minunile lui Dumnezeu si le tratam cu raceala si nu ne mai miram cum noi o mana de pamant putem avea parte de atata dragoste din partea lui Dumnezeu, cu siguranta ca ceva nu functioneaza cum trebuie in mecanismul inimii noastre.

Un mod prin care Dumnezeu imi vorbeste sunt visele, cred ca daca le-as fi numarat as fi socata si eu de numarul viselor prin care mi-a vorbit Dumnezeu si cate s-au implinit, vorbesc de foarte multe vise si la fiecare vis pe care il vad implinit, desi am mai vazut asta de nenumarate ori, ma mir, ma socheaza cumva, raman marcata. Atitudinea gresita din partea mea ar fi sa ma obisnuiesc cu fenomenul si sa il privesc ca pe ceva banal, ceva ce mi s-ar cuveni, ceva care s-a intamplat de atatea ori incat nu ar mai trebui sa imi starneasca mirarea. Si cu toate astea la fiecare vis care se implineste, spun ceva de genul: incredibil, extraordinar, nu imi vine sa cred, si chiar asta simt.

Am dat doar un exemplu, felul in care poate vorbi Dumnezeu este variat, binecuvantarile Sale sunt diverse, iar cand ajungem sa nu ne mai minunam de felul in care El lucreaza, sa ne obisnuim, sa nu mai tresarim, si sa privim totul ca pe ceva ieftin, cand dragostea dintai a pierit, s-ar putea ca acesta sa fie drumul dintre starea de caldicel spre starea de inghet.

Reclame

Crestinul „planta”

Planta de floarea-soarelui atacata de manaDesi voi bate campii putin in randurile de mai jos sper ca cineva sa inteleaga sensul acestor aparente aberatii.

Odata cu descoperirea fosilei Darwinius masillae, oamenii de stiinta se simt mai bine, deci maimuta este stra strabunica lor. As putea sa fac misto suficient pe tema aceasta pentru ca si daca as fi ateu nu as putea crede o asemenea aberatie. Una la mana, de ce evolutia a incetat si nu mai continua si in ziua de azi ( sa zicem ca in ultimele trei sute de ani ar fi trebuit sa evoluam, sa umblam intr-un picior) apoi de ce mai sunt maimute care nu au evoluat in om. Glumeam zilele trecute cu o prietena ca poate o fi si aici o problema de predestinare, unele maimute au avut sansa unei predestinari fericite, altele au ramas inca la stadiul de maimuta. In fine, prostie mare, inca o incercare a diavolului de a nega Biblia cu descoperiri stintifice si are destui care ii cred minciunile.

Daca oamenii de stiinta au evoluat din maimuta, noi cred ca am evoluat din plante. Ce face planta ? Sta si nu face nimic, din instinct ea creste, daca ploua primeste ploaia, daca nu, moare, nu face nimic ca sa se descurce pe cont propriu, nu iese din pamant sa mearga la robinet sa bea putina apa, pur si simplu sta si asteapta sa isi infrunte destinul. Daca are nesansa ca destinul sa ii scoata in cale o vara secetoasa, asta e, o sa moara, daca nu, o sa se bucure ca planta, crescand fara sa faca nici un efort. Planta este predestinata la a sta pe loc. Daca a avut nesansa sa fie sadita sau sa rasara intr-un pamant arid foarte bine, daca nu iar foarte bine.

Daca vine coropisnita sa ii manance radacina, sta si nu comenteaza, primeste ce vine la rand, nu ai ce sa ii faci, soarta asta, soarta cruda. Daca vine insecta sau colorado sa ii manance frunzele, se autocompatimeste, dar nici macar nu se scutura un pic sa tranteasca colorado la pamant, daca asta i-a fost harazit, ea nu poate sa se impotriveasca,  « asta e voia Domnului ».

Crestinul « planta », o specie crescuta cu grija, prin lipsa de cunostinta din biserica, de predicile submediocre, crestinul planta care din instinct are urmasi tot plante, care traiesc asa cum vine la rand, incapabili de a face vreun gest in fata « destinului nefavorabil ». Pastorii « planta », fiecare cu parcela lui de plante, multe sortimente de plante, dar tot plante la urma urmei. Putinele plante care realizeaza ca nu aceasta e conditia pentru care au fost create, daca vor iesi din rand, se vor trezi cu sapa in cap, e greu sa scapi din rand. Toata lumea face asa, trebuie sa fii nebun sa iesi din randul oamenilor, daca ei sunt plante, trebuie sa fii si tu, e rusine sa nu fii planta, rusine mare. Cu toate acestea fi nebun si iesi din randul plantelor, nebun din perspectiva plantelor.

Plantelor nu mai fiti plante, pentru ca nu ati fost concepute ca plante, sunteti dotate cu picioare, cu cap, minte, va puteti deplasa, puteti sa cautati un loc mai bun, puteti sa cautati apa, daca pe parcela in care ati prins radacini nu a mai plouat de 10 ani, dezradacinati-va, sanse de precipitatii in acel loc nu prea exista. In sistemul in care nu a plouat niciodata, nici nu o sa vina prea curand ploaia, acolo totul este destinat pentru seceta. Vai, dar Dumnezeu poate schimba lucrurile, Rose, aici nu ai dreptate. Probabil, dar imi sustin parerea ca sunt locuri in care nu va ploua niciodata, pentru ca nu se vrea, totul este conceput in asa fel incat norii sunt dati la o parte automat, din instinct, si e o pierdere de vreme sa astepti ceva ce nu va venii.

In concluzie, diavolul adora crestinii planta, ii adora, nu o sa le faca prea multe probleme, sa nu ii trezeasca din conditia lor, crestinul planta nu face nici un rau iadului, dar isi face lui rau suficient. Cat la suta din crestinii din jurul tau sunt plante, incluzandu-te si pe tine daca e cazul…..ar fi interesant de aflat un procent, s-ar putea afla raspunsul la multe nedumeriri.