ROSE

Posts tagged “tupeu

Bunatatea o slabiciune?

558789_373649736072685_1742403724_nBunatatea si blandetea sunt privite de societatea noastra ca fiind slabiciuni. Trebuie sa fi cu tupeu, arogant, necrutator si atunci oamenii vor zice: ce om puternic, pe asta nu-l darama nimic. Sa fi bun, sa actionezi cu bunatate si dreptate in vremurile astea mie mi se pare o chestie care merge mana in mana cu eroismul. A trata oamenii cu bunatate desi sti foarte bine ca majoritatea nu merita asta ci dimpotriva, asta e o trasatura a omului puternic, care nu a cedat de la principiile sale nici cand a fost nedreptatit aproape de toti, nici cand s-a vazut o sursa de profit pentru cei din jur, nici cand bunatatea lui a fost luata in batjocura, nici cand a fost calcat in picioare. Sa nu treci de partea arogantilor si necrutatorilor cand totul din jur iti spune ca bunatatea nu merita, asta doar un om foarte puternic poate sa o faca, cei slabi cedeaza si ingroasa randurile celor lumesti, pentru ca bunatatea e o caracteristica dumnezeiasca.

Cam toti ne nastem cu o doza mai mare sau mai mica de bunatate, dar cu timpul intalnim oameni care o sa faca tot posibilul sa anihileze calitatile de genul asta, si de cele mai multe ori reusesc. Si uite asa multi din cei care odata aveau macar un gram de bunatate, au fost striviti de altii (care la randul lor au fost striviti de altii) si pentru ca nu au fost suficient de puternici au cedat si asa s-a ajuns la ce e acuma.

Sa iti pastrezi bunatatea chiar si dupa ce lumea ti-a demonstrat ca nu merita sa fi bun cu ei, asta nu toata lumea poate si e o dovada ca esti foarte puternic.


Scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma

Exista doua tipuri de oameni care folosesc scuzele in mod excesiv. Prima categorie o face din teama iar cealalta categorie dintr-un motiv pur egoist.

Sunt unii oameni care desi nu gresesc foarte des, isi cer scuze mai tot timpul, pentru ca se simt complexati, nu au incredere in propria persoana, se tem ca nu cumva sa fi spus ceva gresit, sunt traumatizati de te miri ce si au senzatia ca gresesc si cand nu gresesc si daca omul are si o doza puternica de bun simt, o sa te saturi auzindu-l scuzandu-se, dar se trece cu vederea pentru ca omul se teme sa nu te fi deranjat chiar si cand nu te-a deranjat, se teme sa nu te fi indispus chiar si cand nu te-a indispus.

In schimb a doua categorie e manata de egoism pur. De ex, stiu bine ca te deranjeaza o chestie, dar nu ma sfiesc sa o fac, ca apoi sa ma spal pe maini cu un mare si libidinos : scuza-ma te rog, iarta-ma te rog. Si unora le merge, mult si bine, daca intalnesc un om ca mine in trecut, care nu riposta, crezand ca omului chiar ii pare rau. Acuma nu mai cred ca ii pare rau, sau daca ii pare rau, eventual ii pare rau ca ii spun adevarul in fatza si se afla intr-o situatie neconfortabila, da nicidecum nu ii pare rau ca mi-a tocat nervii. A stiut din start ca nu imi place o chestie, si daca ii pasa de mine nu ar fi facut chestia aia, dar pentru ca i-a pasat doar de el, din comoditate sau chiar rautate, a facut-o ca sa se simta el bine, necontand ca mie mi-a stricat ziua, ca apoi sa repare lucrurile printr-un „sincer” scuza-ma.

Cred ca omul innoit de Hristos, ar trebui sa foloseasca destul de rar acest: „scuza-ma”, nu pentru ca nu ar trebui sa recunoasca cand a gresit, ci pentru ca nu ar trebui sa greseasca atat de des, incat de dimineata pana seara sa fie un recital de: „scuza-ma”, „imi pare rau”. Eu nu mai cred in sinceritatea acestui „scuza-ma” cand vad clar ca e o chestie de care stiai foarte bine ca ma va deranja dar totusi ai facut-o. Ok, trec cu vederea ca nu am alta alternativa, in secunda numarul doi poate am si uitat ce ai facut, dar nu o sa inghit pacaleala acestui „scuza-ma”. O sa te consider eventual foarte tupeist, te voi ierta, dar tot parerea asta o sa o am despre tine. Si nu ma refer la faptul ca gresesti si tu odata, de doua ori, de trei ori, ci ma refer la stilul asta de viata, toata ziua:  scuza-ma, scuza-ma, iarta-ma, iarta-ma, sorry, sorry, nu am vrut, din greseala, n-a fost intentinat, imi pare rau.

Acuma nu spun lucrurile astea din pozitia de imaculata Rose, care pluteste in sfera perfectiunii. O spun doar din pozitia unui om normal care face si el gafe, dar care se gandeste ca a fi crestin fara bun simt, seriozitate si respect fata de ceilalti e ca si cum te-ai lua de gat cu Iacov in incercarea de a-i demonstra ca tu ai credinta fara fapte.