Entuziasmul – o minciuna?

Majoritatea covarsitoare a oamenilor nu sunt statornici si de aceea entuziasmul e o mare minciuna atat pentru ei cat si pentru cei carora acestia le fac promisiuni in momente de entuziasm. Va place cam cat la suta din promisiunile facute cu entuziasm la inceputul unui nou an, chiar sunt tinute macar anul care urmeaza?

Toti ne confruntam cu problema asta mai mult sau mai putin, si de aceea ar trebui invatat din ea. Am observat ca sunt oameni ajunsi la 40 de ani si peste, care inca nu s-au prins cum sta treaba cu entuziasmul asta de moment si pentru ca intr-adevar da o satisfactie destul de insemnata, marseaza la pacaleala asta grozava, fara sa fi tras concluzia ca nu e bine sa iei decizii cand esti entuziasmat, cum nu e bine sa iei decizii nici cand esti nervos sau deprimat, pentru ca astea in sine sunt niste minciuni. Adevarul despre tine este acela pe care il poti concluziona in momente in care esti intr-o stare medie, in care esti tu, fara acele focuri de artificii pozitive sau negative.

Nu am fire in cap suficiente sa numar cate faze de genul asta am vazut, oameni care iti promit marea cu sarea si chiar sunt sinceri pe moment, ca apoi dupa ce le trece entuziasmul sa nu mai ramana nimic din promisiunile lor, ba mai mult fac exact pe dos.

Entuziasmul este o sursa grozava de minciuna, si in acelasi timp este invaluit de lipsa de intelepciune. Nu spun ca e rau sa fi entuziasmat, ci spun sa nu dai doi lei pe entuziasm, daca asta e o chestie care vine si pleaca in functie de mofturile personale. A, daca esti un om din fire optimist non stop, constant si esti programat sa ajuti, sa faci, sa dregi, daca esti oarecum din nastere corect si nu suporti sa pacalesti, sa profiti si sa dezavantajezi pe altcineva, sau ai devenit cu timpul asa, ai putea sa risti sa faci promisiuni in momente de entuziasm dar si aici trebuie avut mare grija, pentru ca dupa aceea va trebui sa iti ti promisiunea uneori in defavoarea ta, pentru ca entuziasmul e orb si ascunde de multe ori fata adevarata a lucrurilor si te face sa promiti lucruri care apoi iti sunt o povara. Dar daca felul tau este sa te schimbi de la o ora la alta, in functie de cum bate vantul, atunci nici nu indrazni sa iei decizii, sa faci promisiuni, sa creezi sperante cuiva cand te simti entuziasmat, pentru ca nu te vei tine de promisiuni.

Daca omul e sincer, va observa relativ repede ca asa functioneaza lucrurile si nu isi va permite sa isi bata joc de altii, simtindu-se el bine promitand si fagaduind, trezind sperante altora, iar apoi lasandu-i balta pentru ca entuziasmul a disparut, si promisiunile s-au risipit.

Personal am trecut prin niste faze in trecut, care m-au marcat iremediabil, in care oamenii pentru ca se simteau entuziasmati pe moment, au facut promisiuni, au starnit asteptari, iar apoi dupa o vreme mai scurta sau nu, entuziasmul a disparut si odata cu el a disparut si orice urma de implinire a promisiunilor respective.

Entuziasmul este un mod grozav de a-ti satisface firea pe moment. A face promisiuni in momente de entuziasm, aduce multa satisfactie, iti ridica stacheta cumva, te face sa te simti important, lumea va crede ca tu esti bun, corect, milos, plin de dragoste cand vei promite marea cu sarea, vei fi in al noualea cer cand oamenii te vor lauda pentru ca ai promis, pentru ca ai fagaduit, pentru ca ai trezit sperante, si vei fi incantat sa fi laudat.

Entuziasmul in sine nu este rau, pentru un om care ar functiona dupa regulile lui Dumnezeu, dar pentru lumea in care traim, entuziasmul este o pacoste, care genereaza multe tragedii, care frange inimi, si distruge oameni pe viata. Cei care sunt practicanti ai promisiunilor spuse in momente de entuziasm si care nu seamana cu Hristos, si care inca nu s-au prins cum stau lucrurile, poate nu isi dau seama, dar lasa in urma multe rani si dezamagiri si asta e pacat, pacat idem cu minciuna.

Entuziasmul e o chestie de moment, care ar trebui tratata ca atare. Hotararile luate in acele momente mai devreme sau mai tarziu se vor lovi de testul realitatii pure neinvaluita de euforia entuziasmului si foarte rar omul e in stare sa se tina de cuvant si sa duca la bun sfarsit ceea ce a promis.