Mijlocirea

Matei 9:32 “……… iata ca au adus la Isus un mut indracit..”

Peste tot in lucrarea lui Isus pe pamant putem vedea ca bolnavii erau dusi de peste tot de oamenii de bine, la Isus sa fie vindecati. Imi si imaginez cum familia l-a dus pe cel bolnav la Isus, cum prietenii au mers si si-au luat prietenul bolnav pe sus ca nu cumva sa treaca Isus fara ca el sa fie vindecat, imi imaginez cum vecinii cu inima buna, au mers la vecinul lor bolnav si l-au luat cu pat cu tot si l-au dus la Isus sa fie vindecat. Era o nebunie in localitatea in care aparea Isus, se stia din celelalte locuri pe unde a umblat, ca Isus lasa satul, orasul fara bolnavi, pentru ca ii vindeca pe toti.

Cineva i-a dus la Isus, cineva a intervenit pentru ei, cineva a mers in numele lor la Isus. De multe ori boala il face pe bolnav sa nu mai aiba reactii, sa se complaca in sfarsitul tragic pe care il asteapta, sa isi piarda speranta, si are nevoie de ajutor, are nevoie de sprijin, are nevoie ca celor din jur sa le pese si sa faca ceva pentru salvarea lui, sa se roage, sa vina la Isus in numele bolnavului si sa ceara vindecarea acestuia.

De multe ori bolnavul nu mai e in stare sa se roage, si are nevoie ca cineva sa mijloceasca pentru el, de multe ori bolnavul nu e in stare sa iasa din casa si sa mearga pe ulita pe care trece Isus si are nevoie ca tu si cu mine sa mergem la el si sa il ridicam cu pat cu tot daca e cazul si sa Il ducem la Isus.

Ma gandesc ca atunci cand Isus a spus: duceti-va de la Mine ca am fost bolnav dar nu ati venit pe la Mine, s-a gandit si la faptul ca El putea fi in oras, dar nimeni nu a mers la cel bolnav sa il viziteze, sa ii aduca la cunostinta ca Isus e prin preajma si poate fi vindecat, se gandea ca nimeni nu s-a dus la bolnav sa il ia cu pat cu tot si sa il duca la El sa fie vindecat. Isus a fost disperat in a face bine, in a vindeca si elibera, si orice impediment ar fi avut in directia asta l-a infuriat, gandindu-se ca cei bolnavi stau singuri in casele lor si cei sanatosi nu fac nimic pentru a-i aduce in prezenta Lui ca sa fie vindecati.

Aici avem cateva exemple de oameni care au salvat viata celor bolnavi aducandu-i la Isus, mijlocind pentru ei in fata lui Isus.

Matei 8: 5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga 6. si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog si se chinuie cumplit.” 7. Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
Matei 8:16. Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tamaduit pe toti bolnavii,
Matei 9:2. Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: „Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!”
Matei 9:18. Pe cand le spunea Isus aceste vorbe, iata ca a venit unul din fruntasii sinagogii, I s-a inchinat si I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mainile peste ea, si va invia.”
Matei 12:22. Atunci I-au adus un indracit orb si mut; si Isus l-a tamaduit, asa ca mutul vorbea si vedea.
Matei 15:22. Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”
Matei 17:14. Cand au ajuns la norod, a venit un om care a cazut in genunchi inaintea lui Isus si I-a zis: 15. „Doamne, ai mila de fiul meu, caci este lunatic si patimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apa.
Marcu 2:3. Au venit la El niste oameni care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi.
Marcu 6:55. au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El.
Marcu 7:32. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie si L-au rugat sa-Si puna mainile peste el.
Marcu8:22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb si L-au rugat sa Se atinga de el.

Exercitiu de imaginatie (1)

Imagineaza-ti  Marcu 6:53-56

“Dupa ce au trecut marea, au venit in tinutul Ghenezaretului si au tras la mal.

Cand au iesit din corabie, oamenii au cunoscut indata pe Isus, au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El.

Oriunde intra El, in sate, in cetati sau in catune, puneau pe bolnavi pe piete si-L rugau sa le dea voie doar sa se atinga de poalele hainei Lui. Si toti cati se atingeau de El erau tamaduiti”

O zi din viata lui Isus

Matei 8:23- Matei 9
Isus merge cu corabia, “Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.” Daca valurile acopereau corabia, e lesne de inteles ca Isus avea hainele ude, parul ud, era ca si dupa o furtuna pe mare. Dupa cum toti stim El potoleste furtuna spre uluiala ucenicilor Sai si “când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte”. Nici nu a apucat sa se schimbe de hainele ude, ca Isus incepe si lucreaza, ii elibereaza pe cei doi demonizati in detrimentul crescatorilor de porci din zona, motiv pentru care este alungat din zona.

Isus se urca in corabie si ajuns in cetatea Sa, ii este adus un slabanog caruia ii spune: “ridica-ti patul si du-te acasa” si bineinteles ca slabanogul atins de puterea dragostei Lui este vindecat. “De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: “Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, şi a mers după El” Isus ia cina cu vamesii si pacatosii, ceea ce ii aduce critici din partea fariseilor, Isus le explica cum stau lucrurile si “Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat, şi I-a zis: Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.Isus S-a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui”

Pe drum “o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei Lui” si a fost vindecata de puterea care a iesit din Isus. Ajuns la casa fruntasului sinagogii, o invie pe fetita  iar “când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: Ai milă de noi, Fiul lui David!” Ii vindeca pe cei doi dupa care “au adus la Isus un mut îndrăcit. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit”
La sfarsitul unei astfel de zile fariseii Il acuza ca lucreaza cu diavolul “Dar Fariseii ziceau: “Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”

Matei 9:35-38 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: “Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Nu stiu sa iti explic ce am simtit cand am pus cap la cap aceste vindecari, am fost coplesita de inima lui Isus, am realizat ca de fapt aceste intamplari au avut loc intr-o singura zi. Isus se uita la gloate, i se face mila de ele si ii indeamna pe ucenici sa se roage ca Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui. Ma intreb ce fel de lucratori? Lucratori cu diplome la scolile teologice, lucratori cu predici din 5 puncte, sau lucratori (cu diploma sau fara diploma)  care sa spuna Cuvantul iar Cuvantul sa fie insotit de semne si minuni. Isus a vazut cat de mult este de lucru si si-a dorit ca pe langa El sa mai fie multi alti lucratori care sa semene cu El. Ce a facut Isus pe parcurusul zilei pe care am descris-o mai sus? A predicat Cuvantul, a vindecat si a eliberat. Aceasta este Evanghelia intreaga, acesta este adevaratul Isus si El vrea ca noi daca tot ne numim urmasi ai Lui, sa facem ce a facut El.

CONFERINTA DE TINERET “FASCINAT” – 18-20 FEBRUARIE 2010

Ioan e dus în prezenta Domnului, mărturisind „..Si când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui…” (Apoc. 1.1). Unii dintre noi umblăm cu Dumnezeu de 2, 3, 9, 20 de ani si tot ceea ce inima noastră poate să facă este să strige „iată, Dumnezeu este mare si noi nu-L cunoastem (Iov 36.26).

În El este mai multă splendoare decât arta poate exprima, mai multă grandoare decât poate universul cuprinde, mai multă FASCINATIE decât în seductia celor trecătoare.

El este FASCINANT. Dar noi suntem o generatie plictisită…

Bombardati de mesaje contradictorii, sedusi de mistica materialismului acestui veac. Mereu pusi pe fugă de aprige exigente, cine se mai opreste să stie că El este Dumnezeu?

Mai trist decât o generatie de oameni plictisiti este o generatie de crestini plictisiti înaintea Dumnezeului lor. Lumea si veacul de acum ne fură privirile. Ochii ne sunt umpluti ca de strălucirea bâlciului si ne trezim goi si în nevoie.

Dar în El sunt lucruri pe care ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit! Tânjeste în noi inima după frumusetea pentru care am fost creati.

Am da totul pentru a fi FASCINATI!

Sufletul ne-o simte.
E adânc înfiptă în ADN-ul nostru.

Aceasta nu e o conferintă in primul rand. Este o invitatie pentru a merge mai profund în FASCINATIA Dumnezeului nostru. Este o chemare la a cunoaste mai mult lărgimea si lungimea, adâncimea si înăltimea inimii Celui pe care Îl iubim.

DETALII AICI

Depresia lui Ilie (judecata)

Cum ar fi judecat oamenii din afara, depresia lui Ilie… “Da, acuma i-a venit randul, se credea mare si sfant, s-a ingamfat, l-a pedepsit Dumnezeu, Dumnezeu nu lasa sa ii fie luata slava. Ooo dar cat de grozav s-a simtit omul asta, el era marele sfant, bine a facut, asa, bravo, sa zaca, sa sufere, se credea mare si destept. Vedem acuma cu totii unde l-a dus prea multa sfintenie. Si noi suntem oamenii lui Dumnezeu, Ilie putea sa o lase mai moale cu macelul proorocilor lui Baal, bineinteles ca nu suntem de acord cu inchinarea la idoli, dar nici chiar asa, sa omori pana nu mai poti. Acuma Ilie plateste, sa plateasca, ca are ce plati, noi i-am spus sa o lase mai moale dar el nu si nu, cica Dumnezeu i-a cerut sa fie atat de revolutionar, acuma sa il vedem, a venit randul lui”

Cam asa ar fi judecat fratii si surorile lui Ilie, depresia acestuia, daca Ilie ar fi in aproape orice biserica din jur la care te-ai putea uita, o judecata care nu are nici o legatura cu realitatea, dar o judecata pe care o poti auzi de fiecare data cand un om a lui Dumnezeu trece printr-o situatie mai grea.

Ceva asemanator au facut si ar face multi cu Isus ajuns pe cruce intr-o suferinta fara margini: “da-te jos de pe cruce daca poti, ai zis multe ai facut multe, hai da-te jos daca te crezi atat de puternic, ai zis ca recladesti templul in trei zile, smulge cuiele si da-te jos”

Gura lumii, de fapt gura pocaitilor mari prostii graieste uneori, prostii venite din lipsa de dragoste si intelepciune. Ilie nu a fost pedepsit de Dumnezeu cand a avut acea cadere, a fost atacat de cel rau, si avea nevoie de ajutor. Oamenii lui Dumnezeu nu sunt pedepsiti de Dumnezeu si din cauza asta ajung in depresie si  deznadejde, ci sunt atacati de diavolul care ii uraste din toata inima,  pentru ca ii strica planurile, si cei din jur daca au intelepciune, vad lucrurile asa cum sunt si sar in ajutorul omului lui Dumnezeu pentru a-l ajuta, pentru a-l sprijini si tine in brate pana ii trece criza existentiala.

Din pacate asa e la noi, una doua, orice necaz e pus pe seama lui Dumnezeu, Dumnezeu a pedepsit, Dumnezeu a dat ce merita omul, Dumnezeu pana la urma a adus blestemul desi toti stim ca El este sursa binecuvantarilor si diavolul este cel care fura, distruge si omoara.

Ilie a fost ajutat de Dumnezeu, nu a fost pedepsit de Dumnezeu, diavolul a fost cel care l-a atacat si i-a indus gandul ca moartea e singura solutie, si atat de mult a fost apasat de diavol de acest gand incat Ilie a uitat de toate minunile pe care le-am insirat in articolul precedent, pe care Dumnezeu le-a facut prin el.
Asa ca atentie la judecata pe care suntem tentati sa o aruncam asupra altora in binecunoscutul spirit romanesc.

Depresia lui Ilie

In 1 Imparati 19:1-8, marele Ilie, care a chemat seceta ( 1 Imparati 17:1), apoi a chemat ploaia (1 Imparati 18:41-46), marele om a lui Dumnezeu la a carui cuvant a venit foc din cer sa mistuie arderea de tot pentru a demonstra participantilor cine e adevaratul Dumnezeu ( 1 Imparati 18), Ilie care il invie pe fiul vaduvei (1 Imparati 19:17-24), care desparte apele Iordanului in doua (2 Imparati 2:8), acest Ilie cade intr-o depresie sora cu moartea. Versetul 4 “El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară, zicând: “Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Ilie cel puternic, care a jungheat pe toti proorocii lui Baal, cel care aducea ploaia, seceta, focul din cer, cel care este hranit de corbi, cel care invie morti, ajunge cu nervii la pamant, isi doreste moartea, si cade intr-o autocompatimire de toata frumusetea: “Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”(1 Imparati 19:10).

Dumnezeu ca de obicei la astfel de faze, ii spune ceva de genul: “hai hai sus, avem treaba, mananca turta asta coapta, bea apa din ulcior si sus, ce stai aici si te complaci in autocompatimire, avem de uns un imparat, la treaba Ilie, nu e timp pentru ati plange de mila”. Cred ca Ilie ar mai fi avut chef sa se planga, dar Dumnezeu il ia cumva pe sus si desi ii intelege depresia, isi trimite ingerul care il impinge de la spate sa o ia din loc.

Adevarul este ca traim intr-o lume in care se prea poate ca la un moment dat sa te lase nervii, si daca esti un om a lui Dumnezeu nu vei fi scutit de asta, ba mai mult diavolul va face tot ce e posibil, va folosi pe cine poate din preajma ta, prieteni, familie, va folosi boala, singuratatea ca sa te stranga la colt incat sa clachezi.

Dumnezeu niciodata nu a incurajat depresia cuiva, a inteles-o dar nu a incurajat-o. Depresia este o minciuna a diavolului, o minciuna foarte sireata, pe care mai toti o credem in momentul in care vine, si trebuie multa putere sa reusesti sa o demasti si sa ii spui pe nume, sa o respingi, sa iti revii mai ales daca nu esti sustinut de nimeni. De obicei oamenii care cad in depresie sunt lasati balta de prieteni, pentru ca prieteni adevarati foarte rar gasesti, si atunci si cu singuratatea si cu depresia este foarte greu a te repune pe picioare, dar pentru omul care se increde in Dumnezeu, chiar Dumnezeu este Cel care il va scoate din deznadejde, va trimite un inger, daca nu va gasi un om care sa il ajute, va muta muntii , va intoarce universul pe dos pentru a-si ajuta copilulul.

Cat a fost Ilie de mare om a lui Dumnezeu la fel ca si altii in Biblie, s-a comportat ca si cum nu a vazut in viata lui nici o minune a lui Dumnezeu, ca si cum nu mai exista nici o sansa pentru el, asta ne arata ca nimeni nu e scutit de astfel de episoade in viata, in care deznadejdea te face sa te prabusesti, dar cum spuneam mai sus cei care se incred din toata inima in Dumnezeu vor fi ajutati si ridicati in vremuri de deznadejde, vor fi ridicati si readusi la viata chiar de Datatorul vietii.

‘Tot felul de instrumente’

Rog seriozitate la citirea acestui articol!
Exista o teorie printre unii frati si surori din bisericile pocaitilor de la noi, cum ca bateria si alte instrumente mai moderne sunt instrumente ale celui rau, si ca nu este bine si nici sanatos sa fie folosite in biserica pentru ca ele sunt folosite in muzica lumeasca si in unele practici oculte. Am citit un verset care m-a pus pe ganduri.

Nebucadnetar o ia razna, face un chip de aur si porunceste tuturor sa se inchine in fata lui iar in Daniel 3:5 spune asa : In clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente de muzica, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va inchinati chipului de aur pe care l-a inaltat imparatul Nebucadnetar

Aici era vorba de inchinare la idoli, si citind relaxata capitolul 3, cand am ajuns la versetul acesta, am tresarit pentru ca am dat de trambita, am dat de chitara si alauta si am dat de ‘tot felul de instrumente’. Deci daca trambita care face parte din categoria instrumentelor de fanfara, ruda apropiata cu celelalte instrumente de suflat, daca chitara si alauta care fac parte din categoria instrumentelor de orchestra, rude apropiata cu mandolina, mandola etc, au fost instrumente folosite in inchinarea la idoli……. ce mai cauta in biserica?

Docila fiind si ascultand de fratii si surorile care urasc bateria si alte instrumente care le provoaca tulburare spirituala, le-as propune sa fie mai severi. Din moment ce acest verset vorbeste de ‘tot felul de instrumente’, indraznesc sa ma gandesc la acordeon, chiar daca acesta a aparut mai recent, probabil sa fi fost ceva instrument care sa ii semene, si prin alianta, sa putem pune si acest instrument pe lista ‘tot felul de instumente’. Apoi pot furniza dovezi ca acordeonul e folosit in muzica pe care oamenii se imbata si de la atata adrenalina provocata de acordeon si bautura ajung sa isi dea in cap.

Acest verset ma face sa ma gandesc impreuna cu ‘fratii si surorile anti baterie’ la o biserica acapella, in care nici un instrument sa nu fie acceptat, pentru ca ‘tot felul de instrumente’ au fost folosite in inchinarea la idoli.

Sper ca articolul a fost citit cu maxima seriozitate

Ps: Oare cat de departe poate ajunge absurditatea la pocait? Sunt tare curioasa daca exista vreo limita…

Invatati-va sa faceti binele

Isaia 1:17 – Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva.
Invatati-va, educati-va, deprindeti-va, antrenati-va sa faceti binele. Daca nu sunteti nascuti cu intuitia de a face bine, daca nu aveti nativ mecanismul care sa se declanseze la vederea nevoilor din jur, construiti-va mecanismul, daca nu stiti, invatati, daca nu ati fost educati in directia asta, autoeducati-va, daca ati fost invatati exact contrariul, dezinvatati-va de a fi nepasatori, si invatati-va sa fiti saritori, cu initiativa, dezvoltati-va latura asta.

Vezi saracul si nu reactionezi, nu sti sa ajuti, invata, invata de la Isus, invata din Cuvant, invata de la cei care stiu sa ajute, INVATA. Nu astepta ca in timp ce lenevesti si nu faci nimic, in timp ce nu faci nici un efort pentru a invata, brusc sa te trezesti o masina de ajutorat, asta nu se va intampla niciodata, invata, progresiv, dezvolta-te in a ajuta, si treptat vei ajunge o masina de ajutatorat sarind in ajutorul celor cu diverse nevoi.

Cauta dreptatea, du-te la orfan, du-te la vaduva si apara-i, apara-i impotriva saraciei, fi alaturi de ei, apara-i impotriva depresiei si singuratatii, zambeste-le, da-le un telefon, cauta sa le faci dreptate in fata soartei crude, fata de care noi crestinii ne resemnam ca niste fraieri pentru ca uitam cine suntem, noi nu avem o soarta cruda ci avem o speranta, un viitor, o nadejde, promisiuni ale lui Dumnezeu; ajuta-i sa vada lucrurile astea.

Nepasarea, ignoranta si comoditatea, parca au fost inventate de pocaitul roman, care sta si asteapta pară mălăiaţă in gura la Nătăfleaţă, el vrea sa fie ajutat, dar nu care cumva la randul lui sa ajute, el vrea sa fie dreptate in lume, dar nu sare niciodata sa faca dreptate celui asuprit, el vrea  sa i se faca bine, dar el habar nu are sa faca bine, si nici macar nu invata desi Biblia pocaitului spune sa invatam sa facem bine.

Invata sa faci binele frate, invata sa faci binele soro, inteleg ca nu ai fost invatat asta nici de mama, nici de tata, nici de popa, nici de prieteni, inteleg ca asta e moda, sa iti vezi de propriile treburi si sa pari un om cumsecade, dar daca nu inveti sa faci binele, se pare ca o sa ai o problema majora. DUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI! CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!

Articole cu teme asemanatoare: Duceti-va de la Mine ,  Nepasarea si indiferenta-pacat? , Despre nepasare (1) ,  Despre nepasare (2)

Cum te bucuri cand te bucuri?

Tu cum te bucuri cand te bucuri? Cum te manifesti atunci cand bucuria e la maxim? (vorbesc de lucrurile pamantesti care iti provoaca  acest sentiment). Cand bucuria e la maxim care sunt lucrurile care se pot vedea pe fata ta, care sunt sunetele pe care le scoti, chiuiesti, strigi de bucurie, râzi, sau esti sobru, si incruntat?

Cum arati cand nu mai poti de bucurie? Incerci sa stai serios, sa iti infranezi orice gest care sa arate ca esti bucuros, sau izbucnesti in bucurie? Cum faci cand echipa ta de fotbal favorita marcheaza gol? Cum esti cand ti se intampla exact lucrul pe care il asteptai de ani de zile? Zambesti, râzi in hohote, aplauzi, sari, strigi de bucurie, sau stai incruntat si rumegi bucuria pe dinlauntru?

Eu cand ma bucur ma bucur, si cand sunt trista sunt trista, bucuria se poate vedea prin zambet, râs, chiuit, chiar sarit in sus, sau anumite lucruri pe care le spun cu entuziasm. Tristetea de asemenea se poate vedea, stau imbufnata si nu zic nimic, imi ies in evidenta ridurile dintre ochi de la atata incruntare, inghit in sec, ma uit in gol ca un om pierdut in spatiu. Mi-ar fi complet imposibil sa ma manifest asa cand sunt bucuroasa, nu as putea sa stau incruntata, sa am fata posomorata, si sa rumeg bucuria doar pe dinlauntru, sa ii pacalesc pe cei din jur ca as fi trista, desi eu sunt super bucuroasa.

Au fost momente in viata mea cand ma rugam si am inceput sa râd, de vreo doua ori am râs foarte tare si nu ma mai puteam opri, fara sa fi avut un motiv anume ca sa râd si fara sa ma fi gandit ca vreau sa râd, pur si simplu am izbucnit. Sper, deci sper din toata inima ca nu o sa vina nimeni sa imi spuna ca sunt o carismatica inraita, si ca am primit nu stiu ce duh rau mergand la carismatici si am preluat acest râs sfant de la ei, si uite asa am devenit o eretica. Sper ca cei care citesc randurile astea sa inteleaga ca nu am fost niciodata la carismatici, si lucrurile pe care le relatez s-au intamplat in camera mea, singura in rugaciune, fara sa ma fi gandit ca vreau sa râd, fara sa fi cautat asta, ci pur si simplu m-am trezit ca râd incontrolabil, si ca ceva curge din mine ca un râu.

In prezenta Domnului sunt bucurii de nedescris. Aha, deci daca ma bucur in Domnul cu bucurii de nedescris cel mult am voie sa zambesc, ce depaseste zambetul e de la diavolul. In prezenta prietenilor, in prezenta televizorului, in prezenta bancurilor, cand baga gol Steaua am voie sa izbucnesc in strigate,  sa râd si nu e exagerat, dar in prezenta lui Dumnezeu facand cunostinta cu bucuria lui Dumnezeu nu am voie sa râd in hohote pentru ca e ciudat. Deci bucuria de origine fireasca nu e exagerat daca se manifesta in hohote de râs, dar bucuria care vine de la Dumnezeu care nu are margini, trebuie sa se limiteze la cel mult schitatul unui zambet?

Crestinul e un om limitat, culmea are un Dumnezeu nelimitat, imens, fara margini, fara limite, dar crestinul e expert in bariere, in limite in idei preconcepute complet ilogice. Oameni mai ilogici ca si crestinii nu ai cum sa gasesti, ceilalti macar nu au cu ce sa isi compare limitele inventate chiar de ei, dar crestinul limitat de propria teologie pus in oglinda cu maretia si imensitatea lui Dumnezeu e de râs, pur si simplu de râs, desi se crede mare intelectual, mare teolog, e de râs, de râsul diavolului care nu mai poate de bucurie cand il prinde pe crestin in inchisoarea propriilor idei care cladesc limitele unui Dumnezeu nelimitat.

Eu am obosit cu teoria carismaticilor care fac numai rău pe unde calca. Eu nu sunt carismatica, punct. Nu sunt, ce e asa greu de inteles. Sunt un om care Il cauta pe Dumnezeu si care m-am trezit in cautarea asta disperata ca am avut parte de anumite manifestari si culmea toate cu exceptia uneia au avut loc la mine in camera singura, repet singura. Asa ca daca cineva ma mai face carismatica o sa trag concluzia ca ori e neintelegator, ori lipsit complet de intelepciune ori mai rău.

Mi s-a intamplat sa râd in hohote de bucurie, nu asa o bucurie generata de ceva vazut, de ceva care s-a intamplat, nu o bucurie fireasca, ci pur si simplu bucuria in Duhul Sfant, care a pornit din adancul meu in timp ce ma rugam. Nu stiu ce interes o fi avut diavolul sa ma faca bucuroasa in timp ce ma rugam, din cate stiu el vine cu ispitele, cu tentatia de a nu ma mai ruga, cu diverse strategii, dar nu imi inunda inima cu bucurie, o bucurie dementa, o bucurie de necontrolat. Sau poate ca la unii asa e, diavolul ii umple de bucurie, le da chef de rugaciune, ii face sa simta legatura cu Dumnezeu. Spun absurditatile astea pentru ca cei din jur ma obliga sa fac asta, cu lucrurile ilogice pe care le spun.

Eu stiu ca noi suntem obisnuiti cu o religie moarta, care are un Dumnezeu imens dar care experimenteaza un Dumnezeu minuscul, dar nu inteleg de ce cei care au dorinta sa il cunoasca si sa Il experimenteze pe Dumnezeul imens si care chiar ajung sa experimenteze lucruri deosebite in prezenta Lui sunt considerati nebuni, eretici, demonizati? Oare nu tot asa l-au catalogat si pe Isus? Oare nu va dati seama voi cei care aruncati cu pietre in lucrarea supranaturala a Duhului Sfant ca de fapt Il acuzati pe Isus ca lucreaza cu Beelzebul?

‘…nimanui nu-i pasa de sufletul meu’

Am citit azi un Psalm in care marele David se lăfăie intr-o autocompatimire de toate frumusetea. Priviti ce spune David in Psalmul 142:4 ‘…..nimanui nu-i pasa de sufletul meu’ . Am vrut sa vad cand a fost scris acest Psalm, si vad ca titlul lui este: ‘ O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera’. Ma uit in 1 Samuel 22 si intr-adevar David se ascunde in pestera, fugarit fiind de Saul care vrea sa il omoare.

Insa nu cu foarte mult timp inainte de asta prietenul lui, Ionatan isi pune viata in pericol pentru ca David sa fie avertizat de planurile tatalui sau, nu cu mult inainte Ionatan face un legamant cu David si cu casa lui, ‘ Ionatan a intarit si mai mult fata de David dragostea pe care o avea pentru el, caci il iubea ca pe sufletul lui’ (1 Samuel 20:17)

David desi avea un prieten cum foarte putini dintre oameni au sansa sa aiba, cineva care l-a iubit din tot sufletul, caruia i-a pasat din toata inima de el, cineva care si-a pus viata in primejdie din dragoste pentru el, cineva care atunci cand a fost cazul s-a dus in pustie sa il incurajeze si sa il sprijine (am scris aici un articol pe tema aceasta), tot cu riscuri enorme, cineva care s-a gandit la el zi si noapte si care nu a avut liniste pentru ca prietenul lui era in pericol, cu toate astea, David spune ceva fara logica, ceva generat de disperare, o disperare care anuleaza realitatea, care impaienjeneste mintea si sufletul:  ‘nimanui nu-i pasa de sufletul meu’. Cu un prieten ca Ionatan, nu ai voie sa spui asa ceva.

Cred ca Ionatan s-ar fi simtit ofensat, s-ar fi suparat, s-ar fi intristat sa il auda pe David văicărindu-se in felul asta, lui ii pasa de sufletul lui David, iubea sufletul lui David ca pe propriul suflet, dar cu toate astea lui David i s-a intunecat ratiunea, strans in menghina a spus lucruri care nu sunt adevarate. Cel putin Ionatan il iubea si era alaturi de el, ii pasa de el si sunt sigura ca i-a marturisit aceste lucruri.

Eu nu stiu cum sunteti voi, dar eu am facut ce a facut David, nu odata, am spus ce a spus David, de mai multe ori, uneori justificat, alteori nu. Unii dintre voi ati facut si faceti la fel ca mine, ne vaicarim si stransi in menghina de anumite situatii nu mai vedem realitatea, uitam de Ionatan. Stiu ca putini aveti un Ionatan langa voi, e o lume in care Ionatanii sunt pe cale de disparitie, dar poate aveti jumatati de Ionatani sau Ionatani in devenire (unii au nevoie de timp sa se formeze, sa inteleaga valorile, care sunt lucrurile de pret).

Si apoi suprema greseala a lui David a fost ca Dumnezeul caruia i se adresa, in fata caruia striga, plangea, si se văicărea, era Cel care avea o grija desavarsita de sufletul lui, Dumnezeu nu cunoaste nepasarea fata de cei in probleme, Ii pasa. Daca chiar iti lipseste Ionatan, si te cred, se prea poate sa nu fi intalnit niciodata si sa nu intalnesti niciodata un Ionatan, Isus e prezent, desi nu Il putem percepe cu ochii fizici, dezvoltarea relatiei cu El il va face din ce in ce mai real. Lui Isus ii pasa de sufletul tau si de sufletul meu

Nu vreau sa luam acest episod din viata lui David ca pe o scuza, si sa ne simtim indreptatiti in a ne autocompatimi; daca marele David a facut asta, nu e nici un bai daca ii tragem si noi o autocompatimire de nota 10, ci ar fi bine sa constientizam ca nici macar oamenii mari ai lui Dumnezeu pe care noi ii vedem ca niste super oameni, nu sunt scutiti de depresie si deznadejde.

David a fost un om care s-a văitat mult, dar intotdeauna si-a revenit din depresie, a spus destule lucruri aiurea ca cel pe care l-am discutat in acest articol, dar intotdeauna a ajuns la o concluzie finala care ar putea suna asa: Nu conteaza cum arata circumstantele, nu conteaza ca totul pare intors pe dos, nu conteaza ca vrajmasii imi stau pe cap, eu ma incred in Tine Doamne, Tu esti locul meu de adapost, locul meu de scapare, nu conteaza cat de aiurea pare totul eu ma incred in Tine, ma bazez pe Tine, cred promisiunile Tale, chiar daca acum imi este foarte rau, stiu ca Tu ai grija de mine si ma izbavesti’